| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Definirea bilantului. Bilant contabil, bilant financiar, bilant functional.
Bilantul reprezinta un instrument contabil de mare importanta in procesul conducerii, fiind necesar atat pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finantarea, utilizarea si recuperarea fondurilor, organizarea controlului asupra realizarii deciziilor luate, precum si pentru stabilirea unor drepturi si obligatii, a unor raspunderi si cointeresari provenite din activitatea de gospodarie si dezvoltare a patrimoniului.
Bilantul a inceput sa fie intocmit odata cu aparitia contabilitatii. Denumirea de "bilant", provine, conform unor anumite pareri, din latinescul "bilanx", care inseamna "cu doua talgere". Conform altor opinii, denumirea provine de la "bilancium", care inseamna "cantar", cuvant format mai tarziu tot din "bilanx". Indiferent de explicatia data etimologiei cuvantului, notiunea de bilant are acelasi sens, simbolizand o balanta cu doua talgere, aflata permanent in echilibru.
Daca bilantul apare ca un instrument contabil, reflectand patrimoniul unitatii si rezultatele activitatii desfasurate in cursul unui exercitiu financiar (an), cu timpul, notiunea se extinde, utilizandu-se in limbaj curent intr-un sens larg, fiind definit ca "rezultatul activitatii pe o anumita perioada".
Conform "Ghidului alfabetic de teorie si practica financiara", bilantul este definit ca documentul contabil care oglindeste sub forma de cont mijloacele de lucru ale intreprinderii existente la un moment dat, precum si provenienta acestora. Reprezinta un instrument de baza in orientarea asupra situatiei economico-financiare a firmei. In perioada anilor '80, bilantul se incheia trimestrial si anual.
In "Lexiconul de finante-credit, contabilitate si informatica financiar-contabila", bilantul este definit ca reprezentand o situatie intocmita sub forma contabila, dupa un anumit plan cuprinzand elemente de activ si de pasiv patrimonial, precum si rezultatul destinat sa sporeasca sau sa micsoreze patrimoniul intreprinderii sau ca un cont final care sa serveasca la inchiderea conturilor de activ si de pasiv, precum si a conturilor de rezultate.
Prin continutul sau, bilantul contabil ofera informatiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a intreprinderii, precum si pentru stabilirea valorii acesteia, caracterizand marimea resurselor si a utilizarilor la care a recurs un agent economic in cursul unei perioade de gestiune.
Bilantul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilitatii curente si de a stabili pe aceasta cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce ii confera caracterul de model de model contabil si informational, dar si de model de gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial.
Conceperea bilantului ca model de calcul si de descriere a situatiei patrimoniului reprezinta acceptia cea mai des intalnita in literatura de specialitate.
Ca instrument de lucru, bilantul contabil
Practica contabila a impus ca forma de
baza a bilantului contabil, balanta in care activul
In conformitate cu Standardele Internationale de
Contabilitate,
BILANT
PASIV
ACTIV
Figura nr. 1.1 - Egalitatea si structura bilantiera
In acest context, bilantul contabil se defineste ca documentul de sinteza cel mai important, care asigura centralizarea si generalizarea datelor agentilor economici si institutiilor publice, intr-o forma sistematica si unitara, care permite o prezentare de ansamblu, o analiza detaliata si un control al activitatii derulate si rezultatelor obtinute la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune.
Din punctul de vedere al analizei financiare, bilantul contabil constituie documentul de sinteza cu ajutorul caruia se prezinta situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, adica bunurile economice, drepturile si obligatiile reflectate in activul, respectiv pasivul bilantului.
In analiza financiara, se folosesc datele din bilantul financiar, care mai este denumit si bilant patrimonial. Se construieste in valori nete, reflectand o imagine statica a patrimoniului. Aceasta imagine este mult mai reala decat in cazul bilantului contabil. Scopul bilantului financiar este inventarierea averii si angajamentelor intreprinderii si ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate.
Utilitatea bilantului financiar poate fi privita din mai multe perspective:
din perspectiva celor carora li se adreseaza:
actionari - care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului lor, evolutia marimii acestuia, durata de lichidare a acestuia in eventualitatea unei recuperari de capitaluri;
creditori - care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului intreprinderii ce reprezinta garantia realizarii drepturilor lor;
din perspectiva modului in care satisface cerintele si obiectivele analizei financiare - ordonarea bilantului pe termene raspunde mai bine:
analizei structurii financiare;
analizei echilibrului finaciar;
analizei randamentului financiar;
analizei riscurilor;
analizei bonitatii financiare;
valorii patrimoniale a intreprinderii.
