RISCURILE IN COMERTUL INTERNATIONAL

RISCURILE IN COMERTUL INTERNATIONAL

In activitatea de comert exterior intalnim un risc de grad superior in comparatie, de pilda, cu cel al agentilor economici care actioneaza in comertul interior.

Intr - o acceptiune mai larga, riscurile agentilor economici cu activitate de comert exterior sunt de doua feluri :

riscuri interne, care pot fi localizate in domeniul factorului "capacitatii de realizare umana", in cel de "dotare cu mijloace materiale" (dimensiunile intreprinderii, finantarea de capital), in domeniul asocierii factorului uman si material ( forma juridica, organizarea firmei ), in procesele economice ale intreprinderii privind operatiuni de depozitare si manipulare a marfurilor, transporturile interne, etc.

riscuri externe, care pot fi de neexecutare, de insolvabilitate, de schimb, de transfer valutar, de natura politica, cu caracter natural, etc.

Riscurile interne.

a)        Riscuri in domeniul factorului "capacitate de realizare umana". Intr-o firma cu activitate de comert exterior aceste riscuri pot aparea in persoana conducatorului, care are sarcina de a combina capacitatea factorului uman cu dotarea materiala si care, totodata are competente mari in efectuarea tranzactiilor economice internationale ( negocierea unor contracte de valoare ridicata, semnarea contractelor, organizarea unor activitati promotionale etc. ). Riscul consta in posibilitatea ca intreprinderea ( societatea comerciala, regia autonoma etc. ) sa fie condusa de persoane insuficient calificate. In comertul exterior acest risc este mai mare decat in alte domenii economice, avand in vedere, pe de o parte, caracterul foarte complex al cunostintelor pe care trebuie sa le posede un conducator ( manager ) al unei astfel de unitati ( cunostinte economice, juridice, tehnice, de limbi straine ) precum si o serie de cerinte referitoare la caracterul confidential al operatiunilor, iar pe de alta parte, faptul ca el angajeaza afaceri cu produse ale economiei nationale in raporturi cu alte economii astfel incat orice erori se soldeaza cu scurgerea venitului national in exterior ( respectiv pierderi, sau chiar falimentul, in cazul firmelor particulare ).

b)    Riscuri in sfera productiei. In cadrul riscurilor interne de ordin material un loc insemnat revine celor din sfera productiei. Astfel, mentionam riscul de inovatie in vederea modernizarii productiei pentru export, care, la randul sau, se poate concretiza la trei nivele : gandirea creatoare, organizarea proceselor tehnologice, utilizarea materialelor. Orice defectiune la unul dintre nivelele mentionate impieteaza asupra exportului de marfuri, a eficientei acestuia.

c)    Riscuri in sfera circulatiei de marfuri. Riscul referitor la starea marfii consta in aparitia pierderilor sau avariilor in transportul intern sau extern, cu prilejul depozitarii, manipularii etc. Data fiind importanta acestui risc este necesara o atentie deosebita la incheierea contractului, in vederea transferului acestuia de la vanzator la cumparator.

Riscurile externe.

a)     Riscul de neexecutare. Acesta constituie o forma a riscului comercial si decurge din situatia in care cumparatorul nu mai vrea ( sau nu mai poate) sa ridice o partida de marfuri deja contractata, adica nu-si mentine propria obligatie de a intra in proprietatea marfii si de a achita pretul. In acest caz, vanzatorul se gaseste in situatia dificila de a trebui sa - si retraga marfa expediata, sau sa incerce s - o vanda pe piata de sosire, ori pe alta piata, fiind, in fiecare din aceste cazuri, expus la o pierdere pe care incearca sa o recupereze de la cumparator. Vanzatorul va putea acoperi aceste riscuri inainte de trimiterea marfii, solicitand garantii adecvate.

Riscul apare si pentru cumparator, daca vanzatorul nu trimite marfa sau o trimite cu intarziere, situatia devenind si mai grava daca, intre timp, cumparatorul a revandut marfa si, deci, trebuie sa si - o procure de la un alt vanzator.

b)    Riscul de insolvabilitate apare atunci cand cumparatorul, dupa primirea marfii, nu procedeaza la plata pretului ei sau cand ( in situatia in care vanzatorul i - a acordat termen de amanare ) nu se achita la scadenta de aceasta obligatie ( risc de credit ).

In acest ultim caz, riscurile cresc datorita timpului indelungat dintre trimiterea marfii si incasarea pretului ei. Desigur, vanzatorul trebuie sa - si cunoasca propria clientela, dar, daca aceasta este relativ usor pentru piata interna, pe piata externa situatia se schimba si de aceea se incearca transferarea riscurilor asupra companiilor de asigurare sau a societatilor de factoring.

c)     Riscuri ce decurg din variatia costurilor de productie. Exportatorul poate sa prevada in contract o serie de clauze legate de revizuirea pretului.

d)    Riscul cursului de schimb. Folosirea in contract a unei monede terte, care ofera garantii mai mari de stabilitate.

e)     Riscurile de transfer valutar se datoreaza unor conditii cu caracter economic, financiar, valutar sau politic, care pot impiedica transferul valutei de catre institutiile financiare din tara respectiva.

f)      Riscurile de natura politica ( disensiuni interne, razboi, etc. conduc la amanarea platilor ).

g)     Riscurile cu caracter natural ( cutremure, uragane, inundatii, eruptii vulcanice, etc. ).