ABORDAREA AUDITULUI

ABORDAREA AUDITULUI

Exista o serie de norme elaborate de Comitetul International de Practici de Audit (TAPC), asimilate de Camera Auditorilor Financiari din Romania, care indruma auditorul in munca sa. Acestea cuprind principii si proceduri care trebuie urmate la efectuarea unui audit.

Firma de audit trebuie sa se asigure ca modelul de audit adoptat este consecvent cu aplicarea normelor in vigoare si, foarte important, ca este actualizat in functie de cele noi.

Cadrul general pentru audit

Standardele sunt grupate pe clase si stabilesc cadrul general pentru audit. Acestea includ:

Planificarea, controlul si tinerea evidentei

Auditorul trebuie sa planifice, sa controleze si sa tina evidenta activitatii sale in mod corespunzator.

Sistemele de contabilitate si controlul intern

Auditorul ar trebui sa evalueze sistemul de inregistrare si procesare a tranzactiilor al entitatii auditate si sa evalueze daca acesta este potrivit pentru a fi folosit ca baza pentru elaborarea situatiilor financiare. Aceasta va ajuta la planificarea activitatii de audit si la realizarea efectiva a procedurilor de audit.

Daca auditorul decide ca se poate baza pe controalele interne, trebuie sa evalueze aceste controale si sa efectueze teste de conformitate asupra lor.

Probele de audit

Auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit pentru a-i permite sa traga concluzii rezonabile pe baza lor.

Raportarea

Raportul de audit trebuie sa cuprinda o exprimare clara a opiniei pe baza evaluarii concluziilor trase conform probelor obtinute in cursul auditului.

Auditul

Desi standardele se aplica tuturor angajamentelor de audit, profesionalismul auditorului consta in aplicarea acestor principii avand in vedere caracteristicile fiecarui audit si gradul de risc determinat pentru fiecare client sau sector.

Intrucat aceste caracteristici pun auditorului probleme particulare, este esential ca acesti factori sa fie luati in considerare inainte de finalizarea unui model care sa fie conform cu standardele de audit.

Planificarea, controlul si tinerea evidentei

Auditorul trebuie sa inteleaga particularitatile sectorului de activitate al entitatii auditate sub aspectul naturii activitatii, al organizarii si al metodelor operationale utilizate in sectorul de activitate respectiv.

Planificarea

Pentru a realiza planificarea activitatii de audit, auditorul trebuie sa determine modul specific de abordare a auditului pentru fiecare client si sa documenteze acest lucru[1].

Pentru a determina modul de abordare a auditului, auditorul trebuie sa evalueze in primul rand riscul de audit al entitatii. Pentru aceasta, auditorul ia in considerare riscurile inerente pentru intreaga entitate si pentru domeniile specifice si semnificative ale entitatii (active, pasive, venituri si cheltuieli). Vezi sectiunea F.

O data identificat riscul, auditorul va trebui sa determine marimea esantionului. Aceasta poate fi determinata pe baza rationamentului profesional, adica de catre fiecare practician pe baza unor factori cunoscuti la momentul respectiv sau prin utilizarea unui model bazat pe risc. Vezi sectiunea F.

Controlul activitatii de audit

Indiferent de marimea firmei care executa auditul, trebuie aplicate anumite proceduri pentru a controla modul de efectuare a activitatii de audit. Desi structurile manageriale variaza in functie de marimea firmei de audit, este important ca auditorul care intocmeste raportul sa fie convins ca munca desfasurata se situeaza la un standard acceptabil. Conducerea si supravegherea personalului de audit, precum si verificarea activitatii acestuia sunt de aceea foarte importante. Perceptia pe care o persoana responsabila de angajament o are despre nivelul profesional al personalului implicat in efectuarea auditului si complexitatea angajamentului vor determina gradul si nivelul controlului executat de responsabilul misiunii de audit. Vezi capitolul 3.

Documentatia de audit

Calitatea documentelor de lucru determina calitatea auditului prin furnizarea probelor asupra activitatii desfasurate si a concluziilor trase. "Testul suprem" al calitatii documentatiei este dat de situatia in care un auditor cu experienta, fara legaturi anterioare cu angajamentul respectiv, va putea evalua, pornind de la documentele de lucru, ceea ce s-a facut si baza pe care s-au tras concluziile.

