Luarea deciziilor manageriale pe termen lung privindle de investitii

Luarea deciziilor manageriale pe termen lung privind proiectele de investitii

Notiunea, clasificarea si esenta proiectelor de investitii

Modul si criteriile de alegere a proiectelor de investitii

Metode de evaluare a proiectelor de investitii

Pentru asigurarea competivitatii si dezvoltarii in viitor fiecare intreprindere efectueaza investitii, adica intreprinderea investeste mijloace banesti in prezent cu excluderea acestora din circulatie in favoarea obtinerii profitului in viitor. Ca exemple de investitii pe termen lung pot servi investitiile in active pe termen: cladiri, utilaj, teren, prezentarea pe piata a unui produs nou, lucrari de cercetari stiintifice si de experimentare - proiectare etc.

Pentru manageri investitiile reprezinta consumuri pentru intreprindere care genereaza noi incasari banesti (avantaje). Din aceasta cauza managerul trebuie sa ordoneze diverse proiecte posibile, pornind de la bilantul general (valoare-avantaj) si determinand valoarea fiecarui proiect.

In dependenta de tipul investitiilor in literatura straina in scopul analizei proiectele de investitii se divizeaza in 5 categorii:

1. productia noua sau extinderea productiei existente
2. inlocuirea utilajului sau constructiile speciale
3. lucrarile de cercetare stiintifice si de experimentare-proiectare
4. alte investitii
5. diverse (aducerea marfurilor in concordanta cu standardele ecologice, dezvoltarea serviciilor de control asupra poluarii mediului ambiant etc).

In cadrul unei intreprinderi investitiile se deosebesc in functie de nivelul la care se efectueaza:

1. la nivelul unui grup de intreprinderi
2. la nivelul filialei
3. la nivelul unitatii de productie

Specialistii care studiaza analiza strategica clasifica investitiile in felul urmator:

1. investitii de crestere - include marirea capacitatii de productie, insusirea tipurilor noi de productie, diversificarea
2. investitii de rationalizare - include diminuarea consumurilor (cresterea productivitatii muncii, sporirea randamentului fondurilor, micsorarea consumurilor constante) si diminuarea riscurilor (diversificarea surselor de aprovizionare, fiabilitatea furnizorilor).

Investitia capitala urmeaza sa aduca venit in decursul intregii perioade de functionare a activelor achizitionate cu o anumita rata de rentabilitate care ar fi comparabila cu cea pe care ar fi primit-o daca ar investit mijloace banesti in alte sfere (alternative) de investire a capitalului.

Consumurile investitionale (investitii in active reale) se deosebesc prin perioada indelungata, in decursul careia intreprinderea obtine un rezultat util. De aceea la luarea deciziilor privind investitiile este necesar de a efectua o analiza de perspectiva a veniturilor si consumurilor. Deciziile luate au un caracter de lunga durata, fiind legate de prognozarea fluxurilor mijloacelor banesti - o sarcina destul de complicata care necesita luarea in consideratie a posibilelor oscilatii ale rezultatelor investirii in functie de schimbarea mai multor factori.

Ciclul de viata al proiectului de investitii poate fi divizat in trei faze:

analiza anticipata inainte de lansarea proiectului;

realizarea (efectuarea) proiectului;

lichidarea proiectului si deinvestitiile (retragerea investitiilor).

Caracteristica fiecarei faze:

1. Luarea deciziilor prevede determinarea unor noi proiecte de productie, pornind de la analiza posibilitatilor comerciale sau depistarea problemelor de productie, adica determinarea posibilitatilor. La aceasta faza se analizeaza mai multe proiecte de investitii cu evaluarea rezultatelor estimate pentru fiecare proiect, analiza fluxurilor viitoare de mijloace banesti si optiunea intre posibilitatile alternative. Etapele la alegerea proiectelor de investitii includ:

a)      Analiza proiectului

b)      Determinarea variantelor (cu specificarea riscurilor si oportunitatilor)

c)      Arborele de decizii (scenariul conform variabilelor date)

d)      Determinarea fluxurilor de mijloace banesti

e)      Determinarea NPV a diferitor variante (unde NPV - valoarea actualizata neta (Net Present Value))

f)       Analiza sensibilitatii, riscurilor si altor consecinte

g)      Alegerea celei mai bune variante

2. In scopul realizarii eficiente a proiectului este necesara executarea unui control asupra derularii acestuia. Este necesar de comparat cheltuielile efective cu cele prevazute, unde    de regula, cele efective sunt mai mari decit cele prevazute din diferite motive (dificultati tehnice la lansarea utilajului nou, ignorarii securitatii muncii, taraganarii montarii utilajului etc.). Toate acestea duc la retinerea lansarii proiectului si la majorarea valorii acestuia.

in cazul in care proiectul de investitii nu genereaza fluxurile banesti inainte de lansarea acestuia, intreprinderea este nevoita sa revada proiectul dat si, uneori, sa-l retraga. Deinvestirea este o operatie privind vinzarea unor active pentru a acoperi resursele utilizate anterior. De regula, deinvestirea se refera la proiectele cu o rentabilitate scazuta, incapabile sa acoperire cheltuielile sau din alte motive, asa ca:

a)      probleme comerciale (existenta clientilor cu risc ridicat)

b)      probleme financiare

c)      criza in ramura

d)      concurenta puternica

e)      reducerea productiei

f)       modificarea portofoliului de activitati.

