CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
ANALIZA COMPOZITIEI ACTIVULUI SI PASIVULUI
ACTIVUL exprima, prin structura sa, modul de valorificare a bunurilor economice, adica modul in care se consuma bunurile, isi transmit valoarea si isi recupereaza propria valoare.
Din acest punct de vedere, distingem doua categorii de bunuri care se caracterizeaza printr-un comportament diferit:
A1 * activ imobilizat sau aciclic, stabil, componentele lui fiind denumite si imobilizari sau valori imobilizate;
A2 * activ circulant, ciclic
Distinctia intre activul imobilizat si cel circulant nu este intotdeauna simpla. Ea nu tine de natura fizica sau juridica a bunurilor economice sau de durata lor de viata in cadrul patrimoniului; ea are un caracter subiectiv: destinatia bunului.
Activele imobilizate sunt bunuri destinate sa serveasca in mod durabil activitatii entitatii economico-sociale. Prin urmare, se utilizeaza la mai multe circuite conomice si isi transmit valoarea in mod treptat, parte cu parte, sub forma amortizarii.
Activele circulante sunt elemente patrimoniale, care conform destinatiei sau naturii lor nu raman durabil in patrimoniu. Sunt destinate consumului sau vanzarii urmand circuitul economic: intrebuintare - bani - intrebuintare. In consecinta, isi recupereaza integral valoarea, prin includerea in costul activitatii intr-un singur circuit economic.
Astfel, un utilaj reprezinta o imobilizare daca este destinat sa fie folosit in activitatea de exploatare, dar el poate fi un activ circulant daca firma l-a fabricat sau achizitionat in vederea vanzarii, respectiv revanzarii lui.
Activele imobilizate pot concura la mai multe circuite economice, in timp ce activele circulante servesc unui singur circuit, fiind consumate, vandute sau distruse in cadrul acestuia.
De aici rezulta o serie de consecinte:
A1 Activul imobilizat - se structureaza, dupa forma pe care o imbraca, in:
- imobilizari necorporale;
- imobilizari corporale;
- imobilizari financiare.
Imobilizarile necorporale imbraca o forma nemateriala si constau in:
- cheltuieli de constituire;
- cheltuieli de dezvoltare;
- concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si valori similare;
fond comercial; alte imobilizari necorporale.
Cheltuielile de constituire se definesc ca fiind cheltuieli atasate operatiilor care conditioneaza existenta si activitatea entitatii economice si a caror suma nu poate fi raportata la o productie de bunuri sau servicii determinate. In Romania, se recupereaza prin amortizare. Cheltuielile de constituire se structureaza in:
- cheltuieli de prospectare a pietei capitalurilor, de publicitate, taxe si onorarii pentru infiintare, cheltuieli de emisiune a actiunilor, etc;
- cheltuieli de crestere a capitalului si din operatiuni de fuziune, divizare, restructurare, etc. Le putem considera active tehnice sau conventionale. Nu sunt susceptibilile de a fi revandute, dar sunt determinante pentru functionarea entitatii economice.
Cheltuielile de dezvoltare se ridica la sume foarte mari in epoca contemporana. Cercetarea are un caracter aleator, din punct de vedere al rezultatelor obtinute. In cazul in care conduce la obtinerea de prototipuri si ulterior la o productie, reprezinta imobilizare necorporala care isi va recupera valoarea prin amortizare.
Concesiunile, brevetele, licentele si alte valori asimilate se pot achizitiona de la terti, realiza pe cont propriu, sau primi cu titlu gratuit.
Fondul comercial poate fi studiat din punct de vedere juridic sau contabil. Apare la momentul intrarii activelor corporale in entitate, ca diferenta intre costul de achizitie si valoarea contabila existenta in actele vechiului proprietar; diferenta pozitiva sau negativa este data de elemente cu caracter necorporal, precum vadul comercial, clientela, etc.
