Analiza contabila. Formula sau articolul contabil

Analiza contabila. Formula sau articolul contabil

1. Definire, no1iune si importanta

Analiza contabila reprezinta un instrument prin care se cerceteaza conditii1e unei tranzactii astlel Incat aceasta sa poata fi contabilizata. Cercetarea se realizeaza pe baza de documente, astfel incat sa se reflecte fidel natura si valoarea acestora Tin situatii1e financiare.

Importanta analizei contabile consta in faptul ca o tranzactie trebuie contabilizata prin intermediul conturilor care reflecta continutul acesteia, in caz contrar nu s-ar mai respecta principiul imaginii fidele. Respectarea acestui principiu este obligatorie deoarece situatiile financiare trebuie sa reflecte informatii utile in procesul luarii deciziilor de catre utilizatorii acestora.

2. Etapele analizei contabile

Principalele etape ale analizei contabile sunt:

a. stabilirea naturii si continutului operatiei economico-financiare, adica la ce se refera tranzactia analizata: incasari, plati, achizitii, vanzari etc.;

b. determinarea modificarilor pe care le produce operatia economicociara in bilant, a sensului modificarilor (cresteri sau reduceri de valoare ale posturilor modificate) si a continutului economic al acestora;

c. stabilirea conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economico-financiara analizata;

d. aplicares regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii connturilor corespondente (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata.

Exemplu: se achizitioneaza marfuri la un cost de 20.000 lei. Etapele analizei contabile sunt:

a. natura si con1inutul opera1iunii economico-financiare: achizitia de marfuri;

b. modificari bilantiere: crestere a activului - marfuri si crestere a pasivului 0furnizori;

c. conturi corespondente: elementul de activ - contul de marfuri si elementul de pasiv - contul de furnizori;

d. aplicarea regulilor de functionare a conturilor: cresterea elementului de activ va conduce la debitarea acestui cont, iar cresterea elementului de pasiv va conduce la creditarea acestui cont.

Corespondenta conturilor: debit 'Marfuri' - credit 'Furnizori'.

3. Formula sau articolul contabil

Acest instrument reprezinta o modalitate de inregistrare a unei operatiuni economico-financiare prin intermediul conturilor corespondente pe baza principiului dublei inregistrari sub forma de egalitate valorica.

Elementele componente ale formulei contabile sunt:

a. denumirea contului corespondent debitor;

b. denumirea contului corespondent creditor;

c. suma operatiei economico-financiare.

Legatura dintre aceste conturi este realizata prin intermediul notiunii de corespondenta a conturilor, realizata prin egalitatea care trebuie asigurata in momentul inregistrarii in contabilitate a tranzactiei.

Din punct de vedere grafic, formula contabila se prezinta astfel.

Cont debitor = Cont creditor Suma

Dupa cum se observa, contul debitor trebuie sa fie asezat in partea stanga, iar contul creditor in partea dreapta indiferent de functia acestora.

Intra aceste notiuni, formula si articolul contabil, exista o diferentiere, in sensul ca daca la formula contabila este atasata explicatia tranzactiei conntabilizate, instrumentul devine articol contabil.

4. Inregistrarea cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare

Contabilizarea operatiunilor economico-financiare se realizeaza prin interrmediul etapelor aferente fluxului informational contabil obligatoriu din punct de vedere al doctrinei contabile, si anume:

a. consemnarea operatiilor economico-financiare in documente;

b. analiza contabila a operatiilor economico-financiare in documente;

c. inregistrarea in conturi a operatiilor economico-financiare in ordine cronologica si sistematica.

Respectarea acestor reguli ajuta la intocmirea si prezentarea documentelor centralizatoare si de sinteza care rezulta dupa prelucrarea informatiilor in contabilitatea curenta, bazate pe documentele primare si justificative, respecctiv balanta de verificare si bilantul contabil.

Inregistrarea cronologica presupune contabilizarea tranzactiilor in ordinea datei documentelor care Ie reflecta. Contabilizarea se poate realiza pe baza de jurnale in care se inscriu conturile si valorile aferente tranzactiilor realizate de intreprindere in cursul unui exercitiu financiar.

Dupa contabilizarea cronologica in jurnale prin intermediul conturilor, acestea sunt contabilizate in mod sistematic prin intermediul Registrului Cartea Mare.

Tranzactiile contabilizate in conturi furnizeaza informatii privind starea si dinamica elementelor patrimoniale in cursul unui exercitiu financiar. In condiitiile in care aceste informatii trebuie detaliate pentru a spori puterea informationala, ele trebuie evidentiate in mod corespunzator.

Pentru a raspunde acestei cerinte conturile sunt clasificate in doua categorii: conturi sintetice si conturi analitice.

Conturile sintetice - sunt acele conturi de baza ale contabilitatii prin care sunt reflectate categoriile mari de bunuri economice, surse de finantare si procese economice, clasificate in functie de caracteristicile fiecarei clase.

Conturile analitice - sunt acele conturi care furnizeaza informatii detaliate despre fiecare cont sintetic in parte, sporind astfel puterea informationala a unui cont.

Exemplu: contul furnizori prezinta un sold in balanta de verifieare in valoare de 50.000 lei.

Analizand aceasta valoare, aeeasta este aleatuita din datoria intreprinderii catre doi furnizori:

a. fata de furnizorul A: 20.000 lei;

b. fata de furnizorul B: 30.000 lei.

Contul sintetic este contul 'Furnizori' care prezinta un sold de 50.000 lei. Acest cont este prezentat prin intermediul a doua conturi analitice, si anume:

Furnizor. A - care are un sold final de 20.000 si Furnizor. B - care are un sold final de 30.000 lei.

Intre conturile sintetiee si cele analitice exista mai multe corelatii astfel:

a. Soldul initial al eontului sintetic trebuie sa fie egal cu suma soldurilor initiale ale conturilor analitice care apartin acestuia;

b. Rulajele curente ale contului sintetic trebuie sa fie egale cu suma rulajelor curente ale conturilor analitice care apartin acestuia;

c. Total sume ale contului sintetic trebuie sa fie egale cu suma total sume a conturilor analitice care apartin acestuia;

d. Soldul final al contului sintetic trebuie sa fie egal cu suma soldurilor finale ale conturilor analitice care apartin acestuia.

Gradul de detalierea a unui cont sintetic prin intermediul conturilor analitice depinde de necesitatile informationale ale intreprinderii.

6. Clasificarea formulelor contabile

Clasificarea formulelor contabile se realizeaza conform urmatoarelor criterii:

a. in functie de numarul conturilor corespondente;

b. in functie de scopul pentru care se intocmesc.

Principalele tipuri de formule contabile utilizate de practica contabila in functie de numarul conturilor corespondente utilizate sunt:

a. formule contabile simple;

b. formule contabile compuse - debit;

c. formule contabile compuse - credit;

d. formule dezvoltate.

Formula contabila simpla este reprezentata de utilizarea unui singur cont debitor si a unui singur cont creditor.

Formula contabila compusa - debit: este reprezentata de utilizarea mai multor conturi debitoare si a unui singur cont creditor.

Formula contabila compusa - credit: este reprezentata de utilizarea mai multor conturi creditoare si a unui singur cont debitor.

Formulele contabile dezvoltate sunt reprezentate de utilizarea mai multor conturi pe debit si mai multor conturi pe credit. Aceste formule contabile nu sunt acceptate de cadrul contabil national.

In functie de scopul pentru care acestea sunt intocmite, formulele contabile sunt:

a. formule contabile de inregistrare curenta;

b. formule contabile de stornare.

Formulele contabile de inregistrare curenta - sunt acele formule utilizate pentru contabilizarea operatiunilor economico-financiare care au loc in mod obisnuit in activitatea intreprinderii, care reprezinta majoritatea formulelor realizate in cadrul unui exercitiu financiar.

Exemple: Inregistrarile contabile prezentate la primul criteriu de clasificare a formulelor contabile.

Formulele contabile de stornare - sunt realizate in doua forme:

a. formule contabile de stornare in negru;

b. formule contabile de stornare in rosu.

Formulele contabile de stornare in negru - se realizeaza pentru corectia erorilor contabile prin inversarea formulei contabile realizate anterior.

Formulele contabile de stornare in rosu - se realizeaza pentru corectia eroorilor contabile prin realizarea aceleiasi formule contabile din punct de vedere al pozitiei conturilor debitoare si creditoare, dar suma acestei formule este in rosu, adica cu semnul minus.

Deosebirea dintre cele doua tipuri de stornari consta in faptul ca stornarea in negru denatureaza rulajul conturilor, in sensul ca acesta reflecta o valoare mai mare ceea ce inseamna ca intreprinderea a realizat un volum de tranzactii ridicat, ceea ce nu este corect. Stornarea in rosu nu influenteaza rulajele curente, prezentand fidel dinamica contului in cursul unui exercitiu financiar. Utilizarea unei forme sau alta de stornare depinde de necesitatile informationale ale intreprinderii.

7. Tehnici de contabilizare a operatiunilor economico-financiare

Principalele tehnici de contabilizare sunt:

a. tehnica de contabilizare directa;

b. tehnica de contabilizare indirecta;

c. tehnica de contabilizare realizata prin doua circuite;

d. tehnica de contabilizare prin soldare.

Tehnica de contabilizare directa

Aceasta tehnica consta in reflectarea circuitului informational aferent elementelor patrimoniale care se modifica, n sensul ca exista o legatura directa intre modificarea reala a acestora si reflectarea directa a lor in conturile corespunzatoare.

Tehnica de contabilizare indirecta

Aceasta tehnica consta in reflectarea circuitului informational printr-un traseu indirect in sensul ca legatura dintre elementele patrimoniale implicate si conturile utilizate sa se faca prin alte conturi, si anume conturile de valori rectificative.

Tehnica de inregistrare prin doua circuite

Aceasta tehnica asigura legatura din elementele patrimoniale aferente celor doua sisteme contabile existente la nivelul contabilitatii generale a intreprinnderii, si anume: contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune interna.

Tehnica de contabilizare prin soldare

Aceasta tehnica este utilizata pentru a calcula si inchide sau reduce la zero soldul final al unui cant. In acest sens pot fi mentionate urmatoarele exemple:

a. Inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri, astfel incat aceste conturi sa aiba un sold zero la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar in vederea deterrminarii rezultatului;

b. regularizarea lunara sau trimestriala a conturilor de TVA.

Aceasta tehnica este utilizata pentru a prezenta informatii cat mai sistematizate in documentele centralizatoare si situatiile financiare intocmite de intreprindere in cadrul unui exercitiu financiar.