PATRIMONIUL AGENTILOR ECONOMICI

Notiunea de patrimoniu

Structura patrimoniului

Procesele economice ale intreprinderii

Gestiunile de valori materiale si bǎnesti

Patrimoniul - obiect al contabilitǎtii

1. Notiunea de patrimoniu

Existanta biologicǎ si socialǎ a omului presupune consum de bunuri economice si de diverse utilitǎti.

Aceste utilitǎti se referǎ la beneficierea, de catre oameni, de lucrǎri executate si de servicii prestate de diverse persoane.

Bunurile economice, lucrǎrile executate si serviciile prestate sunt rezultatul activitǎtii economice.

Activitatea economicǎ se desfǎsoarǎ, in mod organizat, in cadrul unor structuri organizatorice, denumite agenti economici.

Definim agentii economici ca fiind acele entitǎti economice, organizatorice si juridice, in cadrul cǎrora se desfǎsoarǎ productia bunurilor materiale (entitate = structurǎ cantitativǎ).

La randul lor, agentii economici trebuie sǎ-si evidentieze toate elementele antrenate in activitatea economicǎ, dar si rezultatele activitǎtii economice. Evidentierea tuturor acestora se realizeazǎ cu ajutorul contabilitǎtii. Agentii economici la care se organizeazǎ contabilitatea sunt de o multitudine de tipologii.

Ceea ce ne intereseazǎ pe noi, din punct de vedere al organizǎrii contabilitǎtii, se referǎ la societǎtile comerciale si regiile autonome.

Societǎtile comerciale (S.C.) sunt entitǎti economice, organizatorice si juridice, care au luat fiintǎ, fie prin transformarea fostelor intreprinderi de stat, fie prin asocierea liberǎ a diverselor persoane fizice si/sau juridice si care isi desfǎsoarǎ activitatea in mai toate domeniile de activitate economicǎ.

Persoanele fizice si/sau juridice care detin averea societǎtii comerciale respective poartǎ numele de actionari (proprietari).

Actionar poate fi si statul.

Calitatea de actionar conferǎ detinǎtorului anumite drepturi si obligatii.

Drepturi:

asupra contributiei proprii la formarea societǎtii comerciale;

la vot, proportional cu contributia sa, in adunarea generalǎ a actionarilor;

la obtinerea de dividende (cotǎ-parte din profitul anual obtinut de S.C.).

Obligatii:

de a sprijini bunul mers al activitǎtii in cadrul S.C.;

de a suporta, tot proportional cu contributia sa la formarea capitalului social, eventualele pierderi anuale inregistrate de societate.

Regiile autonome (R.A.) sunt entitǎti economice, organizatorice si juridice care au luat fiintǎ prin trasformarea fostelor intreprinderi de stat din domeniile strategice ale economiei (protectia mediului, ape, pǎduri, diverse segmente ale transporturilor, industria de rǎzboi etc.).

Proprietatea, in cadrul regiilor autonome apartine statului, iar regia autonomǎ realizeazǎ administrarea acestei proprietǎti.

Atat S.C. cat si R.A. isi desfǎsoarǎ activitatea in conformitate cu prevederile legii.

Pentru ca un agent economic sǎ-si poatǎ desfǎsura activitatea, trebuie ca el sǎ detinǎ diverse valori materiale si bǎnesti si, in acelasi timp, sǎ intretinǎ relatii economice cu terte (diverse) persoane. Cu alte cuvinte, trebuie sǎ dispunǎ de un patrimoniu.

Prin patrimoniul agentului economic intelegem totalitatea valorilor materiale si bǎnesti de care acesta dispune, precum si ansamblul raporturilor de drepturi si obligatii cu valoare economicǎ pe care le are fatǎ de terte persoane.

2. Structura patrimoniului

Agentii economici isi desfǎsoarǎ activitatea in diverse domenii economice. Fiecare domeniu are o serie de elemente specifice. In consecintǎ, si patrimoniul pe care il detine un anumit agent economic are un caracter specific.

Patrimoniul unui agent economic este de o astfel de mǎrime si structurǎ incat sǎ corespundǎ mǎrimii si specificului activitǎtii acelui agent economic.

Prin structura patrimoniului intelegem totalitatea elementelor componente ale acestuia, precum si interdependentele dintre aceste componente. Elementele structurale ale patrimoniului poartǎ numele de elemente patrimoniale.

Intr-o primǎ abordare, patrimoniul se prezinta sub forma:

mijloacelor economice (active);

resurselor economice (pasive).

Mijloacele si resursele economice sunt douǎ fatete (aspecte) ale aceluiasi patrimoniu.

Mijloacele economice reprezintǎ patrimoniul privit sub aspectul:

formei concret-materiale;

al destinatiei precise in procesul reproductiei sociale;

al raportului de drepturi cu valoare economicǎ fatǎ de terte persoane.

Resursele economice reprezintǎ patrimoniul privit sub aspectul:

modului de dobandire (procurare sau provenienta);

al raportului de obligatii cu valoare economicǎ fatǎ de terte persoane.

Faptul cǎ mijloacele economice si resursele economice sunt douǎ fatete ale aceluiasi patrimoniu, ele sunt intr-o permanentǎ si obligatorie egalitate valoricǎ.

In acelasi timp, putem defini mijloacele economice ca fiind aspectul concret al patrimoniului, iar resursele economice ca fiind aspectul abstract al patrimoniului.

Fiecare dintre ele trebuie sǎ fie exprimate in bani.

Resursele economice nu trebuie confundate cu notiunea de surse economice, deoarece in timp ce sursele economice exprimǎ izvorul, resursele economice exprimǎ mǎrimea izvorului.

Mijloacele economice, la randul lor, se structureaza in:

I.        active imobilizate;

II.     active circulante.

I. Activele imobilizate reprezintǎ acea parte a mijloacelor economice ce se caracterizeazǎ prin valoare mare, durabilitate de folosintǎ indelungatǎ (mai mare de 1 an) si nu se consumǎ la prima utilizare.

Ele se mai numesc, simplu, si imobilizǎri.

Imobilizǎrile se pot regǎsi in bunuri economice si mijloace financiare, utilizate sau cheltuite in vederea atingerii unor scopuri.

Activele imobilizate se structureazǎ in:

Imobilizǎri necorporale;

Imobilizǎri corporale;

Imobilizǎri financiare.

1. Imobilizǎrile necorporale, cunoscute si sub numele de active fixe intangibile, sunt valori de dimensiune mare si de durabilitate mare, care nu se gǎsesc sub forma bunurilor fizice, corporale, ci sub forma unor cheltuieli ocazionate de dobandirea unor drepturi sau de obtinerea unor efecte pe termen lung.

Imobilizǎrile necorporale se structureazǎ in:

a)      Cheltuieli de constituire;

b)      Cheltuieli de dezvoltare;

c)      Concesiuni, brevete, licente, mǎrci comerciale si alte drepturi si valori similare;

d)      Fond comercial;

e)      Alte imobilizǎri necorporale.

a) Cheltuielile de constituire sunt acele cheltuieli bǎnesti ocazionate de infiintarea agentului economic, dezvoltarea acestuia si popularizarea lui. Astfel de cheltuieli, chiar dacǎ se fac intr-un singur moment, ele vizeazǎ o perioadǎ mai mare de 1 an, iar mǎrimea lor este substantialǎ.

Asemenea cheltuieli se referǎ la:

taxa de inmatriculare, plǎtitǎ odatǎ cu infiintarea agentului economic;

taxa agentului economic plǎtitǎ pe parcursul desfǎsurǎrii activitǎtii, ocazionata de cresterea capitalului agentului economic;

cheltuieli cu emisiunea a noi titluri de valoare (actiuni);

cheltuieli cu reclama si publicitatea comercialǎ.

b) Cheltuielile de dezvoltare sunt acele cheltuieli ocazionate de lansarea in fabricatie a produselor noi sau in aplicarea in productie a tehnologiilor noi. A nu se confunda cheltuielile de dezvoltare cu cheltuielile de cercetare, care vizeazǎ obtinerea de prototipuri noi, produse sau tehnologii noi.

c) Concesiuni, brevete, licente, mǎrci comerciale si alte drepturi si valori similare sunt acele cheltuieli ocazionate de dobandirea pe termen lung a unor drepturi de exploatare sau folosire a unor bunuri sau rezultate apartinand altor persoane (de regulǎ statului).

d) Fondul comercial reprezintǎ totalitatea cheltuielilor ocazionate de cresterea potentialului economic sau de cresterea prestigiului agentului economic.

Aceste cheltuieli vizeazǎ:

castigarea unei clientele selectionate;

vadul comercial;

debuseul;

atractia in raport cu alte firme similare.

e) Alte imobilizǎri necorporale se referǎ la alte cheltuieli durabile decat cele descrise mai sus, dar asemǎnǎtoare.

Exemplu: cheltuielile de achizitionare sau creare a unui program informatic.

2. Imobilizǎrile corporale, cunoscute si sub numele de active fixe tangibile, sunt acele bunuri economice ce se caracterizeazǎ prin valoare mare si durabilitate mai mare de 1 an, ce se gǎsesc sub forma bunurilor fizice, corporale.

La randul lor, acestea se structureazǎ in:

a)      Terenuri si amenajǎri de terenuri;

b)      Mijloace fixe.

a) Terenurile si amenajǎrile de terenuri sunt bunuri economice concretizate in terenuri propriu-zise si amenajǎri de terenuri.

Terenurile propriu-zise, denumite simplu Terenuri sunt bunuri naturale concretizate in suprafete de teren cu diverse destinatii, fǎrǎ ca pe acestea sǎ fi intervenit omul cu anumite corecturi sau imbunǎtǎtiri.

Astfel de terenuri se referǎ la: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri cu constructii, alte categorii de terenuri.

Amenajǎrile de terenuri sunt reprezentate de acele terenuri asupra cǎrora a intervenit omul, in vederea redǎrii lor circuitului economic.

Altfel spus, amenajǎrile de terenuri sunt fostele terenuri impracticabile activitǎtii economice si pe care omul a intervenit cu diverse corecturi sau imbunǎtǎtiri, fǎcandu-le utile din punct de vedere economic.

Este vorba de canalizǎri, indiguiri, desecǎri, amenajǎri turistice etc..

Interventia omului presupune efort material, uman si financiar care este cuantificat in bani si a cǎrui valoare este foarte mare.

b) Mijloacele fixe sunt un lucru sau un complex de lucruri ce intruneste concomitent urmǎtoarele conditii:

au o valoare unitarǎ mai mare decat limita prevǎzutǎ de lege;

au o duratǎ normalǎ de functionare mai mare de un an;

au o destinatie precisǎ in procesul reproductiei sociale.

Spunem duratǎ normalǎ de functionare deoarece timpul de functionare se stabileste prin norme tehnice, in conditii de functionare normalǎ.

Spunem valoare unitarǎ mai mare decat limita prevǎzutǎ de lege deoarece valoarea se referǎ, fie la lucrul ca atare, fie la complexul de lucruri si nu la subansamblele lucrului sau complexului de lucruri.

Aceastǎ valoare se stabileste, ca nivel minimal, prin lege.

In prezent, pentru economia tǎrii noastre, valoarea minimǎ legalǎ este de 1800 lei.

Mijloacele fixe se caracterizeazǎ prin aceea cǎ participǎ la mai multe cicluri de productie (cicluri economice) cu intreaga lor valoare de intrebuintare, neconsumandu-se, dar uzandu-se (valoarea de intrebuintare = insusirea unei mǎrfi de a satisface o trebuintǎ).

Prin uzare intelegem pierderea treptatǎ a caracteristicilor tehnico-functionale initiale ale mijlocului fix, datoritǎ, fie folosirii si actiunii distructive a factorilor externi, fie aparitiei pe piatǎ a noi mijloace fixe, cu aceeasi utilitate, dar mai performante sau chiar mai ieftine.

Prin urmare, uzarea poate fi:

uzare fizicǎ

uzare moralǎ.

Uzarea fizicǎ constǎ in pierderea treptatǎ a caracteristicilor tehnico-functionale initiale ale mijloacelor fixe datoritǎ, fie exploatǎrii, fie actiunii distructive a factorilor externi.

De aceea spunem cǎ uzarea fizicǎ inseamnǎ deteriorarea mijlocului fix.

Uzarea moralǎ constǎ in deprecierea caracteristicilor tehnico-functionale ale mijlocului fix, datoritǎ aparitiei pe piatǎ a altui mijloc fix, cu aceeasi utilitate, dar mai performant si chiar mai ieftin.

In timp ce uzarea fizicǎ pune fatǎ in fatǎ caracteristicile unui mijloc fix cu aceleasi caracteristici ale aceluiasi mijloc fix, dar in momente diferite, uzarea moralǎ pune fatǎ in fatǎ caracteristicile unui mijloc fix cu aceleasi caracteristici ale altui mijloc fix, in acelasi moment.

Efectul uzǎrii este uzura.

Uzura ca si uzarea este obiectivǎ (nu depinde de vointa cuiva).

Uzura poate fi:

fizicǎ;

moralǎ.

Uzura, in schimb, poate fi exprimatǎ si valoric.

Expresia bǎneascǎ a uzurii poartǎ numele de amortizare. Amortizarea poate fi privitǎ, insǎ si ca proces.

Prin procesul de amortizare intelegem procesul de pierdere treptatǎ a pǎrti de valoare din valoarea mijlocului fix si transmiterea acestora asupra valorii produselor la obtinerea cǎrora participǎ mijlocul fix respectiv, ca mai apoi, prin intermediul pretului, cu ocazia vanzǎrii produselor, sǎ aibǎ loc recuperarea, tot treptatǎ, a acestor pǎrti de valoare, astfel incat, la sfarsitul duratei normale de functionare a mijlocului fix sǎ fie recuperatǎ intreaga valoare a acestuia, valoare cu care sǎ se achizitioneze un nou mijloc fix, in vederea continuǎrii procesului de productie.

Ex.: presupunem un mijloc fix pentru care valoarea: V= 10.000 lei, durata normalǎ de functionare: T=10 ani, amortizarea anualǎ: A=10.000/10=1.000 lei/an. Tabloul valorilor aferente mijlocului fix respectiv se prezintǎ astfel:

Valoarea initialǎ (contabilǎ), amortizarea cumulatǎ, valoarea realǎ (rǎmasǎ):

Amortizarea este si obiectivǎ si necesarǎ. Obiectivitatea amortizǎrii decurge din obiectivitatea uzǎrii.

Necesitatea amortizǎrii decurge din necesitatea 'procurǎrii' sumelor cu care, la expirarea duratei normale de functionare, sǎ se achizitioneze un nou mijloc fix, care sǎ il inlocuiascǎ pe cel vechi, uzat.

Amortizarea, ca valoare, este un element al costului (element de cheltuialǎ).

P = C + pr., adica: Pretul = Costul + profitul.

Amortizarea, insǎ, nu este specificǎ numai mijloacelor fixe, ci si amenajǎrilor de ternuri si imobilizǎrilor necorporale.

Toate imobilizǎrile necorporale, amenajǎrile de terenuri si mijloacele fixe, luate in diversitatea lor, au amortizare specificǎ.

Aplicatii cu privire la amortizare

Amortizarea liniara (A_l)

- consta in atribuirea, fiecarui an, a unei cote de amortizare constanta. In acest caz amortizarea anuala se determina: fie , fie V_i x N_a, dar N_a = 100/T. Aceasta rezulta din:

N_a = x 100 = x 100 = x x 100 = x 100 = ,

in care:

V_i - Valoare contabilǎ (initialǎ);

T - Durata normala de functionare;

N_a - Norma de amortizare;

A_a - Amortizarea anualǎ.

Ex. Presupunem:

V_i = 5.000;

T = 5 ani;

Varianta 1: A_a = V_i/T = 5.000/5 ani = 1.000/an;

Varianta 2: A_a = V_i x N_a = 5.000 x 20% = 1.000/an

N_a = 100/T = 100/5 ani = 20%

Tabloul amortizarii va fi:

Amortizarea accelerata consta in:

includerea, in costuri, in primul an a 50% din valoarea contabila (initiala);

determinarea, pentru perioada ramasa, a amortizarii anuale dupa metoda liniara.

Exemplu:

V_i = 20.000

T = 9 ani

A _{I an} = V_i x 50% = 20.000 x 50% = 10.000 lei;

A _{II an} = V_R/ T-1 = (V_i - A_{I an})/ (T-1) = (20.000-10.000)/(9-1) = 10.000/8 = 1.250 lei/an

Tabloul amortizarii va fi:

Amortizarea degresiva se motiveaza prin faptul ca, la inceput, mijlocul fix, fiind nou, este mai performant si deci, poate recupera prin costuri o amortizare mai mare. In mod concret, agentul economic va inregistra amortizarea ca element al costului dupa metoda liniara, insa va determina amortizarea si dupa metoda degresiva.

Determinarea amortizarii degresive anuale presupune determinarea normei degresive de amortizare (N_da).

Aceasta se realizeaza prin ponderarea normei de amortizare liniara cu unul din coeficientii urmatori:

1.5 - daca durata normala de functionare este de 1-5 ani;

2 - daca durata normala de functionare este de 6-10 ani;

2.5 - daca durata normala de functionare este mai mare de 10 ani.

Anual, amortizarea se va determina prin ponderarea valorii ramase de amortizat cu norma de amortizare degresiva.

Acest algoritm are loc pana cand amortizarea anuala are tendinta de scadere (degresiva).

Momentul cand A_a are tendinta de crestere, impune impartirea valorii ramase de amortizat la numarul de ani ramasi pana la expirarea duratei normale de functionare.

In fiecare an se face diferenta dintre amortizarea degresiva si cea liniara. Aceasta diferenta daca este pozitiva, va afecta costurile, iar daca este negativa, se va inregistra ca venit.

Prin aceasta maniera se ajunge ca, la inceput, costurile sa fie suplimentate, iar cǎtre sfarsit sa se inregistreze venituri; in consecinta, se urmareste sa se echilibreze rentabilitatea pe toata durata normala de functionare.

Aplicarea metodei degresive si accelerate are loc daca exista reglementari juridice (hotarare de guvern).

Aceasta pentru a nu conduce la evaziune fiscala.

Exemplu:

Presupunem V_i = 10.000 lei, T = 8 ani;

A_l = V_i x N_a;

N_a = 100/T = 100/8 = 12.5%;

A_d = V_RA x N_ad =?;

N_ad = N_al x K = 12.5 x 2 = 25%;

Ne vom folosi de un tabel ajutator, in care sa concentram toate datele pentru fiecare an:

A_l = V_i x N_a = 10.000 x 12.5% = 1.250 lei/an;

A_dI = V_RAI x N_ad = 10.000 x 25% = 2.500 lei;

A_dI - A_l = 1.250 - aceasta diferenta va duce la suplimentarea costurilor primului an, fara a considera ca sunt costuri cu amortizarea.