Fondul comercial (engl. goodwill), din punct de vedere contabil, este o imobilizare necorporala care reprezinta orice exces al costului de achizitie peste interesul celui care achizitioneaza in valoarea justa a activelor si datoriilor identificabile, achizitionate la data tranzactiei de schimb.
Fondul comercial negativ (engl. negative goodwill) reprezinta orice exces de la data tranzactiei de schimb, al interesului achizitorului in valorile juste ale activelor si datoriilor identificabile achizitionate, peste costul achizitiei.
Alte imobilizari necorporale pot fi reprezentate de programe informatice create de entitate sau achizitionate de la terti si alte imobilizari de forma nemateriala.
Imobilizarile corporale cunoscute si sub denumirea de mijloace fixe si terenuri, se caracterizeaza prin natura lor materiala.
Sunt mijloace de munca care participa la mai multe circuite economice si a caror valoare se recupereaza in mod treptat, prin amortizare, adica prin includerea valorii lor, in rate lunare, pe toata durata de functionare, in cheltuielile entitatii.
Fac exceptie terenurile care nu-si pierd din valoare prin utilizarea lor. Ca urmare, nu trebuiesc inlocuite si nu-si recupereaza valoarea prin amortizare, ci doar prin si in momentul vanzarii lor.
Indeplinesc cumulativ doua conditii:
au o valoare mai mare decat cea prevazuta de lege (in prezent 1.800 lei);
au o durata de viata mai mare de un an.
Ele constituie baza tehnico-materiala a entitatii economice. Se structureaza in: terenuri, instalatii si utilaje de lucru, aparate de control si masura, birotica, inventar gospodaresc, mijloace de transport, animale de munca, plantatii, etc.
Se achizitioneaza, realizeaza din productie proprie sau se primesc cu titlu gratuit.
Imobilizarile financiare se structureaza in:
- titluri de participatii la capitalul altor societati si creante atasate participatiilor;
- imprumuturi acordate pe termen mai mare de un an;
- depozite bancare;
- garantii acordate clientilor, etc.
Titlurile de participare iau forma actiunilor detinute la entitatile afiliate sau partilor sociale. Posesiunea durabila a titlurilor este estimata a fi utila activitatii entitatii economice; aceasta are dreptul la dividende (adica cote parti din profitul entitatii la care se detin titlurile), poate exercita o influenta in luarea deciziilor sau chiar controlul entitatii la care se detin titlurile.
Imprumuturile acordate pe termen mai mare de un an pot imbraca forma obligatiunilor sau alte forme, fiind purtatoare de dobanzi.
Depozitele bancare sunt reprezentate de sume imobilizate pe termen, in conturi bancare, in vederea obtinerii veniturilor din dobanzi.
Garantiile reprezinta sume acordate clientilor la vanzarea de bunuri sau executarea de lucrari cu termen de garantie, indisponibile pana la realizarea unor conditii contractuale.
Nu intamplator s-a atribuit termenul de imobilizare, cheltuielilor de dezvoltare, concesiunilor, licentelor si altor valori similare, mijloacelor fixe, titlurilor si creantelor pe termene mai mari de un an.
Prin achizitionarea unora si/sau realizarea din productie proprie a altora, entitatea economica si-a imobilizat sume de bani, pe care le va recupera treptat, pe o perioada mai mare de un an, sub forma amortizarilor sau dividendelor.
A2 Activele circulante se mai intalnesc si sub denumirea de intrebuintari ciclice.
Ele corespund elementelor patrimoniale, care in functie de natura si destinatia lor, nu au vocatia de a ramane durabil in patrimoniu, cu exceptia celor legate de particularitatile activitatii.
Activele circulante permit si ajuta la functionarea activelor imobilizate. Asadar, sunt complementare acestora.
Se afla intr-o continua miscare si transformare, isi schimba forma initiala si pentru reluarea activitatii necesita inlocuirea cu altele noi, de aceeasi speta.
