INTRODUCERE IN STUDIUL CONTABILITATII

1. Intreprinderea - unitate patrimoniala de baza in care se organizeaza contabilitatea.

Intr-o acceptiune larga, intreprinderea se defineste a fi o unitate fizica sau juridica (de fapt si de drept) dotata cu un patrimoniu care-i permite sa fie un cadru de decizie autonom, sa produca si sa-si asume riscuri de productie, sa contracteze relatii economice si financiare cu tertii, avand drept tinta profitul.

Productia si distributia acestor bunuri catre consumatori, presupun un consum de resurse materiale, umane, financiare, cunostinte din diverse domeni

Producerea acestor bunuri presupune actiunea individuala sau in asociere a mai multor persoane care se numesc intreprinzatori, reuniti in cadrul unei intreprinderi, iar pentru desfasurarea acestei activitati se utilizeaza un spatiu care reflecta latura fizica a unei intreprinder

Intreprinzatorul/intreprinzatorii isi desfasoara activitatea gestionand autonom resursele materiale, financiare, umane de care dispun in procesul de productie sau distributie, avand posibilitatea suplimentarii acestor resurse prin apelarea la terti (banci, furnizori) pe baza unor relatii contractuale cu acestia.

Obiectivul fundamental al oricarei intreprinderi este obtinerea profitului, adica a unui castig banesc rezultat ca urmare a desfasurarii unei activitati economico - financiare eficiente concretizat in excedentul obtinut asupra consumului total de resurse financiare, materiale, umane generat de procesul de productie si/sau distributie.

Ca entitate juridica, intreprinderea poate lua diferite forme de personalitate morala. In aceasta calitate, ea are drepturi si isi asuma obligatii iar statutul sau juridic serveste ca suport notiunii de patrimoniu, definit prin relatiile cu tertii care dau nastere creantelor si datoriilor.

Ca entitate economica, intreprinderea este un agent economic care angajeaza un capital intr-un proces de transformare si/ sau fabricatie in vederea furnizarii pe piata de bunuri si servici

Ca entitate umana si sociala utilizeaza resurse umane in vederea obtinerii bunurilor si serviciilor.

Elementele esentiale care pot fi extrase din definitiile enuntate anterior sunt urmatoarele:

intreprinderea produce, ceea ce inseamna ca ea creeaza sau transforma bunuri sau servicii, deci creeaza valoare sau adauga valoare, bunuri sau servicii, care sunt susceptibile de a satisface necesitatile indivizilor (consumatori finali, intermediari ).

intreprinderea produce pentru piata adica vinde bunuri sau servicii produse.

este independenta din punct de vedere financiar adica produce si vinde sub propria autoritate si responsabilitate si pe propriile riscur

Intreprinderea poate fi tratata si ca sistem cibernetic in care au loc imputuri (intrari) de resurse energetice, materiale, financiare si informationale, transformari din mediul inconjurator sau din propriul sistem cu ajutorul anumitor functii de transformare care se realizeaza prin asa numitele functiuni ale intreprinderii (functiunea de productie, functiunea cercetare - dezvoltare, functiunea comerciala, functiunea resurselor umane, functiunea financiara - contabila) si iesiri (outputuri) fie din produse destinate vanzarii, fie din executarea unor lucrari sau din prestarea unor servicii si informatii, toate acestea la un anumit nivel al eficientei intrarilor.

Functionarea acestui sistem este influentata de actiunea factorilor exogeni (mediul economico-social in care-si desfasoara activitatea intreprinderea si a factorilor endogen

Pentru ca activitatea intreprinderii sa nu fie perturbata in mod decisiv este nevoie de un factor reglator care este managerul intreprinderi

Managerul coordoneaza activitatea intregii intreprinderi, controleaza modul in care se rasfrange asupra acesteia actiunea factorilor endogeni si exogeni, emite decizii privind alocarea resurselor, depistarea si corectarea la timpul oportun a dereglarilor ce pot aparea pe parcursul desfasurarii activitatii economice.

La baza luarii deciziilor de catre manager sta informatia, de calitatea acesteia si de capacitatea de a fi utilizata in mod corespunzator depinde eficienta muncii managerulu

1. 1. Principalele tipuri de intreprinderi care organizeaza contabilitatea.

