PRETURILE IN COMERT

Obiective :

Ø      prezentarea continutului conceptului de pret, ca principal instrument de efectuare a schimburilor

Ø      enumerarea si explicarea functiilor preturilor;

Ø      precizarea factorilor care determina dimensiunile preturilor in comert;

Ø      enumerarea tipurilor de preturi si analiza structurii acestora

Cuvinte cheie:

pret, sistem de preturi, functiile preturilor, adaos comercial

1. Continutul si natura preturilor

Economia de piata moderna este prin definitie o economie monetara, ceea ce inseamna ca banii joaca un rol extrem de important in activitatea economica. Ei indeplinesc diferite functii, printre care functia de masura a activitatii economice. In acest context, pretul reprezinta expresia baneasca a valorii de piata a bunurilor si serviciilor, o rezultanta a compararii si corelarii prin prisma unor criterii de ordin economico - social sau psihologic.

Pretul apare, in primul rand, ca rezultanta a raportului cerere - oferta. Dar, in acelasi timp, cererea si oferta sunt efecte ale dimensiunii pretului.

Legea cererii si ofertei arata modul in care depinde/se modifica cererea, respectiv oferta, in functie de evolutia pretului. Astfel, cresterea pretului duce la scaderea cantitatii cerute dintr-un bun, iar scaderea pretului duce la cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv. Cresterea pretului duce la cresterea ofertei, iar scaderea pretului duce la scaderea ofertei.

Pretul depinde la randul lui de modificarea cererii si ofertei. Astfel, cresterea cererii pentru un bun duce la cresterea pretului, in timp ce scaderea cererii duce la scaderea pretului. In cazul modificarii ofertei, relatia este inversa, respectiv o crestere a ofertei va duce la scadere a pretului, iar scaderea ofertei conduce la scumpirea bunului respectiv.

In afara de raportul cerere - oferta, pretul mai depinde de utilitatea bunului si, prin aceasta de intensitatea nevoii careia i se adreseaza. Utilitatea marginala este cea care determina in mod direct pretul (valoarea) unui bun, respectiv suma de bani pe care consumatorul este dispus sa o plateasca pentru un anumit bun.

Raritatea actioneaza si ea asupra marimii pretului. Ea se poate manifesta atat separat, in domeniul ofertei sau al cererii, precum si simultan, in cele doua domenii. In cazul ofertei, raritatea este creata de raritatea factorilor de productie (a resurselor naturale, a tehnologiei de obtinere ori a maiestriei profesionale). In ceea ce priveste cererea, ea depinde de nivelul veniturilor, de obiceiurile de consum, etc. In ambele situatii, punctul extrem al raritatii este unicatul. De regula, nivelul pretului in caz de raritate este ridicat, in concordanta cu anumite scale de apreciere a raritatii.

In cea mai comuna acceptiune, pretul reprezinta cantitatea de bani ce trebuie cedata pentru a intra in posesia unui bun sau serviciu. Sistemul de preturi reprezinta ansamblul tipurilor, formelor, categoriilor de pret folosite in relatiile de schimb pe piata interna a unui stat, a unei uniuni economice, ori pe piata externa in cazul schimburilor internationale.

Ilustrativ, in tabelul de mai jos sunt prezentate sintetic unele dintre tipurile si formele uzuale de pret.

Tabelul 1. Tipuri si forme de pret specifice diferitelor piete

2. Functiile preturilor si ale sistemului de preturi

Dubla abordare a pretului - ca manifestare individuala si in sistem - permite la randul sau formularea unor functii de ordin general, alaturi de altele specifice, care se axeaza atat pe mecanismul preturilor, cat si pe rolul lor economic sau social.

Literatura de specialitate trateaza in general, ca principale functii ale preturilor: functia de corelare a ofertei cu cererea, functia de calcul sau de corelare a cheltuielilor si rezultatelor, functia de recuperare a costurilor si de redistribuire a veniturilor, functia de stimulare a agentilor economici.

a.      Functia de corelare a ofertei cu cererea

Mecanismul formarii pretului pe piata a fost prezentat mai sus. Atingerea unui moment de echilibru si stationarea pretului sunt fenomene relative si dureaza foarte putin.

Costurile si beneficiile care afecteaza deciziile purtatorilor cererii si ofertei sunt intotdeauna anticipate. Astfel, producatorii decid cat sa ofere pentru factorii de productie in raport de suma pe care spera sa o primeasca pe produsul finit. Consumatorii spera sa obtina o satisfactie cel putin egala cu suma platita la cumpararea unui bun. Posesia informatiei favorizeaza mecanismul de corelare a ofertei cu cererea. Ea este sustinuta insa de un intermediar - comerciantul - care favorizeaza raporturile de schimb prin actele de vanzare - cumparare.