Ca urmare, sunt animate de o miscare de rotatie: intrebuintare - bani - intrebuintare, care determina reinnoirea periodica a formei monetare, de maniera spontana si fara a pune in functie, pentru aceasta, un mecanism particular. Nu este necesara repartizarea lor intre mai multe exercitii.
De exemplu, cu banii de care dispune, entitatea achizitioneaza materii prime, care la o prelucrare partiala devin semifabricate si la finalizarea prelucrarii produse finite. Acestea, prin vanzarea cu incasare ulterioara, se transforma in creante, care la randul lor, in momentul incasarii devin bani. Durata acestui ciclu este foarte variabila si depinde adesea de genul activitatii. Aceasta durata determina durata resurselor necesare finantarii activitatii.
Criteriile de clasificare a activelor circulante sunt natura fizica si destinatia lor.
Dupa natura lor activele circulante se grupeaza in:
- active circulante materiale;
- active circulante in decontare;
- active circulante banesti.
Activele circulante materiale imbraca o forma materiala, fiind denumite si stocuri. Dupa ordinea cronologica a ciclului de productie si destinatia lor, se structureaza in:
- materii prime;
- materiale auxiliare sau consumabile si de natura obiectelor de inventar;
- semifabricate;
- produse finite;
- productie in curs;
- marfuri;
- ambalaje.
Isi recupereaza integral valoarea prin includerea ei in costul activitatii, fie in momentul eliberarii in consum sau folosinta, fie in momentul vanzarii.
Materia prima reprezinta substanta de baza a produsului finit si se regaseste integral in acesta, in forma sa initiala (ca de exemplu, stofa in costumul de haine) sau sub o forma transformata (ca de exemplu faina in paine).
Materialele auxiliare ajuta sau chiar conditioneaza desfasurarea activitatii de exploatare. Se pot regasi sau nu in produsul finit. De exemplu, catalizatori, lacuri, vopsele, materiale pentru intretinere si curatenie, rechizite, imprimate, etc.
Materialele de natura obiectelor de inventar , ca de exemplu, scule, dispozitive, verificatoare, uniforme de lucru si de protectie, etc., pot avea fie o lunga durata de functionare (mai mare de un an) si o valoare mai mica decat cea prevazuta de lege, fie invers.
Semifabricatele sunt bunuri economice care au parcurs partial procesul tehnologic, fiind depozitate temporar, fie in vederea prelucrarii lor la o data ulterioara, fie in vederea vanzarii catre terti.
De exemplu: blaturile de tort, cremele, confectiile metalice pentru scaune etc.
Produsele finite sunt bunuri economice care au parcurs integral procesul tehnologic, fiind destinate vanzarii, de catre producatorul lor. De exemplu: costumele de haine, pantalonii, sacourile, rochiile pentru o fabrica de confectii, pantofii, sandalele pentru o fabrica de incaltaminte, etc.
Productia in curs este denumita si productie neterminata. Prelucrarea materiei prime a fost inceputa, dar stadiul in care se afla nu permite depozitarea sau vanzarea.
De exemplu: tesatura s-a croit si eventual insailat, s-au obtinut fetele sau talpa pentru incaltaminte, etc.
Marfurile sunt bunuri economice achizitionate in vederea revanzarii lor, prin intermediul comertului. Tot marfuri devin si produsele finite tansferate de catre producator in magazinele proprii.
Ambalajele sunt materiale sau obiecte destinate sa asigure integritatea si pastrarea calitatilor initiale ale bunurilor ambalate, pe timpul pastrarii, transportului sau desfacerii acestora.
Incadrarea unui stoc intr-o categorie sau alta este data de destinatia lui. De exemplu, stofa poate fi materie prima pentru o fabrica de confectii, produs finit pentru o fabrica de tesaturi sau marfa pentru un comerciant.
Mijloacele circulante in decontare imbraca o forma intermediara intre mijloacele circulante materiale si cele banesti.
