Limite ale aplicarii legii contractului de Comert International

Limite ale aplicarii legii contractului

La modul general legea 105/1992 stabileste ca aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international privat sau daca a deveni competenta prin frauda. In cazul inlaturarii legii straine se aplica legea romana.

Conventia de la Roma (CR) si Reg. Roma I fac si ele referire la ordinea publica. Astfel potrivit Reg. Roma I aplicarea unei dispozitii din legea oricarei tari mentionata in acest Reg. poate fi refuzata daca o astfel de aplicare este incompatibila in mod expres cu ordinea publica a forului competent. Dispozitii similare exista in cadrul CR.

Daca se considera ca in arbitrajul international exista o lege a forului va trebui sa se tina seama de ordinea publica de DIP din tara unde se afla sediul arbitrajului.

In conditiile in care se accepta insa ca in arbitrajul international nu exista o lege a forului inseamna ca Tribunalul Arbitral este obligat sa tina seama numai de normele ordinii publice transnationale. Continutul ordinii publice transnationale este dat de conventii internationale, rezolutii, declaratii, recomandari care emana de la organizatii internationale cu vocatie universala (de ex. ONU) sau cu vocatie regionala (ex. Consiliul Europei) precum si de principiile de drept comune sistemelor juridice ale statelor, evidentiate in practica arbitrala pe baza unei analize de drept comparat.

Prin regulile ordinii publice transnationale se ocrotesc atat valori cu caracter economic (de ex. regula prin care se admite valabilitatea clauzelor de consolidare valutara in cadrul contractelor internationale) precum si valori fundamentale ale societatii care depasesc consideratiile de ordin economic (de pilda regula prin care se interzice comertul cu droguri, interzicerea coruptiei, interzicerea sclaviei, protectia mediului inconjurator).

Regulile ordinii publice transnationale pot si chiar trebuie sa fie invocate din oficiu de catre Tribunalul Arbitral. In cazul in care se invoca ordinea publica de DIP din tara forului, dispozitiile legii straine care contravin ordinii publice sunt inlaturate de la aplicare iar in golul ramas se aplica prevederile legii forului.

Invocarea ordinii publice transnationale in materia arbitrajului international prezinta particularitatea ca dispozitiile legii in mod obisnuit competente sunt inlaturate de la aplicare si se ia in considerare o regula apartinand ordinii publice transnationale.

Cu toate ca arbitrii nu sunt obligati sa respecte decat regulile ordinii publice transnationale, este recomandabil ca ei sa tina seama de normele de ordine publica de DIP ale tarii unde se afla sediul arbitrajului pentru ca hotararea arbitrala sa fie eficace.

In general o hotarare arbitrala poate fi desfiintata prin actiunea in anulare promovata in tara unde s-a desfasurat arbitrajul pe motiv ca hotararea contravine ordinii publice a acelei tari. Eventual arbitrii vor lua in considerare inclusiv normele de ordine publica de DIP din tara unde se va solicita recunoasterea si executarea sentintei arbitrale straine.

Fraudarea legii aplicabile este rar intalnita in materie contractuala intrucat partile pot alege legea aplicabila contactului. Totusi nu este total exclusa introducerea in mod artificial in cadrul raportului juridic al unui element de extraneitate pentru a determina aparitia unui conflict de legi in spatiu sau fraudarea legii aplicabile in conditiile in care partile pot sa aleaga legea contractului dar aceasta poate fi numai legea unei tari cu care contactul are legatura prin elementele sale de fapt.

Mai retinem ca Reg Roma I cuprinde dupa cum am aratat o serie de dispozitii ca vizeaza prevenirea fraudarii prevederilor din cadrul dreptului comunitar.

O alta limita a aplicarii legii contactului este reprezentata de normele de aplicare imediata sau de aplicare necesara. Potrivit Reg Roma I normele de aplicare imediata sunt dispozitiile imperative a caror respectare este considerata ca fiind esentiala de catre o anumita tara pentru salvgardarea intereselor sale publice precum organizarea politica sociala sau economica. Aceste norme sunt aplicabile oricarei situatii care intra in domeniul lor de aplicare indiferent care ar fi legea contractului.

