Intocmirea situatiilor financiare

Un set complet de situatii financiare include bilantul, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de numerar si notele. Standardul IAS 1 furnizeaza un ghid practic in ceea ce priveste principiul continuitatii activitatii, angajamentele, permanenta si pragul de semnificatie.

Multe jurisdictii prescriu in legislatie ca responsabilitatea intocmirii situatiilor financiare apartine directorilor si/sau conducerii intreprinderii. IAS 1, paragraful 6 clarifica faptul ca, responsabilitatea intocmirii si prezentarii situatiilor financiare in conformitate cu IAS apartine fie consiliului director sau de administratie, fie altui organism din conducerea societatii. In consecinta, responsabilitatea delegata presupune de asemenea asumarea responsabilitatii in astfel de situatii, cum ar fi: adoptarea de politici contabile adecvate, decizii in privinta unor evaluari bazate pe judecata profesionala si asigurarea oportunitatii raportarii financiare.

Pentru a fi credibile, situatiile financiare trebuie sa indeplineasca o serie de caracteristici calitative:

reprezentare fidela;

prevalenta economicului asupra juridicului;

neutralitatea;

prudenta;

integralitatea.

Reprezentarea fidela este realizata, in mod normal, daca utilizatorii obtin informatii care corespund cu realitatea economica pe care sunt fundamentate si daca acestia sunt informati cu privire la incertitudinile majore aferente recunoasterii si evaluarii elementelor prezentate in situatiile financiare. Acestea trebuie prezentate in note. Contabilitatea trebuie sa reflecte substanta economica a tranzactiei si nu doar forma ei juridica.

Prevalenta economicului asupra juridicului - pentru ca informatia sa prezinte in mod credibil evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea economica, si nu doar cu forma lor juridica, fondul tranzactiilor sau al altor evenimente nefiind intotdeauna in concordanta cu ceea ce transpare din forma lor juridica sau conventionala.

Neutralitatea informatiei contabile se manifesta prin lipsa de influente, pentru a fi credibila.

Integralitatea presupune ca informatia sa fie completa in limitele rezonabile al epragului de semnificatie si ale costului obtinerii acelei informatii.

IAS 1, paragraful 38 impune prezentarea informatiilor numerice comparative cel putin pentru perioada anterioara, in afara de cazul in care alte Standarde permit sau impun altceva.

IAS 1, paragrafele 42 pana la 52, contin anumite prevederi generale pentru situatiile financiare. Acestea includ identificarea situatiilor (bilant, situatia fluxurilor de numerar, etc.), denumirea intreprinderii raportoare, moneda de raportare, data bilantului si perioada contabila, precum si orice schimbari ale acestora in decursul perioadei. Aceste prevederi sunt foarte clare si nu ar trebui sa se intampine dificultati in interpretarea sau aplicarea lor. IAS 1, paragraful 52 incurajeaza intreprinderile sa publice situatiile financiare anuale in sase luni de la data bilantului. Chiar si atunci cand aceasta nu reprezinta o obligatie legala, este necesar ca situatiile financiare sa fie publicate in decursul acestei perioade.

IAS 1 nu impune folosirea unui bilant standardizat (impartit pe categorii), o astfel de abordare fiind substantial influentata de domeniul de activitate in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. In practica, majoritatea intreprinderilor comerciale sau din industrie, ale caror operatiuni implica o viteza de rotatie mare a activelor si datoriilor, prezinta un bilant impartit pe categorii (facand distinctia intre fondul de rulment si elementele pe termen lung), deoarece o parte semnificativa a activelor si datoriilor societatii respective va fi realizata pe parcursul unui ciclu de exploatare bine delimitat in timp, de exemplu, de 12 luni. Alte societati, cum ar fi cele de constructii imobiliare, au prin comparatie un ciclu de exploatare mai mare, iar in acest caz nu se asteapta realizarea sau stingerea activelor si datoriilor acestora pe parcursul unei perioade de numai 12 luni. Astfel de intreprinderi nu prezinta deseori un bilant impartit pe categorii.

Alte intreprinderi, cum ar fi companiile de investitii si fondurile mutuale, dispun de active si datorii ce pot fi realizate aproape imediat, respectiv stinse intr-o perioada scurta de timp si pot fi masurate folosind valori juste. In aceste intreprinderi, realizarea activelor si stingerea datoriilor depinde in mare masura de fluctuatiile valorii de piata si, prin urmare, distinctia dintre elementele curente si elementele pe termen lung nu este considerata semnificativa - intr-adevar, acest lucru fiind in contradictie cu modul in care este condusa afacerea.