Reprezinta valori avansate temporar de titularul de patrimoniu unor terti de la care urmeaza sa primeasca un echivalent sau o contraprestatie. Sunt cunoscute sub denumirea de creante sau drepturi de creanta si provin din vanzarea de bunuri, lucrari, servicii sau alte operatiuni economico-financiare.
Creantele unei entitati economice sunt reflectate de urmatoarele elemente patrimoniale: clienti, furnizori debitori, debitori diversi, actionari sau asociati, efecte de primit, creante in legatura cu statul, cu personalul entitatii, etc.
Clientii sunt persoane fizice sau juridice carora entitatea economica le vinde bunuri, lucrari, servicii, urmand sa incaseze echivalentul lor. Creanta fata de clienti ia nastere la vanzare si se stinge, de regula, prin incasare.
Furnizorii-debitori sunt persoane carora entitatea economica le achita avansuri, urmand sa primeasca bunuri, lucrari, servicii in contul acestora. Creanta fata de furnizorii debitori ia nastere la plata avansului si se stinge la primirea de bunuri, lucrari, servicii in contul avansului. Debitorii diversi sunt persoane carora entitatea le acorda imprumuturi ce urmeaza a fi restituite sau care ii produc pagube, ce urmeaza a fi recuperate (de exemplu, o intreprindere de transport, care din neglijenta determina avarierea unor marfuri ce urma sa le duca unui comerciant). Actionarii sau asociatii sunt persoane fizice sau juridice care subscriu la capitalul unei societati (se angajeaza sa aduca acesteia un aport la capital in bani si/sau natura. Creanta fata de ei ia nastere in momentul subscrierii, prin actul constitutiv al societatii si se stinge la primirea aportului.
Efectele de primit sunt inscrisuri, titluri de credit, prin care o persoana se obliga sa achite o suma determinata unei persoane clar denumite la o anumita data si intr-un anumit loc. Dreptul de a incasa suma ia nastere la data acceptarii efectului si se stinge in momentul depunerii lui in banca spre incasare.
Entitatea economica mai poate avea creante fata de stat, concretizate in impozite si taxe de recuperat sau fata de personal, caruia, fie i-a acordat drepturi salariale mai mari decat cele care i se cuvin, fie i-a imputat pagube aduse entitatii prin sustragere de bunuri, rebutari de produse, etc.
Mijloacele circulante banesti sunt acele mijloace care imbraca forma si/sau indeplinesc functia de bani. In structura lor sunt cuprinse investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti si alte valori.
Investitiile financiare pe termen scurt sunt titluri achizitionate pe termen sub un an in vederea revanzarii lor, in scopul castigurilor speculative.
Imbraca forma actiunilor altor societati, actiunilor proprii rascumparate in vederea distribuirii lor salariatilor, revanzarii sau chiar anularii si a obligatiunilor.
Disponibilitatile banesti contin toate valorile care in functie de natura lor, sunt imediat convertibile pentru valoarea lor nominala. Se pastreaza in conturi deschise la banci si/sau in casieria societatii, in lei si/sau valuta.
Disponibilitatile banesti servesc in operatiile de decontare cu tertii (incasari sau plati), care se supun regulamentului Bancii Nationale.
Decontarile prin casierie sunt cunoscute si sub denumirea de decontari in numerar, iar cele prin conturi la banci, decontari prin virament. Acestea din urma se caracterizeaza prin faptul ca nu necesita prezenta fizica a banilor. Se efectueaza prin transferul lor scriptic din contul platitorului in contul beneficiarului sumei respective.
Decontarile prin virament se pot efectua prin conturi curente deschise la banci sau prin conturi speciale (CEC-uri cu limita de suma, acreditiv, etc.).
Activele de regularizare si asimilate delimiteaza cheltuielile in avans (transferate intre exercitiile financiare) si sume in curs de clarificare.
Cheltuielile in avans sunt cheltuieli amanate, (de exemplu, chiria achitata anticipat pentru exercitiile viitoare) care devin cheltuieli cand ajung la scadenta.
