Obiectul contabilitatii si sfera sa de actiune (domeniul de aplicare)

1 Obiectul contabilitatii

Dictionarul explicativ al limbii romane atribuie conceptului de obiect intelesul de "element sau materie asupra careia este indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului, continut asupra caruia este indreptata cunoasterea".

Obiectul propriu unei stiinte inseamna o categorie de fapte, un anumit grup de fenomene, de care se ocupa numai stiinta respectiva si pe care le interpreteaza dintr-un anumit unghi de vedere, stabilind raporturi invariabile intre fenomene si cauzele care le-au produs, intr-un cadru de categorii specifice.

Valorile economice, mai precis, existenta si miscarea acestora s-au constituit in materie de studiu pentru contabilitate odata cu procesul de conturare a ei ca un domeniu specializat.

Specific studiului realizat de contabilitate asupra valorilor economice este faptul ca acesta se face avand in vedere ca valorile economice sunt autonomizate pe persoane fizice sau juridice, adica sunt separate patrimonial. "Produs al unei activitati practice si teoretice indelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii separate pe unitati patrimoniale."

Patrimoniul - concept juridic - reprezinta drepturile si obligatiile cu valoare economica ale unei persoane fizice sau juridice (titular de patrimoniu, entitate patrimoniala). Daca la aceasta definitie adaugam si bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii obtinem ceea ce constituie patrimoniul economico-juridic (patrimoniul contabil). In aceasta din urma ipostaza, patrimoniu reprezinta, pentru reprezentantii teoriei juridico-economica-patrimonialista, obiect al contabilitatii, mai precis continutul acestuia.

Ecuatia contabila a patrimoniului definit ca mai sus este urmatoarea:

(a) Bunurile economice constituie substanta materiala a patrimoniului. Ele se identifica cu mijloacele de actiune ale unei entitati, fiind concretizate, dupa caz, ca elemente sub forma de terenuri, constructii, masini, utilaje, instalatii de lucru, mijloace de transport, stocuri de materii prime si materiale consumabile, produse, disponibilitati banesti si alte elemente de avere.

Din punct de vedere existential, bunurile economice se delimiteaza sub forma:

1. corporala (bunuri materiale);

2. necorporala (creante, valori in curs de incasare, brevete, concesiuni, marci etc.).

Un alt criteriu clasifica bunurile economice in

1. bunuri materiale;

2. servicii;

3. informatii.

(b) Drepturile si obligatiile cu valoare economica exprima raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile de catre titularul de patrimoniu. Astfel, in cazul in care bunurile sunt asigurate (procurate) de catre titularul de patrimoniu in calitatea sa de proprietar, avem de-a face cu drepturi, iar in situatia in care bunurile sunt asigurate de terti in raport cu titularul de patrimoniu avem de-a face cu obligatii.

In cazul drepturilor, titularul de patrimoniu nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile aflate in folosinta si posesiunea sa. In schimb, in cazul obligatiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului titularul trebuie sa dea un echivalent valoric sau sa indeplineasca o anumita prestatie.

Pentru reprezentantii teoriei economico-juridice, drept obiect al contabilitatii sunt valorile economice, respectiv miscarea acestora, patrimoniul reprezentand, de aceasta data, modalitatea in care apar organizate valorile economice, deci, sfera de actiune a contabilitatii sau, altfel spus, perimetrul contabil.

Din punct de vedere economic, patrimoniul delimiteaza resursele ca origine a valorilor economice ale unei entitati, pe de o parte, si utilizarile acelorasi valori economice, pe de alta parte.

Schematic, aceasta conceptie se prezinta astfel:

Ecuatia contabila, in acest caz, are forma de mai jos:

(a) Resursele au in principal o determinare financiara, ele reprezentand sursele sau izvoarele de finantare (provenienta valorilor) susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. Analizate prin prisma unei entitati patrimoniale, resursele pot fi:

a)      proprii - asigurate de proprietar;

b)      atrase (straine) - furnizate de terte persoane;

c)      resurse rezultat - sub forma profitului realizat la inchiderea exercitiului financiar.

(b) Utilizarile definesc modul de intrebuintare a valorilor in cadrul activitatilor desfasurate de entitatea patrimoniala. Ele sunt grupate in:

a) utilizari permanente (stabile) - bunuri de folosinta indelungata, mai mare de un an;

b) utilizari temporare (curente);

c) utilizari rezultat - sub forma de pierdere generata de o activitate nerentabila.

Categoria de resurse economice este tot mai frecvent utilizata in prezentarea si explicarea mecanismului contabil, dar orice resursa atrasa in circuitul economic in masura in care este investita si folosita devine capital sau daca reprezinta obiect de drepturi si obligatii se intelege ca este obiect al patrimoniului.

Prezenta celor doua conceptii, juridica si economica, respectiv patrimoniu si valori economice in fundamentarea obiectului contabilitatii ridica problema optiunii pentru una sau cealalta, fara a exclude si varianta concilierii lor. Raspunsul categoric in acest sens este cel al concilierii pentru ca informatia produsa si furnizata de contabilitate nu poate fi relevanta (pertinenta) si credibila (libera de erori si deformari) decat in conditiile in care reflecta substanta economica a elementelor si tranzactiilor si nu doar forma lor juridica.