Intreprinderile pot fi clasificate in functie de obiectivele urmarite dupa mai multe criteri

Dupa natura juridica avem:

intreprinderi private care la randul lor pot fi: intreprinderi individuale, proprietate a unui singur individ, numit intreprinzator si intreprinderi societare (societati) care reunesc mai multi asociati uniti prin libera vointa si initiativa.

intreprinderi publice sau semipublice care apartin in totalitate sau partial statulu

Dimensiunea unei intreprinderi se stabileste avand in vedere activul bilantier, marimea cifrei de afaceri si numarul mediu de salariati permanent

Dupa natura obiectului de activitate avem:

intreprinderi de productie (industriale, agricole, de constructii).

intreprinderi de comercializare a marfurilor;

intreprinderi de prestari de servicii (transporturi, comunicatii, asigurari bancare, etc.)

Unitati economice ca persoane juridice create pe baza capitalului si a patrimoniului propriu pot fi organizate sub forma regiilor autonome ale statului, societatilor comerciale, societatilor (asociatiilor) cooperatiste.

Regiile autonome ale statului (R.A.), se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale (industria de armament, energetica, mine si gaze naturale, posta, transporturi feroviare, etc.) stabilite de guvern.

Acestea sunt persoane juridice, functioneaza pe baza gestiunii economice si autonomiei financiare fiind proprietare a bunurilor din patrimoniu.

Fiind unitati ale statului capitalul acestora este pus la dispozitie de catre stat, acesta avand drept control asupra activitatii lor.

Societatile comerciale sunt unitati patrimoniale cu personalitate juridica create prin libera vointa a investitorilor, fiind deplin autonome in raport cu terti

Formele de organizare a societatilor comerciale difera in principal in functie de modul de constituire a capitalului social si al limitelor patrimoniale cu care isi garanteaza obligatiile asumate fata de tert

Putem vorbi de doua tipuri fundamentale de societati comerciale: de persoane si de capital.

Societatile de persoane se impart in societati in nume colectiv (S.N.C.) si societati in comandita simpla (S.C.S.).

S.N.C. se constituie in baza contractului de asociere si a statutului, dintr-un singur fel de asociati, aportul lor sub forma de parti sociale fiind netransmisibil. Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu social, toti membrii asociati au raspundere solidara si nelimitata pentru obligatiile societati

S.C.S. se constituie din doua categorii de asociati: comanditati care raspund solidar si nelimitat, pentru obligatiile sociale si comanditari ce raspund limitat pana la capitalul pe care sau angajat sa-l aduca sub forma de parti sociale.

Societatile de capital se caracterizeaza prin aceea ca asociatii nu se aleg dupa calitatile lor personale ca la societatile comerciale de persoane, capitalul lor social fiind constituit din actiuni transmisibile.

Principalele doua tipuri de societati de capital sunt societatile in comandita pe actiuni (S.C.A.) si societatile pe actiuni (S.A.).

Societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.) reprezinta societatea a carei capital social este impartit pe actiuni iar obligatiile sociale sunt garantate prin patrimoniu social, cu raspundere nelimitata si solidara a asociatului sau asociatilor comanditati si cu raspundere numai in limita actiunilor subscrise si detinute a comanditarilor.

Societatea pe actiuni (S.A.) are capitalul social constituit prin contributia actionarilor, persoanelor fizice si/sau juridice, sub forma de actiuni ce se pot transmite prin vanzare-cumparare.

Un tip aparte de societate comerciala este societatea cu raspundere limitata (S.R.L.) care inglobeaza atat elemente comune societatii de persoane cat si societatii de capital.

Societatile cooperatiste. sunt persoane juridice constituite pe principiul activitatii comune ale membrilor ei, avand caracteristica unor societati de persoane care administreaza bunuri si muncesc impreuna dupa reguli statutare, de administrare si repartizare a rezultatelor.

1. 2. Informatia si evidenta economica.

Informatia reprezinta instrumentul principal cu care opereaza un manager.

Din aceasta cauza informatia reprezinta un sistem de instiintari avand menirea de a declansa reactii care, la randul lor determina actiun

Informatia de asemenea mai poate fi privita, in acelasi timp si ca o actiune ce restrange un anumit domeniu de incertitudin

Din punct de vedere al continutului informatia poate fi elementara si complexa.

Informatia este elementara daca precizeaza un aspect nou masurabil direct cum ar fi de exemplu numarul de studenti dintr-o grupa.

F Informatiile care intereseaza cel mai mult un manager sunt cele complexe ele stand la baza elaborarii deciziilor importante.

Este complexa o informatie cand insumeaza mai multe informatii elementare cum ar fi de exemplu sexul, varsta, localitatea de rezidenta a studentilor din grupa.