PASIVUL sau capitalurile exprima resursele financiare sau sursele de finantare asigurate de propietar si/sau persoane terte.
Avand in vedere persoana de la care provine capitalul, finantarea poate fi proprie sau straina.
Finantarea proprie se realizeaza prin:
contributia proprietarului sub forma de capital personal sau social, in functie de tipul societatii;
capitalizarea profitului;
alte surse stabilite prin lege (de exemplu alocatii primite de la buget).
Finantarea straina se realizeaza de o terta persoana care imprumuta firma cu capitalul de care dispune, sub forma de credite bancare, imprumuturi sub diverse forme sau datorii in curs de decontare.
Capitalul social indica sumele aduse firmei de actionarii sau asociatii ei precum si valoarea monetara a aporturilor in natura. Deci, capitalul social are un caracter avansabil, fiind constituit la infiintarea societatii.Planul contabil, defineste in sens strict numai capitalul social, ca valoare nominala a actiunilor sau partilor sociale. Acesta se caracterizeaza prin fixitate care se interpreteaza astfel: constituind gajul creantierilor sociali si marcand limita responsabilitatii societatii, capitalul social nu trebuie sa creasca sau sa se diminueze ca urmare a operatiilor efectuate de societate. Pentru acelasi motiv capitalul trebuie sa fie integral subscris.
Modificarea marimii capitalului se poate face printr-un act de vointa, respectand insa garantiile de forma si de publicitate.
Majorarea capitalului are loc prin emisiunea de noi actiuni, prin incorporarea in el de rezerve sau profit , transformarea de obligatiuni in actiuni, etc.
Diminuarea capitalului se efectueaza prin rambursarea unei parti actionarilor sau asociatilor in cazul reducerii volumului de activitate, prin acoperirea pierderilor din anii anteriori, etc.
Operatia specifica este amortizarea capitalului, care nu-i modifica marimea. Aceasta consta in rambursarea depunerilor catre actionari sau asociati prin afectarea unei parti din profitul societatii.
In schimbul remuneratiei prin profit, actionarii sau asociatii suporta riscul economic. Capitalul constituie o componenta a pasivului nonexigibil. El nu revine actionarilor decat la retragerea din societate sau creantierilor in situatia de faliment a societatii. Reprezinta insa, garantia pe care o au creantierii ca vor fi platiti.
Limita capitalului ca o garantie a platilor nu este insa suficienta. Trebuie luata in consideratie si forma juridica a societatii.
Intr-o societate anonima sau cu raspundere limitata, capitalul reprezinta limita responsabilitatii entitatii economice. Intr-o societate individuala sau in nume colectiv, creantierii au drepturi asupra intregului patrimoniu. Legea nu da, in acest caz, o fixitate capitalului, deci el are pentru creantieri o importanta relativa. In cazul societatii in comandita, comanditarii sunt responsabili in limita aportului lor.
Pentru finantarea unor investitii de importanta majora sau compensarea unor importuri - exporturi deficitare se pot obtine subventii sau subsidii de capital de la bugetul statului.
Capitalul social se poate completa si din alte surse. Acestea au un caracter consumabil si o destinatie precisa. Este vorba despre: prime de capital, rezerve sau profit.
Primele de capital reprezinta un capital aditional creat ca diferenta intre valoarea de emisiune a titlurilor de valoare (actiuni) si valoarea lor nominala.
Rezervele reprezinta "profit conservat" in mod durabil la dispozitia firmei si neincorporat in capital. Scopul lor este de a proteja capitalul social impotriva pierderilor.
Rezultatul din activitatea firmei poate fi curent (al exercitiului) sau reportat din exercitiile anterioare. El semnifica o crestere de capitaluri proprii in cazul profitului si o diminuare in cazul pierderii.
Suma algebrica a capitalului social, primelor de capital, rezervelor si rezultatului curent si reportat reprezinta capitalul propriu sau activul net al firmei.