Informatia este adesea strans legata de speculatie. Ca actiune licita, speculatia este in esenta o actiune de comercializare realizata in scopul obtinerii unor profituri datorate modificarii preturilor de pe piata. Speculatia aduce in prim - plan problema riscului si problema protectiei. In ceea ce priveste protectia, se confrunta doua doctrine: caveat emptor (in grija cumparatorului) si caveat venditor (in grija vanzatorului). In primul caz, riscul este suportat de cumparator. Vanzatorul ramane raspunzator doar pentru acele caracteristici pentru care a dat o garantie expresa. In cea de-a doua viziune, daca produsul achizitionat prezinta defectiuni, cumparatorul se poate adresa justitiei sau poate cere despagubiri.

Asemenea doctrine genereaza diferite situatii si ipostaze in viata economica cotidiana, in procesul de corelare a ofertei cu cererea. Potrivit doctrinei "in grija cumparatorului", cumparatorii sunt obligati sa suporte costuri ridicate de informare pentru a se proteja, in timp ce a doua doctrina - "in grija vanzatorului" - il obliga pe acesta la eforturi suplimentare, datorita posibilitatii pe care o au cumparatorii de a gasi inlocuitori sau produse mai ieftine.

b.      Functia de calcul sau de masurare a cheltuielilor si rezultatelor

Aceasta functie reflecta interdependenta preturi - bani si functia banilor de masura a activitatii economice, a cheltuielilor si a rezultatelor. Pretul, ca expresie a masurarii cheltuielilor si rezultatelor prin intermediul banilor contine o concentrare de informatii sintetizata din actiunea corelativa a obiectivului si subiectivului din mediul economico - social. Fiecare efort si efect se regaseste in structura pretului prin comensurare baneasca.

c.       Functia de recuperare a costurilor si de redistribuire a veniturilor

Aceasta reprezinta o consecinta a motivatiei si a interesului. Prima conditie a motivarii este recuperarea investitiilor sau a costurilor pe care le presupune o activitate economica. Prin pret trebuie sa se asigure recuperarea de catre toti agentii economici a costurilor generate de propria activitate: producatorii, transportatorii, comerciantii cu ridicata sau cu amanuntul, importatorii, exportatorii, etc. - toti urmaresc acoperirea prin preturile practicate a cheltuielilor efectuate.

d.      Functia de stimulare a agentilor economici

Aceasta functie se materializeaza in primul rand, printr-un nivel considerat acceptabil pentru intrarea pe piata si mentinerea unei activitati economice. Acest nivel presupune recuperarea costurilor si asigurarea unei anumite rentabilitati (depasirea pragului de rentabilitate inferior, vazut ca punctul incepand de la care o firma aduce profit). Aspectul stimulativ trebuie sa il includa insa si pe consumator. Diferentele mari in domeniul veniturilor si al posibilitatilor de cumparare determina segmentari semnificative in randul cumparatorilor.

Sistemul de preturi actioneaza ca un mecanism rational, reprezentand semnale si mijloace de ghidare a firmelor in organizarea si desfasurarea activitatii economice, precum si in orientarea relatiilor de piata ale acestora.

Se intalnesc, in general, doua puncte de vedere cu privire la structurarea functiilor sistemului de preturi, apartinand lui Robert Dorfman (A) si Cedric Standford (B).

Tabelul 6.2. Functiile sistemului de preturi

Rolul sistemului de preturi este influentat de anumite limite: bunurile publice si externalitatile; concurenta imperfecta; inegalitatile in distributia veniturilor.

3. Dimensiunile pretului

Ca expresie baneasca a produselor aflate in procesul schimbului, pretul apare sub forma unei sume de bani pe care un agent economic o pretinde si o primeste in calitate de vanzator, de la un alt agent economic, aflat in ipostaza de cumparator.

Dimensiunea acestei sume, pe langa raportul cerere - oferta, mai depinde de numeroase variabile. Scopul fiecarui agent economic este obtinerea de profit, ceea ce presupune acoperirea tuturor genurilor de cheltuieli. Acestea sunt:

a.       cheltuieli de productie;

b.      cheltuieli de achizitie;

c.       cheltuieli de desfacere ale producatorului;

d.      cheltuieli de circulatie, de comercializare;

e.       cheltuieli cu dobanzile;

f.        cheltuieli cu amortizarea capitalului fix;

g.       diferite taxe si impozite, altele decat impozitul pe profit.

Pentru firmele cu activitate economica de comert, elementul specific din structura pretului de vanzare este adaosul comercial. Functiile adaosului comercial constau in: acoperirea cheltuielilor de comercializare; obtinerea, asigurarea profitului; constituirea bazei de calcul pentru TVA generata de valoarea adaugata in procesul de circulatie a marfurilor, in cadrul activitatii unei firme de comert.

Pentru activitatea de circulatie a marfurilor, valoarea adaugata de catre o firma de comert, cu ridicata sau cu amanuntul, este reprezentata de suma adaosului comercial. In cazul operatiunilor de import - export nu se lucreaza cu adaos comercial ci cu comision.