Dupa cum se poate observa in cuprinsul Reg Roma I sunt folosite 2 criterii in scopul definirii normelor de aplicare imediata: criteriul finalist si cel formal.

Potrivit criteriului finalist normele de aplicare imediata sunt norme imperative a caror respectare este necesara in scopul salvgardarii organizarii politice sociale sau economice ale statului.

Potrivit criteriului formal normele de aplicare imediata sunt norme imperative a caror domeniu de aplicare este mai larg decat ar rezulta prin folosirea normei conflictuale corespunzatoare.

Atat potrivit CR cat si in conformitate cu dispozitiile Reg Roma I nu se poate aduce atingere aplicarii prevederilor imperative derogatorii din legea forului competent. In alte cuvinte normele de aplicare imediata ale tarii forului au prioritate atat in raport cu normele de aplicare imediata continute de legea contractului cat si in raport cu normele de aplicare imediata continute de alte legi.

Reg Roma I mai prevede ca este posibila luarea in considerare a normelor de aplicare imediata ale legii tarii unde trebuie sa fie sau au fost indeplinite obligatiile contractuale in masura in care aceste dispozitii imperative derogatorii fac ilegala executare contractului.

Pentru a se decide daca va fi sau nu luate in considerare, normele de aplicare imediata ale lex locii executionis se va tine seama de natura si obiectul acestora precum si de consecintele aplicarii sau neaplicarii lor.

In cazul in care se admite ideea ca in arbitrajul international nu exista o lege a forului inseamna ca pentru Tribunalul arbitrar toate normele de aplicare imediata sunt norme de aplicare imediata straina. Arbitrii vor tine seama fireste de normele de aplicare imediata apartinand legii contractului.

In ceea ce priveste luarea in considerare a altor norme de aplicare imediata apartinand legilor unor state cu care raportul juridic are legatura prin elementele sale de fapt, vor putea sa fie avute in vedere criteriile mentionate in Reg Roma I. Astfel se va tine seama de natura si obiectul diferitelor norme de aplicare imediata precum si de consecintele aplicarii sau neaplicarii lor.

Clauze generale in cadrul contractelor de Comert International

Clauze de mentinere a valorii

Acestea sunt clauze prin care se urmareste mentinerea valorii contractelor in cazul unei deprecieri sau a unei intariri a monedei de plata precum si clauzele prin care este prevenita escaladarea pretului marfii, serviciilor sau manoperei.

Clauzele de mentinere a valorii se clasifica in:

clauze de consolidare valutara

clauze care confera anumite optiuni creditorului

clauze prin care poate fi prevenita escaladarea pretului marfii, serviciilor sau manoperei.

a)      Clauzele de consolidare valutara sunt: clauza monovalutara, clauza aur si clauza plurivalutara.

. In cazul clauzelor monovalutare exista o moneda de plata si o moneda de cont. Moneda de cont arata valoarea obligatiei monetare. Aceasta este o moneda relativ stabila precum euro, franc elvetian, lira sterlina.

Moneda de plata este moneda in care se va libera debitorul de obligatiile asumate.

Moneda de plata fiind raportata la o anumita moneda de cont inseamna ca pretul se modifica in mod corespunzator in cazul in care raportul intre moneda de plata si moneda de cont se schimba la momentul platii fata de raportul existent la momentul incheierii contractului.

Intr-o varianta a clauzei monovalutare se poate prevedea ca pretul se va modifica numai daca la momentul platii raportul dintre moneda de plata si cea de cont s-a schimbat cu cel putin un anumit procent ( de ex. cu cel putin 10%) fata de raportul existent la momentul incheierii contractului.

. In cazul clauzei de aur moneda de plata este raportata la valoarea aurului. In prezent asemenea clauze sunt, insa, rar folosite intrucat aurul a devenit o marfa iar valoarea sa inregistreaza fluctuatii importante pe piata.

. Clauza plurivalutara asigura in cea mai mare masura mentinerea valorii contractului. In cazul acesteia moneda de plata este raportata la o moneda compozita a carei valoare este stabilita pe baza unui cos de valute. Nimic nu impiedica partile sa imagineze o formula de calcul pentru determinarea valorii unei anumite monede compozite. Totusi, de regula se ia in considerare in practica moneda compozita a unei anumite institutii internationale.

