POLITICA STOCURILOR DE MARFURI IN COMERT

Obiective :

prezentarea rolului stocurilor si a importantei optimizarii lor;

prezentarea diferitelor categorii de stocuri;

enumerarea si analiza factorilor care influenteaza nivelul, dinamica si structura stocului de marfuri;

precizarea particularitatilor gestiunii stocurilor

Cuvinte cheie:

Stocuri de marfuri, gestiunea stocurilor, furnizori, beneficiari

Rolul stocurilor si importanta optimizarii lor

Stocul de marfuri este o forma de materializare a ofertei, fiind format din cantitatile de marfuri care raman in reteaua comerciala pana in momentul vanzarii lor catre consumatori. Analiza activitatii de stocare, introducerea unui sistem corespunzator de gestiune a stocurilor trebuie sa aiba drept punct de plecare evaluarea corecta a functiilor acestora in activitatea economica.

O buna perioada de timp, stocul a fost considerat o cheltuiala care, cu cat este mai mica, cu atat ofera intreprinderii posibilitatea obtinerii unor beneficii mai mari. In ultimele decenii, rolul stocului este reevaluat, fiind recunoscuta influenta lui pozitiva asupra eficientei economice a unei firme. Pentru a evidentia functia de regulator, specialistii compara stocul cu un termostat care are rolul de a compensa intervalul dintre doua variabile: intrarile si iesirile.

Prin similitudine cu Keynes, care la jumatatea secolului XX analiza mobilurile detinerii de moneda, Kenneth Arrow distinge trei motive esentiale ale constituirii si mentinerii stocurilor: tranzactia, precautia si speculatia.

Tranzactia: desincronizarile care intervin intre cerere si oferta pot crea prejudicii firmei de comert. Stocul are rolul de a compensa neconcordantele intre intrari si iesiri, permitand satisfacerea cererii in conditii de eficienta economica maxima.

Precautia: activitatea comerciala se desfasoara sub semnul incertitudinii datorita, pe de o parte, cunoasterii cererii viitoare doar prin intermediul previziunilor, iar, pe de alta parte, nerespectarii riguroase (cantitativ si la termen) a contractelor de catre furnizori. In aceste conditii, precautia in fata incertitudinii viitorului se impune, singura solutie fiind constituirea unor rezerve (stocurile).

Speculatia: una din trasaturile dominante ale pietei este permanenta oscilatie a preturilor; in aceste conditii, se constituie un stoc de marfuri ori de cate ori el poate genera un profit, de pe urma tranzactiilor speculative.

Daca acestea sunt considerate principalele motive care ii determina pe comercianti sa formeze stocurile de marfuri, principalele functii pe care le indeplinesc acestea sunt:

asigurarea unei circulatii neintrerupte a marfurilor

echilibrarea productiei cu consumul, a ofertei cu cererea de marfuri

asigurarea unor posibilitati largi de alegere din partea consumatorilor.

Categorii de stocuri

Dupa locul stocarii, se disting: stocuri in veriga comerciala cu ridicata, stocuri in veriga cu amanuntul si stocuri "pe drum". Ponderea cea mai importanta revine stocurilor din veriga comerciala cu amanuntul.

In functie de perioada in care sunt identificate, stocurile pot fi initiale si finale, respectiv stocuri la inceputul si la sfarsitul perioadei analizate. Aceasta clasificare este utilizata pentru a analiza dinamica stocurilor.

Caracterul si destinatia stocurilor determina impartirea acestora in: sezoniere, cu destinatie speciala, curente si de siguranta. Stocurile sezoniere se refera la marfurile care sunt constituite in stoc in vederea desfacerii lor intr-o perioada viitoare. Crearea unor astfel de stocuri in reteaua comerciala este consecinta sezonalitatii productiei sau consumului anumitor marfuri. Stocurile sezoniere se constituie, cu precadere, in cadrul verigii comerciale cu ridicata. Stocurile cu destinatie speciala se refera de obicei la cele constituite in anumite perioade ale anului, cand drumurile de acces devin impracticabile. Stocurile curente reprezinta cea mai obisnuita forma de stoc pe care o imbraca marfurile aflate in reteaua comerciala. De altfel, toate stocurile, indiferent de forma lor initiala, devin mai devreme sau mai tarziu, stocuri curente. Caracteristica lor este ca se reinnoiesc continuu, pe masura epuizarii lor.