A_{d II} = V_{RA II} x N_ad = 7.500 x 25% = 1.875

V_{RA II} = V_i - A_dI = 10.000 - 2.500 = 7.500

A_{d III} = V_{RA III} x N_ad = 5.625 x 25% = 1.406,25

V_{RA III} = V_i - (A_dI+A_{d II} ) = 10.000 - (2.500 + 1.875) = 10.000 - 4.375 = 5.625

A_{d IV} = V_{RA IV} x N_ad = 4.218,75 x 25% = 1.054,69

V_{RA IV} = V_i - (A_dI + A_{d II} + A_{d III}) = 10.000 - (2.500 + 1.875 + 1.406,25) = 4.218,75

A_{d V} = A_{RA V} x N_ad = 3.164,06 x 25% = 791,01

V_{RA V} = V_i - (A_dI + A_{d II} + A_{d III} + A_{d IV}) = 10.000 - 6.835,94 = 3.164,06

Continuand algoritmul de lucru, observam ca pentru anul VI rezulta o amortizare de 593,26 lei, ramanand de amortizat pentru anii VII si VIII, 1.779,79 lei; deci pe fiecare an revine 889,89. Acest rezultat ne indica o crestere a amortizarii anuale, ceea ce nu corespunde esentei metodei degresive. In consecinta, valoarea ramasa de amortizat pentru anii VI, VII si VIII (2.373,05) se va imparti pe trei ani, rezultand 791,02 anual.

In contabilitate:

in fiecare an se va consemna, ca element al costului privind amortizarile, amortizarea calculata dupa metoda liniara;

in plus, in anii in care diferenta dintre amortizarea degresiva si cea liniara este pozitiva, aceasta diferenta se va inregistra tot ca o cheltuiala si, prin aceasta, costurile vor fi mai mari;

in anii in care diferenta dintre amortizarea degresiva si cea liniara este negativa, aceasta se va consemna ca un venit, ducand, in final, la costuri mai mici ale anului.

Diversitatea mijloacelor fixe determinǎ structurarea lor astfel:

Constructii

Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii:

Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru);

Aparate si instalatii de mǎsurare, control si reglare;

Mijloace de transport;

Animale si plantatii.

- Mobilier, aparaturǎ biroticǎ, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

Fiecare din aceste structuri are amortizare specificǎ.

Intrarea in patrimoniu se face:

cu titlu oneros (contracost, cu efort);

cu titlu gratuit.

Intrarea cu titlu oneros inseamnǎ investitie.

Prin investitie intelegem totalitatea cheltuielilor ocazionate de 'procurarea' unui mijloc fix/bun imobiliar (teren).

Valoarea investitiei se compune din:

pretul, ca atare, al mijlocului fix;

cheltuielile de transport;

cheltuielile de montaj (dacǎ este cazul);

cheltuielile cu probele tehnologice (dacǎ este cazul);

cheltuielile cu punerea in functiune (dacǎ este cazul);

impozitele si taxele nerecuperabile.

Investitia se poate realiza in urmǎtoarele variante: in regie proprie (autoproductie) si prin achizitionare (in antreprizǎ).

Intrarea in patrimoniu cu titlu gratuit are loc fǎrǎ contraprestatii. Existǎ urmǎtoarele variante de intrare cu titlu gratuit:

aportul;

donatia;

transferul;

plusul la inventariere;

subventia pentru investitii.

- Aportul este modalitatea de formare si de crestere, preponderentǎ, a capitalului social al agentului economic. Aportul presupune angajamentul persoanelor fizice si/sau juridice de a contribui in naturǎ (bunuri) si/sau bani la formarea sau cresterea capitalului social. Cu alte cuvinte, aportul presupune, mai intai, subscrierea (acordul) persoanelor fizice si/sau juridice de a contribui la formarea sau cresterea capitalului social si, mai apoi, depunerea de cǎtre aceste persoane a valorilor economice (bunuri si/sau bani), conform angajamentelor asumate.

Persoanele in discutie devin actionari sau asociati, cu drepturi si obligatii, pe mǎsurǎ.

Odatǎ ce actionarii au depus la agentul economic valorile subscrise ei isi pǎstreazǎ, in continuare, dreptul de proprietate asupra valorii aportului, iar agentul economic devine proprietar si administrator al averii.

- Donatia constǎ in cedarea unui mijloc fix de cǎtre o persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ, fǎrǎ o altǎ contraprestatie si definitiv. Mijlocul fix primit prin donatie are deja o anumitǎ 'varstǎ' si, deci, un anumit grad de uzurǎ. In contabilitate, insǎ, mijlocul fix va fi inregistrat la valoarea lui realǎ.

- Transferul are loc de la o persoanǎ juridicǎ la altǎ persoanǎ juridicǎ (agent economic), ambele apartinand sectorului de stat (public) si, in acelasi timp, apartin aceluiasi organ ierarhic superior.

In consecintǎ, transferul trebuie sǎ aibǎ la bazǎ decizia organului ierarhic superior. In plus, unui agent economic trebuie sǎ-i prisoseascǎ mijlocul fix, iar celuilalt sǎ-i facǎ trebuintǎ.

La agentul economic primitor mijlocul fix intrǎ in patrimoniu, iar la agentul economic predǎtor mijlocul fix iese din patrimoniu. Transferul este definitiv si fǎrǎ contraprestatie, valoarea la intrare este cea realǎ, iar la iesire este valoare contabilǎ.

- Plusul la inventariere are loc atunci cand, cu ocazia inventarierii, se constatǎ pe teren mai multe mijloace fixe decat existǎ in evidenta contabilǎ. Plusul la inventariere se inregistreazǎ la valoarea lui realǎ (de utilitate).

- Subventia pentru investitii este, fie modalitatea de primire cu titlu gratuit de la o persoanǎ juridicǎ (de regulǎ de la stat) a unui anumit mijloc fix nou, fie modalitatea de obtinere a unui mijloc fix nou, cu banii subventionati de la stat.

Din punct de vedere al efectului produs, donatia, transferul, plusul la inventariere si subventia pentru investitii sunt identice, desi ele sunt modalitǎti diferite de intrare in patrimoniu. De aceea, intrarea in patrimoniu prin aceste cǎi va fi tratatǎ in acelasi mod, si anume ca subventii pentru investitii.

Mijloacele fixe intrate prin subventii pentru investitii sunt supuse amortizǎrii. Subventia anualǎ echivalentǎ amortizǎrii anuale, se transformǎ in venituri pentru agentul economic.

Iesirea din patrimoniu a mijloacelor fixe se realizeaza pe urmatoarele cai:

casarea (scoaterea din uz);

vanzarea;

donatia;

transferul;

lipsa la inventariere.

- Casarea consta in scoaterea din uz (din evidenta) a mijloacelor fixe, a caror durata normala de functionare a expirat sau a caror functionare devine periculoasa sau ineficienta, chiar in conditiile in care durata normala de functionare nu le-a expirat.

Cu alte cuvinte, suntem in fata a doua tipuri de casare:

- inainte de termen;

- la termen.

Casarea la termen este o stare normala, iar cea inainte de termen o stare de exceptie.

La casarea normala s-a recuperat, prin amortizare, intrega valoare contabila, pe cand la cea inainte de termen, s-a recuperat numai proportia valorica corespunzatoare anilor scursi de la darea in functiune.

Valoarea nerecuperata se numeste valoare neamortizata, care pentru agentul economic reprezinta o cheltuiala. Casarea presupune, pe langa scoaterea din evidenta si distrugerea mijlocului fix respectiv (dezmembrare, demolare, ardere etc.).

Cu ocazia dezmembrarii sau demolarii se pot recupera diverse valori materiale, cunoscute sub numele de materiale recuperabile.

Aceste valori pot servi, ca atare, la diverse activitati sau pot fi supuse unor procese de reparare, imbunatatire, rectificare in vederea redarii lor circuitului economic.

Contravaloarea (c/v) bunurilor recuperate in urma casarii reprezinta, in final, un castig pentru agentul econmomic.

- Vanzarea este fenomenul de cedare a unui mijloc fix, contraprestatia fiind pretul. Pretul, de regula, se negociaza. Marimea pretului, insa, trebuie sa acopere valoarea neamortizata a mijlocului fix si, in plus, sa aduca si profit.

Vanzarea apare in momentul in care, agentului economic, mijlocul fix nu ii mai face trebuinta.

- Donatia (vezi, la intrare);

- Transferul (vezi, la intrare);

- Lipsa la inventariere consta in existenta faptica, pe teren, de mijloace fixe mai putine decat sunt inregistrate in contabilitate.

Lipsa poate fi:

- lipsa neimputabila;

- lipsa imputabila.

Lipsa neimputabila nu se datoreaza unei persoane, ci se considera o situatie in afara oricarei vinovatii. Contravaloarea amortizarii pentru perioada ramasa este o cheltuiala pentru agentul economic, iar in final este o pierdere.

Lipsa imputabila se atribuie (se imputa) unei persoane care se considera vinovata pentru aceasta situatie. In consecinta, valoarea ramasa neamortizata se va imputa si, deci, recupera de la persoana vinovata.

In plus, suma ce se imputa, trebuie sa vizeze si un profit pentru agentul economic si o suma sanctionatorie pentru vinovatie.

In consecinta, imputarea poate avea loc la un coeficient mai mare decat 1. De exemplu, 1 ≤ k ≤ 1,5.

Exista posibilitatea iesirii din patrimoniu a mijloacelor fixe si cu ocazia retragerii aportului de catre actionari/asociati. Aceasta posibilitate este, insa, rar intalnita datorita complexitatii mecanismului de retragere a aportului.

Retragerea aportului, in mijloace fixe, este posibila in urma lichidarii agentului economic.

O abordare distincta o comporta inchirierea mijlocului fix (luarea-darea cu chirie a mijlocului fix).

Inchirierea mijlocului fix nu afecteaza patrimoniul, nici al inchirietorului, nici al chiriasului.

Inchirietorul isi pastreaza dreptul de proprietate asupra mijlocului fix, inregistreaza amortizarea aferenta mijlocului fix pentru perioada inchirierii si va incasa de la chirias o suma de bani, denumita chirie care, ca marime, trebuie sa fie cel putin egala cu amortizarea pentru acea perioada.

Chiriasul dobandeste doar dreptul de folosinta asupra mijlocului fix si plateste proprietarului (posesorului) chiria, care este o cheltuiala pentru chirias.

Pentru inchirietor chiria este un venit.

Sunt situatii cand imobilizarile necorporale si imobilizarile corporale nu sunt finalizate pana la sfarsirtul exercitiului financiar (anului). In astfel de situatii aceste imobilizari sunt in curs de derulare (de executie). In contabilitate ele sunt evidentiate ca imobilizari necorporale in curs, respectiv imobilizari corporale in curs.

3. Imobilizarile financiare sunt valori financiare investite de catre un agent economic in activitatea altui agent economic, cu scopul realizarii unor castiguri sau al dobandirii unor avantaje.

Castigurile pe care le obtine agentul economic sunt sub forma de dividende sau dobanda.

La randul lor imobilizarile financiare se structureaza in:

a)      Titluri de participare;

b)      Imobilizari financiare sub forma intereselor de participare;

c)      Creante imobilizate;

d)      Alte titluri financiare imobilizate.

a) Titluri de participare sunt valori financiare plasate de catre un agent economic in activitatea altui agent economic, pe o perioada mai mare de 1 an, cu scopul realizarii de castiguri sub forma de dividende.

b) Imobilizarile financiare sub forma de interese de participare sunt valori financiare plasate de catre agentul economic in activitatea altui agent economic cu scopul realizarii de castiguri sub forma de dinvidende si cu scopul exercitarii unei influente notabile asupra gestionarii patrimoniului celuilalt agent economic. In mod concret, este vorba de detinerea de actiuni la un alt agent economic, fapt pentru care agentul economic dobandeste si dividende.

c) Creantele imobilizate sunt mijloace financiare acordate de catre agentul economic altui agent economic pe o perioada mai mare de 1 an, cu scopul obtinerii de castiguri sub forma de dobanda. In mod concret, este vorba de imprumuturi acordate altor agenti economici.

d) Alte imobilizari financiare sunt valori financiare plasate de catre un agent economic in activitatea altui agent economic, in vederea conservarii lor durabile si eficiente. Este vorba de disponibilitati banesti, pastrate pe o perioada mai mare de 1 an, la diverse banci.

Activele imobilizate, ca de altfel toate mijloacele economice, sunt supuse, in timp, oscilatiilor valorice.

Oscilatiile valorice sunt cresteri si descresteri ale valorii unui bun, in anumite momente fata de momentul initial. Altfel spus, pentru a caracteriza oscilatiile valorice, trebuie sa comparam valoarea reala dintr-un anumit moment a unui bun, cu valoarea contabila (initiala a acelui bun).

Momentul comparatiei este la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, pentru urmatorul exercitiu financiar. Aceasta presupune ca bunului respectiv sa i se intrevada valoarea reala pentru anul urmator. Daca valoarea reala este mai mare decat valoarea contabila, atunci suntem in fata cresterilor valorice.

Conform principiului prudentei, cresterile valorice nu se consemneaza in contabilitae, deoarece nu se stie tendinta valorii in urmatorii ani.

Daca valoarea reala este mai mica decat valoarea contabila, suntem in fata descresterilor valorice, ceea ce inseamna o depreciere valorica.

Deprecierile valorice au urmatorul tratament contabil:

o daca bunul imobil este supus amortizarii, atunci deprecierea valorica este ireversibilǎ si se consemneaza in contabilitate drept amortizare, pe seama costurilor privind amortizarile (vezi tabloul amortizarii).

o daca bunul imobil nu este supus amortizarii (ex. terenurile propriu-zise), atunci deprecierea valorica este reversibilǎ si se consemneaza in contabilitate ca ajustare, pe seama costurilor privind ajustarile.

In consecinta, se procedeaza la constituirea ajusarilor.

Ajustarile sunt prerezerve de autoprotectie ce si le constituie agentul economic in vederea punerii sale la adapost in fata unor riscuri posibile si viitoare. Fiind totusi in fata oscilatiilor valorice, in conditiile alternantelor de valori, se procedeaza astfel:

daca suntem in fata unei deprecieri valorice, atunci se constituie ajustare de marimea acestei deprecieri;

daca exista deja ajustare constituita in anul precedent si suntem in fata unei cresteri valorice, atunci ajustarea existenta se va anula, trecandu-se la venituri pe seama ajustarilor;

daca exista deja ajustare constituita in anul precedent si suntem in fata unei deprecieri valorice mai mare decat ajustarea existenta, atunci se procedeaza la suplimentarea ajustarii pe seama costurilor privind ajustarile;

daca exista deja ajustare constituita in anul precedent si suntem in fata unei deprecieri valorice mai mica decat ajustarea existenta, atunci surplusul de ajustare se va anula , trecandu-se la venituri pe seama ajustarilor;

daca bunul imobil avea ajustare constituita si, intre timp, se vinde, atunci ajustarea ramane fara obiect si se anuleaza, trecandu-se la venituri pe seama ajustarilor.

Exemplu:

Presupunem un teren cunoscand:

Valoarea initiala = 100 mii;

Ajustarea existenta = 5 mii;

In timp, se apreciaza urmatoarele valori reale:

pentru sfarsitul primului exercitiu: V_R1 = 93 mii;

pentru sfarsitul celui de-al II-lea exercitiu: V_R2 = 97 mii;

pentru sfarsitul celui de-al III-lea exercitiu: V_R3 = 104 mii;

pentru sfarsitul celui de-al IV-lea exercitiu: V_R4 = 101 mii;

pentru sfarsitul celui de-al V-lea exercitiu: V_R5 = 96 mii;

In exercitiul V se vinde bunul cu: Pret = 120 mii.

Rezulta urmatorul tablou al demersului contabil:

I.  V_i = 100 mii V_R1-V_i = 93-100= -7 depreciere valorica P_n=7 P_n- P_e =

V_R1 = 93 mii P_e=5

se va suplimenta ajustarea cu 2 mii, pe seama cheltuielilor privind ajustarile.

II. V_i = 100 mii    V_R2-V_i = 97-100= -3 depreciere valorica P_n=3 P_n- P_e =

V_R2 = 97 mii P_e=7

se va anula ajustarea de 4 mii, trecandu-se la venituri pe seama ajustarilor.

III.   V_i = 100 mii V_R3-V_i = 104-100= +4 crestere valorica nu se consemn.

V_R3 = 104 mii in contabilitate, conform principiului prudentei, dar ajustarea de 3, mii se va anula, trecandu-se la venituri pe seama ajustarilor .

IV.  V_i = 100 mii V_R4-V_i = 101-100= +1 crestere valorica nu se consemn.

V_R4 = 101 mii in contabilitate, conform principiului prudentei.

V.     V_i = 100 mii V_R5-V_i = 96 -100= - 4 depreciere valorica P_n=4 P_n- P_e =

V_R5 = 96 mii P_e=0

= 4 - 0 = 4 =>se va constitui ajustare de 4 mii, pe seama cheltuielilor privind ajustarile.

In exercitiul V se vinde terenul, se incaseaza pretul, iar ajustarea existenta de 4 mii, ramanand fara obiect, se va anula, trecandu-se la venituri pe seama ajustarilor.

II. Activele circulante sunt valori economice de consum, productie sau circulatie, concretizate in bunuri materiale, valori banesti sau financiare si drepturi economice fata de terte persoane, ce se caracterizeaza prin aceea ca participa, de regula, la un singur ciclu de productie cu intreaga lor valoare de intrebuintare, consumandu-se deodata.

Cu alte cuvinte, activele circulante sunt valori economice de mica valoare si scurta durata de folosinta (valoarea este insusirea unei marfi de a fi schimbata cu alta marfa).

Activele circulante se structureaza in:

A)    Stocuri si productie in curs de executie;

B)     Creante;

C)    Plasamente si disponibilitati banesti.

A) Stocurile si productia in curs de executie sunt valori economice de consum, productie sau circulatie, concretizate in bunuri materiale, dar ale caror valoare unitara este mica si durata de folosinta scurta.

Stocurile si productia in curs de executie se concretizeaza in:

a)      Stocuri;

b)      Productia in curs de executie.

a) Stocurile sunt valori economice de consum, productie sau circulatie, concretizate in bunuri materiale si care se afla in stare de "asteptare" pentru a-si capata destinatia cuvenita.

La randul lor, se concretizeaza in:

Stocuri de materii prime si materiale;

Stocuri de produse;

Stocuri de marfuri;

Stocuri de ambalaje;

Animale;

Stocuri aflate la terti.

1) Stocurile de materii prime si materiale sunt valori economice de consum sau circulatie, concretizate in bunuri materiale ce se afla in stare de "asteptare" pentru a fi date in consum si/sau circulatie.

Ele se concretizeaza in:

Materii prime;

Materiale consumabile;

Materiale de natura obiectelor de inventar.