Asa este de pilda DST ( Drepturi Speciale de Tragere ) care este moneda compozita a FNI.

b)      Clauzele care confera anumite optiuni creditorului sunt clauze de optiune a monedei liberatorii si clauza de optiune a locului de plata.

. In cazul clauzei de optiune a monedei liberatorii partile iau in considerare 2 sau mai multe monede, fiecare dintre acestea fiind atat monede de cont cat si monede de plata. La scadenta creditorul va solicita sa se faca plata in una dintre monedele prevazute in contract. De ex. printr-o clauza de optiune a monedei liberatorii partile pot stabili plata la scadenta a 10.000 euro sau 37.000 lei.

. In cazul clauzei de optiune a locului de plata partile preved o moneda de cont si mai multe locuri de plata. Moneda de plata va fi moneda statului unde la scadenta creditorul va solicita sa se faca plata. Astfel partile pot stabili de ex. ca la scadenta debitorul va plati echivalentul a 10.000 euro la Bucuresti sau la Geneva, in functie de solicitarea creditorului. Daca plata va fi ceruta la Bucuresti moneda de plata va fi leul.

c)      Clauzele prin care poate fi prevenita escaladarea pretului marfii,

serviciilor sau manoperei sunt clauze de recalculare si clauze de postcalculare a pretului.

. In cazul clauzei de recalculare a pretului, pretul este raportat la valoarea unei materii prime (de ex. barilul la petrol). Daca valoarea materiei prime se modifica intre momentul incheierii contractului si momentul platii pretul se va schimba in mod corespunzator. In cadrul unei formule matematice mai complexe pretul poate fi raportat la valoarea mai multor materii prime sau materiale care sunt necesare in vederea executarii contractului.

. Clauza de postcalculare a pretului are 2 componente: cheltuielile in natura si respectiv salariile si beneficiile debitorului lucrarii.

Pretul contractului urmeaza sa fie definitivat dupa finalizarea lucrarii, obiect al contractului.

Clauza de postcalculare a pretului permite creditorului lucrarii sa solicite realizarea acesteia cu mijloacele tehnice cele mai moderne si sa verifice facturile emise de debitorul lucrarii. Cresterile costurilor cu materiile prime, cu materialele, cu forta de munca vor fi suportate insa integral de creditorul lucrarii.

Clauza ofertei concurente

Prin aceasta o parte contractanta denumita promitent se angajeaza fata de cealalta parte contractanta ( beneficiar ) ca in situatia in care pe parcursul executarii contractelor beneficiarul va primi de la un tert cunoscut si serios o oferta mai avantajoasa sub aspectul pretului, celelalte elemente ale ofertei fiind similare cu cele ale contractului ( indeosebi cele privind cantitatea si calitatea marfurilor, termenele de livrare ) sa adapteze contractul la termenii ofertei concurente, in caz contrar contractul va fi reziliat.

Intr-o varianta a clauzei ofertei concurente se poate prevedea ca in eventualitatea in care furnizorul refuza modificarea contractului acesta va fi suspendat pe o anumita perioada de timp ( de ex. pe durata a 6 luni).

Pe perioada suspendarii contractului beneficiarul se va putea aproviziona de la tertul concurent. Referirile din cuprinsul clauzei la un tert cunoscut si serios au menirea de a evita luarea in considerare a ofertelor de complezenta.

Pentru ca beneficiarul sa nu invoce prea frecvent clauza ofertei concurente, aceasta este susceptibila sa contina unele limitari. De ex. in cuprinsul clauzei se poate prevedea ca o oferta mai avantajoasa va putea fi invocata numai pana la o anumita data calendaristica a fiecarui an (de ex. numai pana la 1 feb. a fiecarui an); ca o oferta mai avantajoasa nu poate fi invocata in primul sau ultimul an de executare a contr.; ca o oferta mai avantajoasa nu va putea fi luata in considerare decat daca pretul din oferta este mai mic cu cel putin un anumit procent (de ex. 10%) fata de pretul contractului; ca in situatia in care contractul a fost modificat pa baza termenilor unei oferte concurente, o noua oferta mai avantajoasa nu va putea fi invocata inainte de implinirea unei anumite durate de timp, de ex. un an etc.

