CONTABILITATE BANCARA

Contabilitatea institutiilor de credit trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.

Documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare a institutiilor de credit sunt situatiile financiare anuale, care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata. Potrivit art.3 din Legea contabilitatii nr.82/1991, contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta, potrivit prevederilor reglementarilor legale.

Contabilitatea institutiilor de credit, desi reglementata de o lege care se adreseaza tuturor societatilor comerciale, prezinta unele particularitati determinate de specificitatea activitatii bancare, si anume:

Ø      descentralizarea functiei contabile - se datoreaza faptului ca in activitatea bancara fiecare operatiune bancara se traduce printr-o operatiune contabila ce se inregistreaza la locul producerii ei. Asta nu inseamna ca nu exista un compartiment de contabilitate care sa centralizeze si sa prelucreze informatia contabila;

Ø      gradul de informatizare in contabilitate este o consecinta directa a descentralizarii si a numarului mare de inregistrari contabile;

Ø      finalitatea activitatii contabile - cuprinde in plus o serie de informatii despre banca sau clientii bancii, care sunt utilizate de catre organele de supraveghere bancara sau de organele fiscale.

Principii contabile aplicabile institutiilor de credit

In organizarea si conducerea contabilitatii bancare, institutiilor de credit le sunt aplicate aceleasi principii contabile generale ca si societatilor comerciale:

Principiul prudentei - urmareste sa evite un transfer in viitor al incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe si probabile, a veniturilor certe, dar nu si a veniturilor potentiale. In contabilitatea bancara exista insa o exceptie de la acest principiu, si anume cazul operatiunilor de piata evaluate la pretul pietei (titluri de tranzactie denominate in valuta, instrumente financiare la termen).

Principiul permanentei    metodelor - asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli de inregistrare in contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar si in mod justificat.

Principiul independentei exercitiilor - decupeaza activitatea bancii in perioade de timp de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu cuprinde toate veniturile si cheltuielile angajate de catre banca in perioada respectiva, indiferent de momentul in care acestea sunt incasate sau platite.

Principiul continuarii activitatii - porneste de la premisa ca banca isi continua in mod normal activitatea, fara sa si-o reduca in mod sensibil sau sa intre in stare de lichidare.

Principiul intangibilitatii bilantului - cere ca bilantul de deschidere sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

Principiul necompensarii - in conformitate cu acest principiu nu se poate face nici o compensare intre posturile de activ si posturile de pasiv din bilant, sau intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

Principiul costului istoric - cere mentinerea activelor si pasivelor bilantiere la valoarea istorica de intrare. Totusi, contabilitatea bancara reevalueaza periodic o serie de operatiuni in functie de pretul pietei.

Principiul importantei semnificative - toate informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in situatiile financiare elaborate.

Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - pune pe primul plan aspectul economic si financiar in raport cu cel juridic (substance over form).

Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele - urmareste furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.

Principiul cuantificarii monetare - cere exprimarea intr-o forma monetara a operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este cea nationala, dar in functie de specificul operatiunii desfasurate, apar si alte monede straine.

Reguli generale privind evaluarea patrimoniului

1. La intrarea in patrimoniu, bunurile se evalueaza in functie de modalitatea de dobandire, la valoarea de intrare (valoare contabila) astfel:

- bunurile aduse ca aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea de utilitate, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

- bunurile procurate cu titlu oneros, se evalueaza la costul de achizitie;

- bunurile obtinute din productie proprie, se evalueaza la cost de productie;

- creantele si datoriile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala (valoarea inscrisa in documentul justificativ care atesta dreptul de a incasa sau obligatia de a plati o suma de bani determinata).

2. Cu ocazia inventarierii, evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului in cadrul firmei si de pretul pietei. Pentru evaluarea creantelor si datoriilor cu ocazia inventarierii, se utilizeaza valoarea probabila de incasat sau de platit.