Stocurile de materii prime sunt acele valori economice de consum concretizate in bunuri materiale, ce sunt supuse procesului de prelucrare, in vederea obtinerii de efecte economice (produse). Esenta lor materiala se regaseste, ca atare sau intr-o forma transformata, in esenta efectelor obtinute. De calitatea si cantitatea lor depind calitatea si cantitatea efectelor obtinute.

De exemplu, pielea in industria incǎltǎmintei.

Materialele consumabile sunt acele valori economice de consum sau circulatie, care participa alaturi de materiile prime la obtinerea efectelor economice, esenta lor materiala putandu-se regasi sau nu in esenta efectelor obtinute.

Ele sunt indispensabile activitatii economice.

La randul lor, materialele consumabile se structureaza in:

v     Materiale auxiliare;

v     Piese de schimb;

v     Combustibili;

v     Materiale pentru ambalat;

v     Seminte si material de plantat;

v     Furaje;

v     Alte materiale consumabile.

v           Materialele auxiliare sunt valori economice concretizate in bunuri de consum, ce participa alaturi de materiile prime la obtinerea efectelor economice, avand un rol secundar (auxiliar).

De exemplu, in timp ce pielea, la productia de incaltaminte este materie prima, adezivul este material auxiliar pentru aceeasi productie de incaltaminte.

v           Piesele de schimb sunt valori economice concretizate in bunuri de consum ce servesc la inlocuirea unor subansamble la mijloacele fixe.

De exemplu: motorul pentru un autocamion este o piesa de schimb.

v           Combustibilii sunt valori economice concretizate in bunuri de consum care, prin folosire, degaja energie sau produc lucru mecanic.

De exemplu carbunii (prin ardere produc energie termica), benzina (prin ardere produce lucru mecanic), sunt combustibili.

v           Materialele pentru ambalat sunt valori economice de consum si circulatie, ce servesc la protejarea altor bunuri economice pe timpul stocarii sau al transportului. Fara acestea pastrarea, transportul si comercializarea diverselor bunuri economice sunt de neconceput.

Materialele pentru ambalat sunt de unica folosinta.

De exemplu: pungile din plastic, hartia, cutiile pentru conserve sunt materiale de ambalat.

Utilizarea materialelor pentru ambalat inseamna si consumul acestora.

v           Semintele si materialele de plantat sunt valori economice concretizate in bunuri de productie, utilizate la reproductia agricola.

Materialele de plantat si semintele sunt tot rezultatul productiei agricole.

v           Furajele sunt valori economice concretizate in bunuri de origine agricolǎ sau industriala, utilizate in alimentatia animalelor.

Furajele de origine agricolǎ sunt rezultatul productiei agricole.

Furajele de origine industriala, se obtin, de regula, din furajele concentrate din agricultura, prin combinarea lor cu anumiti stimuli de crestere si dezvoltare a animalelor.

v           Alte materiale consumabile se refera la alte bunuri economice decat cele descrise anterior si care nu pot fi incadrate in nici una din categoriile de mai sus enuntate, iar rolul lor in activitatea economica este secundar.

Stocurile de materiale de natura obiectelor de inventar sunt acele valori economice care se concretizeaza in mijloace de munca, dar care nu intrunesc conditiile de a fi mijloace fixe.

Ele, fie ca au o valoare unitara mai mare decat limita prevazuta de lege, dar au o durata normala de functionare mai mica de 1 an, fie ca au o durata normala de functionare mai mare de 1 an, dar au o valoare unitara mai mica decat limita prevazuta de lege.

De aceea ele mai sunt cunoscute si sub numele de obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata.

Ca si mijloacele fixe, materialele de natura obiectelor de inventar nu se consuma la prima utilizare, ci participa la mai multe cicluri de productie. Aici se includ: echipamentul de lucru, echipamentul de protectie, SDV-urile (scule, dispozitive si verificatoare), diverse aparate de masura si control de mica valoare.

Desi astfel de materiale de natura obiectelor de inventar nu se consuma in mod real, doar se uzeaza prin utilizare, utilizarea lor este echivalenta cu un consum; de aceea contravaloarea lor se va include deodata in costurile productiei.

Stocurile de produse reprezinta valori economice obtinute in urma activitatii proprii a agentului economic. Ele sunt denumite generic efecte economice.

In mod concret, stocurile de produse se structureaza in:

Produse finite;

Semifabricate;

Produse reziduale.

Produsele finite sunt acele efecte economice obtinute in urma procesului de productie si care, si tehnic si organizatoric, au parcurs toate fazele acestuia, fiind destinate consumului.

Semifabricatele sunt acele efecte economice obtinute in urma procesului de productie, dar care numai din punct de vedere organizatoric au parcurs fazele acestuia, nu si tehnic, astfel incat sa nu poata satisface, ca atare, trebuintele.

Prin urmare, pentru a ajunge intr-o forma finita, apte sa satisfaca trebuinte, ele trebuie sa fie supuse, in continuare, la diverse transformari.

Abordarea produselor finite si a semifabricatelor, ca element de delimitare, presupune localizare lor.

Aceasta localizare porneste de la doua aspecte ale procesului de productie: aspectul organizatoric si cel tehnic.

De exemplu: faina pentru o intreprindere de morarit (care exista de sine-statator) este produs finit, deoarece scopul activitatii intreprinderii este de a obtine faina (si tehnic si organizatoric procesul de productie s-a incheiat), iar pentru o intreprindere integrata de morarit si panificatie, faina este un semifabricat deoarece scopul activitatii intreprinderii este de a obtine paine si nu faina (faina a parcurs doar organizatoric procesul de productie, nu si tehnic).

Produsele reziduale sunt efecte economice obtinute in urma unui proces de productie in mod inevitabil si, de cele mai multe ori, nedorit.

Acestea se concretizeaza in:

v     Rebuturi;

v     Deseuri;

v     Materiale recuperabile

v     Rebuturile sunt valori economice concretizate in produse finite sau semifabricate obtinute in urma procesului de productie, dar care nu corespund standardelor de calitate interne si internationale.

Ele, insa, pot fi corectate tot in cadrul unor procese de productie si deci, aduse la standardele de calitate ale produselor finite si semifabricatelor.

De exemplu: o pereche de incaltaminte cu anumite defectiuni de croit sau cusut reprezinta un rebut.

v     Deseurile sunt bunuri economice nedorite dar obtinute inevitabil in urma procesului de productie. Ele pot fi folosite in alte procese de productie, in vederea obtinerii altor bunuri economice. Deci, deseurile pot fi valorificate si utilizate economic. De exemplu: spanul metalic obtinut in urma strunjirii pieselor la strung, spanul si rumegusul de lemn.

v     Materialele recuperabile sunt bunuri economice obtinute, de regula, in urma casarii mijloacelor fixe.

De exemplu: caramida, in urma demolarii constructiilor.

Aceste materiale pot fi folosite (refolosite) ca atare sau, dupa anumite reconditionari, pot fi utilizate in alte procese economice.

3) Stocurile de marfuri sau, pur si simplu, marfurile sunt bunuri economice de orice tip, aflate in sfera circulatiei marfurilor (sfera comertului cu ridicata - en gross, si cu amanuntul - en detail).

4) Stocuri de ambalaje sau, pur si simplu, ambalajele sunt bunuri economice de circulatie, utilizate pentru protejarea altor bunuri economice pe timpul transportului, depozitarii si al comercializarii.

De multe ori, fara ele astfel de operatii sunt de neconceput.

Caracteristica lor esentiala este aceea ca sunt refolosibile adica nu se consuma la prima utilizare.

A nu se confunda ambalajele cu materialele pentru ambalat. In timp ce materialele pentru ambalat sunt de unica folosinta, ambalajele participa la mai multe cicluri economice.

In acelasi timp se impune o delimitare stricta a sferei de cuprindere a ambalajelor. Daca anumite bunuri servesc drept ambalaje dar au caracteristicile mijloacelor fixe, ele sunt mijloace fixe (de exemplu: cisternele pentru transportul produselor lichide).

De exemplu: sticlele, borcanele, navetele din lemn si din plastic sunt ambalaje.

In concluzie, pentru ca un bun sa fie ambalaj el trebuie sa indeplineasca rolul de ambalaj, dar sa nu aiba caracteristici de mijloc fix.

5) Animalele sunt valori economice de natura biologica folosite, fie pentru scopuri alimentare, fie pentru alte utilitati economice, fie pentru reproductie.

In categoria animalelor de natura stocurilor sunt incluse toate animalele mici, indiferent de specie, toate animalele tinere si la ingrasat si animalele reformate din speciile mari, cat si pasarile si familiile de albine.

Sunt si specii de animale mici la care exemplarele folosite pentru reproductie nu sunt de natura stocurilor, ci de natura mijloacelor fixe.

Este cazul, aici, al porcilor si al oilor de reproductie.

Din punct de vedere delimitativ, animalele sunt, deci:

- animale de natura mijloacelor fixe: toate animalele mari (cabaline, taurine, bovine), precum si animalele si reproductie din speciile porcine si ovine.

- animale de natura stocurilor: toate animalele din speciile mici, pasarile si familiile de albine, precum si animalele tinere si la ingrasat si cele reformate din speciile mari.

6) Stocurile aflate la terti sunt reprezentate de oricare din bunurile si valorile descrise mai sus, dar care se afla la terte persoane, fie pentru pastrare, fie pentru transformare, reparare sau reconditionare.

Prin urmare, stocurile aflate la terti sunt:

Stocuri de materii prime si materiale aflate la terti;

Stocuri de produse aflate la terti;

Stocuri de marfuri aflate la terti;

Stocuri de ambalaje aflate la terti;

Animale aflate la terti.

b) Productia in curs de executie reprezinta acele efecte economice care se afla in procesul de transformare si care, in final, vor deveni produse finite, semifabricate, lucrari executate si servicii prestate.

Ele se gǎsesc sub forma cheltuielilor de productie (a productiei neterminate).

Productia in curs de executie se structureazǎ in:

Produse in curs de executie;

Lucrǎri si servicii in curs de executie.

Produsele in curs de executie reprezintǎ un anume stadiu (faza) in care au ajuns, in procesul de transformare, produsele finite si semifabricatele, acestea neparcurgand nici tehnic si nici organizatoric procesul de fabricatie.

Altfel spus, in curs de executie sunt produsele finite si semifabricatele 'neterminate', ele fiind susceptibile, obligatoriu, la transformǎri viitoare, dar tot in cadrul aceluias proces de productie.

Lucrǎrile si serviciile in curs de executie sunt efecte economice ce nu se concretizeazǎ in bunuri, ci in prestatii cǎtre o altǎ persoanǎ, dar care nu au fost finalizate.

Nici dupǎ finalizare, astfel de efecte nu vor avea o concretizare fizicǎ, corporalǎ. Ele insǎ angajeazǎ cheltuieli pentru executie sau prestatie (de exemplu, executarea unei lucrǎri sau prestare unui transport, fiecare nefinalizat).

B) Creantele reprezintǎ drepturi ale agentului economic fatǎ de terte persoane, drepturi care provin in urma unor relatii economice ale agentului economic cu aceste persoane.

Astfel de drepturi se datoreazǎ neconcordantei dintre momentul stabilirii relatiei cu tertele persoane si momentul achitǎrii contravalorii acestei relatii de cǎtre terta persoanǎ. Persoanele cu care agentul economic intretine relatii economice generatoare de drepturi sunt:

clientii;

furnizorii;

salariatii;

bugetul de stat;

bugetul asigurǎrilor sociale;

bugetul de somaj;

asociatii/actionarii;

diverse societǎti in participatie;

diverse filiale ale societǎtii noastre (subunitǎti);

alte persoane.

Principalele elemente patrimoniale ce reprezintǎ drepturi ale agentului economic fatǎ de aceste persoane sunt:

clienti

furnizori - debitori

avansuri acordate personalului

alte creante in legǎturǎ cu personalul

alte creante sociale

TVA deductibilǎ

TVA de recuperat

subventii

alte creante privind bugetul statului

decontǎri cu actionarii/asociatii privind capitalul

decontǎri intre unitate si subunitǎti

decontǎri intre subunitǎti

debitori diversi

Clientii reflectǎ drepturi de incasat ale agentului economic, drepturi izvorate din relatii directe cu terte persoane.

Se considerǎ relatii directe generatoare de drepturi, vanzarea de produse, executarea de lucrǎri si prestarea de servicii.

Aceste drepturi apar in momentul prestatiei de cǎtre agentul economic fatǎ de terte persoane si se sting in momentul incasǎrii contravalorii prestatiei.

La randul lor clientii se structureazǎ in:

- clienti propriu-zisi;

- clienti incerti sau in litigiu;

- clienti - facturi de intocmit

- Clientii exprimǎ starea de normalitate a agentului economic in relatiile sale cu partenerii sǎi, in relatiile de vanzare (vezi clientii de mai sus).

- Clientii incerti sunt acei clienti care pentru agentul economic, dupǎ o anumitǎ perioadǎ de timp, fie cǎ nu prezintǎ incredere (certitudine) in achitarea valorii prestatiei, fie cǎ sunt in situatii conflictuale cu agentul economic, situatii aflate in justitie.

Aceste drepturi apar in momentul trecerii clientilor propriu-zisi la clienti incerti sau in litigiu si se sting in momentul, fie al incasǎrii lor, fie al prescrierii lor (prescriere=anulare), prin efectul legii.

- Clientii - facturi de intocmit sunt acei clienti cǎrora desi li s-a expediat marfa, nu li s-a intocmit documentul de insotire a mǎrfii, document care este factura si care, urmeazǎ a se intocmi ulterior, ea fiind expediata pe baza de aviz.

Aceste drepturi apar in momentul expedierii mǎrfii pe baza de aviz si se sting in momentul intocmirii si expedierii facturii cǎtre clienti

Furnizorii - debitori reflectǎ drepturi ale agentului economic fatǎ de furnizorii sǎi, drepturi ce provin din faptul cǎ agentul nostru economic a acordat furnizorilor, cu anticipatie, sume de bani, denumite avans, in vederea beneficierii ulterioare de bunuri economice de la acestia.

Aceste drepturi apar in momentul plǎtii cu anticipatie a sumei-avans de cǎtre agentul economic si se sting in momentul beneficierii de bunuri economice sau al restituirii de cǎtre furnizori a sumei. Tot aici se includ si ambalajele ce circula in regim de restituire.

Avansuri acordate personalului reflectǎ drepturi ale agentului economic fatǎ de salariatii sǎi, drepturi ce provin din faptul cǎ agentul economic le acordǎ acestora, la jumǎtatea fiecǎrei luni, cu anticipatie, o sumǎ de bani ca avans la salariu, sumǎ pentru care salariatii trebuie sǎ munceascǎ.

Aceste drepturi apar in momentul acordǎrii avansului (prima chenzinǎ) si se sting in momentul decontǎrii (justificǎrii) cu salariatii la sfarsitul fiecǎrei luni, la a doua chenzinǎ (lichidare).

Alte creante in legǎturǎ cu personalul reflectǎ diverse drepturi conjuncturale ale agentului economic fatǎ de salariatii sǎi, drepturi ce vizeazǎ relatii de muncǎ.

Astfel de drepturi apar odatǎ cu relatia conjuncturalǎ si se sting odatǎ cu incasarea lor (recuperarea) de la salariati.

Alte creante sociale reflectǎ drepturi conjuncturale ale agentului economic fatǎ de institutiile de stat de protectie si asigurǎri sociale (fatǎ de bugetul asigurǎrilor sociale si fatǎ de fondul de somaj).

Aceste drepturi apar in momentul relatiilor conjuncturale si se sting odatǎ cu recuperarea lor sau incasarea lor de la aceste institutii.

TVA deductibilǎ reflectǎ drepturi de incasat ale agentului economic de la bugetul de stat, ca urmare a faptului cǎ agentul economic a plǎtit furnizorilor sǎi, cu ocazia aprovizionǎrii cu valori materiale, si taxǎ pe valoarea adǎugatǎ.

In vederea perceperii complete si corecte a TVA deductibilǎ, se impun urmǎtoarele precizǎri:

- TVA se aplicǎ oricǎrei relatii comerciale, adicǎ oricǎrei relatii de vanzare si cumpǎrare de bunuri economice sau oricǎrei relatii echivalente sau similare cu cele ale vanzǎrii si/sau cumpǎrǎrii.

- cu ocazia vanzǎrii se percepe o TVA care va fi incasatǎ odatǎ cu incasarea contravalorii bunurilor vandute si care, urmeazǎ a fi datǎ la finele lunii, bugetului de stat.

Faptul cǎ aceastǎ TVA este incasatǎ (colectatǎ) pe tot parcursul lunii de la clienti, ea se numeste TVA colectatǎ.

- cu ocazia cumpǎrǎrii se percepe o TVA, care se va plǎti furnizorilor odatǎ cu contravaloarea bunurilor cumpǎrate, dar la sfarsitul lunii ea se va deduce din TVA colectatǎ, motiv pentru care ea se numeste TVA deductibilǎ. Deci pe tot parcursul lunii se plǎteste TVA furnizorilor si se incaseazǎ TVA de la clienti.

Este clar cǎ orice impozit si taxǎ se cuvine bugetului de stat; ori din cele prezentate rezultǎ cǎ TVA-urile se practicǎ pe tot parcursul lunii, intre agentul economic si clientii si furnizorii lui, de aceea la sfarsitul lunii se procedeazǎ la decontarea (justificarea) celor douǎ TVA-uri: TVA deductibilǎ si TVA de colectatǎ;

- dacǎ TVA colectatǎ este mai mare decat TVA deductibilǎ, atunci diferenta dintre ele reprezintǎ obligatia agentului economic fatǎ de bugetul de stat, aceastǎ diferentǎ poartǎ numele de TVA de platǎ;

- dacǎ TVA deductibilǎ este mai mare decat TVA colectatǎ, atunci diferenta dintre ele reprezintǎ drept de recuperat de la bugetul de stat, aceastǎ diferentǎ poartǎ numele de TVA de recuperat.

In concluzie:

- TVA deductibilǎ reflectǎ drept al agentului economic fatǎ de bugetul de stat, drept ce apare ca urmare a plǎtii de cǎtre agentul economic furnizorilor sǎi, cu ocazia oricǎrei aprovizionǎri, pe tot parcursul lunii, cu valori materiale si care la sfarsitul lunii trebuie incasata (recuperata).

Incasarea (recuperarea) are loc pe seama decontǎrii TVA deductibilǎ cu TVA colectatǎ, iar dacǎ este mai mare decat aceasta, pe seama TVA de recuperat. Prin urmare, TVA deductibilǎ apare pe tot parcursul lunii, cu ocazia aprovizionǎrii cu valori materiale si se stinge la sfarsitul lunii, cu ocazia decontǎrii ei pe seama TVA colectatǎ si a TVA de recuperat.

TVA de recuperat reflectǎ drepturi finale lunare ale agentului economic fatǎ de bugetul de stat, drepturi care provin in urma decontǎrii TVA deductibilǎ cu TVA colectatǎ si anume, cand TVA deductibilǎ este mai mare decat TVA colectatǎ.