Informatia pentru a avea valoare trebuie fixata pe un suport concret, fizic sub forma unor expresii concrete numite date si care constau din cifre, cuvinte, simbolur

Suportul material al datelor poate fi documentul de hartie, caseta sau banda electromagnetica, pelicula foto.

Fixarea datelor pe aceste suporturi se face fie manual (documentele de hartie) fie prin dispozitive mecanice sau electronice.

Intrucat colectarea diferitelor date necesare in elaborarea deciziilor manageriale nu poate fi simultana ci succesiva, evenimentele sau fenomenele care genereaza aceste date desfasurandu-se succesiv in timp, datele trebuie stocate sub forma unor fisiere care pot constitui banci de date, aceasta forma de pastrare contribuind la evitarea pierderi de date cat si la facilitarea accesului la aceste date in timp util al managerulu

Informatia cu ajutorul careia se realizeaza functiile manageriale la diferite nivele sunt clasificate dupa mai multe criteri

Astfel din punct de vedere al stabilitatii, informatiile pot fi permanente, relativ permanente, curente.

La randul lor informatiile curente pot fi normative, de plan, de raportare.

Din punct de vedere al functionalitatii, informatiile sunt de comanda si de executie.

Din punct de vedere al locului de unde provin sunt externe si interne, iar dupa modul de obtinere, informatiile pot proveni din surse anume organizate sau din surse intamplatoare.

Pentru a putea fi valorificata o informatie trebuie sa permita cuantificarea sa, masurarea fenomenelor, proceselor a caror desfasurare genereaza informati

Pentru aceasta este necesara utilizarea unui etalon, unitate de masura.

Contabilitatea utilizeaza pentru exprimarea informatiilor pe care le furnizeaza etalonul valoric (monetar) si simultan, unde este cazul si etaloane de masura cantitative (fizice, conventionale) respectiv bucati, perechi, capete, unitati ce formeaza sistemul metric etc.

Pentru a fi utile in exercitarea functiilor manageriale, informatiile trebuie sa indeplineasca patru caracteristici principale: inteligibilitate, relevanta, credibilitate si comparabilitate.

Inteligibilitatea presupune ca informatiile sa fie usor intelese in acelasi mod si fara echivoc atat de cel ce informeaza cat si de cel ce este informat.

Relevanta constituie calitatea care permite utilizatorilor de informatii, sa influenteze deciziile pe care le iau, ajutandu-i sa evalueze cat mai just evenimentele trecute, printr-o informatie de utilitate certa si oportuna.

Credibilitatea. O informatie are calitatea de a fi credibila, atunci cand nu contine erori semnificative, nu este partinitoare pentru utilizatori: reprezinta corect ceea ce informatia trebuie sa reprezinte.

Comparabilitatea reprezinta o alta calitate a informatiei prin care aceasta permite efectuarea de comparatii in timp si spatiu a unor fenomene sau procese, determinand anumite tendinte si evaluari in dinamica acestora.

De asemenea informatiile isi manifesta utilitatea prin oferirea unor raspunsuri celor care solicita informati

Cererile de informatii privind intreprinderile sunt solicitate de catre: manageri, investitori de capital (actionari, asociati), organele statale fiscale, banci, auditori, experti contabili etc.

Pentru a raspunde acestor solicitari intreprinderile au doua posibilitati: sa-si constituie propriul compartiment financiar contabil si de informatica de gestiune, fie sa incredinteze organizarea propriei contabilitati unei societati sau persoane specializate in acest domeniu.

Raspunderea preponderenta la solicitarile de informatii se face cu informatii asigurate de catre sistemul de evidenta economica.

F Evidenta economica inglobeaza atat informatiile pe care le furnizeaza contabilitatea cat si evidenta tehnic-operativa si statistica.

Contabilitatea ca sistem informational asigura utilizand un ansamblu integrat de mijloace si metode de culegere, prelucrare, sistematizare si comunicare respectand anumite principii si reguli cea mai mare parte a informatiilor cerute de diversi utilizator

Evidenta contabila asigura in mod continuu, documentat, sistematizat, si corelat, informatiile necesare.

Informatiile contabile se exprima in forma valorica, si se refera la operatii economice efectuate purtand astfel si denumirea de informatie istorica, surprinzand in maniera proprie transformarile ce au loc intre doua momente bilantul, inventarierea ca si puncte de pornire si bilantul de inchidere ca si punct de sosire.

