IAS 36 Deprecierea activelor

IAS 36 Deprecierea activelor

Deprecierea unui activ se manifesta atunci cand valoarea recuperabila a acestuia este inferioara valorii sale contabile.

Valoarea contabila este valoarea la care un activ este contabilizat in bilant, dupa deducerea sumei amortizarilor si sumei pierderilor de valoare, relative la acest bun, iar valoarea recuperabila este valoarea cea mai mare dintre valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare in cauza si valoarea sa de utilitate.

Valoarea justa este valoarea care s-ar obtine din vanzarea activului, intr-o tranzactie, in conditii de concurenta normala, intre parti bine informate ce cad de acord.

Valoarea de utilitate este o valoare actualizata, obtinuta prin estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare asteptate din utilizarea continua a unui activ si din cesiunea sa la sfarsitul duratei sale de utilizare.

O intreprindere trebuie sa stabileasca, la data fiecarui bilant contabil, daca exista vreun indiciu potrivit caruia un activ poate fi depreciat. Daca exista un astfel de indiciu, intreprinderea trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului.

● Reguli referitoare la masurarea valorii recuperabile

In calculul valorii recuperabile a unui activ, nu este necesar totdeauna sa se determine atat valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare cat si valoarea sa de utilitate. De exemplu:

- daca una sau cealalta dintre aceste valori este mai mare decat valoarea contabila a activului, activul nu s-a depreciat si nu este necesar sa se estimeze cealalta valoare;

- valoarea recuperabila a activului in cauza poate sa fie determinata, prin referire la valoarea sa justa, diminuata cu cheltuielile de cesiune, chiar daca administratia intreprinderii nu are intentia sa cedeze acest bun;

- este posibil sa se retina o abordare practica ce consta in determinarea valorii juste nete, valoarea de utilitate ne mai fiind supusa calculului, daca exista motive sa se considere ca cea din urma este mai mica decat valoarea justa neta (este, de exemplu, cazul activelor necurente destinate cedarii).

Valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare

Valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare se determina cel mai usor atunci cand exista un acord de vanzare irevocabil.

Daca nu exista un acord de vanzare irevocabil, dar exista o piata activa pentru bunul respectiv, valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare este pretul de piata al activului, din care sunt deduse costurile cesiunii acestuia. Pretul de piata adecvat este, de obicei, pretul curent de cumparare. Atunci cand preturile curente de cumparare nu sunt disponibile, valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare se bazeaza pe pretul celei mai recente tranzactii, sub rezerva ca circumstantele economice nu s-au schimbat, in mod substantial, intre data tranzactiei si data la care este efectuata estimarea.

Daca nu exista nici un acord de vanzare irevocabil, nici piata activa pentru bunul in cauza, valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare se bazeaza pe cele mai bune informatii disponibile pentru a reflecta suma (diminuata cu marimea costurilor de cesiune) pe care o intreprindere ar putea sa o obtina la data inchiderii exercitiului, prin vanzarea activului, cu ocazia unei tranzactii, in conditii de concurenta normala, intre parti bine informate si care cad de acord. Pentru a determina aceasta valoare, intreprinderea ia in considerare rezultatul tranzactiilor recente, realizate cu active similare, in acelasi sector de activitate. Valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare nu reflecta o vanzare fortata, exceptand situatia in care conducerea ar fi obligata sa vanda imediat.

Costurile aferente iesirii, altele decat cele care au fost deja recunoscute la datorii, sunt deduse pentru a determina valoarea justa diminuata cu cheltuielile de vanzare. In structura cheltuielilor de iesire sunt incluse cheltuieli pentru acte, taxe de timbru si taxe similare legate de tranzactie, costuri de degajare a activului si costuri directe suplimentare pentru a aduce activul respectiv in stare de vanzare.

Valoarea de utilitate

Estimarea valorii de utilitate a unui activ include urmatoarele etape:

a) estimarea intrarilor si iesirilor viitoare de trezorerie, generate de utilizarea continua a activului si de iesirea sa finala; si

b) aplicarea ratei adecvate de actualizare la aceste fluxuri viitoare de trezorerie.

Pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie necesare determinarii valorii de utilitate, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

(i) proiectarile de fluxuri de trezorerie trebuie sa fie bazate pe ipoteze rationale si documentate, care reprezinta cea mai buna estimare a conducerii privind ansamblul conditiilor economice ce vor exista in timpul duratei ramase de utilitate a activului;

(ii) proiectarile de fluxuri de trezorerie trebuie sa fie bazate pe bugetele (previziunile) financiare cele mai recente aprobate de conducere; proiectarile stabilite pe baza acestor bugete (previziuni) trebuie sa acopere o perioada a unei durate maxime de cinci ani, exceptand situatia in care poate sa fie justificata o perioada mai lunga; si

(iii) proiectarile de fluxuri de trezorerie, dincolo de perioada acoperita de cele mai recente bugete (previziuni), ca urmare a aplicarii la valorile lor a unei rate de crestere stabila sau descrescatoare, pentru anii viitori, exceptand situatia in care poate sa fie justificata o rata crescatoare; aceasta rata de crestere nu trebuie sa depaseasca rata medie de crestere pe termen lung, pentru produsele, sectoarele de activitate sau tara (tarile) in care opereaza intreprinderea sau pentru piata in care este utilizat activul, exceptand situatia in care poate sa fie justificata o rata de crestere mai mare.