Aceste drepturi se sting dupǎ incheierea lunii, panǎ la o anumitǎ datǎ din luna urmǎtoare stabilitǎ prin lege, cand se recupereazǎ de la bugetul de stat sau pe seama diminuǎrii ei din obligatiile de platǎ ale lunii viitoare tot pe linia TVA de platǎ.

Subventiile sunt drepturi de incasat ale agentului economic de la terte persoane (deci si de la stat), drepturi cu titlu gratuit.

Aceste drepturi nu au presupus o prestatie din partea agentului economic, ele pot fi incasate in bani si/sau naturǎ si sunt pe termen scurt (a subventiona = a sustine financiar, cu titlu gratuit o actiune).

Aceste drepturi apar in momentul 'obtinerii' promisiunii din partea tertei persoane de cedare de valori economice si/sau financiare, in favoarea agentului economic si se sting in momentul primirii efective de cǎtre agentul economic a acestor valori materiale si financiare.

Alte creante privind bugetul statului se referǎ la diverse drepturi conjuncturale ale agentului economic fatǎ de bugetul statului pe linia impozitelor si/sau a taxelor.

Deci aceste drepturi apar conjunctural odatǎ cu relatia generatoare de astfel de drepturi si se sting, fie prin incasarea lor de la bugetul de stat, fie prin decontarea lor pe seama obligatiilor agentului economic fatǎ de bugetul de stat.

De exemplu: anumite taxe si impozite plǎtite de agentul economic bugetului de stat in cuantum mai mare, fatǎ de obligatiile sale.

Trim. I. P = 100 mii => Ip = 16 mii in care: P - profit

Trim. II. P = 250 mii => Ip = 40 mii Pi - pierdere

Trim. III. P = 50 mii => Ip = 8 mii Ip - impozit pe profit

Trim. IV. Pi = 200 mii    64 mii

Ip plǎtit = 64 mii

Ip datorat = 32 mii

P = 400 mii P = 200 mii x 16% => Ip = 32 mii; 64 mii ―32 mii = 32 mii

Pi = 200 mii.

Rezulta creanta privind bugetul de stat de 32 mii lei.

Decontǎri cu asociatii/actionarii privind capitalul reflectǎ, fie drepturi, fie obligatii ale agentului economic fatǎ de actionarii/asociatii sǎi pe linia formǎrii si/sau cresterii capitalului social sau pe linia retragerii aportului acestora de la capitalul social.

Din perspectiva elementului de creantǎ 'decontǎri cu actionarii/asociatii privind capitalul' reflectǎ drepturi de incasat in naturǎ si/sau bani ale agentului economic de la actionarii/asociatii sǎi, drepturi ce apar in urma subscrierii (aduceriii aportului) de cǎtre acestia la formarea sau cresterea capitalului social.

In urma subscrierii, actionarii/asociatii, in termen legal, trebuie sǎ depunǎ efectiv in patrimoniul agentului economic valorile subscrise in naturǎ si/sau bani.

In intervalul de timp dintre momentul subscrierii si momentul depunerii valorii de cǎtre actionari/asociati agentul economic are drepturi fatǎ de acestia.

Deci aceste drepturi apar in momentul subscrierii de cǎtre actionari/asociati si se sting in momentul depunerii efective in patrimoniul agentului economic a valorilor subscrise.

Decontǎri intre unitate si subunitǎti reflectǎ, dreptul agentului economic (unitǎtii) sau obligatii ale acestuia fatǎ de subunitǎtile sale, drepturi si obligatii ce apar ca urmare a multiplelor relatii dintre unitate si subunitǎti. Din perspectiva creantelor acest element patrimonial reflectǎ drepturi de incasat ale unitǎtii fatǎ de subunitǎtile sale. Aceste drepturi apar in momentul stabilirii relatiei generatoare si se sting in momentul incasǎrii lor de cǎtre unitate de la subunitǎti.

Decontǎri intre subunitǎti reflectǎ, fie drepturi, fie obligatii ale unei subunitǎti fatǎ de alte subunitǎti ale aceluiasi agent economic. Din perspectiva creantelor, acest element reflectǎ drepturi ale unei anume subunitǎti fatǎ de celelalte subunitǎti ale aceluiasi agent economic, drepturi ce apar ca urmare a relatiilor dintre acestea si se sting in urma decontǎrii lor. Decontarea are loc, fie prin incasare, fie pe seama obligatiilor subunitǎtii fata de celelalte subunitǎti ce apar intre timp.

Debitorii diversi sunt acele persoane fatǎ de care agentul economic are drepturi de incasat, drepturi izvorate din relatii indirecte sau conjuncturale (intamplǎtoare).

Se considerǎ drepturi indirecte acele relatii ale agentului economic cu terte persoane care nu sunt nominalizate de alte elemente patrimoniale.

Aceste drepturi apar in momentul aparitiei relatiei conjuncturale generatoare si se sting in momentul incasǎrii lor.

De exemplu: salariatul gestionar care iese lipsǎ in gestiune, iar lipsa este imputabilǎ, in aceastǎ relatie nu este salariat ci 'debitori diversi'.

De asemenea, persoana cǎruia i se vand mijloace fixe nu este clientul agentului economic, ci este 'debitori diversi', deoarece aceastǎ vanzare apare cu totul si cu totul intamplǎtor.

C) Plasamentele si disponibilitǎtile bǎnesti sunt acele valori economice concretizate in bani sau in instrumente sau elemente ce indeplinesc functia de bani. Ele mai sunt cunoscute si sub numele de mijloace financiare sau elemente de trezorerie.

La randul lor plasamentele si disponibilitǎtile bǎnesti se structureazǎ in:

titluri de plasament;

efecte comerciale de incasat;

disponibilitǎti bǎnesti;

alte valori de trezorerie.

1. Titlurile de plasament sunt valori financiare investite (plasate) de cǎtre un agent economic in activitatea altui agent economic pe o perioadǎ scurtǎ de timp (mai micǎ de un an), cu scopul realizǎrii de castiguri sub formǎ de dividend sau dobandǎ, pe o perioadǎ scurtǎ, dar si pentru realizarea unor castiguri in urma negocierii lor. De aceea, titlurile de plasament mai sunt cunoscute si sub numele de 'valori mobiliare de plasament' sau 'titluri financiare negociabile pe termen scurt'.

A nu se confunda 'titluri de plasament' cu 'titluri de participare' (imobilizǎri financiare). Desi ele au aceeasi esentǎ, ele diferǎ prin timpul (perioada) de plasare.

In mod concret ,''titlurile de plasament'' se concretizeazǎ in actiuni si obligatiuni.

- Actiunile sunt titluri sau hartii de valoare detinute de o persoanǎ fizicǎ si/sau juridicǎ si care atestǎ calitatea de proprietar al acelei persoane aupra unei pǎrti din patrimoniul unui agent economic care le-a emis.

Detinǎtorul unei actiuni poartǎ numele de actionar.

Actiunile pot fi :

actiuni cumpǎrate;

actiuni proprii rǎscumpǎrate.

Actiunile cumpǎrate sunt titluri de valoare emise de cǎtre un agent economic, dar achizitionate de cǎtre agentul nostru economic, ce exprimǎ plasarea unor valori financiare de cǎtre agentul nostru economic in activitatea celuilalt agent economic cu scopul de a realiza castiguri variabile, deci sub formǎ de dividend, pe termen scurt.

Actiunile mai poartǎ numele si de 'titluri de valoare cu castig sau venit variabil'.

Actiunile cumpǎrate sunt cunoscute in limbajul contabilitǎtii sub numele de actiuni.

Actiunile proprii rǎscumpǎrate sunt titluri de valoare emise de cǎtre agentul nostru economic, vandute altor persoane fizice si/sau juridice pe o perioadǎ sub 1 an si apoi rǎscumpǎrate, fie in vederea anulǎrii lor, fie in vederea revanzǎrii lor.

Urmare a acestor acte repetate de vanzare-rǎscumpǎrare-vanzare-rǎsrǎscumpǎrare etc., agentul economic urmǎreste sǎ plǎteascǎ un pret mai mic la rǎscumpǎrare decat pretul incasat la vanzare, revanzare etc..

Aceastǎ diferentǎ de pret favorabilǎ agentului economic este aducǎtoare de venituri pentru acesta.

Deci, in general, la actiuni intereseazǎ, atat castigul sub formǎ de dividend, cat si castigul obtinut sub formǎ de diferentǎ de pret favorabilǎ, in urma tranzactiilor cu titluri de valoare.

Orice actiune se caracterizeazǎ prin valoare nominalǎ si valoare justǎ (realǎ).

Valoarea nominalǎ este valoarea inscrisǎ in mod expres pe acel titlu de valoare. Ea rǎmane aceeasi pe toatǎ durata utilizǎrii titlului de valoare.

Valoarea justǎ este valoarea pe care o manifestǎ pe piatǎ, in mod real, acel titlu de valoare.

De aceea aceastǎ valoare se modificǎ in mod frecvent, fie datoritǎ fenomenelor inflationiste, fie datoritǎ modificǎrii puterii economice (cresterii) a agentului economic.

Diferenta dintre valoarea realǎ sǎi valoarea nominalǎ poartǎ numele de primǎ.

- Obligatiunile sunt titluri sau hartii de valoare emise de cǎtre institutii specializate ale statului, iar in unele cazuri si de cǎtre agentii economici mari, in vederea obtinerii unui credit (imprumut) necesar realizǎrii unor obiective economice majore.

Castigul pe care il poate aduce o obligatiune este sigur si stabil.

El depinde de rata dobanzii de pe piata monetarǎ.

In consecintǎ castigul este sub formǎ de dobandǎ, de aceea obligatiunile mai sunt cunoscute si sub numele de 'titluri de valoare cu venit sau castig fix'.

Si obligatiunile pot fi: cumpǎrate si proprii rǎscumpǎrate.

Obligatiunile cumpǎrate, denumite pur si simplu obligatiuni sunt acele titluri de valoare emise de terte persoane juridice in vederea contractǎrii unui imprumut pe o perioadǎ mai micǎ de un an, cu scopul realizǎrii unor obiective economice, dar cumparate de agentul nostru economic

Faptul cǎ agentul nostru economic achizitioneazǎ pe termen scurt astfel de titluri de valoare, va beneficia de un venit fix sub formǎ de dobandǎ.

In plus,agentul nostru economic poate beneficia si de o valoare de rambursabilitate mai mare.

Diferenta dintre valoarea de rambursabilitate si valoarea ca atare a creditului (obligatiunilor) poartǎ numele de primǎ de rambursabilitate (restituire).

Obligatiunile proprii rǎscumpǎrate, cunoscute sub numele de obligatiuni emise si rǎscumpǎrate, sunt titluri de valoare emise de cǎtre agentul nostru economic si vandute pe o perioadǎ mai micǎ de un an tertelor persoane fizice si/sau juridice, cu scopul obtinerii unui credit in vederea realizǎrii unor obiective economice pe termen scurt.

Rǎscumpǎrarea lor are drept scop revinderea ulterioarǎ, revindere in urma cǎreia agentul economic poate realiza castiguri sub formǎ de diferentǎ de pret favorabilǎ.

Si obligatiunile pot avea valoare nominalǎ si valoare realǎ (vezi la actiuni).

2. Efecte comerciale de incasat sunt instrumente de decontare intre agentii economici. Existenta lor nu semnificǎ miscarea banilor, ci transferul scriptic al unor sume de bani de la o persoanǎ juridicǎ la o altǎ persoanǎ juridicǎ.

Se numesc efecte comerciale deoarece ele sunt rezultatul (efectul) unor acte de comert (comerciale), adicǎ al unor acte de vanzare- cumpǎrare dintre agentii economici.

In mod concret efectele comerciale de incasat se referǎ doar la acele instrumente de decontare primite de cǎtre agentul nostru economic de la alti agenti economici, agentul nostru avand calitatea de vanzǎtor.

Efectele comerciale de incasat se structureazǎ in:

o CEC -uri

o Bilete la ordin

o Cambii

o CEC-ul este un instrument de decontare prin care o persoanǎ juridicǎ este de acord cu transferul unei sume de bani, de cǎtre bancǎ, la o altǎ persoanǎ juridicǎ, in urma unei prestatii in care persoana plǎtitoare este beneficiarul prestatiei, iar persoana incasatoare este beneficiarul sumei.

Deci, agentul nostru economic are calitatea de incasator.

Odatǎ cu petrecerea prestatiei, agentul nostru economic, intrand in posesia unui cec, nu intrǎ in posesia banilor, ci doar in posesia valorii, urmand ca banca sǎ transforme aceastǎ valoare in bani, panǎ la un anume termen.

o Biletul la ordin este un instrument de decontare dintre agentii economici, prin care o persoanǎ denumitǎ emitent se obligǎ sǎ plǎteascǎ, la un termen precis si intr-un loc stabilit, o sumǎ de bani altei persoane denumitǎ beneficiar, in urma unei prestatii.

Obligatia de platǎ poate apǎrea si din dispozitia (ordinul) beneficiarului.

Realizarea obligatiei are loc prin intermediul unei bǎnci.

o Cambia este un instrument de decontare si, in acelasi timp, si un titlu de credit prin care o persoanǎ, denumitǎ trǎgǎtor, dispune unei alte persoane, denumitǎ tras, sǎ efectueze o platǎ cǎtre o altǎ persoanǎ, denumitǎ beneficiar (vezi cecul de alocatii, ca mecanism).

In toate cazurile (cec, bilet la ordin, cambii) efectele comerciale de incasat sunt abordate din perspectiva beneficiarului sumei.

3. Disponibilitǎtile bǎnesti reprezintǎ valori economice concretizate in bani (valori financiare) ce se aflǎ fie sub formǎ de depozite bancare, fie sub formǎ de numerar.

- Depozitele bancare sunt sume de bani ce apartin agentului economic, dar care sunt pǎstrate la banca sa finantatoare. Marea majoritate a disponibilitǎtilor bǎnesti sunt sub forma depozitelor bancare.

Pǎstrarea marii majoritǎti a disponibilitǎtilor bǎnesti la bancǎ este deopotrivǎ si o obligatie si o necesitate.

Obligatia si necesitatea pǎstrǎrii disponibilitǎtilor bǎnesti la bancǎ decurge din avantajele pe care acestea le prezintǎ in raport cu pǎstrarea banilor la nivelul agentului economic, adicǎ in casieria acestuia.

Principalele avantaje sunt:

Operativitatea in operatiunile de decontare cu terte persoane

Operatiunile de decontǎri sunt oiperatiuni de incasǎri si plǎti.

Acestea presupun doar consemnarea scripticǎ a miscǎrii banilor si nu miscarea fizicǎ a banilor.

Altfel spus, fiecare agent economic isi pǎstreazǎ banii la bancǎ intr-un cont de disponibilitǎti, care ii apartin numai acelui agent economic.

Incasarea unei sume de bani de la o tertǎ persoanǎ presupune diminuarea sumei de bani din contul de disponibilitǎti al tertei persoane si cresterea sumei in contul de disponibilitǎti al agentului nostru economic.

Deci operatiunea de platǎ - incasarea intre terte persoane si agentul nostru economic presupune virarea sumei de cǎtre bancǎ din contul de disponibilitǎti al plǎtitorului in contul de disponibilitǎti al incasatorului. De aceea, aceste operatiuni se numesc operatiuni de incasǎri si plǎti prin virament. Faptul cǎ banii din contul de disponibilitǎti sunt evidentiati doar scriptic, acesti bani poartǎ numele de bani de cont sau bani scripturali.

Incasǎrile si plǎtile prin virament, presupunand doar virarea (consemnarea) scripticǎ in contul de disponibilitǎti, necesitǎ foarte putin timp in raport cu incasǎrile si plǎtile cu bani cash (numerar).

Aceasta semnifica operativitate in operatiunile de decontare.

Securitatea pǎstrǎrii banilor

Nu orice agent economic are conditii de a-si asigura instrumentele si metode proprii de pǎstrare a propriilor disponibilitǎti bǎnesti (seif, sistem de alarmǎ, pazǎ inarmatǎ, constructii solide).

In plus, a se lucra cu numerar este destul de periculos pe timpul transportului banilor; de aceea, atat pǎstrarea banilor la bancǎ, cat si operarea incasǎrilor si plǎtilor doar scriptic asigurǎ securitatea pǎstrǎrii si a utilizǎrii banilor.

Prevenirea uzǎrii premature a banilor

A se lucra cu numerar presupune numǎrarea repetatǎ a semnelor monetare, fapt care duce la uzarea banilor.

Lucrul cu bani de cont, nepresupunand contactul nemijlocit al persoanelor cu insemnele monetare, asigurǎ prevenirea uzǎrii premature a acestora.

Concentrarea sumelor temporar disponibile din economie si acordarea acestora sub formǎ de credite (imprumuturi) bancare, persoanelor care, tot temporar, nu dispun de disponibilitǎti bǎnesti.

Agentii economici care dispun de disponibilitǎti bǎnesti, dispun doar temporar. Banii disponibili, banca poate sǎ ii ofere altor agenti economici, iar banca va incasa de la acestia o sumǎ denumitǎ dobandǎ.Mǎrimea dobanzii depinde de: volumul (valoarea) creditului, rata anualǎ a dobanzii si timpul de acordare a creditului. Rata dobanzii este pretul pe care il plǎteste un agent economic bǎncii pentru obtinerea unui imprumut de 100 unitati monetare (u.m.).

De aceea rata dobanzii se exprimǎ in procente.

Timpul de acordare a imprumutului se exprimǎ in ani, luni sau zile.

Dobanda se va calcula dupǎ una din urmǎtoarele formule:

a)      D = C x d' - dacǎ perioada este de un an;

b)      D = C x d' x T - dacǎ perioada este mai mare de un an, dar se exprimǎ in ani intregi;

c)      D = (C x d' x t)/12 - dacǎ perioada se exprimǎ in luni;

d)      D = (C x d' x t)/360 - dacǎ perioada se exprimǎ in zile.

Din dobanda astfel incasatǎ de la agentii economici impumutati banca trebuie sǎ acorde agentilor economici deponenti o dobandǎ, sǎ isi acopere propriile cheltuieli si, in plus, sǎ obtinǎ si un profit.

Rezultǎ cǎ rata dobanzii plǎtite va fi mai micǎ decat rata dobanzii incasate de cǎtre bancǎ.

Exercitarea 'controlului prin leu' de cǎtre bancǎ asupra operatiunilor de incasǎri si plǎti ale agentului economic

Intrucat banca onoreazǎ incasǎrile si plǎtile in numele agentului economic, ea trebuie sǎ primeascǎ documentele de decontare de la agentii economici, ori aceste documente contin atat obiectul incasǎrii - plǎtii cat si dispozitia de platǎ sau incasare.

Dacǎ obiectul incasǎrii - plǎtii este ilegal banca este obligatǎ sǎ refuze aceastǎ operatiune.

