REGLEMENTARI REFERITOARE LA BILANT

Reglementari referitoare la bilant

Bilantul a patruns in lumea teoriei si practicii economice ca un model de sintetizare la un moment dat, in expresie baneasca, a relatiilor de echilibru dintre activul si pasivul patrimoniului, privit in totalitatea si structuralitatea sa, functia sa de baza fiind aceea de stabilire a situatiei patrimoniului. Ulterior, functia si continutul au fost largite si cu cea de evaluare a rezultatului financiar, ca element component al situatiei patrimoniului.

Conceperea bilantului ca model de calcul si descriere a situatiei patrimoniului reprezinta acceptiunea cea mai des intalnita in literatura de specialitate. In prezent, bilantul capata noi valente, fiind analizat si promovat ca un model de reprezentare a situatiei, miscarii transformarii patrimoniului. Bilantul a fost conceput si structurat ca un set de modele, fiind denumit si "contul general al patrimoniului".

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ (grupate dupa natura, destinatie si lichiditate) si de pasiv (grupate dupa natura, provenienta si exigibilitate) ale intreprinderii la incheierea exercitiului, precum si in celelalte situatii prevazute de lege. Informatiile referitoare la elementele patrimoniale reflectate in bilant sunt aferente exercitiului precedent si celui curent, fiind prezentate sub forma soldurilor conturilor sintetice la finele exercitiului financiar.

In cazul in care un element de activ sau o datorie este in relatie cu mai mult de un alt element bilantier, relatia sa cu celelalte elemente trebuie prezentata fie sub sub elementul la care apare, fie in notele explicative, daca prezentarea sa este esentiala pentru intelegerea conturilor anuale.

Actiunile proprii si cele detinute in filiale vor fi prezentate distinct la posturile prevazute pentru acestea.

Toate angajamentele sub forma garantiilor, girurilor si ipotecilor de orice fel, in cazul in care indeplinesc conditiile pentru a fi recunoscute in bilant ca active sau datorii, trebuie prezentate in mod clar in notele explicative. Pentru orice garantie semnificativa care a fost constituita trebuie facuta o prezentare detaliata, facandu-se totodata distinctie intre diversele tipuri de garantii recunoscute de legislatia romana si intre acestea si cele pe care legea romana nu le recunoaste.

Pentru fiecare element care se prezinta in cadrul postului "Active imobilizate" trebuie furnizate urmatoarele informatii in notele explicative:

valorile corespunzatoare elementului, la deschiderea si inchiderea exercitiului financiar

miscarile ocazionate de modificarea valorii in cursul exercitiului, intrari, iesiri si transferuri

Valorile corespunzatoare elementelor vor fi determinate pe baza urmatoarelor criterii:

costul de achizitie

costul de productie

oricare alt criteriu dintre urmatoarele: costul istoric, reevaluarea imobilizarilor corporale, conform cu reglementarile legale in vigoare, evaluarea prin metode care sunt destinate sa tina seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei, fara a se tine seama de amortizare si de provizioanele pentru depreciere

Pentru fiecare activ imobilizat se vor prezenta urmatoarele:

valoarea amortizarii cumulate si a provizioanelor pentru depreciere la inceputul si sfarsitul exercitiului

valoarea amortizarii cumulate si a provizioanelor pentru depreciere referitoare la exercitiul financiar respectiv

valoarea ajustarilor efectuate cu privire la amortizari si provizioane pentru depreciere in cursul exercitiului, ca urmare a iesirii de active imobilizate din patrimoniu

valoarea ajustarilor efectuate asupra amortizarilor si provizioanelor pentru depreciere care privesc exercitiile anterioare

In cazul in care in primul exercitiu financiar de aplicare a acestor reglementari costul de achizitie sau costul de productie al unui activ nu este cunoscut si nu exista informatii privind preturile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lui sau in cazul in care astfel de informatii nu pot fi obtinute fara cheltuieli sau intarzieri nejustificate, costul de achizitie sau costul de productie va fi reprezentat de valoarea justa atribuita activului. Aceasta situatie va fi prezentata la inceputul exercitiului financiar.

Drepturile asupra imobilizarilor si alte drepturi similare vor fi prezentate la elementele bilantiere corespunzatoare.

Cheltuielile efectuate in cursul exercitiului financiar, dar carese refera la un exercitiu ulterior, se vor prezenta la postul bilantier "Cheltuieli in avans". Veniturile angajate figureaza la "Creante".

Veniturile recunoscute inainte de data inchiderii exercitiului, dar care se refera la un exercitiu financiar ulterior, se vor prezenta la "Venituri in avans". Cheltuielile angajate sunt inscrise la "Datorii".

Un provizion va fi recunoscut numai in momentul in care:

o intreprindere are o obligatie curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment     anterior

este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva

poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei. Daca aceste conditii nu sunt     indeplinite, nu trebuie recunoscut un provizion.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor elementelor de activ, iar suma lor trebuie corelata strict cu riscurile si cheltuielile previzibile.

Provizioanele care figureaza in bilant la postul "Alte provizioane" trebuie prezentate in notele explicative in masura in care acestea sunt semnificative.