Pentru construirea bilantului financiar se folosesc urmatoarele criterii:
pentru activ se urmareste eliminarea elementelor patrimoniale care nu pot fi transformate in lichiditati si regruparea elementelor ramase in functie de gradul real de lichiditate al acestora
pentru pasiv se urmareste regruparea elementelor in functie de gradul real de exigibilitate al acestora.
Bilantul financiar se construieste in urmatoarele etape:
A. retratarea elementelor din bilantul contabil
B. regruparea elementelor corectate functie de gradul de lichiditate sau exigibilitate real.
A. Operatiunea de retratare a elementelor din bilantul contabil vizeaza atat elementele de activ, cat si pe cele de pasiv. Principalele operatiuni de retratare sunt:
eliminarea activelor fictive, acestea neputand fi transformate in numerar:
|
Nr. crt. |
Denumirea elementului de activ |
Corectia asupra activului |
Corectia asupra pasivului |
|
Cheltuieli de constituire si cercetare - dezvoltare |
Se elimina din activ |
Se diminueaza cu aceeasi suma capitalul propriu |
|
|
Decontari cu asociatii priv. capitalul: - soldul debitor - soldul creditor |
Se elimina din activ Se elimina din activ |
Se reduce capitalul social Se majoreaza capitalul social |
|
|
Cheltuieli inregistrate in avans |
Se elimina din activ |
Se reduce capitalul propriu |
|
|
Decontari din operatiuni in curs de clarificare |
Se elimina din activ |
Se reduce capitalul propriu |
|
|
Diferente de conversie activ |
Se elimina din activ |
Se deduc din provizioanele constituite in acest sens sau din capitalul propriu |
|
|
Primele de ramburs. a obligatiunilor |
Se elimina din activ |
Se deduc din datoriile pe termen mediu si lung |
Tabel nr. 2.1 - Corectii asupra bilantului contabil, eliminarea activelor fictive
majorarea capitalurilor proprii cu diferentele de conversie pasiv, care in momentul constructiei bilantului financiar sunt considerate rezultat favorabil
3. includerea veniturilor inregistrate in avans la capitaluri proprii, deoarece privite static aceste venituri pot fi asimilate rezultatului exercitiului
4. reclasificarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli prin trecerea lor la "Datorii" in situatii foarte clare, astfel:
provizioanele pentru cheltuieli sunt trecute la datorii atunci cand:
au un scop si o valoare bine precizate
exista o mare probabilitate de utilizare a lor
cheltuiala pe care o acopera provizioanele este depistata inainte de incheierea exercitiului financiar
provizioanele pentru riscuri sunt trecute la datorii in situatia in care sunt destinate acoperirii riscurilor identificate ca inevitabile pentru activitatea intreprinderii.
5. reducerea capitalului propriu cu valoarea dividendelor ce revin actionarilor din profitul net nerepartizat si majorarea datoriilor mai mici de un an
6. reducere a capitalurilor proprii cu datoria fiscala generata de reintegrarea provizioanelor reglementate si a subventiilor pentru investitii virate in contul de rezultate.
B. Prin regruparea elementelor se urmareste pozitionarea elementelor de activ si pasiv la un nivel care sa reflecte gradul real de lichiditate si exigibilitate al acestora:
pentru activ:
activele imobilizate - cu durata de realizare mai mare de un an (inclusiv creantele cu durata de incasare mai mare de un an)
activele circulante - cu durata de realizare mai mica de un an (inclusiv imobilizarile financiare mai mici de un an)
pentru pasiv:
capitaluri proprii (inclusiv diferente de conversie pasiv si provizioane pentru riscuri si cheltuieli)
datorii pe termen mediu si lung (inclusiv provizioane pentru riscuri si cheltuieli si venituri inregistrate in avans cu o durata mai mare de un an)
datorii pe termen scurt inclusiv provizioane pentru riscuri si cheltuieli).
Un alt indicator folosit in analiza financiara este bilantul functional. Acesta ofera o imagine dinamica a patrimoniului intreprinderii, spre deosebire de cel financiar care ofera o imagine statica ce caracterizeaza strict momentul in care este intocmit. Cu ajutorul bilantului functional se pot identifica ciclurile de operatiuni pe care le deruleaza intreprinderea, facand posibila intelegerea rolului pe care il are fiecare ciclu functional in derularea activitatilor lucrative.
