EVALUAREA PATRIMONIULUI

EVALUAREA PATRIMONIULUI

Continutul si importanta evaluarii

Principiile evaluarii

Evaluarea patrimoniului la intrare

Evaluarea patrimoniului la iesire

Evaluarea patrimoniului la inventariere si la sfarsitul exercitiului financiar

Reevaluarea patrimoniului

Continutul si importanta evaluarii

Conform cu criteriile de inregistrare in contabilitate a miscarilor si tranformarilor masei patrimoniale, orice structura patrimoniala este urmarita din punct de vedere valoric. In cea mai mare parte a lor, structurile patrimoniale au, in primul rand, o determinare fizica. De asemenea, la anumite intervale de timp, se impune prezentarea generalizata a situatiei patrimoniale si a rezultatelor activitatii agentului economic. Acest lucru este posibil doar din punct de vedere valoric si se face cu ajutorul bilantului . Toate acestea sunt posibile datorita evaluarii.

Prin evaluare intelegem un procedeu al metodei contabilitatii prin care orice realitate fizica este exprimata valoric, folosind etalonul bani. Valoarea este rezultatul ponderarii etalonului cantitativ cu cel banesc (pretul).

Evaluarea are urmatoarele componente :

obiectul de evaluat ;

etalonul bani ;

comparatia ;

pretul.

Obiectul supus evaluarii il reprezinta insusi patrimoniul agentului economic. Concret, sunt supuse evaluarii activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele, dar si ansamblul operatiunilor economico-financiare care au avut loc in decursul unei perioade de gestiune.

Etalonul bani reprezinta unitatea de valoare prin care obiectul supus evaluarii este posibil de exprimat din punct de vedere valoric. Asa cum, pentru realitatile fizice exista unitati naturale de masura, tot asa, pentru valoare, etalonul bani reprezinta unitate de masura. Unitatea de valoare o reprezinta pretul.

Pretul, din punct de vedere al continutului, difera functie de imprejurarea in care este folosit. Tot prin pret se realizeaza si comparatia.

Comparatia este procedeul prin care pentru orice bun natural se pun fata in fata utilitatea generala a bunului respectiv si utilitatea lui economica. Utilitatea generala este data de caracteristicile intrinseci ale bunului, este una si aceeasi pentru toti consumatorii. Utilitatea economica este data de intensitatea pe care o exprima un consumator dat pentru o cantitate data dintr-un bun in consumarea lui. Ea difera de la consumator la consumator.

2. Principiile evaluarii

In realizarea evaluarii trebuie tinut cont de unele criterii si trebuie respectate anumite principii. Criteriile ce stau la baza evaluarii sunt :

valoarea de utilitate (vezi principiul costului istoric) ;

timpul - reprezinta plasarea in trecut, prezent sau viitor a momentului de referinta in evaluare. Avand in vedere ca evaluarea este o activitate complexa si de durata, alegerea celui mai potrivit moment la care sa se raporteze valoarea stabilita este foarte importanta. Ca regula, timpul ales pentru evaluare trebuie sa fie cel in care nu exista oscilatii valorice semnificative, cand moneda nationala se caracterizeaza printr-o relativa stabilitate comparativ cu valutele.

Principiile ce stau la baza evaluarii sunt:

a)  principiul stabilitatii unitatii monetare ;

b)  principiul costului istoric ;

c)  principiul prudentei.

a)  Conform principiului stabilitatii unitatii monetare evaluarea patrimoniului trebuie sa aiba loc atunci cand unitatea monetara nationala are stabilitate in raport cu monedele straine si, in special, cu cele convertibile (valutele). Stabilitatea unitatii monetare se inregistreaza cand economia nu este marcata de fenomene inflationiste. Daca nu s-ar tine cont de acest principiu, evaluarea/reevaluarea ar fi un non-sens.

b)  Principiul costului istoric - vezi "principiile metodei contabilitatii";

c)  principiul prudentei - vezi "principiile metodei contabilitatii".