Clauza ofertei concurente poate sa determine deteriorarea raporturilor dintre beneficiar si tertul care-i transmite oferta daca tertul isi vede divulgata oferta concurentului sau care este promitentul. Remediul preconizat consta in desemnarea prin contract a unui expert in care promitentul si beneficiarul au incredere. Acesta ar urma sa consulte oferta tertului si sa certifice apoi promitentului existenta si caracterul ei mai avantajos.

Pe de alta parte clauza ofertei concurente poate sa aiba dupa cum am vazut consecinte negative in domeniul concurentei. Jurisprudenta Hoffman la Roche este relevanta in acest sens.

Clauza clientului cel mai favorizat

Prin aceasta clauza o parte contractanta denumita promitent se

angajeaza fata de cealalta parte contractanta denumita beneficiar ca in situatia in care pe parcursul executarii contractului va incheia cu un tert un alt contract ca va contine un pret mai avantajos fata de pretul din contractul initial, celelalte elemente elemente ale contractului subsecvent fiind similare celor ale contractului initial (indeosebi cele privind cantitatea si calitatea marfurilor, termenele de livrare) sa accepte modificarea contractului initial in functie de conditiile mai avantajoase consimtite tertului in contractul subsecvent.

Atat clauza ofertei concurente cat si clauza clientului cel mai favorizat permit beneficiarului sa profite de modificarea conditiilor pietei intr-un sens ce ii este favorabil. Daca beneficiarul s-ar putea prevala la un anumit moment de ambele clauze, el va urma sa opteze pentru varianta ce ii este mai avantajoasa.

Clauza clientului cel mai favorizat se deosebeste de clauza ofertei concurente sub mai multe aspecte:

potrivit clauzei clientului cel mai favorizat adaptarea contractului dintre promitent si beneficiar este determinata de un contract mai avantajos incheiat de promitent cu un tert; conforma clauzei ofertei concurente adaptarea contractului dintre promitent si beneficiar este determinata de o oferta prezentata beneficiarului de un tert

clauza clientului cel mai favorizat nu permite in mod obisnuit rezilierea contractului dintre promitent si beneficiar intrucat se considera ca daca promitentul a putut acorda conditii mai avantajoase unui tert, va fi firesc ca el sa consimta acordarea respectivelor conditii si contractantului initial; in cazul clauza ofertei concurente este insa posibil ca promitentul sa nu poata sau sa nu doreasca sa adapteze contractul in functie de termenii ofertei concurente

in cazul clauzei clientului cel mai favorizat trebuie instituit un mecanism de control al registrelor comerciale ale promitentului pentru a se stabili daca acesta isi respecta sau nu obligatiile asumate. Cum verificarea directa de catre beneficiar a registrelor comerciale ale promitentului este putin probabil sa fie acceptata de promitent, partile vor trebui sa desemneze prin contract un expert care sa poata consulta registrele comerciale ale promitentului si sa ii transmita beneficiarul cele constatate. Clauza ofertei concurente nu necesita instituirea unui mecanism de control intrucat oferta mai avantajoasa este edresata chiar beneficiarului.

De regula in cazul clauzei clientului cel mai favorizat modificarea contractului dintre promitent si beneficiar se realizeaza de la momentul la care promitentul a consimtit acordarea unor conditii mai avantajoase unui tert in cadrul unui contract subsecvent. Totusi partile pot sa prevada ca promitentul il va aviza pe beneficiar in ceea ce priveste acordarea unor conditii mai favorabile unui tert iar contractul dintre promitent si beneficiar va fi modificat numai dupa momentul la care promitentul primeste accesptul beneficiarului in acest sens.

Clauza clientului cel mai favorizat este susceptibila si ea de anumite limitari. Astfel in eventualitatea in care promitentul doreste sa penetreze pe o anumita piata inca neexplorata, el ar putea fi de acord sa consimta potentialilor clienti de pe acea piata acordarea unor conditii mai avantajoase fara ca aceasta sa insemne, insa, modificarea contractului incheiat cu beneficiarul.