Asa cum apreciaza profesorii Oprea Calin si Mihai Ristea "demersul care raspunde la aceasta cerinta este cel al discutarii si prezentarii simultan a patrimoniului prin prisma juridicului si a economicului".

Ecuatia aplicabila acestui caz este:

Alternative in definirea obiectului contabilitatii Optiunea pentru patrimoniu definita atat in sens juridic cat si economic nu exclude si o alta realitate, aceea ca in teoria si practica contabila, prin conjunctie si disjunctie, cu structura de patrimoniu, se utilizeaza si alte categorii cum sunt cele de avere si de capital. Totusi, ele nu sunt retinute, date fiind limitele conceptuale pe care le prezinta. Asa incat optiunea pentru patrimoniu definit simultan in sens juridic si economic in fundamentarea obiectului contabilitatii ramane singura valabila, aceasta cu atat mai mult cu cat prin geneza sa contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in planul cunoasterii si al gestiunii la problema gospodaririi, conservarii si dezvoltarii patrimoniului. Trebuie mentionat ca nu orice patrimoniu se delimiteaza si formeaza obiect de studiu al contabilitatii. El devine obiect al reprezentarii contabile numai in masura in care valorile economice separate patrimonial sunt investite, adica folosite in activitatea economica pentru obtinerea de bunuri si servicii supuse tranzactiilor de vanzare-cumparare sau in activitatile administrative si cele social-culturale, prin care se satisfac nevoi concrete si rationale ale societatii.

*

In contabilitate, cele doua concepte - juridic si economic - sunt conciliate prin notiunile de activ si pasiv, ecuatia fiind: ACTIV = PASIV

Identificarea si definirea obiectului de studiu al contabilitatii constituie "eterna intrebare a universitarilor contabili. Nici astazi in lumea academica nu exista o acceptare unanima a unui obiect de studiu al contabilitatii".

In ce ne priveste, alaturandu-ne profesorului Rusalim Petris, definim obiectul contabilitatii ca fiind "ansamblul miscarilor de valori, exprimabile in bani, dintr-un perimetru de mica sau mare intindere (regie autonoma societate comerciala, institutie publica, societate bancara etc.) precum si raporturile economico-juridice in care unitatea patrimoniala este parte si care genereaza decontari banesti; calculele contabilitatii reflecta deodata miscarea si transformarea mijloacelor, precum si resursele in ordinea lor de formare si dupa destinatia lor in procesul de reproductie".

2 Sfera de actiune a contabilitatii - entitatea patrimoniala (contabila)

Definirea obiectului contabilitatii presupune ca pe langa identificarea continutului sau, sa se stabileasca si campul sau de actiune sau sfera de cuprindere. Perimetrul contabil este cunoscut sub denumirea de entitate patrimoniala sau entitate contabila.

In mod concret se delimiteaza ca entitati patrimoniale, deci se cuprind in sfera de actiune a obiectului contabilitatii:

regii autonome,

societati comerciale,

institutiile publice,

unitatile cooperatiste,

asociatiile si celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati comerciale.

Toate aceste entitati gestioneaza valori economice in scopul realizarii unor activitati productive, de circulatie a marfurilor si titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii etc.) , de prestatii servicii si alte operatii utile din punct de vedere social.

Entitatile patrimoniale se pot clasifica conform schemei de mai jos:

Avand in vedere alte criterii, entitatile contabile se mai pot clasifica astfel:

v     In raport de forma de proprietate asupra capitalului, entitatile pot fi:

a)      proprietate de stat;

b)      proprietate privata

intreprinderile proprietate sociala (societati comerciale) - se constituie prin aportul sau investitia de capital a 2 sau mai multor persoane;

intreprinderile personale - o singura persoana participa cu intregul capital, conduce direct si raspunde cu intreaga avere pentru obligatiile asumate.

v     Dupa obiectul activitatii lor, societatile comerciale pot fi:

- de productie de bunuri;

- de circulatie a marfurilor;

- de constructii-montaj;

- exploatari miniere de tot felul;

- de comert;

- de prestari de servicii in domeniul financiar-bancar:

- de prestari de servicii in transporturi si asigurari;

- de prestari de servicii diverse.

v     In raport de forma de constituire si functionare, societatile comerciale pot fi:

- societati in nume colectiv ( S.N.C);

- societati in comandita simpla (S.C.S);

- societati in comandita pe actiuni (S.C.A);

- societati pe actiuni (S.A);

- societati cu raspundere limitata (S.R.L).

Toate aceste entitati gestioneaza valori economice in scopul realizarii unor activitati productive, de circulatie a marfurilor si titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii etc.), de prestatii servicii si alte operatii utile din punct de vedere social.

Concluzionand, patrimoniul ca forma in care sunt organizate valorile economice supuse reprezentarii contabile sub cele doua aspecte - destinatia si provenienta (originea) lor, constituie pentru contabilitate, sfera de actiune a acesteia, adica perimetrul contabil, contabilitatea fiind grefata pe un patrimoniu.