IAS 1, paragrafele 57 pana la 65 se aplica doar situatiilor financiare ale intreprinderilor care prezinta in bilant, ca si categorii separate, activele si datoriile curente sau pe termen lung. Elementele sunt clasificate ca fiind curente daca sunt utilizate pe parcursul unui singur ciclu de exploatare sau se asteapta sa fie realizate in timp de 12 luni de la data bilantului. Decizia daca un element este implicat in ciclul de exploatare poate impune un anumit grad de judecata profesionala, dar nu intentioneaza sa creeze necesitatea unei alegeri intre ciclul de exploatare si perioada de 12 luni.

Privitor la prezentarea elementelor bilantului, IAS 1 adopta o abordare in trei etape:

(a) Cerinte privind prezentarea minima (obligatorie) - IAS 1 paragraful 66 prescrie structura minima obligatorie a bilantului;

(b) Prezentarea detaliata (bazata pe judecata) IAS 1 paragraful 67 impune prezentarea elementelor suplimentare evidentiate separat, a titlurilor si a subtotalurilor din bilant care, conform paragrafului 70, vor fi necesare in majoritatea cazurilor

(c) Sub-clasificare (incadrarea intr-o anumita categorie este optionala, bazandu-se pe judecata)

Standardul nu include un format standard al bilantului. Prin urmare, conducerea poate folosi judecata profesionala cu privire la prezentare in cele mai multe cazuri, cum ar fi utilizarea unui format orizontal sau vertical pentru bilant, cat de detaliate urmeaza sa fie sub-clasificarile, precum si cu exceptia unor cerinte minime impuse, ce informatii    vor fi prezentate in bilant si ce informatii vor fi prezentate in note. Desi nu este impusa prezentarea elementelor bilantului intr-o anumita ordine, paragraful 53 din IAS 1 prevede ca elementele trebuie prezentate "in linii mari" in ordinea lichiditatii acestora. Astfel se creeaza alternativa de a ordona elementele din bilant fie pornind de la cele curente si lichide, fie viceversa, ambele metode fiind folosite in practica si considerate adecvate.

Prezentare minima. Cerintele obligatorii de prezentare minima a bilantului sunt descrise in IAS 1 paragraful 66:

Tabel nr. 1.3 - Prezentarea minima a bilantului conform IAS 1

Structura detaliata

Structura minima trebuie detaliata prin prezentarea in bilant a unor elemente, categorii sau subtotaluri suplimentare in cazul in care un alt Standard impune acest lucru sau cand o astfel de prezentare este necesara, pentru prezentarea fidela a pozitiei financiare a intreprinderii. De exemplu, IAS 30 "Prezentari in situatiile financiare ale bancilor si ale altor institutii financiare", prevede cerinte specifice pentru astfel de intreprinderi . Orice informatii ce necesita detalieri suplimentare celor deja efectuate pot fi raportate in note (de exemplu, evidentierea diferitelor clase de stocuri conform paragrafului 34 (b) din IAS 2).

IAS 1, paragraful 70 sugereaza ca apelarea la judecata profesionala va putea duce la prezentari de elemente separate suplimentare. Luarea in considerare a "naturii, lichiditatii si a pragului de semnificatie al activelor", a "functiei" activelor si a "valorii, naturii si duratei datoriilor" va avea de multe ori ca efect prezentarea separata a activelor si a datoriilor curente si pe termen lung;

activele si datoriile monetare si nemonetare;

active si datorii de exploatare si financiare;

provizioane si datorii purtatoare si nepurtatoare de dobanda.

De exemplu, datorita naturii lor diferite, fondul comercial si alte active necorporale vor fi, de regula, prezentate separat in bilant, desi acest lucru nu este impus de IAS 1.

IAS 1, paragraful 71 prevede ca activele si datoriile care difera din punct de vedere al naturii sau al functiei lor sunt cateodata evaluate pe baze diferite (de exemplu, clasele de terenuri si mijloace fixe evaluate la cost sau la valoarea justa in conformitate cu IAS 16). In acest paragraf se stipuleaza ca utilizarea a diferite baze de evaluare impune prezentarea separata a acestora. Acolo unde activele au aceeasi natura si functie (de exemplu, clase de stocuri evaluate utilizand diferite formule de cost in conformitate cu IAS-1), aceste informatii pot fi prezentate in notele de subsol.