3. Evaluarea elementelor patrimoniale la inchiderea exercitiului financiar, presupune o comparatie intre valoarea de inventar (denumita si valoare actuala sau de piata) si valoarea contabila (valoarea cu care bunurile au fost inregistrate in contabilitate in momentul intrarii lor in patrimoniu).

4. Aplicand principiul costului istoric, rezulta ca la iesirea din patrimoniu sau la darea lor in consum, elementele patrimoniale se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare (contabila).

Documentele bancare

Documentele intocmite de o institutie de credit sunt atat documente generale, valabile pentru orice societate comerciala cat si documente specifice sectorului bancar.

Pentru a-si putea derula activitatea in scopul obtinerii de profit, bancile efectueaza zilnic o serie de operatiuni interbancare, operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri, cu devize, etc. care sunt inregistrate in contabilitate pe baza documentelor justificative intocmite in momentul si la locul efectuarii operatiunilor.

La completarea documentelor justificative se au in vedere, in general, urmatoarele elemente:

denumirea documentului;

denumirea si sediul unitatii bancare care intocmeste documentul;

numarul si data intocmirii documentului;

mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii;

continutul operatiunii;

datele cantitative si valorice referitoare la operatiunea efectuata;

numele, prenumele si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat;

alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunii inregistrate.

Documente folosite in contabilitatea bancara se clasifica in: documente primare, documente de sinteza, documente centralizatoare si documente statistice.

Documentele primare se completeaza de regula pentru o singura operatiune, in momentul desfasurarii procesului sau fenomenului economic. In aceasta categorie se incadreaza cecurile, ordinele de incasare sau de plata.

Documentele de sinteza cumuleaza mai multe informatii, intr-o forma coerenta din punct de vedere contabil, reflectand un fenomen mai complex sau o activitate economica. Sunt intocmite pe baza celorlalte documente justificative. In aceasta categorie se incadreaza jurnalele contabile, balanta de verificare, bilantul.

Documentele centralizatoare cumuleaza, de regula, mai multe informatii privind acelasi fenomen sau proces economic. Se intocmesc pe baza unei serii de documente de acelasi tip. In aceasta categorie se incadreaza de exemplu borderourile de cecuri de decontare.

Documentele statistice sunt folosite in evidentele statistice si apar sub forma unor liste sau situatii. De exemplu, situatia creditelor acordate de banca.

Registrele contabile obligatorii pentru societatile bancare sunt: registrul jurnal, registrul inventar si registrul "cartea mare".

1.) Registrul jurnal este un document obligatoriu, ce trebuie tinut la centrala bancii si la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El inregistreaza in ordine cronologica operatiunile patrimoniale, tinand cont de data de intrare sau de intocmire a documentelor. Registrul jurnal este tinut sub forma unui registru jurnal general si a unor registre auxiliare (Jurnalul operatiunilor zilei, Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei).

JURNALUL OPERATIUNILOR ZILEI

Serveste ca:

document de inregistrare cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare ale institutiei de credit;

document pentru intocmirea Registrului-jurnal general si a Recapitulatiei pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei.

Se intocmeste zilnic pentru operatiunile efectuate in ziua respectiva, prin inregistrarea cronologica a documentelor in care se reflecta operatiunile economico-financiare ale institutiei de credit. Se vor mentiona toate operatiunile efectuate de institutia de credit, indiferent daca acestea au loc in numerar sau prin conturile de decontare cu institutiile de credit si clientela, netinandu-se seama daca a avut loc plata sau incasarea efectiva.

RECAPITULATIA PE CONTURI A JURNALELOR OPERATIUNILOR ZILEI

Serveste la stabilirea rulajelor conturilor, furnizarea de date pentru efectuarea analizei activitatii economico-financiare a institutiei de credit si la intocmirea registrului Cartea mare. Se intocmeste, de regula, lunar (pentru operatiunile efectuate in perioada respectiva), prin inscrierea, pentru fiecare cont in parte, a rulajelor debitoare si creditoare preluate din Jurnalul operatiunilor zilei.

Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei se intocmeste in lei pentru operatiunile efectuate in lei, in devize pentru operatiunile denominate in valuta, dar si sub forma centralizata in lei, atat pentru operatiunile efectuate in lei cat si in devize.

RECAPITULATIA PE CONTURI A JURNALELOR OPERATIUNILOR ZILEI

Perioada (anul, luna, ziua)

2.) Registrul inventar inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv, grupate in functie de natura lor, conform posturilor din bilant. Registrul-inventar se intocmeste la nivelul fiecarei subunitati a institutiei de credit, precum si, centralizat, la nivelul institutiei de credit. Elementele inscrise in registrul-inventar au la baza listele de inventariere intocmite in conformitate cu normele legale    sau alte documente care justifica continutul fiecarui post din situatiile financiare.

3.) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu in care se inscriu lunar, pentru fiecare cont, inregistrarile efectuate in registrul jurnal auxiliar "Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei", stabilindu-se situatia fiecarui cont: sold initial, rulaje debitoare, rulaje creditoare si sold final. Datele inscrise in registrul "Cartea mare" sunt preluate la intocmirea balantei de verificare.

Evaluarea pozitiei financiare a unei institutii de credit se realizeaza prin intermediul bilantului contabil, care prezinta activele, datoriile si capitalurile proprii. Un activ este o resursa controlata de catre banca, ce provine din evenimente trecute si de la care se asteapta obtinerea de avantaje economice viitoare, sub forma fluxurilor pozitive de lichiditati (incasari sau reduceri ale unor plati). O datorie este o obligatie actuala, rezultata din evenimente trecute, prin decontarea careia se genereaza o iesire de lichiditati. Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor.

Capitaluri proprii = active - datorii

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteza ce realizeaza o analiza in dinamica a veniturilor si cheltuielilor si evidentiaza rezultatul contabil al activitatii desfasurate. El permite, de asemenea, sa se calculeze o serie de indicatori care sa prezinte performantele acestei activitati. Elementele componente ale acestui document sunt grupate in functie de natura lor astfel:

I. Venituri:

Venituri din activitatea de exploatare bancara

Venituri diverse din exploatare

Venituri din provizioane si recuperari de creante amortizate

Venituri extraordinare

Venituri din corectarea erorilor fundamentale, modificari ale politicilor contabile si ajustarea la inflatie;

II. Cheltuieli:

Cheltuieli de exploatare bancara

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate

Cheltuieli cu materialele, lucrarile si serviciile executate de terti

Cheltuieli diverse de exploatare

Cheltuieli cu amortizarile privind imobilizarile necorporale si corporale

Cheltuieli cu provizioane si pierderi din creante nerecuperabile

Cheltuieli extraordinare

Cheltuieli cu impozitul pe profit

III. Rezultatul curent: I (1+2+3+5) - II (1+2+3+4+5+6+7+9)

IV. Rezultatul extraordinar: I 4 - II 8

V. Rezultatul exercitiului: III + IV

VI. Profit impozabil: V

VII. Impozit pe profit

VIII. Profit net: VI - VII

Rezultatul exercitiului, respectiv profitul sau pierderea, se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului financiar, indiferent de data incasarii sau platii lor.

Planul de conturi al institutiilor de credit

Clasa 1 - Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare - cuprinde conturile utilizate in contabilitatea centralei bancii, conturile ce reflecta disponibilitatile sub forma de lichiditati la alte banci si conturile folosite in relatia cu banca centrala (contul curent la BNR).

Clasa 2 - Operatiuni cu clientela - cuprinde conturi utilizate de unitatile operative (sucursale si filiale) destinate evidentierii relatiei dintre banca si clientii sai: operatiuni de creditare, operatiuni de incasare si plati in conturile curente ale clientelei, constituire de depozite, operatiuni de scontare a efectelor comerciale.

Clasa 3 - Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse - cuprinde conturi folosite pentru reflectarea contabila a operatiunilor cu titluri (vanzare-cumparare de titluri date sau primite in pensiune livrata, date sau primite cu imprumut) si o serie de conturi pentru reflectarea operatiunilor de gestiune interna a bancii (conturi de stocuri, decontari cu personalul, cu asigurarile sociale, bugetul statului, debitori, creditori).

