PRINCIPII CONTABILE

Principii contabile

Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea intregului proces al executarii bugetului de stat pe feluri de venituri si naturi de cheltuieli pe verigile sistemului bugetar, precum si pe fiecare organ financiar si institutie bugetara in parte.

Pentru a oferi o imagine clara, reala si stiintifica a patrimoniului in concordanta cu normele economice si juridice in domeniu, si in cadrul institutiilor publice trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile.

Principiile contabile sunt enunturi cu grad mare de generalitate, formulate intr-o maniera inductiva, pe baza observarii practicilor contabile si care se constituie intr-o teorie contabila normativa care indica "cum trebuie" sa fie contabilitatea unei intreprinderi. Pe baza principiilor contabile sunt formulate normele care ghideaza practica contabila.

Termenul de principii este utilizat, in special, in mediul anglo-saxon. in Franta, care este o tara de drept, se prefera mai curand termenul de reguli sau conventii contabile. Aceasta deoarece regula creeaza o obligatie mai puternica decat principiul, care presupune respectarea unei etici.

Fiind formulate pe baza observarii practicilor contabile, aceste principii se modifica o data cu schimbarile in practica si teoria contabila. in literatura contabila au fost formulate numeroase principii contabile.

Contabilitatea institutiilor publice se inscrie in conceptele de baza prezentate explicit de IASB (International Accounting Standards Board) privind contabilitatea de angajamente(Accruals). Acestea se imbina cu principiile explicitate de directiva a IV -a a CEE si cu cele prezentate in programul de dezvoltare a contabilitatii in Romania.

Principiile contabile aplicabile contabilitatii bugetare sunt urmatoarele:

a) Principiul continuitatii activitatii presupune ca institutia isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere semnificativa a activitatii. Continuitatea activitatii justifica posibilitatea recuperarii, in exercitiile urmatoare, a costului imobilizarilor amortizabile, precum si existenta structurilor "Cheltuieli inregistrate in avans" si "Venituri inregistrate in avans", care preiau cheltuieli si venituri aferente perioadelor viitoare de gestiune. In caz de necontinuitate a activitatii elementele patrimoniale se evalueaza la valoarea de lichidare care poate fi mai mare au mai mica decat valoarea de utilitate.

In cazul in care situatiile financiare nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatiile privind modul de intocmire a raportarii financiare respective si motivele care au stat la baza acestei decizii.

b) Principiul permanentei metodelor impune continuitate pe parcursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul, in aplicarea normelor si regulilor utilizate la evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de pasiv si a rezultatelor in vederea asigurarii comparabilitatii in timp a informatiilor contabile.

Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile intreprinderii. De asemenea, este foarte importanta mentionarea in notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatului perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii societatii.

c) Principiul prudentei, potrivit caruia se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

se vor lua in considerare numai profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar;

se va tine seama de toate obligatiile previzibile si pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii bilantului;

se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere.

Aplicarea acestui principiu trebuie facuta cu mult discernamant deoarece un exces de prudenta poate avea drept consecinta obtinerea unei imagini a realitatii exagerat de sumbra, iar in situatia inversa s-ar putea ajunge la o supraevaluare fictiva a elementelor patrimoniale si, implicit la o imagine prea optimista asupra viitorului care sa-i deruteze, in special, pe investitori.

Cu alte cuvinte, principiul nu admite supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.

Principiul este aplicabil creantelor bugetului de stat si creantelor si datoriilor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare si cele ale Agentiei Nationale pentru locuinte.

d) Principiul independentei exercitiilor potrivit caruia se vor lua in considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului bugetar pentru care se face raportarea, fara a tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor. Veniturile si cheltuielile care nu sunt aferente exercitiului respectiv nu se trec asupra rezultatelor, ci se transfera in structurile patrimoniale "Cheltuieli inregistrate in avans", respectiv "Venituri inregistrate in avans".

Acest principiu este strans legat de conceptul de "contabilitate de angajamente" care presupune ca efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sa fie recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit.

Principul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv are in vedere ca la stabilirea valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, sa se determine separat valoarea aferenta fiecarui element individual e activ sau de pasiv.