Estimarile fluxurilor viitoare de trezorerie trebuie sa includa:

(i) proiectarile intrarilor viitoare de trezorerie, relative la utilizarea continua a activului;

(ii) proiectarile iesirilor de trezorerie, in mod necesar angajate pentru a genera intrari de trezorerie relative la utilizarea continua a activului (inclusiv iesirile de trezorerie pentru a pregati activul in vederea utilizarii sale);

(iii) fluxurile nete de trezorerie care vor fi incasate (sau platite), daca este cazul, cu ocazia iesirii activului, la sfarsitul duratei sale de utilitate.

Estimarile fluxurilor viitoare de trezorerie si rata de actualizare reflecta ipoteze coerente, in privinta cresterilor de preturi generate de inflatie. In consecinta, daca rata de actualizare cuprinde efectul cresterilor de preturi generate de inflatia generala, fluxurile de trezorerie sunt estimate in preturi curente. Daca rata de actualizare exclude efectul cresterilor de preturi generate de inflatia generala, fluxurile viitoare de trezorerie sunt exprimate in preturi constante (dar contin cresteri sau diminuari viitoare de preturi specifice).

Fluxurile viitoare de trezorerie trebuie sa fie estimate pentru un activ, tinand cont de starea lui actuala. Estimarile fluxurilor viitoare de trezorerie nu trebuie sa includa intrarile sau iesirile viitoare de trezorerie, apreciate ca vor rezulta:

(i) dintr-o restructurare viitoare in care intreprinderea nu este inca angajata; sau

(ii) cheltuielile viitoare de investitii care vor ameliora sau creste nivelul de performanta a unui activ, fata de nivelul sau de performanta definit initial.

Remarca: Estimarile fluxurilor viitoare de trezorerie includ cheltuielile viitoare necesare mentinerii sau sustinerii unui activ la nivelul de performanta definit initial.

Estimarile fluxurilor viitoare de trezorerie nu trebuie sa includa:

(i) intrarile sau iesirile de trezorerie care provin din activitatile de finantare; sau

(ii) intrarile sau iesirile de trezorerie legate de impozitul asupra rezultatului.

Estimarea fluxurilor nete de trezorerie, de incasat sau de platit, cu ocazia iesirii unui activ la sfarsitul duratei sale de utilitate, trebuie sa fie suma pe care o intreprindere se asteapta sa o obtina din iesirea activului, cu ocazia unei tranzactii, in conditii de concurenta normala, intre parti bine informate si care cad de acord, dupa deducerea costurilor estimate de iesire.

Rata (sau ratele) de actualizare trebuie sa fie rata (ratele) inaintea impozitarii care reflecta aprecierile actuale ale pietei valorii-timp a banilor si ale riscurilor specifice activului. Rata (ratele) de actualizare nu trebuie sa reflecte riscurile pentru care estimarile fluxurilor viitoare de trezorerie au fost ajustate.

O rata care reflecta aprecierile actuale ale pietei valorii-timp a banilor si riscurile specifice activului este rata de randament pe care ar pretinde-o investitorii daca ar avea de ales un plasament ce ar genera fluxuri de trezorerie a caror marime, scadenta si profil de riscuri ar fi echivalente cu cele pe care intreprinderea se asteapta sa le obtina de la activ. Aceasta rata este estimata plecand de la rata implicita in tranzactiile actuale ale pietei pentru activele similare sau plecand de la costul mediu ponderat al capitalului unei intreprinderi cotate, care detin un activ unic (sau un portofoliu de active) similar(e) in termeni de potential de serviciu si de riscuri, cu cel (cele) al(ale) activului examinat.

Atunci cand o intreprindere nu poate sa obtina direct de pe piata o rata specifica unui activ, ea utilizeaza expresii de inlocuire, pentru a estima rata de actualizare. Ca punct de plecare, intreprinderea poate sa tina cont de urmatoarele rate:

- costul mediu ponderat al capitalului intreprinderii, determinat cu ajutorul unor tehnici precum "Capital Asset Pricing Model: CAPM";

- rata marginala de imprumut a intreprinderii (incremental borrowing rate); si

- alte rate de imprumut definite de piata.

Aceste rate sunt ajustate:

- pentru a reflecta modul in care piata ar aprecia riscurile specifice asociate fluxurilor de trezorerie proiectate; si

- pentru a exclude riscurile care nu sunt pertinente pentru fluxurile de trezorerie proiectate.

Se are in vedere luarea in considerare a riscului de tara, a riscului de curs, a riscului de pret si a riscului de fluxuri de trezorerie.

● Contabilizarea si evaluarea pierderilor de valoare ale unui activ izolat

Valoarea contabila a unui activ trebuie sa fie adusa la valoarea sa recuperabila, daca, si numai daca, valoarea recuperabila a acestui activ este mai mica decat valoarea sa contabila. Aceasta reducere este o pierdere de valoare.

O pierdere de valoare trebuie sa fie imediat inscrisa in contul de profit si pierdere (la cheltuieli), exceptand situatia in care activul este contabilizat la marimea sa reevaluata.

O pierdere de valoare a unui activ reevaluat este contabilizata prin deducere din rezerva din reevaluare corespunzatoare activului respectiv, in masura in care pierderea de valoare nu depaseste marimea rezervei din reevaluare relativa la acel activ.