Gestiunea si contabilitatea operatiunilor privind antrepozitarea vamala a marfurilor

Intre temele mai putin sau deloc abordate in literatura contabila este si aceea a antrepozitarii vamale a marfurilor si a reflectarii acesteia in contabilitate. La continutul si organizarea activitatii de antrepozitare vamala a marfurilor si la evidenta operativa si contabila a acestor marfuri, ne referim in continuare.

Continutul si organizarea activitatii de antrepozitare vamala a marfurilor.

Antrepozitul vamal reprezinta locul aprobat de autoritatea vamala, aflat sub controlul acesteia, in care marfurile pot fi depozitate, cele straine inainte ca ele sa fie supuse obligatiei de plata a datoriei vamale sau unor masuri de politica comerciala, iar cele romanesti vamuite, pana la expedierea lor in strainatate.

Antrepozitul se poate organiza intr-o cladire sau in amplasamente ori spatii de depozitare mobile, acestea din urma intrunind conditiile necesare executarii supravegherii vamale. Notiunea de antrepozit vamal, asadar, nu desemneaza, in primul rand, un depozit in sensul de cladire, ci ea indica un anume regim vamal sub care pot fi plasate marfurile cu prilejul importului sau exportului lor. De aceea se impune delimitarea intre antrepozit in sensul de cladire sau spatiu in care sunt depozitate marfurile plasate sub regimul vamal de antrepozitare si acest din urma inteles. Aceasta delimitare se impune cu atat mai mult cu cat detinatorul (titularul) antrepozitului si titularul operatiunii de plasare a marfurilor sub acest tip de regim vamal, adica antrepozitarul, de cele mai multe ori sunt persoane diferite.

Titularul declaratiei vamale prin care marfurile sunt plasate in regimul de antrepozit vamal are calitatea de antrepozitar.

Antrepozitul poate fi public sau privat. Antrepozitul public este destinat depozitarii de marfuri de catre orice persoana, in schimb cel privat este destinat depozitarii marfurilor doar de cel caruia ii apartine depozitul. Conform legislatiei romanesti in materie, antrepozitele vamale sunt de urmatoarele tipuri:

a)      antrepozitul public de tip A, in care depozitul si marfurile sunt sub raspunderea detinatorului depozitului;

b)      antrepozitul public de tip B, in care depozitul si marfurile sunt sub responsabilitatea fiecarui antrepozitar;

c)      antrepozitul vamal de tip C, in care detinatorul depozitului este si antrepozitar al marfurilor;

d)      antrepozitul public de tip D, care este gestionat de autoritatea vamala:

Antrepozitele de tip A - C se infiinteaza in amplasamente sau in perimetre precis determinate, acceptate de biroul vamal in a carui raza teritoriala se afla acestea. In cazul antrepozitului de tip D autoritatea vamala desemneaza amplasamentul acestuia.

In conformitate cu legislatia romaneasca in materie, antrepozitele vamale pot fi infiintate numai de persoanele juridice romane, pe baza aprobarii date de autoritatea vamala. Prin aceasta aprobare, autoritatea vamala stabileste si conditiile de organizare si functionare a antrepozitului vamal autorizat.

Detinatorul (titularul) antrepozitului vamal este administrator si gestionarul marfurilor depozitate in acesta si el are urmatoarele obligatii fata de autoritatea vamala:

sa indeplineasca conditiile de organizare si functionare a antrepozitului vamal, stabilite in aprobare;

sa asigure supravegherea marfurilor, astfel incat sa nu fie posibila sustragerea acestora de sub controlul vamal;

sa respecte normele privind conservarea marfurilor depozitate.

In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operatiuni decat cele de ambalare, de marcare sau de testare in vederea pregatirii pentru vanzare, care, in prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamala. In vederea efectuarii acestor operatiuni, marfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal.

De asemenea autoritatea vamala poate permite ca marfurile aflate intr-un antrepozit vamal sa fie transferate in altul.

Pentru marfurile scoase din antrepozitul vamal si vamuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adauga la valoarea in vama.

Regimul de antrepozit vamal se poate incheia de titularul regimului de antrepozit vamal (antrepozitar) prin:

a)      importul marfurilor;

b)      plasarea marfurilor sub alt regim vamal suspensiv;

c)      reexportul marfurilor antrepozitate;

d)      exportul marfurilor romanesti;

e)      abandonarea marfurilor in favoarea statului;

f)        distrugerea marfurilor sub control vamal.

Procedura de intrare si de iesire a marfurilor in/din antrepozitul vamal se prezinta schematic in figurile 1 si 2.

Evidenta operativa a marfurilor aflate in antrepozitul vamal.

Detinatorii de antrepozite si antrepozitarii sunt obligati sa tina o evidenta operativa, in forma stabilita de autoritatea vamala, a marfurilor aflate in antrepozit. Inscrierea in evidenta operativa se face imediat ce marfurile sunt introduse in depozit.

Evidenta operativa a marfurilor are drept scop asigurarea evidentei corespunzatoare a bunurilor depozitate in cazul antrepozitului, a fondului de date necesar verificarii corectitudinii operatiunilor de intrare - iesire si a stocului scriptic. Aceasta evidenta are drept suport de date declaratiile vamale specifice operatiunilor de introducere si scoatere de marfuri in si din antrepozitele vamale precum si diverse acte de constatare ale birourilor vamale. Evidenta operativa se tine cu ajutorul fiselor de stoc conform modelului din anexa numarul 3 la Decizia nr. 180/2003 a Directorului General al Directiei Generale a Vamilor pentru aprobarea "Normele tehnice privind antrepozitul vamal". In fisele de stoc vor fi reflectate intrarile si iesirile de marfuri in si din antrepozitul vamal cu posibilitatea determinarii stocului scriptic la un moment dat, conform documentelor justificative ce se inscriu in dreptul fiecarei operatiuni de intrare/iesire.

Fisele de stoc se intocmesc diferentiat:

a)      pe titular de antrepozit;

b)      pe perioade de inchidere (an calendaristic respectiv an financiar);

c)      pe fel, tip si calitate si marfuri;

d)      pe originea marfurilor;

e)      pe tara de provenienta:

f)        distinct pentru marfuri de aceeasi origine si sosite din aceeasi tara, dar care sunt facturate in devize diferite.

Pentru fiecare titular de antrepozit se intocmeste periodic o balanta analitica a carui total trebuie sa fie egal cu totalul valoric al fisei sintetice din contabilitate.

Lunar, balantele analitice se centralizeaza in vederea obtinerii balantei de verificare sintetice a carui total trebuie sa fie egal cu soldul contului 8033 "Valori materiale primite in pastrare sau custodie".

Titularul de antrepozit este obligat sa pastreze evidentele si fisele de stoc timp de cinci ani de la data incheierii decontului.

Inventarierea stocului de marfuri din antrepozitul vamal se efectueaza cel putin odata pe an calendaristic, de catre biroul vamal, conform prevederilor legale, urmand ca titularul de antrepozit sa faca regularizarile dispuse de biroul vamal.