Refuzul este rezultatul 'controlului prin leu' al operatiunilor de incasǎri si plǎti.

Realizarea de castiguri anuale de cǎtre agentul economic detinǎtor de disponibilitǎti bǎnesti la bancǎ, castigul este sub formǎ de dobandǎ.

Probleme:

1. Un agent economic are un depozit bancar pe o perioada de 10 zile. Stiind ca rata dobanzii este de 10%, iar valoarea depozitului este de 180.000 lei sa se determine D.

D = (C x d' x t)/360 = (180.000 x 0,1 x 10)/360 = (500 x 0,1 x 10) = 500 lei.

2. Cunoscand: C = 500.000, T = 6 luni, d' = 10%; sa se determine D.

D = (C x d' x t)/12 = (500.000 x 0,1 x 6)/12 = 25.000 lei.

3. Cunoscand: C = 500.000 lei, t = 1 an, d' = 10% se cere D.

D = C x d' x t = 500.000 x 10% x 1 = 50.000 lei.

4. Cunoscand: O banca pastreaza disponibilitatile banesti dupa cum urmeaza:

ale agentului economic A: 300.000 lei, pe o perioada de 4 luni;

ale agentului economic B: 200.000 lei, pe o perioada de 6 luni;

ale agentului economic C: 180.000 lei, pe o perioada de 20 zile.

Aceste sume sunt date cu imprumut altor agenti economici pe aceleasi perioade. Stiind ca d_p' la depozit este de 10% si d_i' la credit este de 15%, iar cheltuielile bancii sunt de 9.000 lei sa se determine profitul bancii.

P = Di - (Dp + Cheltuieli) = 31.500 - (21.000 + 9.000) = 1.500 lei.

Di = D₁ + D₂ + D₃ = 15.000 + 15.000 + 1.500 = 31.500 lei

D₁ = (C₁ x d' x t)/12 = (300.000 x 0,15 x4)/12 = 15.000 lei

D₂= (C₂ x d' x t)/12 = (200.000 x 0,15 x6)/12 = 15.000 lei

D₃ = (C₃x d' x t)/360 = (180.000 x 0,15 x20)/360 = 1.500 lei

Dp = D₁ + D₂ + D₃ = 10.000 + 10.000 + 1.000 = 21.000 lei

D₁ = (C₁ x d' x t)/12 = (300.000 x 0,1 x4)/12 = 10.000 lei

D₂= (C₂ x d' x t)/12 = (200.000 x 0,1 x6)/12 = 10.000 lei

D₃ = (C₃x d' x t)/360 = (180.000 x 0,1 x20)/360 = 1.000 lei

- Numerarul reprezintǎ sume de bani aflate in casieria agentului economic. Sunt asimilate numerarului si sumele de bani acordate administratorului sau diversilor salariati, in vederea rezolvǎrii unor probleme curente ale agentului economic.

Este vorba de cheltuielile pentru deplasǎri in interes de serviciu, cheltuieli pentru procurarea de diverse valori materiale de pe piata neorganizatǎ etc.

Necesitatea pǎstrǎrii de sume de bani si in caieria agentului economic decurge din necesitatea rezolvǎrii operative a unor activitǎti curente si mǎrunte ce presupun cheltuieli bǎnesti.

Sumele de bani, insǎ, ce se pot pǎstra in casieria agentului economic trebuie sǎ rǎspundǎ la 2 cerinte: evitarea imobilizǎrii de bani pe perioade mai mari de timp si asigurarea efectuǎrii operative a cheltuielilor curente si mǎrunte ale agentului economic.

Sumele de bani ce pot fi pǎstrate in casieria agentului economic se stabilesc pentru fiecare an calendaristic in mod maximal de cǎtre agentul economic, impreunǎ cu banca sa finantatoare.

Limita maximǎ admisibilǎ a numerarului poartǎ numele de limita plafonului de casǎ.

Stabilirea limitei plafonului de casǎ porneste de la cheltuielile curente si mǎrunte fǎcute in numerar in anul precedent si anume, de la cheltuielile curente si mǎrunte medii zilnice din trimestrul cu cheltuieli medii sau minime in cadrul anului prcedent.

Aceste cheltuieli se corecteazǎ cu indicele inflatiei.

Dacǎ la sfarsitul unei zile sunt sume in casieria unitǎtii care depǎsesc limita plafonului de casǎ, aceste sume vor fi vǎrsate (depuse) la banca finantatoare.

Fac exceptii de la limita plafonului de casǎ salariile pe o perioadǎ de 3-5 zile, in functie dacǎ agentul economic este in aceeasi localitate sau nu cu banca sa finantatoare.

In situatia in care se ivesc cheltuieli care nu au acoperire in numerarul din casierie, atunci se procedeazǎ la 'alimentarea casieriei' (ridicarea banilor din bancǎ).

Incǎlcarea limitei plafonului de casǎ inseamnǎ nerespectarea disciplinei financiare si incǎlcarea prevederilor regulamentului de casǎ. Toate avantajele pǎstrǎrii banilor in conturile de la bǎnci devin dezavantaje ale pǎstrǎrii banilor in casieria agentului economic.

Din acest motiv, se stabileste pentru fiecare agent economic o limitǎ a plafonului de casǎ.

Principalele elemente patrimoniale care reflectǎ disponibilitǎti bǎnesti sunt:

I.        Conturi la bǎnci;

II.     Carnete de cec cu limitǎ de sumǎ;

III.   Acreditive;

IV.  Casa;

V.     Avansuri de trezorerie.

I. Conturi la bǎnci sunt principalul instrument prin care se pǎstreazǎ disponibilitǎtile bǎnesti ale fiecǎrui agent economic la banca sa finantatoare.

Altfel spus, este principalul cont de disponibilitǎti prin care se fac majoritatea operatiilor de incasǎri si plǎti si din care se alimenteazǎ si casieria agentului economic.

In acelasi timp sumele ce depǎsesc limita plafonului de casǎ se depun la bancǎ, tot in acest cont.

Intrucat agentul economic poate detine disponibilitǎti bǎnesti in lei si in valutǎ, conturile la bǎnci pot fi ,''conturi la bǎnci in lei'' si ,''conturi la bǎnci in devize''.

II. Carnetele de cec cu limitǎ de sumǎ sunt in acelasi timp si un instrument de decontare (de platǎ) si un document - valoare.

Ca instrument de platǎ, carnetul de cec cu limitǎ de sumǎ se constituie de cǎtre banca finantatoare la cererea agentului economic.

Constituirea carnetului de cec cu limitǎ de sumǎ presupune 'datasarea' unei sume din conturile la bǎnci in lei si trecerea acesteia in carnetul de cecuri.

Scopul pentru care se constituie carnetul de cecuri cu limitǎ de sumǎ este pentru plata obligatiilor fatǎ de furnizorii de bunuri, lucrǎri sau servicii.

Plata acestor obligatii presupune completarea unei file cec din carnet cu suma corespunzǎtoare si inmanarea acesteia furnizorului. Cedarea unei file inseamnǎ cedarea valorii, nu si a banilor.

In consecintǎ, furnizorul a intrat in posesia unui act de valoare si urmeazǎ sǎ il transforme, prin intermediul bǎncii, in bani.

Se cheamǎ 'cu limitǎ de sumǎ' deoarece pe un carnet nu poate fi trecutǎ o sumǎ mai micǎ decat o anumitǎ limitǎ.

Dacǎ rǎman bani nefolositi pe carnet, atunci 'carnetul de cecuri cu limitǎ de sumǎ' se anuleazǎ.

Anularea carnetului de cecuri cu limitǎ de sumǎ constǎ in trecerea de cǎtre bancǎ a sumelor din carnetul de cecuri in conturile la bancǎ in lei.

Carnetul de cecuri cu limitǎ de sumǎ este tot un cont de depozite bancare, deci lucrul cu carnetul de cecuri cu limitǎ de sumǎ presupune tot virament. In operatiunile de decontare insǎ, furnizorul preferǎ decontarea prin cec, deoarece acesta garanteazǎ operatiunea respectivǎ.

Altfel spus, 'carnetul de cec cu limitǎ de sumǎ' se prezintǎ si ca o adeverintǎ prin care se certificǎ de cǎtre bancǎ existenta depozitelor bancare si deci, se garanteazǎ efectuarea plǎtii cǎtre furnizor (nu intotdeauna clientul are si bani la bancǎ).

III. Acreditivul este in acelasi timp si un instrument de decontare si un document.

El exprimǎ tot depozite bancare.

Ca instrument de decontare acreditivul se foloseste la efectuarea de plǎti de cǎtre agentul economi, dar cǎtre acei furnizori care solicitǎ decontarea prin acreditiv.

In consecintǎ, acreditivul se constituie de anumiti agenti economici la cererea anumitor furnizori si pentru activitǎti nominalizate. Agentii cǎrora li se solicitǎ de cǎtre furnizori decontarea prin acreditiv sunt considerati rǎu-platnici.

Constituirea areditivului constǎ in ,''detasarea'' unor sume de bani din "conturile la bǎnci in lei" sau "in devize" si trecerea acestora in instrumentul denumit "acreditiv".

Acreditivul respectiv nu poate fi folosit decat in relatia agentului economic cu acel furnizor si doar pentru scopul pentru care a fost constituit. De la momentul constituirii si panǎ in momentul petrecerii scopului pentru care a fost constituit, acreditivul nu poate fi utilizat nici de cǎtre agentul economic titular si nici de furnizor. Acest lucru se explicǎ prin interventia bǎncii.

Utilizarea acreditivului are loc dupǎ petrecerea fenomenului - scop si constǎ in virarea banilor din acreditiv in conturile la bǎnci in lei sau devize ale furnizorului.

Dacǎ scopul pentru care s-a constituit acreditivul nu a avut loc, atunci acreditivul se anuleazǎ. Anularea constǎ in trecerea sumelor din acreditiv in conturile in lei sau in devize (la locul de provenientǎ).

In acelasi timp, dacǎ mǎrimea fenomenului - scop este mai micǎ decat valoarea acreditivului, atunci suma rǎmasǎ in acreditiv nu poate fi folositǎ in alte scopuri si deci se anuleazǎ.

Acreditivul poate fi "in lei" sau "in devize".

Ca practicǎ, acreditivul este utilizat mai ales in tranzactiile internationale.

Ca document, acreditivul se exprimǎ tot ca o adeverintǎ prin care se certificǎ rezervarea anumitor sume de bani pentru plata unor fenomene definite cǎtre unii furnizori nominalizati.

IV. Casa exprimǎ numerarul agentului economic, adicǎ disponibilitǎtile bǎnesti din casieria unitǎtii. Numerarul poate fi "in lei" sau "in devize".

De aceea si elementul patrimonial casa va fi "casa in lei" si "casa in devize". Prin casieria agentului economic, adicǎ prin casǎ au loc atat operatiuni de incasǎri, cat si operatiuni de plǎti in numerar.

Orice operatiune de incasǎri si plǎti cu numerar trebuie sǎ respecte prevederile regulamnetului operatiunilor de casǎ.

V. Avansurile de trezorerie sunt asimilate numerarului, dar nu sunt numerar propriu-zis, deoarece numerarul se aflǎ in casieria agentului economic. Se asimileazǎ numerarului, deoarece astfel de sume de bani nu se acordǎ de la bancǎ, ci doar din casierie si deci, nu din depozite la bǎnci.

Avansurile de trezorerie sunt, prin urmare, sume de bani eliberate din casieria agentului economic administratorilor sau altor salariati in vederea, fie a achizitionǎrii de diverse valori materiale de pe piatǎ, fie a deplasǎrii, delegǎrii, detasǎrii acestora in alte localitǎti, in vederea reprezentǎrii agentului economic sau a rezolvǎrii unor probleme in interesul agentului economic.

Sumele de bani eliberate din casierie ca avansuri de trezorerie trebuie justificate ulterior (in termen precis) pe bazǎ de documente justificative.

Sumele necheltuite din avansurile de trezorerie se depun tot la casieria agentului economic.

4. Alte valori de trezorerie reprezintǎ valori financiare fǎrǎ concretizare in bani, dar a cǎror existentǎ indeplineste functia de bani.

Cu alte cuvinte, detinerea 'altor valori de trezorerie' este echivalentǎ cu detinerea de bani, utilizarea lor este identicǎ cu utilizarea banilor.

Alte valori de trezorerie se referǎ la:

biletele de tratament;

tichete si bilete de cǎlǎtorie;

tichete de masǎ;

timbre postale si fiscale

alte valori (de exemplu BCF - bonuri cantitǎti fixe).

Elementul patrimonial care evidentiaza "alte valori de trezorerie" se numeste "alte valori". "Alte valori" se pastreaza de regula tot in casieria agentului economic, dar nu se confunda cu numerarul.

Utilizarea altor valori este similara cu consumul lor, adica este o cheltuiala.

b) Resursele economice (vezi definitie, delimitari, comentarii)

Resursele economice se clasifica dupa mai multe criterii:

Din punct de vedere al apartenentei:

resurse economice proprii;

resurse economice straine.

Resursele economice proprii sunt acele resurse ce apartin agentului economic si pe care le utilizeaza pentru realizarea obiectului propriu de activitate.

Resursele economice straine sunt acele resurse ce apartin altor agenti economici, dar pe care le utilizeaza temporar - conditionat sau nu - agentul nostru economic in realizarea propriei activitati.

Din punct de vedere al timpului de utilizare:

resurse economice pe termen lung;

resurse economice pe termen scurt.

Resursele economice pe termen lung sunt acele resurse a caror perioada de utilizare este mai mare de 1 an.

De aceea ele se mai numesc si resurse cu caracter permanent sau capitaluri. Desi sunt considerate "pe termen lung", ele pot fi:

pe termen mediu, adica 2-5 ani;

pe termen lung, adica peste 5 ani.

Resursele economice pe termen scurt sunt acele resurse a caror perioada de utilizare este de pana la 1 an. De aceea se mai numesc si resurse curente.

Imbinand cele doua criterii de clasificare, resursele economice se structureaza in:

Capitaluri proprii

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Resurse economice straine

1. Capitalurile proprii sunt acele resurse ce exprima capacitatea de autofinantare sau finantare cu titlu gratuit, pe termen lung, a activitatii agentului economic.

Capitalurile proprii se structureaza in:

a)      capital social;

b)      prime legate de capital;

c)      rezerve;

d)      rezultatul favorabil al exercitiului precedent (rezultat raportat);

e)      rezultatul favorabil al exercitiului curent;

f)        rezerve din reevaluare;

g)      subventii pentru investitii.

a) Capitalul social reprezinta cea mai importanta componenta a capitalurilor proprii. El exprima capacitatea de autofinantare a activitatii agentului economic. In acelasi timp, capitalul social semnifica latura abstracta a valorilor materiale si banesti utilizate cu caracter permanent de agentul economic. Altfel spus, capitalul social este simbol al averii agentului economic.

Capitalul social se formeaza odata cu infiintarea agentului economic. Formarea lui are loc prin subscrierea de catre actionari/asociati in natura si/sau bani, la infiintarea agentului economic.

Capitalul astfel subscris urmeaza ca, in termen legal, sa fie depus in patrimoniul agentului economic.

De aceea capitalul social se structureaza in:

capital subscris nevarsat;

capital subscris varsat.

"Capitalul subscris nevarsat" reprezinta acea componenta a capitalului social care exprima aportul subscris de catre actionari/asociati si care nu a fost depus inca in patrimoniul agentului economic.

La infiintare capitalul subscris nevarsat este maximal, adica el este egal cu capitalul social, iar pe masura depunerii aportului subscris, in termenul legal, capitalul subscris nevarsat se transforma in capital subscris varsat.

La expirarea termenului legal de depunere in natura si/sau in bani a aportului subscris, capitalul subscris nevarsat este 0, iar capitalul subscris varsat este egal cu capitalul social.

Deci, "capitalul subscris varsat" este acea componenta a capitalului social care exprima aportul subscris si efectiv depus in patrimoniul agentului economic de catre actionari/asociati.

Avand in vedere tipurile de S.C. - societati de capitaluri (societati in comandita pe actiuni si societati pe actiuni), societati de persoane (societati in nume colectiv, societati in comandita simpla) si SRL, capitalul social se structureaza in: actiuni (A) sau parti sociale (PS).

Aceste titluri de valoare (A si PS) se caracterizeaza prin: valoare nominala (VN) si valoare reala (VR).

Valoarea nominala (vezi la actiuni).

Valoarea reala, cunoscuta si sub numele de valoarea actualizata sau justa (vezi la actiuni).

In timp, capitalul social poate creste pe urmatoarele cai:

- emisiunea de noi titluri de valoare si scoaterea lor la subscriptie publica. Aceste titluri de valoare vor avea aceeasi valoare nominala ca si vechile titluri, dar vor avea o valoare de emisiune egala cu VR.

Emisiunea la aceasta valoare se justifica prin aceea ca noii actionari trebuie sa devina compatibili cu vechii actionari din punct de vedere al efortului financiar.

Altfel spus, prin valoare de emisiune se asigura paritate intre vechile si noile actiuni (egalitate) si echitate intre vechii si noii actionari;

transformarea primelor legate de capital;

capitalizarea rezervelor, adica transformarea rezervelor in capital social;

pe seama repartizarii profitului net al exercitiului precedent (intr-o cota stabilita de AGA si respectand prevederile legale);

pe seama repartizarii profitului net al exercitiul curent (intr-o cota procentuala stabilita de AGA si respectand prevederile legale);

prin convertirea obligatiunilor in actiuni.

In timp, capitalul social poate si scadea. Caile de reducere a capitalului social sunt:

retragerea aportului in bani de catre actionari/asociati, conform prevederilor statutului de organizare si functionare a agentului economic si hotararii AGA;

pentru acoperirea eventualelor pierderi inregistrate in exercitiul precedent, in situatia in care au fost utilizate toate caile de acoperire si acestea au fost insuficiente;

pentru acoperirea eventualelor pierderi ale exercitiului curent, in conditiile in care au fost utilizate toate caile de acoperire si acestea au fost insuficiente;

prin retragerea (rascumpararea) unor actiuni de la diversi actionari si anularea lor, conform hotararii AGA.

b) Prime legate de capital reprezinta diferente in plus de incasat de catre agentul economic de la terte persoane fizice si/sau juridice in urma utilizarii titlurilor de valoare emise de catre agentul economic, diferente care apar ca urmare a faptului ca valoarea reala a titlurilor de valoare este mai mare decat valoarea nominala a acestora.

Primele legate de capital se structureaza in:

prime de emisiune;

prime de aport;

prime de fuziune;

prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.

Primele de emisiune( PE) reprezinta diferente in plus dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a noilor actiuni emise si scoase la subscriptie publica. Valoarea de emisiune este egala cu valoarea reala.

Ex. In vederea cresterii capitalului social are loc emiterea unui numar de 10.000 noi actiuni si scoaterea lor la subscriptie publica, cunoscand valoarea nominala a unei actiuni este de 10 lei, valoarea de emisiune - 15 lei.