Analizat prin prisma teoriei modelarii, bilantul este un model structural privind activul si pasivul ca multimi ale patrimoniului unei unitati gestionare. In activul bilantului, elementele sunt structurate astfel:

a) Active imobilizate sau fixe, denumite si active pe termen lung, sunt achizitionate in vederea utilizarii durabile. Sunt asociate deciziei de investitie si se materializeaza in bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create de intreprindere, destinate sa serveasca o perioada indelungata activitatea unitatii patrimoniale.

a₁) Imobilizarile necorporale cuprind acele valori economice de investitie, care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete. Cuprind:

- cheltuieli de constituire (de fondare), care reprezinta cheltuieli ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii, precum si cele de fuzionare. In structura lor se disting: taxe si cheltuieli de inscriere si inmatriculare; cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni; cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate; cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrari sau obiective de cercetare. Se amortizeaza in cel mult cinci ani.

- concesiuni, brevete, licente, marci de fabrica si alte drepturi asimilate cuprind toate cheltuielile efectuate pentru amortizarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu.    Amortizarea acestor cheltuieli are loc pe toata durata cat intreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizari.

- fondul comercial reprezinta acea parte din fondul de comert care nu figureaza in celelalte elemente de patrimoniu, dar concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului activitatii firmei, cum sunt: clientela, vadul, debuseele, reputatia.

a₂) Imobilizarile corporale (imobilizari materiale sau active fixe tangibile) reprezinta bunurile materiale de folosinta indelungata, utilizate in activitatea unei intreprinderi. Ele constituie substanta unei intreprinderi, instrumentul sau industrial sau comercial, fiind alcatuite din terenuri si mijloace fixe (cladiri, masini, utilaje, instalatii si mijloace de transport etc.). In situatia in care bunurile materiale procurate sau create nu sunt terminate, ele sunt incluse in categoria imobilizarilor in curs sau a investitiilor in curs.

a₃) Imobilizarile financiare (investitii financiare sau de portofoliu) cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati, sub forma: titlurilor de participare, altor titluri financiare imobilizate, creantelor atasate participatiilor, imprumuturilor acordate si altor imobilizari financiare.

- titlurile de participare reprezinta titlurile de valoare sub forma de actiuni sau parti sociale investite de titularul de patrimoniu in capitalul altor unitati patrimoniale. Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea unei anumite influente sau a unui control in gestiunea societatilor emitente ale acestor titluri.

- titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sunt dobandite de unitatea patrimoniala in vederea realizarii unor venituri financiare, fara ca acestea sa poata interveni in gestiunea unitatii patrimoniale emitente.

- creantele imobilizate sunt formate din: creante legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate.

b) Activele circulante reprezinta ansamblul elementelor patrimoniale necesare realizarii ciclului de exploatare. Ele nu au vocatia de a ramane durabil in intreprindere, cu exceptia acelor elemente legate de particularitatile procesului de fabricatie.

b₁) Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin in cadrul ciclului de exploatare fie pentru a fi vandute in aceeasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari.

b₂) Creantele sunt drepturi potentiale pe termen scurt ale intreprinderii, ce decurg din relatiile cu diverse persoane fizice sau juridice realizabile la anumite termene. Aceste drepturi pot fi generate de relatiile cu clientii sau de cele necomerciale cu personalul, statul, asociatii sau alti debitori.

b₃) Disponibilitatile reprezinta numerarul si valorile asimilate acestuia, iar plasamentele sunt titluri achizitionate de intreprindere in vederea realizarii unui castig de capital sau de venit intr-un termen scurt.

c) Conturile de regularizare si asimilate sunt formate din: cheltuieli efectuate in avans, diferentele de conversie si primele privind rambursarea obligatiuni.

d) Primele privind rambursarea obligatiunilor reprezinta cheltuieli financiare capitalizate.

In ceea ce priveste pasivul bilantului, acesta reflecta sursele de finantare ale intreprinderii.

a) Capitalurile proprii (activul net) reprezinta masa patrimoniala ce apartine proprietarilor de intreprinderi, sume nedatorate la data incheierii exercitiului financiar. Categorii operationale existente in analiza financiara:

- capitalurile proprii se determina la finele exercitiului, inaintea repartizarii profitului

- situatia neta stabilita dupa repartizarea profitului prin insumarea posturilor: capital social, prime legate de capital, diferente din reevaluare, rezerve si rezultatul reportat.

- activul net corectat rezultat prin corectarea activului net contabil cu plusurile sau minusurile de valori latente.

Capitalurile proprii cuprind:

a₁) capitalul social este valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale, respectiv aportul in natura sau in numerar.

a₂) primele legate de capital se refera la primele de emisiune, de aport si de fuziune, acestea fiind surse generate de operatiile privind cresterea capitalului social.

a₃) diferentele din reevaluare sunt egale cu soldul dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea inregistrata (mai mica) a activului reevaluat, care se transfera fie la capital social, fie la rezerve.

a₄) rezervele sunt rezultate prin capitalizarea profitului si sunt formate din: rezerve legale, rezerve statutare si alte rezerve.   

b) Capitalurile straine sunt formate din datoriile persoanei juridice, indiferent ca acestea sunt pe termen scurt sau lung. Se inregistreaza in contabilitate la valoarea nominala.

b₁) datoriile pe termen scurt reprezinta sume ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an. Din aceasta categorie fac parte datoriile fata de furnizori, datoriile fiscale si cele sociale (fond de sanatate, somaj, asigurari sociale), credite pe termen scurt.

b₂) datoriile pe termen lung sunt sume ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an. In aceasta categorie se includ creditele bancare pe termen mediu si lung.

c) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru litigii, amenzi, penalitati, despagubiri, daune, alte datorii incerte, cheltuieli legate de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantiile acordate clientilor.