Criteriile de alegere a proiectelor de investitii includ:

a)      criterii calitative

criteriul de independenta - 2 proiecte se considera independente in cazul in care realizarea unuia nu este legata de realizarea celuilalt

criteriul de alternativa - 2 proiecte se considera alternative in cazul in care la realizarea unuia celalalt proiect devine inutil

criteriul de complementare     - 2 proiecte sint legate prin raport complementar in cazul cind implementarea unui proiect contribuie la ameliorarea altui proiect

criteriul de inlocuire - 2 proiecte sint legate prin raport de substitutie in cazul cind adoptarea unui proiect conduce la o reducere a veniturilor aferente altui proiect

b)      criterii cantitative de estimare a proiectelor (pot fi pronosticate exact fluxurile mijloacelor banesti viitoare):

perioada de recuperare (Payback Period)

valoarea actualizata neta (Net Present Value - NPV)

rata contabila a profitului pentru investitii (Accounting Rate of Return - ARR)

rata interna de rentabilitate (Internal Rate of Return - IRR)

indicele de profitabilitate neta (Profitability Index - PI)

In literatura de specialitate sunt dezvaluite 2 metode traditionale de evaluare a proiectelor de investitii:

metoda bazata pe rata contabila a profitului pentru investitii (Accounting Rate of Return - ARR)

metoda bazata pe analiza perioadei de recuperare (Payback Period)

Accounting Rate of Return (ARR)

Aceasta metoda mai este cunoscuta ca "rata de capital", exprimata in profituri medii pe an ca % din investitia necesara. Nu se utilzeaza des de manageri in calitate de instrument de baza pentru alegerea proiectului oportun.

Probleme ce apar la utilizarea acestei metode de evaluare:

se ingora timpul afluxului si retragerii mijloacelor banesti;

profit obtinut in ultimul an de realizare a proiectului se evaluiaza ca si profitul obtinut in primul an;

nu exista o metoda acceptata universabila de calcul a ARR

Payback Period

Perioada de recuperarea a proiectului de investitii este o perioada de timp necesara pentru recuperarea cheltuilelilor de investitii initiale datprita fluxurilor mijloacelor banesti generate in aceasta perioada din realizarea proiectului respectiv. Perioada de recuperare este egala cu raportul dintre suma investitii initiale si fluxul anual net de mijloace banesti in cursul perioadei de recuperare.

Caracteristicile PP:

• este bazat pe fluxul banesc (nu pe profituri) si este mai obiectiv ca ARR
• este usor de calculat
• nu poate masura reantabilitatea proiectului de investitii
• se utiliza de manageri pina la aparitia computerilor
• in preyent se utilizeaza la estimarea aproximativa a riscurilor

Metodele de discontare a fluxurilor banesti (DCF) includ:

Net Present Value (NPV)

Internal Rate of Return (IRR)

NPV - exprima in expresie valorica proiectul de investitii si este egala cu suma fluxurilor banesti actualizate. Poate avea marime pozitiva (intreprinderea va putea sa acopere capitalul investit si sa obtina un excedent de mijloace banesti), negativa (proiectul are o rentabilitate mai scazuta decit costul capitalului si deci nu este rentabil), nula (proiectul nu aduce nici profit, nici pierdere si poate fi atat acceptat cit si respins).

(IRR) - rata de rentabilitate reprezinta o valoare a ratei de actualizare in care NPV a proiectului este egala cu 0. Poate fi definit ca rata de discount. Nu exclude erori in calculare si chiar nu totdeauna poate fi calculat.     Poate fi calculat numai la proiecte de investitii clasice. Sensul calcularii ratei interne de rentabilitate la analiza proiectelor de investitii consta in faptul ca IRR arata profitabilitatea previzibila a proiectului si nivelul relativ maxim acceptabil al cheltuielilor care pot fi asociate cu proiectul analizat.

In concluzie, se poate de mentionat:

NPV si IRR sint metode alternative ale discontarii fluxurilor banesti. NPV are mai multe avantaje in calcularea tehnica, dar IRR se utilizeaza mai larg in practica. Pentru proiecte, metodele conduc la acceptul sau respingerea deciziei asupra proiectului in felul urmator:

Proiect acceptat Proiect respins

daca daca

Folosind NPV    NPV este pozitiv NPV este negativ

Folosind IRR    IRR este mai mare IRR este mai mic

decit costul capitalului decit costul capitalului