Clasa 4 - Valori imobilizate - contine conturi ce inregistreaza bunurile si valorile caracterizate ca imobilizari corporale si necorporale, amortizarile acestora.

Clasa 5 - Capitaluri proprii, asimilate si provizioane - inregistreaza fondurile investite in banca pentru o perioada lunga de timp (fonduri proprii si datorii subordonate), la care se adauga o serie de provizioane si fonduri de risc.

Clasa 6 - Cheltuieli - cuprinde conturi ce reflecta cheltuielile bancii.

Clasa 7 - Venituri - cuprinde conturi necesare inregistrarii veniturilor bancare.

Clasa 9 - Operatiuni in afara bilantului - contine conturi ce reflecta angajamentele primite sau date in favoarea altor banci sau a clientelei.

Planul de conturi poate fi completat prin deschiderea de conturi analitice, introducerea de noi grupe, sau prin constituirea clasei 8.

Contabilitatea operatiunilor bancare cu titluri

Planul de conturi prevede operatiuni specifice privind detinerea de catre institutiile de credit a portofoliului propriu de titluri, emisiuni de titluri in scopul atragerii de resurse banesti necesare desfasurarii activitatii lor, precum si operatiuni cu titluri in numele clientelei (cum ar fi gestionarea portofoliului de titluri al clientelei, punerea in legatura a vanzatorului cu cumparatorul etc.)

Printre principalele operatiuni cu titluri mentionam: vanzari si cumparari de titluri; darea sau primirea in pensiune; imprumuturi de titluri; emisiuni de titluri etc.

Titlurile care fac obiectul operatiunilor institutiilor de credit pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

a) - in functie de calitatea emitentului:

valori mobiliare emise in tara si strainatate;

titluri de creanta negociabile, titluri de stat;

alte titluri negociabile.

Valorile mobiliare, la randul lor, se pot clasifica, in functie de natura lor, in: actiuni, obligatiuni, instrumente financiare ale administratiei publice centrale si locale, precum si orice alte instrumente financiare derivate, incadrate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare in aceasta categorie.

Titlurile de stat se emit de catre organele de specialitate ale administratiei publice centrale (Ministerul Economiei si Finantelor). Din punct de vedere contabil acestea sunt cunoscute sub denumirea de efecte publice. Proprietatea acestor titluri se inregistreaza la BNR, iar orice schimbare a titularului se anunta. In aceasta categorie includem: certificatele de trezorerie si bonurile de tezaur. Acestea sunt efecte publice emise de catre stat cu scopul acoperirii cheltuielilor bugetare curente. Sunt purtatoare de dobanzi si pot fi negociate si transformate in lichiditati inainte de scadenta. Se emit pentru cel putin un an calendaristic, iar tranzactionarea lor se face numai prin intermediul BNR.

In categoria altor titluri negociabile se includ titlurile puse in circulatie din initiativa emitentului, negociabile pe o piata reglementata, avand drept de creanta pe o perioada determinata, cum ar fi bonurile de trezorerie si alte titluri emise pe baza reglementarilor specifice.

b) - in functie de veniturile pe care le genereaza distingem:

titluri cu venituri variabile;

titluri cu venituri fixe.

Titlurile cu venituri variabile sunt actiunile care dau dreptul la dividende, a caror marime variaza in functie de profiturile realizate de emitent si alte titluri de aceasta natura.

Titlurile cu venituri fixe sunt cele cu rata fixa a dobanzii, printre care:

- obligatiunile, certificatele de trezorerie si alte titluri cu dobanda fixa.

c) - in functie de intentia exprimata in momentul achizitionarii titlului, cu privire la durata detinerii in portofoliu:

titluri de tranzactie;

titluri de plasament;

titluri de investitie;

parti in societatile comerciale legate (intreprinderi legate):

titluri de participare;

titluri ale activitatii de portofoliu.