Ve - Vn = 15 - 10 = 5 lei - P.E.

Vp.e. = Nr. de actiuni (Ve - Vn) = 10.000 x 5 = 50.000 lei

Valoarea nominala a noilor actiuni emise va duce la cresterea capitalului social, iar diferenta dintre valoarea de emisiune si cea nominala va duce la cresterea primelor legate de capital care, in final, vor duce tot la cresterea capitalului social.

Primele de aport sunt diferente in plus dintre valoarea reala a aportului adus cu ocazia infiintarii agentului economic si valoarea nominala a acestuia. Primele de aport sunt asemanatoare, ca mecanism, cu primele de emisiune.

Primele de fuziune reprezinta diferente in plus dintre valoarea reala a capitalului absorbant si valoarea reala a capitalului absorbit, in conditiile fuzionarii a doi agenti economici.

Fuziunea este operatia prin care doi sau mai multi agenti economici se unesc. Ca pesoana juridica unul dintre acei agenti economici ramane, iar celalalt se dizolva. Prin urmare capitalul agentului economic care ramane va absorbi capitalul agentului economic care se dizolva.

De aceea, cele doua capitaluri se numesc capital absorbant (cel care ramane)si capital absorbit (cel care se dizolva). Cei doi agenti economici se numesc agenti economici fuzionari.

In vederea preluarii capitalului social de catre agentul economic de la agentul care se dizolva, se impune ca agentul nostru economic sa procedeze la emisiunea unui numar de actiuni, prin care sa remunereze (recompenseze) actionarii agentului economic absorbit. Evident, noile actiuni ce vor fi emise vor avea o valoare de emisiune egala cu valoarea reala a unei actiuni a agentului nostru economic. Valoarea reala a unei actiuni a agentului care se dizolva difera de valoarea reala a unei actiuni a agentului nostru economic.

Problema care se pune este cate actiuni noi va trebui sa emita agentul nostru economic in vederea preluarii capitalului celuilalt agent economic. Raspunsul este dat de exprimarea unei actiuni a agentului nostru economic in actiuni ale agentului economic dizolvat sau de exprimarea unei actiuni a agentului dizolvat in actiuni ale agentului nostru economic.

Pentru realizarea acestei exprimari se procedeaza la determinarea raportului de paritate dintre valorile reale ale actiunilor celor doi agenti economici.

Acest raport se determina prin impartirea una la alta a celor doua valori reale (la alegere).

Raportul este un coeficient supraunitar sau subunitar, cu care daca se inmulteste numarul de actiuni ale agentului economic absorbit, se obtine numarul de actiuni pe care agentul economic absorbant trebuie sa le emita in vederea remunerarii capitalului agentului economic dizolvat.

In final, capitalul preluat de catre agentul nostru economic se va exprima pin noile actiuni emise care, si ele, vor avea o valoare nominala si o valoare reala. VN a noilor actiuni va duce la cresterea capitalului social, iar diferenta dintre VN si VR ale acestora va fi prima de fuziune.

Ex. Presupunem agentul economic A - agent absorbant

Agentul economic B - agent absorbit

Pentru ag. ec. A : V_NA = 10 lei, V_RA = 15 lei, nr. actiuni = 100.000

Pentru ag. ec. B : V_NB = 10 lei, V_RB = 12 lei, nr. actiuni = 75.000

Din calcule rezulta:

CS_A = nr. act. x V_N = 100.000 x 10 = 1.000.000 lei

CP_A = nr. act. x V_R = 100.000 x 15 = 1.500.000 lei

CS_B = nr. act. x V_N    = 75.000 x 10 = 750.000 lei

CP_B = nr. act. x V_R = 75.000 x 12 = 900.000 lei

I. Calculul raportului de paritate:

a)      R_p A/B = V_RA/V_RB = 15/12 = 1.25

b)      R_p B/A = V_RB/V_RA = 12/15 = 0.80

Interpretare:

a) o actiune a lui A este egala cu 1.25 actiuni ale lui B

b) o actiune a lui B este egala cu 0.80 actiuni ale lui A

Alegem raportul de paritate b) deparece exprima VR a unei actiuni B in raport cu A

II. Calculul numarului de actiuni de emis:

Nr. act. noi = Nr. act. B x R_p B/A = 75.000 x 0.80 = 60.000

III. Cele 900 mii ale lui B vor fi preluate de catre A si vor afecta capitalul acestuia astfel:

900 mii Lei B A

Nr. de actiuni noi x VN = CS => 60.000 x 10 = 600 mii Lei + CS

Nr. de actiuni noi x (VE - VN) = PF => PF = 300 mi Lei + PF

Primele de conversie a obligatiunilor in actiuni sunt diferente in plus, dintre VN a unei obligatiuni si VN a unei actiuni, in conditiile transformarii obligatiunilor in actiuni cu acceptul sau la cererea persoanelor care detin obligatiuni de la agentul nostru economic.

Ex.

Nr. obligatiuni = 10.000

VN_o = 100 lei

Cele 10.000 obligatiuni se vor transforma in actiuni cuVN_act. = 75 lei.

Nr. act. X VN_A = 10.000 x 75 = 750 mii => va afecta CS

Nr. act. X (VN_o-VN_a) = 10.000 x 25 = 250 mii. Reprezinta prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.

c) Rezervele reprezinta profit capitalizat

Scopul constituirii rezervelor il reprezinta acoperirea eventualelor pierderi inregistrate atat in exercitiul precedent cat si in exercitiul curent.

Constituirea rezervelor are loc anual prin repartizarea profitului, fie al celui curent, fie al celui precedent prin aplicarea unor cote procentuale la masa profitului sau la profitul net, in conformitate cu prevederile legale si cu statutul de organizare a agentului economic.

Rezervele pot fi:

v     Rezerve legale

v     Rezerve pentru actiuni proprii

v     Rezerve statutare

v     Alte rezerve

v     Rezervele legale sunt acele rezerve ce se constituie pentru acoperirea pierderilor din exercitiul curent si precedent, pe seama repartizarii profitului brut al exercitiilor anterioare (curent si precedent) intr-o cota de minimum 5% pana cand marimea lor ajunge pana la 20% din valoarea CS, in cazul agentilor economici cu capital autohton (romanesc), sau la 25%, in cazul agentilor economici cu capital strain. Aceste rezerve se constituie in conformitate cu prevederile legale, motiv pentru care se numesc rezerve legale.

Ex. Presupunem CS=1.000.000 lei.

Rezervele legale ce se pot constitui in mod cumulat de la an la an pot fi de max. 200 mii lei - in cazul agentului economic cu capital autohton sau 250 mii lei - in cazul agentului economic cu capital strain. Odata atinse aceste niveluri se procedeaza la capitalizarea rezervelor, pentru ca in viitor sa se poata relua procesul de constituire a rezervelor legale. Capitalizarea rezervelor legale nu inseamna anularea lor, ci transformarea unor parti din acestea in CS.

v     Rezervele pentru actiuni proprii sunt acele rezerve ce se constiuie pe seama repartizarii profitului net al exercitiului curent, in vederea constituirii resurselor financiare necesare rascumpararii propriilor actiuni, in vederea retragerii lor de pe piata sau a anularii lor.

Rascumpararea si anularea unor actiuni proprii sunt provocate de pierderile inregistrate de agentul economic, aceste pierderi insa, sunt determinate de comercializarea actiunilor.

Deci in final si aceste rezerve se constituie tot pentru acoperirea pierderilor din exercitiul curent si precedent.

v     Rezervele statutare sunt acele rezerve ce se constituie in conformitate cu prevederile statutului de organizare si functionare a agentului economic. Ele se constituie pe seama repartizarii profitului net al exercitiului curent, conform hotararilor AGA, in vederea temperarii atitudinii actionarilor de a castiga tot mi mult pe seama dividendelor. Si aceste rezerve folosesc tot pentru acoperirea pierderilor din exercitiul curent si preceden.

v     Alte rezerve se refera la alte astfel de resurse, constituite cu acelasi scop, dar si pentru alte scopuri. Ele se constituie prin repartizarea profitului net al exercitiului curent intr-o cota procentuala stabilita de catre AGA, iar uneori si pe seama primelor legate de capital. Exemplu de alte rezerve il constituie rezervele pentru acordarea de dividende actionarilor sau asociatilor, chiar si in anii in care agentul economic inregistreaza pierdri.

d) Rezultatul favorabil al exercitiului precedent. Rezultatul reportat se constituie intr-o resursa doar daca el este favorabil, adica daca este profit. Rezultatul reportat este in esenta rezultatul favorabil al exercitiului precedent, dar care nu a fost supus spre repartizare adunarii generale a actionarilor, desi suntem intr-un alt exercitiu financiar.

e) Rezultatul favorabil al exercitiului curent se constituie si el intr-o resursa doar daca este profit.

Elementul patrimonial care evidentiaza acest rezultat se numeste "profit si pierdere".

Rezultatul favorabil al exercitiului curent se determina ca diferenta intre venituri si cheltuieli si se obtine atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile.

Daca AGA nu se intruneste pana la inchiderea oficiala (incheierea) a exercitiului finaciar pentru a hotari repartizarea acestui rezultat, atunci rezultatul favorabil al exercitiului curent devine rezultat reportat al perioadei urmatoare.

Altfel spus "profitul si pierderea " exercitiului curent - ca element patrimonial - devine rezultat reportat ca element patrimonial al perioadei urmatoare.

f) Rezerve din reevaluare reprezinta diferente in plus dintre valoarea noua stabilita cu ocazia reevaluarii imobilizarilor corporale si necorporale si valoarea contabila, veche, a acestora.

Reevaluarea este actiunea de actualizare a valorii bunurilor de folosinta indelungata, ea este impusa de fenomenele inflatie-deflatie. In mod concret, reevaluarea se realizeaza numai daca exista acte normative (hotarare de guvern) care sa reglementeze actiunea.

In acelasi timp, reevaluarea are loc numai daca tendinta valorii este de lunga durata si daca rentabilitatea agentului economic este in masura sa suporte aceste diferente.

Rezervele din reevaluare vor afecta, mai departe, capitalul social.

In final, rezulta ca reevaluarea va afecta, deopotriva, cu aceeasi suma, atat valoarea mijloacelor economice (imobilizari corporale si necorporale), cat si capitalul social.

Fara indoiala, in urma reevaluarii pot rezulta si diferente in minus. Acestea nu se constituie in rezerve, ele afectand in sensul reducerii valorii, atat a imobilizarilor corporale si necorporale, cat si a CS.

g) Subventiile pentru investitii reprezinta, fie active imobilizate primite cu titlu gratuit de la terte persoane si in special de la stat, fie mijloace banesti primite cu titlu gratuit in vederea procurarii de active imobilizate. Si intr-un caz si in altul, activele imobilizate sunt supuse amortizarii. Echivalentul amortizarii din subventia pentru investitii se transforma anual in venituri.

2. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt prerezerve de autoprotectie ce si le constituie agentul economic in vederea punerii sale la adapost in fata unor riscuri viitoare certe, dar ale caror moment si marime nu pot fi anticipate cu exactitate.

Constituirea acestor provizioane are loc pe seama cheltuielilor, iar in momentul producerii riscurilor, provizionul se transforma in venituri.

Daca marimea evenimentului-risc este mai mica decat provizioanele constituite, diferentele de provizioane ramase neutilizate se anuleaza, trecandu-se la venituri.

Evenimentele pentru care se constituie provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt:

Plata unor amenzi, penalitati, daune, pagube, despagubiri, si altele similare;

Suportarea unor cheltuieli cu repararea si inlocuirea unor piese de schimb la produsele livrate clientilor, in perioada de garantie;

Suportarea cheltuielilor cu reparatiile capitale la mijloacele fixe;

Restructurarea activitatii.

Prin urmare provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt:

v     Provizioane pentru litigii

v     Provizioane pentru garantii acordate clientilor

v     Provizioane pentru restructurare

v     Alte provizioane pentru riscuri si cheltuieli

3. Resursele economice straine, din punct de vedere al perioadei de utilizare, pot fi:

resurse economice straine pe termen lung;

resurse economice straine pe termen scurt.

- Resursele economice straine pe termen lung sunt acele resurse economice ce apartin tertelor persoane dar pe care agentul economic le utilizeaza pe o perioada mai mare de un an, in mod conditionat.

Conditionarea utilizarii acestor resurse este data de plata unei sume de bani denumita dobanda.

La randul lor, resursele economice straine pe termen lung se structureaza in:

a)      imprumuturi din emisiunea de obligatiuni;

b)      credite bancare pe termen lung;

c)      datorii legate de participatii;

d)      alte imprumuturi si datorii pe termen lung.

a) Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni sunt titluri de credit obtinute de catre agentul economic de la terte persoane fizice si/sau juridice, in vederea realizarii unor obiective pe termen lung.

Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni se mai numesc si credite obligatare.

In mod concret, agentul economic procedeaza la emisiunea de obligatiuni in vederea atragerii unui credit pentru realizarea unor obiective pentru care nu detine mijloace financiare proprii.

Pentru creditul obligatar, agentul economic trebuie sa plateasca o dobanda. Marimea dobanzii depinde de valoarea creditului obligatar, rata anuala a dobanzii, modul de plata a dobanzii si de rambursare a creditului.

In legatura cu creditul obligatar se impun urmatoarele clarificari:

valoarea nominala a unei obligatiuni nu trebuie sa fie sub o anumita limita;

valoarea de emisiune a unei obligatiuni este, de regula, egala cu valoarea nominala, dar poate fi si mai mare decat aceasta, iar diferenta dintre ele poarta numele de prima de emisiune;

valoarea de rambursabilitate a unei obligatiuni (deci si a creditului obligatar) poate fi egala cu valoarea de emisiune, dar poate fi si mai mare decat aceasta (pentru cresterea atractivitatii persoanelor ce pot cumpara obligatiuni pe termen lung).;

diferenta dintre valoarea de rambursabilitate si valoarea nominala poarta numele de prima de rambursabilitate;

termenul de obtinere a unui credit obligatar este mai mare de 1 an (in practica europeana 8-10 ani);

rambursarea creditului obligatar are loc la anumite termene, denumite scadente (sunt obligatorii);

valoarea totala a unui credit obligatar nu trebuie sa depaseasca 75% din valoarea capitalului propriu al agentului economic.

calculul dobanzii are loc in functie de modalitatea de rambursabilitate. Rambursarea creditului obligatar poate avea loc astfel:

In integralitate (totalitate), la expirarea perioadei de creditare, caz in care dobanda se calculeaza dupa formula dobanzii compuse - daca plata dobanzii are loc odata cu rambursarea creditului:

D = C(1+d')ⁿ - C, sau dupa formula dobanzii obisnuite, daca plata dobanzii are loc anual: D = C x d'

In rate anuale egale, caz in care se calculeaza si dobanda aferenta sumei de restituit (soldul imprumutului): D = C x d'

In rate anuale egale la care se ataseaza si dobanda aferenta, iar rata plus dobanda formeaza sume anuale egale denumite anuitati.

Anuitatea se determina: A= (Cxd')/[1-(1+d')^-n]

In acest caz anuitatea, fiind o constanta si fiind compusa din rata imprumutului si dobanda, la inceput dobanda este mai mare decat rata imprumutului care este mai mica, iar spre sfarsit este invers.

Ele se vor consemna in contabilitate la valorile rezultate prin calcul.

Prin convertirea obligatiunilor in actiuni

In acest caz se calculeaza si plateste dobanda functie de modalitatea aleasa.

Exemple:

1. Rambursarea in integralitate, la sfarsit, cu calculul si plata dobanzii tot la sfarsit.

C = 1 mil.

d' = 10%

n = 5 ani

D = C(1+d')ⁿ-C = 1 mil. x (1+0.1)⁵ - 1 mil. = 610.510 lei

Aceasta formula se aplica ca urmare a faptului ca se va plati dobanda si la dobanda anuala neachitata.

D_I = C_I x d' = 1 mil. x 0.1 = 100 mii

D_II = C_II x d' = (C_I + D_I) x 0.1 = 110 mii

D_III = C_III x d' = (C_I + D_I + D_II) x 0.1= 121 mii

D_IV = C_IV x d' = (C_I + D_I + D_II + D_III) x 0.1= 133,1 mii

D_V = C_V x d' = (C_I + D_I + D_II + D_III +D_IV) x 0.1 = 146,41 mii

D = D_I + D_II + D_III + D_IV + D_V = 610.510 lei

2. Rambursarea in intergralitate, la sfarsit, cu calculul si plata dobanzii, anual.

C = 1 mil.

d' = 10%

n = 5 ani

D_I = D_II = D_III = D_IV = D_V = C x d' = 1 mil. x 0.1 = 100 mii/an

D_T = D_a x 5 = 500 mii

3. Rambursarea in cote anuale egale, ocazie cu care se calculeaza si plateste dobanda.

C = 1 mil.

d' = 10%

n = 5 ani

D_I = C x d' = 1 mil. x 0.1 = 100 mii (Suma de plata este egala cu 1 mil./5 + D_I = 300 mii)

D_II = C_II x d' = 800 mii x 0.1 = 80 mii (Suma de plata este de 200 mii + 80 mii = 280 mii)

D_III = C_III x d' = 600 mii x 0.1 = 60 mii (Suma de plata este de 200 mii+60 mii = 260 mii)

D_IV = C_IV x d' = 400 mii x 0.1 = 40 mii (Suma de plata este de 200 mii+40 mii = 240 mii)

D_V = C_V x d' = 200 mii x 0.1 = 20 mii (Suma de plata este de 200 mii +20 mii = 220 mii)

Rambursarea in cote anuale egale, denumite anuitati

A = (Cxd')/[1-(1+d')^-n] = 1 mii x 0.1/ [1- (1+0.1)^-5 ] = 100 mii/ [ 1- (1/1,1)^-5 ] =

100 mii x 1.61051/0.61051 = 263.797,48 lei

Se impune determinarea marimii dobanzii anuale si a ratei anuale a imprumutului, deoarece acestea trebuie consemnate distinct in contabilitate. Vom concentra toate rezultatele in urmatorul tabel:

D_I = BC x d' = 1 mil. x 0.1 = 100 mii

R = A - D_I = 263.797,48-100.000 = 163.797,48

D_II = BC_II x d'= 836.202,52 x 0.1= 83.620,25

BC_II = BC_I ― R_I = 1 mld. - 163.797,48 = 836.202,52

R_II = A - D_II = 263.797,48 - 83.620,25 = 180.177,23

D_III = BC_II x d' = 656.025,29 x 0.1 = 65.602,53

BC_III = BC_II - R_II = 836.202,52 - 180.177,23 = 656.025,29

R_III = A - D_III = 263.797,48 - 65.025,53 = 198.194,95

D_III = BC_IV x d' = 457.830,34 x 0.1 = 45.783,03

BC_IV = BC_III - R_III = 656.025,29 - 198.194,95 = 457.830,34

R_IV = A - D_IV = 263.797,48 - 45.783,03 = 218.014,45

D_V = BC_V x d' = 239.815,89 x 0.1 = 23.981,59

BC_V = BC_IV - R_IV = 457.830,34 - 218.014,45 = 239.815,89

R_V = A - D_V = 263.794,48 - 23.981,59 = 239.815,89

In contabilitate se vor consemna:

plata anuitatii in fiecare an;

diminuarea imprumutului din emisiunea de obligatiuni in fiecare an cu suma specifica din totalul de la rata imprumutului;

dobanda in fiecare an, ca un element de cheltuiala, cu sumele specifice din tabelul de la dobanda.

5. Cei 1 mil. de lei reprezinta 10.000 obligatiuni, cu o valoare nominala de 100 lei. Aceste obligatiuni se convertesc in 10.000 actiuni, cu o valoare nominala de 75 lei. Dobanda se achita anual. Pastrand datele problemei initiale :

Calculul anual si plata dobanzii (D_I = D_II = D_III = D_IV = D_V = C x d' = 1 mil. x 0.1 = 100 mii)

La expirarea celor 5 ani are loc conversia obligatiunilor in actiuni.

V_NA x nr.act. = 75 x 10.000 = 750.000 lei => determina marirea capit. social

(V_NO - V_NA) x nr.act. = (100 - 75) x 10.000 = 250.000 => determina marirea primelor de conversie a obligatiunilor in actiuni.

Nota: Daca intr-una din situatiile de mai sus, valoarea de rambursabilitate este mai mare decat valoarea creditului obligatar, atunci diferenta (prime privind rambursabilitatea obligatiunilor in actiuni) se va amortiza in cote anuale egale pe toata durata creditului obligatar prin includerea ei in cheltuieli financiare.

Ex: C = 1 mil. lei

V_ramburs. = 1.2 mil. Lei => 1,2 - 1 = 0,2 mil. = 200 mii prima

200 mii/5 ani = 40 mii/an

b) Creditele bancare pe termen lung sunt imprumuturi obtinute de agentul economic pe o perioada mai mare de 1 an, de la institutiile bancare.

De fapt, ele se refera, atat la creditele pe termen mediu (2-5 ani), cat si la creditele pe termen lung (peste 5 ani).

Creditele bancare pe termen lung mai poarta numele de credite pentru investitii, deoarece rolul lor este de a finanta obtinerea de mijloace fixe.

Creditele bancare pe termen lung pot fi:

credite curente;

credite restante.

Creditele curente sunt acele imprumuturi care, ca termen de restituire, se incadreaza in perioada legala (normala).

Creditele restante sunt acele credite care nu au fost rambursate la scadenta. Toate creditele sunt generatoare de dobanda, dar creditele bancare pe termen lung nerambursate la scadenta sunt purtatoare de dobanzi majorate.

In vederea obtinerii unui credit pe termen lung, agentul economic trebuie sa prezinte bancii finantatoare o documentatie din care sa rezulte, printre altele, si garantarea restituirii lor.

Garantarea restituirii creditelor pe termen lung se face, atat prin activul patrimonial, cat si prin obiectivul pentru care se solicita creditul. Calculul dobanzii, rambursabilitatea, scadentele (vezi imprumuturile din emisiunea de obligatiuni).

Nota: Nu poate fi vorba de convertirea creditelor bancare in actiuni

c) Datorii legate de participatii reprezinta obligatii pe termen lung ale agentului nostru economic fata de alti agenti economici, obligatii provenite din faptul ca unii agenti economici si-au plasat propriul capital in activitatea agentului nostru, cu scopul de a realiza castiguri pe termen lung sub forma de dividend sau dobanda si cu scopul de a obtine anumite avantaje, cum ar fi exercitarea unei influente asupra gestionarii patrimoniului (acei agenti economici se afla in fata imobilizarilor financiare; vezi imobilizarile financiare).

Cei doi agenti economici parteneri se numesc societati in participatie

Indiferent de forma de participatie, agentul nostru economic are obligatia ca, la expirarea termenelor stabilite, sa restituie datoriile generate de participatii si sa plateasca si dividende si/sau dobanda.

Calculul dobanzii depinde de modalitatea de restituire.

d) Alte imprumuturi si datorii pe termen lung se refera la alte obligatii de valoare mare si de durabilitate fata de terte persoane, altele decat cele descrise anterior, dar similare lor si generatoare de aceleasi efecte. Aici includem:

- datorii privind concesionarile de bunuri imobile

- locatia de gestiune

- leasing-ul.

Ca fenomene remarcam: concesiunea, locatia, leasingul operational (de exploatare), leasingul financiar.

Concesiunea este o relatie dintre agentul economic si o persoana fizica si/sau juridica (de regula statul), prin care agentul nostru economic dobandeste pe termen lung dreptul de folosinta asupra unui bun imobil, de regula terenuri si constructii, contra unui pret, denumit redeventa, pentru ca in final sa dobandeasca si dreptul de proprietate asupra acelui bun imobil.

Redeventa este formata din rata imprumutului si dobanda. Acest lucru explica similaritatea cumpararii bunului respectiv in rate sau luarea lui cu imprumut in folosinta si plata contravalorii in timp indelungat.

Partea de valoare neachitata pana la final se constituie pentru fiecare an in echivalent al unui imprumut, fapt ce impune calculul si plata unei dobanzi.

Deci, regula de calcul a redeventei va fi dupa formula anuitatii. La expirarea perioadei de concesiune, agentul economic va prelua in proprietate bunul imobil respectiv.

Acestea inseamna ca:

proprietarul bunului isi pastreaza pe toata durata concesionarii dreptul de proprietate, iar agentul economic dobandeste doar dreptul de folosinta;

proprietarul bunului va calcula si inregistra amortizarea ca element de cheltuiala, iar agentul economic va plati proprietarului redeventa;

proprietarul va incasa redeventa, din care isi va acoperi cheltuielile cu amortizarea (amortizarea este cel mult egala cu rata imprumutului) si in plus va obtine si profit (din dobanda).

In final, agentul economic, dupa plata ultimei anuitati, va dobandi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.

Intre agentul nostru economic si persoana fizica si/sau juridica detinatoare de bunuri imobile de concesionat se incheie un contract numit contract de concesiune sau simplu concesiune (cedare). De aici denumirile de: concesionar (agentul nostru economic) si concesionator (proprietarul), de concesionare (actiunea de stabilire a relatiei). Generic insa, cei doi agenti economici aflati in relatia de concesiune se numesc locator (proprietarul) si locatar (agentul nostru economic).

Locatia se aseamana cu concesiunea, dar in acelasi timp se deosebeste prin urmatoarele aspecte:

in timp ce la concesiune proprietarul nu se implica, in perioada concesiunii, in gestionarea si admninistrarea bunurilor concesionate, la locatie proprietarul isi aduce contributia la acestea;

in timp ce la concesiune fac obiectul concesionarii bunurile imobile de naturaa terenurilor si a constructiilor, la locatie fac obiectul acesteia bunurile imobile de natura masinilor, utilajelor, instalatiilor si a spatiilor comerciale;

perioada de locatie este mai mica decat perioada de concesiune.

la concesiune suma de bani ce se plateste anual poarta numele de redeventa, iar la locatie poarta numele de locatie de gestiune, desi ele au acelasi continut si structura.

la locatie, in mod implicit cei doi parteneri se numesc locator si locatar.

Leasingul se aseamana si el cu concesiunea si locatia sub aspectul continutului si al mecanismelor, dar se deosebeste prin perioada, prin natura bunurilor supuse leasingului si, uneori, si prin finalitate.

Din punct de vedere al naturii bunurilor, acestea, desi sunt bunuri imobile, ele sunt de valori mai mici.

Din punct de vedere al finalitatii, leasingul se poate "termina" sau nu cu intrarea in posesie asupra bunului imobil respectiv.

De aici, doua categorii de leasing: operational si financiar.

La leasingul operational, denumit si leasing de exploatare, agentul nostru economic nu-si manifesta optiunea de a dobandi, in final, bunul imobil respectiv. De aceea, la leasingul operational proprietarul (locatorul) calculeaza si inregistreaza amortizarea an de an, incaseaza redeventa, iar locatarul exploateaza bunul imobil, plateste redeventa si, in final, poate opta sau nu asupra preluarii in patrimoniu a bunului imobil respectiv.

La leasingul financiar locatarul isi exprima din start optiunea pentru preluarea in posesie a bunului imobil respectiv, la expirarea perioadei; de aceea el va lua in patrimoniu bunul imobil, va calcula si inregistra amortizarea si va plati redeventa.

Locatorul va ceda posesia si folosinta, va scoate din patrimoniu bunul imobil si va incasa redeventa.

- Resursele economice straine pe termen scurt sunt acele resurse ce apartin tertelor persoane, dar pe care le utilizeaza temporar, o perioada mai mica de 2 ani, conditionat sau nu, agentul nostru economic.

Ele mai sunt cunoscute si sub numele de obligatii pe termen scurt.

Aceste obligatii apar datorita neconcordantei dintre momentul stabilirii relatiilor generatoare de obligatii si momentul platii (achitarii) contravalorii lor. La randul lor, resursele economice straine pe termen scurt se structureaza in:

a)      resurse economice straine pe termen scurt neconditionate, cunoscute si sub numele de angajamente (R.E.T.S.A.);

b)      resurse economice straine pe termen scurt conditionate, cunoscute si sub numele de resurse economice straine pe termen scurt in credite (R.E.T.S.C.);

Caracterul conditionat sau neconditionat al resurselor economice straine pe termen scurt explica "pretul" utilizarii lor. Utilizarea resurselor economice straine pe termen scurt in angajamente nu este conditionata de plata unui pret, pe cand utilizarea resurselor economice straine pe termen scurt in credite este conditionata de plata unei sume de bani, denumita dobanda.

a) Resursele economice straine pe termen scurt in angajamente sunt, prin urmare, acele resurse care apartin tertelor persoane si pe care le utilizeaza neconditionat, o perioada de timp, agentul nostru economic. Ele apar datorita relatiilor economice ale agentului nostru economic cu terte persoane fizice si/sau juridice.

Astfel de persoane pot fi: furnizorii, clientii, salariatii, institutiile de stat, actionarii/asociatii, subunitatile unitatii (pentru unitate), unitatea pentru subunitati, alte persoane.

Principalele elemente patrimoniale ce reflecta angajamentele sunt:

1. Furnizorii sunt acele persoane fata de care agentul nostru economic are obligatii izvorate din relatii directe. Se considera relatii directe generatoare de obligatii: cumpararea de bunuri, vanzarea de lucrari si beneficierea de servicii, toate acestea de natura activelor circulante.

Astfel de obligatii apar in momentul receptionarii bunurilor, lucrarilor sau serviciilor si se sting in momentul achitarii contravalorii lor catre tertele persoane.

2. Furnizorii de imobilizari reflecta obligatii ale agentului economic fata de terte persoane pe linia cumpararii de bunuri, lucrari sau servicii de natura activelor imobilizate.

Aceste obligatii apar in momentul receptionarii valorilor imobile si se sting in momentul achitarii contravalorii lor.

3. Furnizorii - facturi nesosite reflecta obligatii ale agentului economic fata de furnizorii de valori economice circulante, dar pentru care furnizorul nu a intocmit documentul de insotire a acestor valori - factura - si pentru care urmeaza a o intocmi ulterior. Valorile economice au fost expediate de furnizor pe baza de aviz de expediere.

Aceste obligatii apar in momentul receptionarii valorilor economice sosite fara factura si se sting in momentul sosirii facturii (prin trecerea lor la furnizori).

4. Efectele de platit reprezinta efecte comerciale emise de catre agentul nostru economic (cambii etc.) in vederea achitarii unor obligatii catre furnizorii sai, dar insa neonorate la plata.

Aceste obligatii apar in momentul emiterii efectelor de valoare respective si se sting in momentul onorarii platii lor. Onorarea platii se va face de catre banca (tragator).

5. Efectele de platit pentru imobilizari reprezinta efecte comerciale emise de catre agentul economic in vederea achitarii unor obligatii catre furnizorii de imobilizari, dar inca neonorate la plata.

Astfel de obligatii apar in momentul emiterii efectelor comerciale respective si se sting in momentul onorarii platii lor de catre banca.

6. Clientii - creditori reflecta obligatii ale agentului economic fata de clientii sai, obligatii care provin din faptul ca agentul economic a incasat de la acestia, cu anticipatie, sume de bani ca avans, pentru livrari de bunuri, lucrari si servicii ulterioare.

Aceste obligatii apar in momentul incasarii avansului si se sting in momentul livrarii bunurilor, lucrarilor si serviciilor catre clienti sau, in lipsa acesteia, in momentul restituirii sumelor incasate anticipat.

7. Personal-salarii datorate reflecta obligatii ale agentului economic fata de angajatii sai pe linia salarizarii muncii prestate de catre acestia.

Salarizarea muncii are loc lunar, dupa expirarea lunii, odata ce a fost posibila comensurarea muncii.

Prin urmare, aceste obligatii apar odata pe luna, dupa expirarea lunii de calcul odata cu comensurarea muncii si se sting cu ocazia decontarii lor (platii) catre salariati.

8. Personal-ajutoare materiale datorate reflecta obligatii ale agentului economic fata de salariatii sai, pe linia acordarii de ajutoare materiale si financiare in conditiile imbolnavirii temporare, a bolilor profesionale definitive dar nu totale, ale decesului etc..

Este vorba de: indemnizatii de boala, ajutoare de deces, ajutoare pentru dificultati sociale, proteze etc.. Aceste facilitati se acorda salariatilor pe baza unei documentatii din care sa reiasa dreptul la astfel de sprijin si legalitatea situatiei.

Aceste obligatii apar in momentul inregistrarii si aprobarii documentatiei si se sting in momentul acordarii efective a acestor ajutoare.

9. Participarea personalului la profit reflecta obligatii ale agentului economic fata de angajatii sai pe linia stimularii acestora, in conditiile in care ei participa la o activitate rentabila si desfasoara o activitate rentabila. Suma din profit ce se acorda personalului este stabilita, in conformitate cu legea, de catre AGA.

Aceste obligatii apar dupa incheierea exercitiului financiar, odata cu aprobarea bilantului contabil al exercitiului si se sting in momentul acordarii lor.

10. Drepturi de personal neridicate reflecta obligatii ale agentului economic fata de salariatii sai, pe linia salarizarii, dar dupa expirarea perioadei legale de acordare a salariilor. In mod concret, agentul economic are obligatii fata de angajati pe linia salarizarii.

Aceste obligatii sunt denumite "personal-salarii datorate". Acordarea lor are loc intr-o perioada determinata de timp pentru fiecare luna (3-5 zile). Daca in aceasta perioada salariatii nu-si ridica salariile, obligatiile de natura "personal-salarii datorate" se transforma in obligatii de natura "drepturi de personal neridicate".

Aceste obligatii apar in momentul expirarii lunare a perioadei legale de acordare a salariilor si se sting in momentul acordarii salariilor neridicate pana atunci (de regula cu ocazia salariilor lunii urmatoare).

11. Retineri din salarii datorate tertilor reflecta obligatii ale agentului economic fata de terte persoane, obligatii care, initial, erau ale salariatilor, dar intrucat agentul economic le-a retinut din salariile personalului, urmeaza sa le achite tertelor persoane.

Astfel de retineri din salariu in numele tertelor persoane se fac, fie ca urmare a unei hotarari judecatoresti, fie cu acordul tuturor partilor (terti, agentul economic si salariati).

Ex. Retinerea din salarii a ratelor comerciale, ratelor bancare, pensiilor alimentare etc..

Aceste obligatii apar lunar, odata cu calculul salariilor si se sting in momentul achitarii lor tertelor persoane.

12. Alte datorii in legatura cu personalul reflecta alte obligatii ale agentului economic fata de salariatii sai pe linia remuneratiei ce rezulta din calitatea de salariat.

Ex. Sumele datorate in plus salariatilor, ca urmare a calculelor gresite anterioare, pe linia salarizarii.

Aceste obligatii apar in momentul aparitiei situatiei conjuncturale si se sting in momentul achitarii lor.

13. Contributia unitatii la asigurarile sociale reflecta obligatii ale agentului economic fata de institutia de stat de asigurari sociale. Aceasta institutie are menirea de a asigura "venituri" salariatilor si membrilor familiei acestora, in conditiile pierderii temporare sau definitive , totale sau partiale, a capacitatii de munca sau in conditiile unei situatii deosebite (situatii materiale precare, decese). In mod concret, in conditiile in care salariatii se imbolnavesc temporar, ei beneficiaza de concediu medical; pentru perioada aceasta vor primi sub forma de "indemnizatie pe concediu medical" o suma de bani, calculata conform legii, suma necesara pentru asigurarea veniturilor de trai pentru acea perioada.

De asemenea, in conditiile pensionarii pe caz de boala sau pensionarii la limita de varsta, fostii salariati beneficiaza de pensie pe caz de boala sau pensie pentru limita de varsta.

La fel se intampla si in conditiile decesului salariatului sau al unui membru de familie aflat in intretinerea legala a acestuia, primind ajutor de deces.

In mod similar se pot acorda si diverse alte ajutoare materiale sau financiare pentru diverse imprejurari (bilete cu pret redus la tratament medical, ajutoare financiare pentru familiile cu multi copii si dificultati financiare).

Sumele ce se acorda pentru astfel de imprejurari mai intai trebuie constituite la nivelul institutiei (bugetul asigurarilor sociale). Constituirea resurselor la nivelul acestei institutii are loc atat prin contributia agentului economic, cat si prin contributia salariatilor.

Aceasta contributie este prin efectul legii si se exprima in cote procentuale aplicate la fondul lunar de salarii brute.

Contributia unitatii la asigurarile sociale se calculeaza odata cu calculul salariilor, deci lunar si este element al costurilor ca si salariile.

In prezent C.U.A.S. este de 19,50% din fondul de salarii brute.

Aceste obligatii apar lunar odata cu calculul salariilor si se sting tot lunar odata cu achitarea lor catre bugetul asigurarilor sociale (nu mai tarziu de data limita prevazuta de lege).

14. Contributia personalului la asigurarile sociale reflecta obligatii ale agentului economic fata de bugetul asigurarilor sociale, obligatii care, initial, erau ale salariatilor, dar ele, fiind retinute din salarii de catre agentul economic, devin ale agentului economic.

Aceasta contributie se exprima in cote procentuale aplicate la salariul brut individual al fiecarui salariat. In prezent cota de contributie este de 9,5% lunar.

Aceste obligatii apar lunar, odata cu calculul salariilor individuale si se sting tot lunar, odata cu plata lor catre bugetul asigurarilor sociale (nu mai tarziu de data limita prevazuta de lege).