Clauza clientului cel mai favorizat ar putea in anumie conditii sa aiba consecinte negative in domeniul concurentei. Astfel in imprejurarea in care incheierea unor noi contracte de catre promitent nu este posibila decat daca acesta accepta acordarea unor conditii mai avantajoase, promitentul ar putea sa fie inclinat sa nu perfecteze noi contracte pe motiv ca aceasta ar conduce la modificarea contractelor deja incheiate si care contin o clauza clientului cel mai favorizat. Un asemenea comportament ar avea consecinte negative in domeniul concurtentei.

4. Clauza de hardship sau de impreviziune

Prin aceasta clauza partile stabilesc ca in situatia in care pe parcursul executarii contractului prestatia uneia dintre ele devine excesiv de oneroasa ca urmare a unui eveniment exterior vointei partilor si imprevizibil la momentul incheierii contractului, ele sa negocieze adaptarea contractului in vederea restabilirii echilibrului contractului initial.

Clauza de hardship este reglementata de legea contractului, ea poate fi inclusa intr-un contract pe motiv ca legea contractului nu admite impreviziunea sau pentru ca legea contractului reglementeaza impreviziunea dar dispozitiile legale aplicabile sunt considerate de parti prea restrictive ori dimpotriva prea suple.

In general prevederile legale din cadrul sistemelor juridice ale statelor au in materie caracter supletiv. Prin urmare partile pot introduce in contracte o clauza de hardship.

Daca ne raportam la regula lex mercatoria se poate observa ca regula pacta sunt servanda are prioritate in raport cu regula rebus sic stantibus.

In general invocarea unei clauze de hardship trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

ulterior mementului incheierii contractului trebuie sa se produca un eveniment exterior vointei partilor si imprevizibil la momentul perfectarii actului juridic. Cerinta imprevizibilitatii este indeplinita chiar daca partile au fost constiente de posibilitatea producerii unui anumit eveniment. Important este ca partile nu au putu sa-i prevada mementul aparitiei, intiderea si repercursiunile

evenimentul care se produce trebuie sa determine ruperea echilibrului contractual astfel prestatia uneia dintre parti trebuie sa devina excesiv de oneroasa. Aceasta cerinta se analizeaza in raport cu intregul contract nu doar in functie de una sau mai multe prestatii.

Partea afectata de evenimentul de hardship va notifica cocontractantului aparitia acestuia si ii va propune solutii in vederea modificarii contractului. Cererea de adaptare a contractului nu suspenda executarea acestuia. Prin urmare in situatia in care partile doresc sa fie adoptata o solutie diferita ele vor trebui sa o prevada expres in cadrul contractului. Primind notificarea partii afectata de evenimentul de hardship, cocontractantul are urmatoarele 3 posibilitati:

sa accepte existenta unui evenimet de hardship si solutiile propuse de partea afectata de acesta. In consecinta contractul va fi modificat pe baza propunerilor partii afectata de evenimentul de hardship

sa nu accepte existenta unui eveniment de hardship. In aceasta ipoteza organul de jurisdictie competent va trebui sa decida daca a intervenit sau nu un eveniment de hardship. In cazul in care raspunsul este negativ executarea contractului va continua potrivit termenilor sai initiali. Daca raspunsul este afirmativ partile vor trebui sa negocieze cu buna-credinta adaptarea contractului

sa accepte existenta unui evenimet de hardship dar sa nu fie de acord cu propunerile de adaptare a contractului prezentate de partea afectata. In acest caz partile vor trebui sa negocieze cu buna-credinta modificarea contr. Obligatia de a negocia adaptarea contractului este o obligatie de mijloace. Daca negocierile intre parti nu conduc la un rezultat reciproc acceptabil, contractul va continua potrivit termenilor sai initiali. O asemenea solutie este insa neconvenabila pentru partea afectata de evenimentul de hardship, ca atare apare recomandabil ca in cuprinsul clauzei de hardship partile sa stabileasca care va fi soarta contractului in eventualitatea in care negocierile dintre parti esueaza.