Principiul intangibilitatii presupune ca bilantul de deschidere al unui exercitiu sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

Principiul necompensarii potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie evaluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului (cu exceptia compensarilor intre active si pasive permise de lege), precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului presupune ca informatiile prezentate in situatiile financiare anuale sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

Principiul pragului de semnificatie presupune ca orice element care are o valoare semnificativa sa fie prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata. Mai mult, daca un element este neglijabil in contextul sau, nu este necesar sa fie reflectat in contabilitate separat, neavand un caracter semnificativ. Pragul de semnificatie este masura de la care o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta conformitatea cu regulile si sinceritatea conturilor anuale care dau imaginea fidela a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului.

Principiul contabilitatii de angajamente permite inregistrarea evenimentelor si tranzactiilor atunci cand ele au loc si nu cand sumele sunt platite sau incasate. De asemenea ele trebuie inregistrate in anul financiar la care se refera.

In afara acestor principii prevazute expres de reglementarile contabile, in practica sunt aplicate si alte principii numite, in unele lucrari, si conventii. Dintre acestea retinem conventia costului istoric, care se bazeaza, pe inregistrarea in contabilitate a activelor "la suma platita in numerar sau echivalent de numerar platita in momentul cumpararii lor sau la valoarea justa a sumei platite in momentul cumpararii". Costul istoric al datoriilor este dat de "valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari, la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, in decursul normal al afacerilor".

Practic, conform acestei conventii, toate activele si pasivele figureaza in contabilitate, de la intrarea in patrimoniu si pana la iesire la costul de origine, denumit cost istoric, consemnat in documentele justificative. Optiunea pentru costul istoric, desi are alternative, este motivata de faptul ca este singurul cost care are o determinare obiectiva (este consemnat in documente si, deci, are un caracter verificabil), fiind validat in cazul tranzactiilor de piata.

Aplicarea reglementarilor contabile impune construirea unui set de proceduri pentru toate tranzactiile derulate incepand cu intocmirea documentelor justificative si incheind cu elaborarea situatilor financiare trimestriale sau anuale. Elaborarea setului de proceduri cade in sarcina managementului organizatiei care trebuie sa aiba in vedere specificul activitatii si strategia adoptata.

Setul de proceduri pe evenimente reuneste politicile contabile ale organizatiei care in elaborare si aplicare vor respecta conceptele si principiile de baza ale contabilitatii.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel incat sa asigure prin situatiile financiare furnizarea unor informatii:

- relevante in luarea deciziilor;

- credibile prin faptul ca:

- ofera imagine fidela asupra rezultatelor si pozitiei financiare a organizatiei;

- sunt neutre;

- sunt prudente

- sunt complete sub toate aspectele semnificative

Politicile contabile pot fi modificate doar daca legea cere acest lucru sau daca prin corectiile aduse informatiile oferite capata un grad ridicat de relevanta si credibilitate. Orice modificare de politica contabila trebuie specificata si explicitata in notele explicative deoarece utilizatorii trebuie sa rationeze asupra oportunitatii noii politici, efectului modificarii asupra rezultatelor raportate si sa traseze real al rezultatelor activitatii organizatiei.

Exista doua situatii in care nu se poate vorbi de modificari ale politicilor contabile. Acestea sunt:

adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau tranzactiile produse anterior si pentru care existau proceduri stabilite;

adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii ce nu au avut loc anterior sau care s-au situat sub pragul de semnificatie.

Reprezentarea contabila a evenimentelor si tranzactiilor implica evaluarea tuturor elementelor de activ si de pasiv. Aceasta operatiune este specifica fiecarui element in parte si necesita o anumita conduita profesionala in functie de momentul la care se face. Ansamblul operatiilor de evaluare pe elemente si in diferite momente ale exercitiului financiar definesc termenul de tratament contabil.

Pentru toate elementele de activ si pasiv tratamentele contabile se exercita:

- la data intrarii in organizatie;

- cu ocazia inventarierii;

- la inchiderea exercitiului financiar;

- la data iesirii din organizatie.