AJUTORUL IN ZONE DEFAVORIZATE

AJUTORUL IN ZONE DEFAVORIZATE

1. Introducere

Motivul principal care sta la baza tratarii speciale a zonelor urbane este acela de a cauta solutii la problemele legate de dezvoltare, competitivitate si ocuparea fortei de munca in respectivele zone ale orasului. Aceste zone, unde indicatorii socio-economici sunt semnificativ mai slabi decat media oraselor de care apartin, au o asemenea concentrare a handicapurilor incat sunt incapabile sa atraga sau, pur si simplu, sa pastreze o textura adecvata a afacerilor, piatra de temelie a oricarei dezvoltari economice. Forta de munca necalificata, saracia constanta a populatiei, care este semnul puterii de cumparare scazute si consumului scazut, rata criminalitatii care indica un grad ridicat de nesiguranta, rata mare a somajului, deteriorarea mediului inconjurator si a infrastructurii publice, precum si standardul scazut al locurilor de agrement reprezinta probleme care fac ca regiunea sa fie respinsa de lumea afacerilor in favoarea districtelor mai potrivite pentru activitatile economice sanatoase.

2. Cadrul de reglementare

Avand in vedere ci celelalte instrumente (existente) ale ajutoarelor de stat nu s-au dovedit capabile sa rezolve aceasta problema, Comisia a adoptat in 1997 un cadru special prin intermediul caruia spera sa dea un impuls ocuparii fortei de munca si investitiilor in zonele implicate - Liniile directoare cu privire la ajutoarele de stat pentru activitatile din zone urbane defavorizate. Obiectul acestor linii directoare este de a stabili o modalitate prin care statele membre sa poata acorda ajutoare unor intreprinderi situate in zonele respective, cu indeplinirea criteriilor de necesitate si proportionalitate.

Motivele pentru care a fost necesar un set separat de reglementari menite sa rezolve problema ajutoarelor pentru activitatile din zonele urbane defavorizate pot fi descrise dupa cum urmeaza :

- Reglementarile privind ajutoarele regionale nu prevad posibilitatea acordarii de ajutoare agentilor economici situati in marile aglomerari urbane ( in principal din cauza indicatorului PIB pe cap de locuitor) sau intreprinderilor care ies din domeniul investitiilor ( trebuie retinut faptul ca numai investitiile initiale se iau in considerare). Aceste reglementari nu permit luarea in considerare a entitatilor geografice mici si nu dau posibilitatea concentrarii masurilor asupra IMM-urilor pentru a le rezolva problemele specifice.

- Reglementarile care stau la baza ajutoarelor pentru IMM-uri ofera posibilitati limitate in ceea ce priveste intensitatea, in afara zonelor asistate din cadrul planurilor de ajutor regional.

- Reglementarile cu privire la ajutoarele pentru ocuparea fortei de munca nu se refera la crearea de locuri de munca legate de investitii in productie, care fac obiectul conditiilor normale si criteriilor aplicabile la ajutoarele pentru investitii.

3. Eligibilitatea proiectului

Trebuie indeplinite anumite conditii pentru ca Comisia sa fie de parere ca ajutoarele acordate unor intreprinderi situate in zone urbane defavorizate nu afecteaza comertul dintre Statele membre si, prin urmare, nu constituie ajutor in sensul Articolului 87(1) CE si ca ajutorul respectiv este compatibil cu piata comuna deoarece efectele sale asupra comertului intracomunitar nu contravin interesului comun.

Ajutoarele pentru intreprinderile situate in zone urbane dificile si limitate geografic se pot justifica daca zonele respective indeplinesc urmatoarele criterii :

sunt identificabile si omogene din punct de vedere geografic si

au o populatie cuprinsa intre 10.000 si 30.000 de locuitori si apartin oraselor sau aglomerarilor urbane cu cel putin 100.000 de locuitori si

prezinta date statistice semnificativ mai proaste decat media nationala si decat media oraselor sau aglomerarilor urbane de care apartin, indiferent de gradul de prosperitate al acestora din urma,

sau

au fost selectate in cadrul initiativei comunitare urbane.

Mai jos sunt redate alte prevederi ale Comisiei in aceasta privinta :

nivelul populatiei implicat de acest tip de asistenta de stat a fost fixat la 1% din populatia nationala ;

Numai intreprinderile mici se pot incadra la exceptarile prevazute de liniile directoare ;

Intreprinderile mici situate in zone urbane defavorizate care desfasoara activitatile enumerate in Anexa la Liniile directoare, cu conditia ca activitatile lor sa nu aiba caracter transnational, trebuie considerate a nu fi supuse restrictiilor de la Articolul 87 (1) CE, acestea neafectand comertul dintre Statele membre.

Atat intreprinderile noi, cat si cele deja existente pot beneficia de prevederile Liniilor directoare.

4. Intensitatea ajutorului

In cazul societatilor noi sau existente care doresc sa faca investitii, ajutorul va fi conditionat de crearea de locuri de munca si va fi fixat in functie de investitia initiala sau de numarul de locuri de munca create.

Nivelul maxim permis de ajutor, luand in considerare toate formele sale, este fixat la 26% echivalent net banesc in investitie sau 10.000 euro pentru fiecare loc de munca creat.

Pentru a asigura faptul ca avantajul competitiv de care beneficiaza o societate existenta nu este in nici un caz mai mare decat cel acordat de o societate noua care se infiinteaza in aceeasi zona urbana, este necesar intotdeauna sa se limiteze ajutorul disponibil pentru societatile existente la nivelurile aplicate in cazul societarilor noi. In acest scop, rata de 26% echivalent net banesc trebuie transferata la investitia deja facuta de agentul economic existent, iar rata de 10.000 euro pentru fiecare loc de munca creat trebuie transferata la numarul de angajati care lucreaza deja in societatea respectiva.

5. Aspecte procedurale

Statele membre au obligatia de a notifica Comisiei orice schema de ajutor care are drept scop asistarea agentilor economici din zone urbane defavorizate.