Evidenta tehnic-operativa furnizeaza o seama de informatii, fie de natura tehnica, fie de natura economica ce rezulta in momentul si la locul producerii fenomenelor sau operatiunilor cu caracter economic si are rol competitiv atat pentru contabilitate cat si pentru statistica.

Statistica ca parte componenta a evidentei economice furnizeaza informatia in vederea caracterizarii fenomenelor social-economice si culturale de masa in ansamblul lor si studierea legilor lor de dezvoltare (informatii privind produsul intern brut, productivitatea muncii, populatiei, etc.).

1. 3. Principalele sisteme de contabilitate si functiile contabilitatii

Contabilitatea, ca stiinta si practica, pe plan mondial, a evoluat si s-a perfectionat continuu atat baza sa teoretica cat si maniera de realizare practica a obiectului de studiu.

Caracterul evolutiv al contabilitatii in demersul de perfectionare se concretizeaza in conceptualizarea ei pe baza unui sistem coerent de obiective si principii fundamentale de natura sa duca la formularea unor norme care sa asigure rezolvarea cat mai completa si eficienta a problemelor de gestiune si conducere a intreprinderilor.

Cand avem in vedere cuvantul uzual contabilitate ne referim fie la sistemul de contabilitate in partida dubla fie la contabilitatea in partida simpla

Esenta contabilitatii in partida dubla consta in faptul ca aceasta se bazeaza pe reflectarea miscarilor, modificarilor pe care le provoaca activitatea economica intr-o unitate patrimoniala, pe relatia cauza efect, respectiv orice modificare a unui element patrimonial afecteaza in acelasi timp si cu aceeasi valoare alt element patrimonial

Din momentul nasterii unei societati comerciale reflectarea oricarei operatiuni economice genereaza doua operatiun Astfel societatea dobandeste intra in posesia unor disponibilitatii banesti sau a altor bunuri cu valoare economica si in acelasi timp, se creeaza obligatii (de aceeasi valoare) pentru societate fata de cei care au contribuit cu disponibilitati si / sau cu bunuri cu valoare economica.

Pentru functionarea societatii aceasta poate sa achizitioneze materii prime, materiale pe care le achita in acelasi timp din disponibilitatile banesti

Achizitionarea materiilor prime si materialelor duce la majorarea cantitatii acestora si in acelasi timp, cu aceeasi valoare se micsoreaza disponibilul banesc

Operatiunile economice prezentate anterior sunt reflectate in contabilitate, ele afectand in acelasi timp si cu aceeasi valoare elemente patrimoniale, aceste modificari transpunandu-se in contabilitate sub forma unei ecuatii denumita formula contabila

In afara de contabilitatea in partida duba se utilizeaza si contabilitatea in partida simpla

Aceasta contabilitate se tine de catre liberi profesionisti (avocati, evaluatori, experti contabili), unitatile de cult, avand la baza utilizarea unor forme de evidenta cum ar fi de exemplu registrul de incasari si plati, operatiunile economice neafectand concomitent doua elemente.

Perfectionarea bazei conceptuale a contabilitatii determina modernizarea conceptiei de organizare a acesteia respectiv reflectarea patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului intreprinderii cu ajutorul unor sisteme de contabilitate cu un singur circuit si doua circuite.

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist, integrat) presupune organizarea contabilitatii intr-un singur flux in cadrul circuitului economic: capital - aprovizionare - fabricatie - vanzare - realizare, atat pentru operatiile ce privesc relatiile cu tertii (functiile externe) cat si pentru cele ale gestiunii interne (functiile interne)

Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) presupune organizarea contabilitatii in doua circuite distincte, un circuit urmarind inregistrarea elementelor si operatilor patrimoniale legate de schimburile si relatiile cu tertii precum si rezultatele financiare, iar alt circuit inregistreaza productia, costurile si rentabilitatea produselor, lucrarilor si serviciilor executate .

Se formeaza astfel circuitul contabilitatii financiare sau generale si circuitul contabilitatii interne de gestiune

Contabilitatea generala se ocupa cu:

intocmirea documentelor justificative pentru orice operatie ce afecteaza intr-un fel sau altul patrimoniul unitatii

inregistrarea (inscrierea in registre contabile) a operatiilor patrimoniale ;

inventarierea patrimoniului unitatii;

intocmirea bilantului contabil si a situatiilor de sinteza;

controlul asupra operatiilor patrimoniale efectuate;

furnizarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniului si a rezultatelor obtinute.