Sistemele de contabilitate si controalele interne

Auditorul trebuie sa faca o evaluare a sistemului de contabilitate al entitatii auditate, deoarece fara aceste informatii este imposibila confirmarea faptului ca programele de audit vor trata adecvat toate aspectele referitoare la activitatea clientului.

Dupa formarea opiniei asupra sistemului contabil, sunt necesare convertirea acesteia intr-un model de audit eficient si elaborarea programelor de audit pentru a tine evidenta corespunzatore a activitatii desfasurate.

Auditorul trebuie de asemenea sa cunoasca si sa evalueze sistemele de control ale entitatii auditate. In functie de calitatea controlului intern, auditorul poate determina masura in care se poate baza pe controlul intern in efectuarea procedurilor de audit. Auditorul poate determina, in aceste conditii, tipul si profunzimea testelor de fond cu implicatii directe asupra planificarii activitatii de audit

Probele de audit

Un dosar de audit trebuie sa contina suficiente probe de audit pentru a sprijini concluziile trase pe baza lor, pe care se intemeiaza opinia de audit asupra situatiilor financiare. Probele pe care auditorul le obtine in cursul auditului trebuie sa satisfaca urmatoarele obiective:

(a) existenta: un activ sau o obligatie exista la un moment dat;

(b) drepturi si obligatii: un activ sau o obligatie apartine entitatii la o anumita data;

(c) aparitie: o tranzactie sau un eveniment a avut loc in cursul perioadei si apartine entitatii;

(d) exhaustivitate: nu exista active, obligatii, tranzactii sau evenimente neinregistrate ori elemente neprezentate;

(e) valoare: un activ sau o obligatie este inregistrata la o valoare contabila corespunzatoare;

(f) comensurare: o tranzactie sau un eveniment este inregistrat la valoarea adecvata, iar veniturile si cheltuielile sunt alocate perioadei corespunzatoare;

(g) prezentare: un element este prezentat, clasificat si descris conform cadrului de raportare aplicabil (de exemplu, legislatia specifica si standardele contabile aplicabile).

Auditorul trebuie sa utilizeze rationamentul sau profesional pentru a determina volumul probelor de audit necesare angajamentului respectiv, iar aceasta va depinde de factori precum cunoasterea de catre auditor a clientului si a sectorului in care acesta isi desfasoara activitatea, evaluarea riscului si disponibilitatea si taria probelor de audit. Probele pot fi obtinute utilizand una dintre urmatoarele tehnici:

Inspectia    - revizuirea si examinarea inregistrarilor, documentelor sau activelor materializate.

Observatia - asistarea la o operatie sau la unele proceduri in timp ce acestea se deruleaza.

Investigatia si confirmarea - obtinerea de informatii din surse din afara entitatii auditate, cum ar fi bancile, furnizorii si clientii, precum si din interiorul entitatii auditate, de la conducere si angajati.

Calculul    - verificarea exactitatii matematice a inregistrarilor contabile sau efectuarea de calcule independente.

Proceduri analitice - analizarea corelatiilor dintre datele financiare din cadrul aceleiasi perioade sau din perioade diferite.

Raportul de audit

Rezultatul final al activitatii de audit consta in elaborarea sau aprobarea de catre auditorul coordonator a unui raport de audit corespunzator asupra situatiilor financiare, pe baza rezultatelor si a concluziilor obtinute, si in care opinia este clar exprimata.

Auditorii au obligatia legala de a efectua un raport pentru actionari asupra conturilor examinate de ei si asupra bilantului si contului de profil si pierderi.

Raportul auditorilor trebuie sa stabileasca daca, in opinia auditorului, situatiile financiare ofera o imagine fidela a pozitiei financiare a societatii la data raportarii, a rezultatelor activitatii ei si a fluxurilor de numerar pentru perioada auditata, in concordanta cu reglementarile in vigoare.

Standardele de audit

Standardul de audit 700, "Raportul auditorului asupra situatiilor financiare", cere ca auditorii sa specifice in raportul lor daca sunt respectate sau nu standardele de audit, impreuna cu motivele abaterii de Ia acestea. Aceasta cerinta este necesara pentru a oferi siguranta ca auditul a fost efectuat in acord cu standardele stabilite.