Marimea sumei adaosului comercial depinde de valoarea bunului economic (exclusiv TVA), de cantitatea achizitionata si vanduta, de cota procentuala stabilita liber de fiecare agent economic. Aceasta libertate este relativa, pentru ca exista numeroase restrictii impuse de mecanismele economice: concurenta, asigurarea vandabilitatii bunului economic, marimea cheltuielilor de comercializare, marimea profitului acceptat, raportul existent pe piata intre cerere si oferta, etc.

Cota adaosului comercial se mai numeste si marja bruta a afacerii, in timp ce marja neta exprima rata profitului brut (inainte de impozitare). Mod de calcul:

Marja bruta sau cota adaosului comercial:

unde Mb - marja bruta, Sacom - suma adaosului comercial, CTac - costul de achizitie fara TVA

Marja neta sau rata profitului brut:

a. unde Mn₁ - marja neta, Prbrut - profit brut, CA - cifra de afaceri

b. unde CA (fara TVA) - cifra de afaceri fara TVA

c. unde Prbrut_circ - profit brut din circulatia marfurilor, CA_circ - cifra de afaceri din circulatia marfurilor, exclusiv TVA

In structura pretului de vanzare al unei firme importatoare sau exportatoare apare categoria de comision. Acesta are partial aceleasi functii ca si adaosul comercial, diferentele fiind legate de: utilizarea lui doar pentru acoperirea unor cheltuieli de comercializare si prin faptul ca reprezinta numai o parte din baza de calcul pentru TVA (in cazul importului).

Tipurile de pret si structura acestora

In procesul de circulatie a marfurilor, pretul este intalnit atat cu ocazia cumpararii (achizitionarii/aprovizionarii), cat si cu prilejul vanzarii bunului respectiv. Pentru a obtine un profit, pretul de vanzare va fi intotdeauna mai mare decat pretul de cumparare. In plus, trebuie avut in vedere ca doar la un anumit nivel cantitativ al vanzarilor rezulta un profit.

1. Preturi de aprovizionare

Pentru aprovizionare regasim pe piata o varietate de posibilitati oferite de agentii economici antrenati in afaceri. Cand bunurile economice se cumpara direct de la producator, se opereaza cu:

Ø      pret de achizitie, pentru bunurile agricole;

Ø      pret negociat, la achizitionarea produselor agricole de catre firme private;

Ø      pret cu ridicata, pentru bunurile economice realizate in tara de catre producatorii industriali;

Ø      pret de import, in cazul bunurilor agricole sau industriale produse in alte tari;

Ø      pret de livrare al importatorului

Ø      pret de vanzare al firmei de comert cu ridicata

Ø      pretul bursei

Dintre acestea, cele mai importante sunt:

a.       Pretul de achizitie: in cea mai mare parte este un pret stabilit (prin hotarare guvernamentala). Dimensiunea lui urmareste acoperirea cheltuielilor de productie (uneori si de desfacere) si asigurarea unui profit producatorului agricol. Pentru mentinerea productiei si stimularea producatorilor se poate interveni din partea statului cu subventii, prime care se dau direct producatorului agricol, fara a fi incluse in pretul de achizitie. La acest pret, in functie de prevederile legale se adauga sau nu TVA.

b.      Pretul negociat la cumpararea produselor agricole este un pret intalnit in cazul tranzactiilor incheiate intre producatorii agricoli si diferite firme comerciale sau la tranzactiile incheiate pe piata taraneasca.

c.       Pretul cu ridicata este pretul la care vinde producatorul industrial. El se compune din cheltuieli de productie, cheltuieli de desfacere (in functie de conditiile franco), profitul producatorului, accize, TVA platita de catre producator.

d.      Pretul de import este compus din mai multe elemente, care se intalnesc in totalitate sau partial, in functie de prevederile legale:

valoarea declarata in vama (in valuta si transformata in lei, la cursul zilei);

valoarea cheltuielilor de transport si de asigurare, efectuate in valuta in afara tarii, daca nu au fost incluse in pretul marfii (includerea sau neincluderea in pretul bunului depinde de conditia de livrare, expres mentionata in documentele prezentate la vama); si aceste cheltuieli in valuta se transforma in lei, la cursul zilei;

cheltuielile de incarcare, descarcare si de manipulare aferente marfurilor importate, achitate pe parcursul extern;

orice alte cheltuieli pe parcursul extern, transformate in lei, la cursul zilei;

taxa vamala, conform regimului vamal si tarifului vamal;

accizele, in limita prevederilor legale;

comisionul punctului vamal;

TVA.

O asemenea structura se regaseste in toate cazurile la efectuarea importului direct de catre firme de comert cu ridicata, firme de comert cu amanuntul, firme de import sau firme de import - export.

2. Preturi de vanzare

Pretul cu ridicata la care producatorul indigen (mai ales industrial) vinde bunul economic fabricat este identic, prin continut, cu pretul cu ridicata tratat la aprovizionarea firmei de comert cu amanuntul sau cu ridicata. Vanzatorul este producatorul. Pentru el, acest pret este pret de vanzare. Vom mai intalni pret cu ridicata, pret cu amanuntul, pretul importatorului, etc.