3. Evaluarea patrimoniului la intrare

Orice element patrimonial care intra in structura patrimoniului agentului economic este evaluat, functie de modul de intrare, la unul din urmatoarele costuri istorice :

Valoare de utilitate - pentru valorile intrate cu titlu gratuit : aport, plus la inventariere, donatie, transfer, subventie.

Costul (pretul) de productie - pentru valorile de intrare din productie proprie.

Costul (pretul) de achizitie - pentru valorile intrate cu titlul oneros.

O discutie aparte comporta creantele si obligatiile. Ele se evalueaza la valoarea lor nominala, cea inscrisa in documente, care se refera la incasari sau plati. Odata stabilit costul istoric cu ocazia intrarii in patrimoniu, acesta devine valoare contabila. Valoarea contabila este valoarea initiala a acestor structuri patrimoniale. Ea se pastreaza pe toata durata "vietii" respectivei structuri. Valoarea contabila se poate schimba doar in conditile reevaluarii, in sensul ca noua valoare stabilita va substitui vechea valoare, prin inregistrarea diferentei dintre ele.

4. Evaluarea patrimoniului la iesire

Cu ocazia iesirii din patrimoniu, structurile patrimoniale trebuie evaluate. Evaluarea se face la valoarea la care erau evidentiate in contabilitate. Pentru anumite bunuri economice, insa, ca stocurile de materii prime si materiale care sunt evidentiate in contabilitate la valori contabie diferite, datorita surselor diferite de intrare, trebuie tinut cont ca iesirile sa-si primeasca valoarea contabila corespunzatoare, iar daca acest lucru este greu sau imposibil, atunci trebuie determinat un cost (pret) mediu ponderat.

Si la iesire, creantele si obligatiile sunt evaluate tot la valoarea nominala.

5. Evaluarea patrimoniului la inventariere si la sfarsitul exercitiului financiar

Cu ocazia inventarierii patrimoniului, fapt ce se intampla, de regula, la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, are loc si evaluarea tuturor structurilor patrimoniale. Acum se va determina, pe langa valoarea de utilitate a bunurilor, si starea si existenta lor. Totodata se va proceda si la compararea valorii contabile cu valoarea de utilitate, stabilirea     diferentelor, cat si a cauzelor lor.

In evaluarea patrimoniului cu ocazia inventarierii si a stabilirii valorii de utilitate trebuie tinut cont, mai ales, de principiul prudentei. In mod concret, se procedeaza astfel :

In cazul activelor si al veniturilor se impune sa nu se supraevalueze. In consecinta, rationamentul este : daca valoarea de utilitate (reala) > valoarea contabila, diferenta in plus nu se consemneaza in contabilitate; daca valoarea de utilitate < valoarea contabila, diferenta in minus se consemneaza in contabilitate ca provizioane, daca deprecierea este reversibila, sau ca amortizare, daca deprecierea este ireversibila.

In cazul pasivelor si al cheltuielilor nu este admisa subevaluarea. In consecinta, se va proceda : daca valoarea de utilitate < valoarea contabila, diferenta in minus nu se consemneaza in contabilitate ; daca valoarea de utilitate > valoarea contabila, diferenta in plus se consemneaza in contabilitate ca provizioane.

Creantele si obligatiile sunt evaluate la valori probabile de decontare. Aceste valori sunt, de fapt, valori de utilitate.

6. Reevaluarea patrimoniului

Datorita fenomenelor inflationiste sau deflationiste, valorile reale ale structurilor patrimoniale sunt altele decat cele din contabilitate. De aceea, se impune aducerea valorilor contabile la nivelul actual, fapt ce se realizeaza prin reevaluare. Reevaluarea = refacerea evaluarii. Cu ocazia reevaluarii, valoarea contabila veche va fi substituita de noua valoare contabila. Substituirea nu inseamna restrictiv anularea primei valori si luarea in considerare a celei de-a doua, ci inregistrarea diferentelor in plus sau in minus dintre cele doua valori.

Reevaluarea structurilor patrimoniale este o operatie ce se realizeaza doar in virtutea unui act normativ special (Hotarare de Guvern - H.G.), comportand tehnici si proceduri fundamentate stiintific. Daca exista astfel de reglementari, reevaluarea este obligatorie pentru toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate.