Definitia contabilitatii financiare

Definitia contabilitatii financiare

Prin geneza, contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entitati patrimoniale. Pentru tara noastra, in mod concret, se delimiteaza ca entitati patrimoniale, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati comerciale.

Din structura tipurilor de entitati patrimoniale, intreprinderea reprezinta sfera de actiune in limitele careia contabilitatea - ca instrument informational si de gestiune - capata forma completa de reprezentare si control asupra constituirii si utilizarii resurselor. La acest nivel organizatoric, se realizeaza, in forma cea mai deplina, activitatea de productie a bunurilor, de prestatii de servicii, de circulatie a marfurilor, a titlurilor de valoare si a instrumentelor de plata, precum si de alte operatii accesorii activitatii de comert.

Forma organizatorica si de functionare a contabilitatii intreprinderii se diferentiaza, in principal, in raport de conceptia contabila adoptata. In acest sens, cele mai marcante si mai influente culturi contabile din lume sunt doua: europeana si anglo-saxona. In raport de cele doua culturi contabile, se pot utiliza doua concepte organizatorice:

Monist - in cazul in care, la nivelul intreprinderii se organizeaza un singur circuit contabil, deci o singura contabilitate, atat pentru latura interna, cat si cea externa a intreprinderii;

Dualist - daca pentru cele doua laturi sunt organizate, dar corelate contabilitati separate.

Pentru contabilitatea din Romania, deocamdata, opereaza conceptul dualist. In consecinta, la nivelul intreprinderii se disting doua sectiuni ale contabilitatii, financiara si de gestiune sau financiara si manageriala, ori externa si interna.

Contabilitatea financiara descrie circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitatea si structuralitatea sa. Obiectivul sau principal il constituie furnizarea de informatii sintetice privind pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare. Informatia contabila, pe langa o utilizare interna de catre management, este destinata utilizatorilor externi definiti de: investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si institutiile sale, precum si publicul.

Relatiile delimitate si evidentiate in contabilitate au, o determinare obiectiva, iar faptul ca ele apar la intersectia intreprinderii cu tertii sunt divulgabile integral. Pornind de la aceasta stare, contabilitatea este standardizata, adica se bazeaza pe norme privind productia, prezentarea si utilizarea informatiilor contabile.

Contabilitatea de gestiune furnizeaza toata informatia contabila care este cuantificata, prelucrata si transmisa pentru utilizarea interna de catre management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al intreprinderii, definit de activitatile consumatoare de resurse si producatoare de rezultate.

Obiectivele principale ale contabilitatii de gestiune sunt: calcularea analitica (pe feluri, purtatori de costuri, locuri de activitate) a costurilor si rezultatelor, bugetarea interna a activitatii intreprinderii (pe locuri de activitati); controlul degestiune sau managerial privind costurile prestabilite si abaterile de la aceste costuri.

Organizarea si functionarea contabilitatii de gestiune se bazeaza pe concepte si principii pur interne al caror continut este liber de standardizare, fiind definit in functie de propriile conventii ale fiecarei intreprinderi (de exemplu, formula costului produselor vandute) si care se gasesc deci in afara oricarei normalizari (standardizari). In consecinta, desi organizarea contabilitatii de gestiune este obligatorie, aceasta beneficiaza de o libertate separata in ceea ce priveste posibilitatea de adaptare de catre fiecare intreprindere, in functie de specificul activitatii si de nevoile de informare in vederea actului decizional.