In functie de nivelul atins de stocuri in procesul de innoire distingem: stocuri minime sau de alarma, medii si maxime. Stocul minim reprezinta limita inferioara pe care o poate atinge stocul fara a periclita continuitatea desfacerilor. In conditiile evolutiei normale a cererii, stocul minim are marimea stocului de siguranta. Stocul maxim reprezinta limita superioara pe care o atinge stocul in momentul receptionarii unui nou lot de marfuri. Intre aceste doua limite se gaseste stocul mediu, element important de caracterizare a evolutiei stocurilor. Pe langa acestea, se mai folosesc in mod curent si stocurile de siguranta si stocurile de alarma. Stocurile de siguranta au drept destinatie acoperirea, intr-o anumita proportie, a cererilor "exceptionale" intr-o perioada data.

Factorii care influenteaza nivelul, dinamica si structura stocului de marfuri

Nivelul, dinamica si structura stocurilor depind de mai multi factori, intre care:

Frecventa cererii populatiei: cererea consumatorilor poate fi, in functie de frecventa manifestarilor ei, curenta, periodica sau rara. La o marime data a volumului circulatiei marfurilor, stocurile vor avea o    marime invers proportionala cu gradul de frecventa a cererii. La marfurile de cerere periodica, marfurile vor fi comparativ mai mari decat la cele de cerere curenta, dar mai mici decat la cele de cerere rara. Stocurile depind, totodata, de ritmicitatea cererii. Chiar si in cadrul marfurilor cu cerere curenta, solicitarea este in unele cazuri de o mare regularitate, in timp ce in alte cazuri ea prezinta oscilatii in functie de gradul de perisabilitate al produsului, obiceiuri in aprovizionare, stocurile de produse existente la consumatori, etc.

Frecventa livrarii marfurilor de catre furnizori: stocurile trebuie sa aiba asemenea dimensiuni incat sa asigure continuitatea circulatiei marfurilor in intervalul dintre doua aprovizionari succesive cu marfuri; cu cat va fi mai mare intervalul dintre doua intrari de marfuri, cu atat stocurile trebuie sa fie mai mari. Frecventa de aprovizionare este la randul ei influentata de distanta dintre furnizor si beneficiar, de conditiile de transport, de marimea cererii de marfuri din partea beneficiarilor.

Complexitatea sortimentala: indeplinirea functiei de asigurare a unor posibilitati largi de alegere de catre stocuri implica existenta unui numar de exemplare din fiecare sortiment si articol, ceea ce duce la un volum al stocurilor mai mare.

Pe langa factorii obiectivi care influenteaza stocurile, acestea sunt influentate si de factori subiectivi, ca gradul de organizare a activitatii comerciale.

4. Particularitati ale gestiunii stocurilor

Toate marfurile, in procesul trecerii lor de la producator la consumator, raman pentru o perioada de timp sub forma de stocuri; uneori, ele parcurg aceasta faza de mai multe ori (cand trec prin mai multe verigi). Trecerea tuturor marfurilor prin stadiul de stoc se explica, intre altele, prin:

opozitia intre specializarea productiei si caracterul nespecializat al cererii;

diferenta in timp si spatiu care separa productia de consum.

Desi stocajul reprezinta o etapa indispensabila prin care trec toate marfurile, deciziile care au ca obiect gestiunea stocurilor nu pot fi standardizate. Prin gestiunea stocurilor se cauta, practic, raspuns la doua intrebari: CAND sa se comande un nou lot de marfa, pentru a satisface cererea in perioada urmatoare, si CAT de mare trebuie sa fie acest lot. Deciziile de alegere a criteriilor in domeniul gestiunii stocurilor vor tine seama de politica generala a firmei si de obicei implica utilizarea unor modele matematice, statistice, etc.

Natura si obiectul activitatii

Acestea sunt primele particularitati ce trebuie avute in vedere la analiza conditiilor specifice in care isi desfasoara activitatea o firma, conditii care isi pun amprenta asupra dimensiunilor si structurii stocurilor, asupra politicii de gestiune a stocurilor.

a. In primul rand, criteriile de optimizare depind de natura activitatii: de productie sau de intermediere. Firmelor de comert le sunt specifice stocurile cu structura unitara, respectiv marfuri care sunt in curs de realizare catre consumatorii finali carora le-au fost destinate. Spre deosebire de firmele de comert, cele de productie sunt obligate sa detina, in acelasi timp, mai multe categorii de stocuri: materii prime, semifabricate, produse finite, etc. intre aceste categorii trebuind sa existe o permanenta corelatie (reducerea dimensiunilor unei categorii este insotita de cresterea alteia, si invers).