15. Contributia angajatorului la asigurarile sociale de sanatate reflecta obligatii ale agentului economic fata de casa nationala de asigurari sociale de sanatate, obligatii care semnifica aportul agentului economic la constituirea fondurilor necesare asigurarii medicatiei persoanelor, atat pe timpul spitalizarii, cat si pe timpul perioadelor din afara spitalizarii prin acordarea de medicamente cu pret redus (compensate).

Sumele necesare pentru medicatie se constituie atat prin contributia agentului economic, cat si prin contributia salariatilor.

Contributia agentului economic (angajatorilor) la asigurarile sociale de sanatate se exprima in cote procentuale aplicate la fondul brut lunar de salarii (in prezent 6%).

Contributia angajatorului la asigurarile sociale de sanatate este un element de cheltuiala ca si salariile si contributia la asigurarile sociale.

Aceste obligatii apar lunar, odata cu calculul salariilor si se sting tot lunar odata cu plata lor catre casa nationala a asigurarilor sociale de sanatate (nu mai tarziu de data limita legala).

16. Contributia angajatilor la asigurarile sociale de sanatate reflecta obligatii ale agentului economic fata de casa nationala a asigurarilor sociale de sanatate, obligatii ce initial erau ale salariatilor, dar in urma retinerii lor din salarii devin ale agentului economic.

Aceste obligatii se exprima in cote procentuale si se aplica la salariile individuale brute (in prezent 5,5%).

Aceste obligatii apar lunar, odata cu calculul salariilor si se sting tot lunar, odata cu plata lor catre C.N.A.S.S. (nu mai tarziu de data limita legala).

17. Contributia unitatii la fondul de somaj reflecta obligatii ale agentului economic fata de bugetul de somaj (fondul de somaj) pe linia constituirii fondurilor necesare acordarii de sprijin salariatilor care si-au pierdut locul de munca, dar nu din vina lor.

Prin urmare, in vederea acordarii de sprijin de protectie sociala se impune, mai intai, crearea resurselor necesare, resurse ce se constituie atat prin contributia agentului economic, cat si prin contributia salariatilor.

Contributia agentului economic la fondul de somaj se exprima in cote procentuale lunare si se aplica la fondul lunar brut de salarii (in prezent 0,5 %).

Aceste obligatii apar odata cu calculul salariilor si se sting, tot lunar, odata cu plata lor catre fondul de somaj. Si contributia unitatii la fondul de somaj este o cheltuiala pentru agentul economic.

18. Contributia personalului la fondul de somaj reflecta obligatii ale agentului economic fata de fondul de somaj, obligatii care, initial, erau ale salariatilor dar in urma retinerii lor din salarii de catre agentul economic devin ale acestuia.

Aceste obligatii apar lunar, odata cu calculul salariilor, se exprima in cote procentuale aplicate asupra salariului individual brut (in prezent 0,5 %) si se sting tot lunar, odata cu achitarea lor catre fondul de somaj (nu mai tarziu de data limita legala).

19. Alte datorii sociale reflecta alte obligatii decat cele curente (enumerate anterior) ale agentului economic fata de institutiile de asigurari sociale si protectia sociala, cum sunt, de exemplu, obligatiile provenite din recalcularea contributiilor la asigurarile sociale si protectia socialǎ pentru perioadele anterioare; deci sunt obligatii conjuncturale.

Aceste obligatii apar atunci cand apare momentul conjunctural si se sting in momentul achitǎrii lor fatǎ de institutiile in cauzǎ (nu mai tarziu decat data limitǎ legalǎ).

20. Impozitul pe profit/pe venit reflectǎ obligatii ale agentului economic fatǎ de bugetul de stat, obligatii ce se percep pentru agentii economici care realizeazǎ profit, dar si pentru agentii economici a cǎror activitate este apreciatǎ, prin prisma veniturilor.

Deci existǎ douǎ categorii de unitǎti:

-mici, mijlocii si mari, a cǎror fiscalitate se raporteazǎ la nivelul profitului (deci se impoziteazǎ profitul);

- microintreprinderile, liberii profesionisi etc., a cǎror fiscalitate se raporteazǎ la nivelul veniturilor (se impoziteazǎ veniturile).

In prezent, cota unicǎ de impozit pe profit este de 16%, asupra profitului brut, iar cota unicǎ de impozit pe venit este de 3% asupra veniturilor.

Profitul brut se obtine ca diferenta dintre venituri si cheltuieli. In acest mod are loc aplicarea fiscalitǎtii asupra activitǎtii agentului economic.

Aceste obligatii apar trimestrial si se sting tot trimestrial, cu ocazia plǎtii cǎtre bugetul statului (nu mai tarziu de data limitǎ legalǎ).

21. T.V.A. colectatǎ (vezi T.V.A. deductibilǎ) reflectǎ obligatii ale agentului economic fatǎ de bugetul de stat pe linia taxei pe valoare adǎugatǎ, in conditiile livrǎrii de bunuri, lucrǎri si servicii.

Prin urmare, orice livrare este generatoare de T.V.A. (in prezent 19% asupra pretului de livrare)

Aceste drepturi apar in tot cursul lunii, cu ocazia fiecǎrui act de vanzare de bunuri, lucrǎri si servicii.

La sfarsitul lunii are loc decontarea TVA colectatǎ pe seama TVA deductibilǎ. Dacǎ TVA colectatǎ este mai mare decat TVA deductibilǎ, diferenta in plus se datoreazǎ bugetului statului, ca fiind TVA de platǎ.

Aceste obligatii se sting la sfarsitul lunii, cu ocazia decontǎrii TVA.

22. T.V.A. de platǎ reflectǎ obligatii ale agentului economic fatǎ de bugetul de stat, in urma decontǎrii TVA deductibilǎ si TVA colectatǎ.

Aceste obligatii apar la sfarsitul lunii cu ocazia decontǎrii celor douǎ TVA si se sting tot la sfarsitul lunii, cu ocazia achitǎrii lor de cǎtre agentul economic la bugetul de stat (nu mai tarziu de data limitǎ legalǎ).

23. Impozitul pe venituri de natura salariilor reflectǎ obligatii ale agentului economic fatǎ de bugetul de stat pe linia fiscalizǎrii salariilor, obligatii care, initial, erau ale salariatului, dar in urma retinerii lor din salarii devin ale agentului economic.

Aceste obligatii se aplicǎ in cote procentuale asupra salariului brut individual dupǎ ce au fost deduse celelalte obligatii ale salariatiilor fatǎ de institutiile de asigurǎri sociale si protectie socialǎ (in prezent cota unicǎ este de 16%).

Aceste obligatii apar odatǎ cu calculul salariilor, deci lunar si se sting tot lunar odatǎ cu plata lor cǎtre bugetul de stat (nu mai tarziu de limita legalǎ).

24. Fonduri speciale - taxe si vǎrsǎminte asimilate reflectǎ obligatii ale agentului economic fatǎ de alte institutii speciale ale statului. Astfel de obligatii se referǎ la aportul unitǎtii la constituirea unor fonduri la nivelul unor institutii speciale ale statului, in vederea sustinerii de cǎtre acestea, a unor activitǎti speciale.

Astfel de fonduri sunt:

fondul special pentru persoanele cu handicap;

fondul special pentru sǎnǎtate;

fondul special pentru intretinerea vǎmilor;

fondul special pentru intretinerea drumurilor;

fondul special pentru invǎtǎmant etc..

Aceste obligatii apar in conformitate cu legea (lunar, trimestrial sau anual), au o bazǎ de calcul si se sting in momentul achitǎrii lor (conform termenelor legale) cǎtre aceste institutii speciale.

25. Alte impozite, taxe si vǎrsǎminte asimilate se referǎ la alte elemente de fiscalitate ale agentului economic in raport cu institutiile statului, elemente care nu se regǎsesc in cele descrise mai sus.

De ex, este vorba despre: amenzi, penalitǎti, daune, despǎgubiri etc..

Aceste obligatii apar conjunctural si se sting in momentul plǎtii lor cǎtre institutiile de stat.

26. Alte datorii fatǎ de bugetul statului reflectǎ obligatii conjuncturale (ocazionale) ale agentului economic fatǎ de bugetul local sau central al statului. Aceste obligatii pot proveni din greseli de calcul al unor elemente de fiscalitate din perioadele anterioare (impozit, taxe, contributii). Fiind obligatii conjuncturale, ele apar, deci, conjunctural si se sting in momentul achitǎrii lor.

Neplata la timp a tuturor datoriilor fatǎ de institutiile de stat (bugetul de stat, bugetul asigurǎrilor sociale, casa nationalǎ de asigurǎri de sǎnǎtate etc.) atrage penalizarea plǎtitorului.

Nivelul penalitǎtilor depinde de mǎrimea obligatiilor, cota de penalizare si durata de intarziere.

27. Decontǎri cu asociatii/actionarii privind capitalul (vezi la creante). Din perspectiva obligatiilor, acest element se referǎ la retragerea aportului actionarilor de la capitalul agentului economic conform statutului de organizare si functionare a agentului economic.

Retragerea poate avea loc, de regulǎ, in bani, dar in anumite cazuri si in naturǎ (stocuri).

Aceste obligatii apar in momentul aprobǎrii cererilor de retragere a aportului ale actionarilor si se sting in momentul cedǎrii valorilor retrase.

28. Dividende de platǎ reflectǎ obligatii ale agentului economic fatǎ de actionarii sǎi pe linia acordǎrii anuale de dividende, conform legislatiei in vigoare si statutului de organizare si functionare a agentului economic.

Aceste obligatii apar anual ca urmare a hotǎrarii AGA si se sting odatǎ cu acordarea lor actionarilor.

29. Decontǎri intre unitate si subunitǎti se referǎ la obligatiile agentului economic fatǎ de subunitǎtile sale (vezi la creante).

30. Decontǎri intre subunitǎti reflectǎ obligatii ale subunitǎtii noastre fatǎ de alte subunitǎti ale aceluiasi agent economic (vezi la creante).

31. Creditori diversi reflectǎ obligatii indirecte ale agentului economic fatǎ de terte persoane, obligatii ce, de regulǎ, provin ca urmare a hotǎrarii unor instante. Deci ele au caracter executoriu.

Astfel de obligatii apar conjunctural si se sting in momentul plǎtii contravalorii lor cǎtre tertele persoane.

b) Resurse economice straine in credite sunt acele resurse ce apartin tertelor persoane, dar pe care le utilizeaza pe termen scurt agentul nostru economic in mod conditionat. Conditionarea utilizarii acestor resurse consta in plata unui pret numit dobanda.

In mod concret, este vorba de creditele bancare pe termen scurt. Creditele bancare pe termen scurt sunt imprumuturile de la banci obtinute pe o perioada de pana la 18 luni, inclusiv, de catre agentul nostru conomic. Imprumuturile sunt necesare pentru acoperirea unor nevoi temporare de productie. De aceea ele se mai numesc si credite pentru productie.

Creditele pe termen scurt se restituie la termene precise, denumite scadenta. Nerambursarea lor la termenele scadente conduce la trecerea acestora la credite restante.

In consecinta, creditele pe termen scurt pot fi: credite curente (cele din cadrul perioadei de creditare) si credite restante (cele nerambursate la scadenta).

Obtinerea unui credit pe termen scurt are loc numai daca este garantata rambursarea lui. Garantarea obtinerii unui credit se face cu insasi activitatea pentru care se obtine creditul si/sau cu activul patrimonial.

Marimea dobanzii depinde de volumul creditului, rata anuala a dobanzii si perioada de creditare.

Ea se determina dupa una din urmatoarele relatii:

D = C x d' - dacǎ perioada este de un an

D = (C x d' x t)/12 - dacǎ perioada se exprimǎ in luni

D = (C x d' x t)/360 - dacǎ perioada se exprimǎ in zile

3. Procesele economice ale intreprinderii

Patrimoniul agentului economic se afla intr-o continua miscare si transformare. Acestea se datoreaza proceselor economice din cadrul lor.

Prin proces economic intelegem un ansamblu de operatii coerente si succesive, inrudite intre ele, prin intermediul carora are loc un fapt economic.

Procesele economice din cadrul intreprinderii sunt:

Procesul de aprovizionare;

Procesul de productie;

Procesul de desfacere;

Procesul de repartitie.

1. Procesul de aprovizionare este format din totalitatea operatiilor coerente, succesive si inrudite, prin intermediul carora are loc dotarea tehnico-materiala a agentului economic.

Astfel de operatii se refera la:

- incheierea de contracte economice de aprovizionare cu furnizorii;

- aprovizionarea propriu-zisa (manipulare, transport, depozitare);

- receptia cantitativa si calitativa a bunurilor aprovizionate;

- plata contravalorii bunurilor.

Cu ocazia desfasurarii acestor operatii au loc consumatiuni de valori, atat cu munca vie, cat si cu munca materializata, dar si unele cheltuieli banesti ca atare. Astfel de consumatiuni de valori sunt denumite "cheltuieli de transport-aprovizionare" (CTA).

Cheltuielile de transport-aprovizionare se refera la:

cheltuieli materiale (munca trecuta):

- consum de mijloace fixe sub forma de amortizare;

- consum de materii prime, materiale consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar.

cheltuieli cu munca vie

salarii;

contributia la asigurarile sociale;

contributia la asigurarile sociale de sanatate;

contributia la fondul de somaj;

cheltuieli profesionale.

cheltuieli banesti.

2. Procesul de productie este format din totalitatea operatiilor coerente, succesive si inrudite, prin intermediul carora are loc transformarea materiilor prime si materialelor consumabile in efecte economice (produse, lucrari, servicii).

Aceste operatii se refera la:

"dotarea" locurilor de productie cu materiile prime si materialele consumabile ce vor fi supuse transformarii;

transformarea propriu-zisa in efecte economice;

executarea, pe parcursul procesului tehnologic si la finalul acestuia, a controlului tehnic de calitate;

predarea efectelor obtinute la gestiuni (depozitarea).

Si cu ocazia procesului de productie au loc consumatiuni de valori, denumite cheltuieli sau costuri de productie (CP). Structura lor este aceeasi ca la costurile de transport-aprovizionare.

3. Procesul de desfacere este format din totalitatea operatiilor coerente, succesive si inrudite, prin intermediul carora are loc realizarea productiei. In sens contabil, realizarea productiei inseamna vanzarea si incasarea contravalorii ei.

Operatiile ce formeaza procesul de desfacere sunt:

incheierea de contracte economice de vanzare cu clientii;

pregatirea loturilor de vanzare;

expedierea propriu-zisa (transport, manipulare, depozitare);

predarea cantitativa si calitativa a efectelor vandute;

incasarea contravalorii lor.

Cu ocazia desfasurarii acestor operatii au loc consumatiuni de valori denumite cheltuieli de desfacere (CD).

Structura cheltuielilor de desfacere este aceeasi ca la cheltuielile de transport-aprovizionare.

4. Procesul de repartitie este format din totalitatea operatiilor coerente, succesive si inrudite, prin intermediul carora are loc distributia (impartirea) rezultatelor activitatii intre participantii la procesul reproductiei sociale:

actionari/asociati, in calitate de proprietari ai patrimoniului;

salariati, in calitate de factor transformator al materiilor si materialelor in efecte economice;

agentul economic, in calitate de factor organizatoric si administrativ al activitatii generatoare de efecte;

statul, in calitate de initiator si garant al cadrului juridic de organizare si desfasurare a activitatii.

Operatiile ce compun procesul de repartitie sunt operatii de calcule si inregistrari contabile. Cu ocazia acestor operatii au loc consumatiuni de valori denumite cheltuieli administrativ-gospodaresti sau cheltuieli generale si de administratie.

Structura lor este aceeasi ca la cheltuielile de transport-aprovizionare.

Se observa ca in toate aceste operatii, indiferent de procesul economic care are loc, este angajat, se misca si se transforma patrimoniul. Urmarirea miscarilor si transformarilor patrimoniului are loc pe fiecare proces in parte, dar si pe totalul agentului economic, cu ajutorul contabilitatii.

4. Gestiunile de valori materiale si banesti

In derularea proceselor economice sunt antrenate elementele patrimoniale. Aceste elemente patrimoniale nu se afla insa intr-o folosire fara intrerupere, ci sunt momente sau perioade cand ele se afla in starea de asteptare (stocaj).

Indiferent ca elementele patrimoniale se afla in asteptare sau folosire ele trebuie bine gospodarite sau administrate. Administrarea si gospodarirea elementelor patrimoniale are loc dupa rigori precise si cu responsabilitati precise.

Pentru crearea mediului corespunzator administrarii sau gospodaririi structurilor patrimoniale au fost concepute structuri organizatorice specifice, numite gestiuni.

In cadrul gestiunii au loc operatii de primire, pastrare si eliberare a valorilor materiale si banesti.

De aceste operatii raspund persoane speciale, numite gestionari. Prin urmare definim gestiunea ca fiind acea subdiviziune organizatorica a intreprinderii in cadrul careia au loc operatii de primire, patrare, folosire si eliberare a valorilor materiale si banesti, operatii de care raspunde o singura persoana sau raspund, in solidar, mai multe persoane.

Cu titlu de exemplu, exista urmatoarele tipuri de gestiuni de valori materiale si banesti:

- depozitul (gestiunea) de materii prime;

- depozitul de produse finite;

- depozitul de marfuri;

- gestiunea casa etc..

In constituirea unei gestiuni trebuie respectate unele cerinte, atat de ordin legic, cat si de ordin principial si metodologic.

O gestiune se constituie si exita intr-una din urmatoarele situatii:

un singur loc de pastrare, de care raspunde o singura persoana sau raspund in solidar mai multe persoane;

mai multe locuri de pastrare, de care raspunde o singura persoana;

mai multe locuri de pastrare, de care raspund solidar mai multe persoane.

In concluzie, constituirea unei gestiuni este legata, deopotriva, atat de responsabilitatea administrarii, cat si de pastrare.

Toate operatiile ce au loc in cadrul gestiunilor de valori sunt urmarite de catre contabilitate.

In derularea operatiilor din cadrul gestiunilor de valori au loc consumatiuni de valori materiale si banesti (vezi structura de la procesul de aprovizionare), consumatiuni care, si ele, fac obiectul contabilitatii.

5. Patrimoniul - ca obiect al contabilitatii

Intrucat obiectul de activitate al fiecarui agent economic se deruleaza cu un patrimoniu de o marime si o structura date, derulare in cadrul careia structurile patrimoniale sufera modificari si transformari cauzate de procesele economice, modificari si transformari care la randul lor sunt urmarite de contabilitate, rezulta ca in final patrimoniul agentului economic se constituie in obiect al contabilitatii.

Organizarea si conducerea contabilitatii la nivelul agentului economic este insasi ratiunea administrarii si gestionarii patrimoniului.

Altfel spus, in afara contabilitatii, administrarea si gestiunea patrimoniului sunt de neconceput.

Prin urmare, scopul si ratiunea organizarii contabilitatii il constituie administrarea si gospodarirea rationala a patrimoniului fiecarui agent economic in cadrul actelor sau faptelor de comert.