Caracteristicile bilantului functional:
permite realizarea unei analize dinamice deoarece pleaca de la premisa de continuitate a activitatii, iar elementele de activ si pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbari pe parcursul evolutiei financiar-patrimoniale a intreprinderii
face posibila identificarea nevoilor de finantare pe care le are intreprinderea si, in acelasi timp, a surselor de finantare disponibile
se construieste in valori brute
prezinta patrimoniul pe cicluri de operatiuni.
Structura bilantului functional se realizeaza in functie de apartenenta posturilor din bilantul contabil la diferite cicluri de operatiuni, cum sunt:
ciclul de investitii - cuprinde ansamblul de decizii privind achizitionarea de active fixe corporale sau financiare, finantarea acestor investitii trebuind sa se realizeze din surse stabile
ciclul de exploatare - presupune derularea unor operatiuni specifice de aprovizionare, productie, stocare, vanzare, in urma carora se degaja atat un flux material (de produse, lucrari sau servicii), cat si un flux financiar (de incasari si plati)
ciclul de finantare - cuprinde operatiunile derulate intre intreprindere si proprietarii de capital (actionari si creditori) si permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichiditati de intrare si de iesire degajat de ciclul de exploatare.
Urmatoarea schema evidentiaza legatura dintre cele trei cicluri de operatiuni:
|
Activ (Utilizari) |
Pasiv (Surse) |
||
|
Active aciclice sau stabile |
Ciclul de investitii |
Surse aciclice sau stabile |
Ciclul de finantare |
|
Active ciclice |
Ciclul de exploatare |
Surse ciclice |
Ciclul de finantare |
|
Trezorerie de activ |
Disponibilitati proprii |
Trezorerie de pasiv |
Credite de pasiv |
Tabel 2.2 - Legatura dintre ciclurile de operatiuni
Principiul de baza al bilantului functional consta in utilizarea valorii de origine a elementelor care il compun.
Etapele de realizare a bilantului functional:
A. Tratarea posturilor din bilantul contabil si din afara lui.
B. Ordonarea posturilor de activ si de pasiv pe cicluri de operatiuni.
A. Pentru tratarea posturilor din bilantul contabil se parcurg urmatorii pasi:
- inregistrarea elementelor de activ la valoarea bruta pentru a reconstitui investitia initiala care s-a facut in momentul achizitionarii lor;
- nu se mai utilizeaza conceptul de "nonvaloare" sau de "activ fictiv", patrimoniul fiind privit in mod dinamic;
- mijloacele fixe detinute in leasing se asimileaza activelor imobilizate, sporind nivelul acestora cu valoarea de contractare, iar in contrapartida pentru pasiv se majoreaza imprumuturile pe termen mediu si lung cu partea ramasa de achitat si capitalul propriu cu partea achitata (amortizata);
- partea de cheltuieli inregistrate in avans care privesc mai multe exercitii viitoare (cheltuieli cu reparatiile capitale) sunt asimilate investitiile si majoreaza valoarea activelor imobilizate, iar cheltuielile inregistrate in avans care sunt aferente strict exercitiului viitor se asimileaza creantelor;
- primele de rambursare a obligatiunilor se elimina din activ, iar in contrapartida pentru pasiv se diminueaza imprumuturile pe termen mediu si lung;
- diferentele de conversie activ si pasiv nu se mai inregistreaza ca atare, iar pentru revenirea la valoarea de origine se procedeaza astfel: cu valoarea diferentelor de conversie activ se majoreaza creantele sau se diminueaza obligatiile, respectiv cu valoarea diferentelor de conversie pasiv se diminueaza creantele sau se majoreaza obligatiile;
- titlurile de plasament sunt asimilate creantelor, fiind excluse din trezoreria de activ datorita gradului diferentiat al lichiditatii acestora;
- veniturile inregistrate in avans sunt asimilate datoriilor de exploatare, deoarece, din perspectiva continuitatii activitatii, in contul acestora intreprinderea trebuie sa ofere ceva (bunuri, lucrari, servicii).
B. Ordonarea posturilor de activ si pasiv pe cicluri de operatiuni
Analiza economica este definita in sens larg ca o modalitate de studiere, cunoastere si interpretare a activitatilor economice, la diferite niveluri de existenta ale acestora. In aceasta viziune, analiza economica reprezinta teoria economica generala a micro si macroeconomiei. Analiza economico-financiara este practic indispensabila in conducerea si gestionarea unei afaceri, motiv pentru care se constituie intr-un instrument de baza la indemana managementului intreprinderilor.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 9089
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