In comert, gestiunea stocurilor se rezuma la mentinerea unui stoc a carui structura sa asigure satisfacerea cererii populatiei intr-o proportie cat mai apropiata de 100%. In acest domeniu devin prioritare: imobilizarile de fonduri, supravegherea si analiza continua a preferintelor consumatorilor, previziunea evolutiei viitoare a marimii si structurii cererii, etc.

b. Al doilea aspect se refera la obiectul activitatii, care isi pune amprenta asupra criteriilor de optimizare prin particularitatile fizice si cele economice ale produselor comercializate.

Analizand particularitatile fizice ale produselor, putem identifica doua grupe de probleme: volumul si perisabilitatea marfurilor. Volumul marfurilor trebuie sa fie corelat cu capacitatea de manipulare si stocaj a punctului de depozitare. Perisabilitatea fizica sau chimica a marfurilor este adesea cel mai important (sau chiar singurul) criteriu avut in vedere la formarea stocurilor.

Facand o clasificare economica a marfurilor, folosind drept criteriu intervalul de timp la care este solicitat produsul de consumatori intr-un ciclu economic complet (de obicei un an), constatam ca in comert exista trei categorii distincte de marfuri:

Marfuri permanente: sunt solicitate aproximativ regulat de consumatori, desfacerile fiind previzibile pe o perioada lunga; pot fi aplicate metode de gestiune a stocurilor cu aprovizionare la interval fix, folosind drept criterii de optimizare grupele distincte de cheltuieli (de lansare a comenzii, de mentinere in stoc, etc.)

Marfuri sezoniere: au o vanzare influentata de factori cronologici sau climaterici; aprovizionarea si, implicit, dimensiunile stocului, trebuie esalonate astfel incat sa se adapteze evolutiei in timp a desfacerilor.

Articolele de moda: iregularitatea cererii se confrunta cu incertitudinea vanzarii; aceasta categorie se preteaza cel mai putin la optimizarea de stocuri, fiind aproape imposibil de calculat cum vor evolua desfacerile; din acest motiv, din toate sistemele de gestiune a stocurilor, produsele de moda sunt excluse.

2. Trasaturi caracteristice verigilor comerciale

Alegerea criteriilor de optimizare a stocurilor se face in concordanta cu veriga comerciala la care ne raportam: cu ridicata sau cu amanuntul. Pentru a sublinia influenta verigii comerciale asupra criteriilor ce pot fi utilizate in optimizarea stocurilor vom analiza, in paralel, trasaturile lor caracteristice:

Marimea si structura sortimentului: Comparand marimea sortimentului in cele doua verigi, constatam existenta in reteaua cu amanuntul a unui sortiment mai numeros. Structura sortimentului este importanta avand in vedere participarea fiecarui articol la volumul desfacerilor. In firmele de comert cu ridicata, 20% din totalul articolelor asigura, in general, pana la 90% din volumul desfacerilor, in timp ce in magazinele cu amanuntul, curba este mult mai aplatizata - 45% din articole nu reprezinta mai mult de 80% din volumul desfacerilor.

Aprovizionarea si desfacerea, modul lor de organizare conditioneaza politica de stocuri si metodele de gestionare a acestora. In privinta aprovizionarii, intre cele doua verigi comerciale exista mari diferente:

Contractele de aprovizionare aprovizionarea comerciantilor cu ridicata se face pe baza contractelor concretizate la nivel de detaliu,    in timp ce magazinele cu amanuntul se aprovizioneaza pe baza unui contract cadru, general, care se concretizeaza pe baza comenzilor lansate de fiecare magazin atunci cand stocul scade sub un anumit nivel.

Marimea loturilor: aprovizionarea depozitelor se face in loturi mari, de la un numar mare de furnizori.

In ceea ce priveste desfacerea, exista de asemenea, diferente mari intre cele doua verigi analizate. Vanzarile firmelor cu ridicata sunt relativ stabile si in cantitati mari; vanzarile firmelor de comert cu amanuntul sunt putin previzibile.