Contabilitatea generala trebuie organizata dupa norme unitare

pentru a asigura informatiile necesare tuturor utilizatorilor (clienti, furnizori, asociati, banci, etc.);

pentru a permite comparabilitatea indicatorilor de gestiune economico-financiara intre diferite unitati;

pentru a permite statului sa controleze modul de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului si stabilirea rezultatelor ce constituie baza de calcul a obligatiilor fiscale.

Pornind de la obiectivele contabilitatii generale enuntate mai sus putem realiza o caracterizare a acesteia astfel:

este organizata pe baza de norme unitare si obligatorii pentru toate unitatile patrimoniale avand la baza planul general de conturi, cerinta impusa de organele fiscale si de necesitatea de evaluare a statului;

evidentiaza patrimoniul unitatilor, respectiv averea privita din punct de vedere al destinatiei si al surselor de dobandire, relatiile juridice cu tertii, rezultatele financiare;

prezinta patrimoniul global nefurnizand informatii de detaliu.

Contabilitatea interna de gestiune (la francezi) "Comptabilite de gestion", la anglo-saxoni "Managerial acounting". are ca scop principal controlul factorilor de productie in vederea obtinerii unor produse, lucrari, servicii de calitate, cu costuri rationale.

Aceasta contabilitate se organizeaza de catre fiecare unitate patrimoniala in functie de specificul activitatii ei si de necesitatile propri

Sistemul contabilitatii in dublu circuit (dualist) este practicat indeosebi in tarile CEE, in timp ce in tarile anglo-saxone si America domina contabilitatea intr-un singur circuit.

In cazul contabilitatii in dublu circuit, functiile acesteia se localizeaza in fiecare circuit respectiv la nivelul contabilitatii financiare si la nivelul contabilitatii interne de gestiune. La nivelul contabilitatii financiare identificam:

functia de inregistrare completa a tranzactiilor intreprinderii in scopul determinarii periodice a situatiei patrimoniale.

functia de comunicare financiara externa (in formarea tertilor);

functia de instrument de verificare si de proba judiciara si fiscala;

functia de instrument de gestiune a intreprinderii

functia de furnizare a informatiilor necesare realizarii sintezelor macroeconomice;

functia de informare pentru analize financiare.

La nivelul contabilitatii interne de gestiune identificam

functia de determinare a costurilor pe produse, lucrari si sectoare de activitate;

functia de determinare a diferitelor marje si a rezultatelor analitice pe produse si activitati;

functia de generare si furnizare a informatiilor destinate masurarii performantelor (rentabilitate, productivitate) la nivelul sectoarelor si pe produse, lucrari si servici

In practica economica contabilitatea generala poate fi adaptata in limitele actelor normative, la cerintele specifice unor agenti cum sunt: bancile, societati de asigurari si reasigurari de bunuri si persoane, societati agricole .

1. 4. Relatiile contabilitatii cu celelalte stiinte

In mod curent contabilitatea se constituie intr-un instrument al managerilor unei intreprinderi participand activ la realizarea functiunilor acestora (previziune, organizare, antrenare coordonare si control) dar in acelasi timp contabilitatea apeleaza la cunostinte de management pentru propria sa organizare

Pentru a functiona conform propriilor sale concepte si principii, pentru a corespunde cu regulile si normele nationale si internationale, pentru a reflecta exact, dar si fidel realitatea, contabilitatea trebuie condusa si organizata corespunzator respectiv organizarea unui management contabil eficient

Contabilitatea este strans legata de instrumentele matematice apeland intotdeauna la sistemul matematic de calcul

Contabilitatea recurge permanent la calcule cum ar fi:

cele legate de modificarile care intervin ca urmare a proceselor de aprovizionare stabilind costurile de productie;

cele privind consumul factorilor de productie determinand costurile de productie;

cele privind vanzarea productiei, respectiv determinarea preturilor de productie;

cele privind deprecierea fizica si morala a mijloacelor fix, respectiv determinarea amortizarii acestora.

Existenta practica a contabilitatii nu ar putea fi avuta in vedere fara o baza juridica, respectiv o legislatie care sa reglementeze activitatea contabila.

Elaborarea normelor contabile trebuie sa tina cont atat de prevederile legislatiei interne cat si de cele ale legislatiei internationale pentru a usura reflectarea in contabilitate in special a operatiunilor care vizeaza activitatile de import-export.

In zilele noastre nu se mai poate ignora performantele echipamentelor de culegere electronice, prelucrare ,sistematizare, stocare si comunicare a datelor contabile cat si utilizarea informaticii de gestiune, toate impreuna oferind un grad sporit de operativitate, exactitate si productivitate in activitatea contabila.