Provizioanele sunt prerezerve constituite de regula, la inchiderea exercitiului, destinate sa asigure acoperirea riscurilor si cheltuielilor datorate unor evenimente in curs de survenire sau probabile, avand obiectul precizat dar valoarea nedeterminata si realizarea incerta.
Toate provizioanele sunt de natura pasiva, dar conform Planului de conturi, numai provizioanele pentru riscuri si cheltuieli figureaza ca pasive, deoarece ele prezinta activul in ansamblul sau.
Ajustarile pentru depreciere se scad din valoarea bunurilor pentru care se constituie.
Rezerva inseamna o intrebuintare a profitului hotarata de Adunarea generala, provizionul este un act de gestiune curenta, constituindu-se pe seama cheltuielilor, de regula. Provizioanele trebuie reintegrate in profit, prin recunoasterea veniturilor din provizioane cand obiectul lor dispare sau cand riscul pentru care s-au constituit nu mai exista.Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli pot fi capitaluri permanente sau curente.
In timpul functionarii entitatii economico-sociale, sursele proprii devenite insuficiente se completeaza cu surse straine.
Dar trebuie mentinuta o proportie optima intre cele doua categorii de surse.
Sursele straine sunt evidentiate de datoriile (obligatiile) societatii fata de terti si pentru care societatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric. Sursele straine iau nastere si se mentin din momentul aparitei datoriei fata de terti si pana in momentul rambursarii sau achitarii ei.
Datoriile se clasifica:
dupa natura lor in:
Ø datorii financiare: credite sau imprumuturi;
Ø datorii comerciale (fata de furnizori, clienti creditori);
Ø datorii salariale (salarii, sporuri salariale, indemnizatii pentru concedii de odihna si/sau medicale).
Ø datorii sociale (contributia angajatilor si a angajatorilor la asigurari sociale, asigurari de sanatate, somaj)
Ø datorii fiscale (impozite si taxe datorate statului).
Ø datorii fata de actionari sau asociati.
Se pot distinge imprumuturi in tara sau strainatate, in moneda nationala sau devize.
in functie de termenul de decontare, datoriile pot fi:
Ø datorii pe termen lung (peste 7 ani);
Ø datorii pe termen mediu (1-7 ani);
Ø datorii pe termen scurt (pana la un an)
Creditele bancare sunt imprumuturi contractate cu organismele de creditare care se ramburseaza la termene fixe si sunt purtatoare de dobanzi.
Imprumuturile de titluri se prezinta sub forma obligatiunilor pe care titularul de patrimoniu trebuie sa le ramburseze la termen si sa plateasca o dobanda.
Datoriile comerciale provin din aprovizionarea cu materiale sau marfuri, lucrari executate sau servicii prestate de catre furnizori. Ele mai cuprind avansurile sau aconturile primite de la clienti in contul marfurilor de livrat sau serviciilor de prestat, precum si efectele comerciale de plata.
Datoriile salariale sunt generate de relatia cu personalul entitatii economice.
Datoriile sociale au legatura cu folosirea muncii salariate.
Datoriile fiscale evidentieaza obligatiile fata de bugetul statului, decurgand din impozite si taxe.
Societatea are datorii si fata de actionari sau asociati. Acestora li se cuvin cote parti din profit, sub forma dividendelor.
Toate aceste resurse, proprii si straine, permanente si provizorii, dau posibilitatea procurarii si confectionarii bunurilor economice care alcatuiesc activul patrimonial.
Pasivele de regularizare si asimilate sunt reprezentate de veniturile inregistrate in avans. Ele se recunosc ca venituri amanate in exercitiul curent si devin venituri in exercitiile viitoare, cand ajung la scadenta. Sunt asimilate pasivelor si sumele aflate in curs de clarificare (de exemplu, sume incasate dar necuvenite firmei).
2.2. Intrebari recapitulative si studii de caz
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1333
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved