AJUTOARE DE STAT SI PRACTICI ANTICONCURENTIALE. - STUDII DE CAZ

AJUTOARE DE STAT SI PRACTICI ANTICONCURENTIALE. - STUDII DE CAZ

1. Politica agricola comuna a Uniunii Europene

Propusa de catre Comisia Europeana in 1960, Politica Agricola Comuna (PAC) a fost si este o temelie a politicii Uniunii Europene (UE) referitoare (dar nu numai) la agricultura si la zonele rurale, avand drept scop fundamentarea unui cadru legal armonizat, pentru a se promova o oferta specifica adecvata, in vederea cresterii productivitatii si pentru asigurarea unui mediu tranzactional de piata convenabil atat pentru consumatori cat si pentru producatori. PAC-UE reprezinta in fapt un sistem concentrat de elaborare a deciziilor la nivel supranational, sistem care, in general, poate avea avantaje daca promotorii acestuia sunt capabili sa utilizeze rezultatele obtinute in vederea dezvoltarii eficientei si a economiei de scara ; castigurile de eficienta pot rezulta atunci cand se creeaza reguli, standarde si proceduri administrative comune eficiente.

In timp, prioritatile agricole europene au suferit unele deplasari. Dupa transferul de prioritate catre acordarea ajutoarelor directe pentru fermieri la inceputul anilor 1990, politica agricola a abordat o noua dimensiune cu incepere din 2003, perioada 2005-2007 marcand fundamentele transformarii si a definirii continutului actual al PAC.

Astfel, PAC a evoluat de la un sistem de productie bazat pe subventii catre un sistem orientat spre piata, in cadrul caruia sprijinul financiar direct acordat fermierilor este deconectat de la volumul efectiv de productie si este dependent de modul in care producatorii reusesc sa aplice si sa satisfaca prevederile normelor si standardelor de siguranta alimentara, de calitate, mediu, bunastare, sanatate a plantelor si a animalelor etc. (a se vedea si literatura referitoare la asa-zisul mecanism de cross-compliance tradus de catre noi prin conformitate multilaterala).

The Common Agricultural Policy Explained , publicatie a CE din 2004, prevede ca asistenta financiara in cadrul PAC este acordata pentru a reduce numarul de animale pe hectar, lasand loturile de pamant necultivate, creand iazuri si alte asemenea, sau plantand copaci si garduri vii, depasindu-se astfel limitele conventionale ale metodelor clasice aplicate in agricultura. Ajutoare suplimentare pot fi acordate acelor agricultori (fermieri) care se angajeaza sa aplice normele agricole de mediu pe o perioada de minimum cinci ani, asigurandu-si astfel ceea ce poate fi apreciat ca fiind o sursa sigura de venit .

Capitolul bugetar prevazut pentru PAC a fost timp de multi ani si este in continuare principala componenta a bugetului UE. Trebuie mentionat ca respectivul capitol bugetar s-a constituit ca sursa a unor neintelegeri majore atat intre Statele Membre ale UE, cat si intre UE si restul lumii.

Principala problema a PAC de care ne ocupam in cuprinsul acestui studiu a fost, si pare a fi in continuare (dupa opinia noastra), atribuirea neuniforma, disproportionata, gresit orientata, si, intr-un final logic, ineficienta a subventiilor PAC pentru fermierii europeni.

Cheltuielile comunitare pentru PAC in 2005 s-au ridicat la 48,5 mld. euro (cca. 42,6 % din bugetul comunitar), cu 11,2 % mai mult fata de anul 2004 cheltuielile totale pentru celelalte domenii reducandu-se la cca. 56,3 mld.).

Cei mai mari beneficiari ai acestor fonduri europene in cadrul PAC in 2005 au fost Franta, Germania, Spania si Italia . Aceste patru tari au totalizat 58,6% din bugetul PAC, astfel: Franta (20,7%), Germania (13,5%), Spania (13,3%) si Italia (11,4%). Marea Britanie s-a situat pe locul cinci cu 9% din bugetul PAC. Polonia, Ungaria si Republica Ceha, cele mai mari trei state nou intrate in UE, au beneficiat de 3,2%, 1,3% si respectiv 0,9% .

In 2006, UE a alocat aproximativ 55 mld. euro pentru agricultura (cca. 44,5% din nou agricultura fiind cel mai important domeniu in bugetul Uniunii). Cele mai mari alocari totale de subsidii per Stat Membru s-au prezentat dupa o distributie procentuala asemanatoare cu cea din anul 2005 .

Bugetul alocat din fonduri europene pentru agricultura in 2007 a fost, de asemenea, in jurul a 56 mld. euro (44,4 %) .

O intrebare retorica:

Sunt majoritatea cetatenilor europeni pregatiti si de acord sa plateasca fermierilor (agricultorilor) alocatii din banii publici?

La un Congres al Fermierilor Europeni care a avut loc la Strasbourg in octombrie 2006, Comisarul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, doamna M.F. Boel, a facut unele declaratii importante din care citam urmatoarele:

a . Majoritatea cetatenilor europeni sunt pregatiti pentru a aloca bani publici fermierilor, dar ei vor sa vada ca acesti bani se cheltuiesc cu folos;

b . Produsele fermelor sunt bunuri private marfuri destinate pietei . Gestionarea responsabila a terenului si tratamentul corespunzator aplicat animalelor de ferma sunt considerate bunuri publice ;

Alocarea directa si unica a subsidiilor (Single Farm Payment) si aplicarea regulilor de conformitate multilaterala (cross-compliance) separa bunurile private de bunurile publice. Avandu-se in vedere ca bunurile private sunt marfuri destinate pietei, banii publici vor fi in principal alocati pentru asigurarea furnizarii de bunuri publice . Cca. 90% din platile directe vor depinde de conformarea fermierilor la standardele ridicate care au in vedere protejarea mediului, grija pentru animale si sanatatea publica.

Aceste plati nu vor avea legatura cu productia efectiva

Vom folosi citatul de la pct. b. de mai sus intr-un alt capitol al prezentului studiu. Pentru moment precizam ca:

In acest Directoratul General pentru Agricultura din cadrul Comisiei Europene a fost, desigur, interesat sa evalueze opinia publica despre agricultura si PAC, atat pentru a afla cum privesc cetatenii UE agricultura in general, cat si pentru a aprecia reactiile acestora la evolutiile recente . Vom folosi in continuare cateva rezultate relevante conturate in urma unui studiu realizat in 2006 (si publicat in 2007) prin intervievarea cetatenilor din cele 25 de State Membre ale UE la acea vreme, precum si din Romania si Bulgaria fiind convinsi ca respectivele concluzii care pot fi extrase sunt valabile si astazi, in contextul EU 27. Deci:

In fiecare tara europeana agricultura si zonele rurale sunt vazute ca fiind de cea mai mare importanta pentru viitorul Europei cel putin trei sferturi din populatie crede ca agricultura si zonele rurale sunt importante, independent de factorii demografici. Astfel, 88% (aproape 9 din 10) dintre cei intervievati din cele 27 de state au raspuns ca ei considera aceste subiecte ca fiind foarte importante. Chiar si acolo unde s-a inregistrat cel mai scazut nivel de apreciere Irlanda si Bulgaria trei sferturi dintre respondenti au clasificat acest domeniu ca fiind important sau foarte important. Faptul ca in Irlanda (14%) si, in special, in Bulgaria (17%) s-a inregistrat o rata ridicata a raspunsurilor nu stiu indica faptul ca acolo opinia marginala este mai putin conturata.

In legatura cu constientizarea PAC trebuie precizat insa ca din aceleasi cercetari statistice a rezultat un cutremurator procentaj majoritar al europenilor (88%) care nu au auzit niciodata de PAC sau recunosc ca nu stiu cu adevarat ce inseamna aceasta.

Deci, reiteram intrebarea retorica de mai sus: Sunt majoritatea cetatenilor europeni pregatiti si de acord sa plateasca fermierilor (agricultorilor) alocatii din banii publici?

Mai notam aici ca principalele prioritati ale PAC, in conformitate cu constientizarea publica a europenilor, ar trebui sa fie:

a . grija pentru sanatatea si siguranta consumatorului , adica, citam: garantarea sanatatii si sigurantei produselor agricole; sprijinirea fermierilor pentru a-si adapta productia la asteptarile consumatorilor; favorizarea metodelor de productie organica; incurajarea productiei de calitate; asigurarea existentei informatiilor referitoare la provenienta produselor destinate hranei precum si la modalitatile de producere/procesare ale acestora; asigurarea disponibilitatii produselor agricole; asigurarea unor preturi rezonabile pentru comparatori (cca. 9% pentru acest ultim deziderat) cca. 42%;

b . grija pentru fermieri , adica, citam: asigurarea unui standard de viata corespunzator fermierilor, protectia familiilor tipice de fermieri cca. 20 %;

c. aspecte de competitivitate , adica, citam: imbunatatirea competitivitatii agriculturii europene, stabilizarea pietelor produselor agricole cca. 11%;

d. practicarea sustenabila si cu protejarea mediului a agriculturii , adica, citam: promovarea respectului pentru mediu, asigurarea tratamentului corespunzator pentru animalele din ferme, promovarea agriculturii sustenabile cca. 11%;

e. extinderea zonelor rurale cca. 5%.

Citand din nou unele din declaratiile recente ale doamnei Boel (4.b.): 90% din platile directe vor depinde de respectarea de catre fermieri a standardelor referitoare la protectia mediului, tratamentul corespunzator al animalelor si sanatatea publica, nu putem sa nu observam ca prioritatile declarate ale Comisarului European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (in directia acelor bunuri publice pentru care banii publici sunt cheltuit i cu precadere ) nu par a fi si principalele prioritati ale perceptiei publice europene.

Am vazut deci, pana acum, mai intai, ca o imens de mare parte dintre cetatenii europeni poseda cunostinte minime sau inexistente despre PAC (rezultatele cercetarilor indicand totusi ca, principial, majoritatea cetatenilor UE considera acest capitol ca fiind foarte important). Pe cale de consecinta, consideram ca o tinta extrem de importanta a tuturor politicienilor si a functionarilor unionali si nationali ar trebui sa fie sporirea constientizarii proprii si publice cu privire la continutul si important a subiectelor PAC .

In al doilea rand am evidentiat care sunt considerate a fi prioritatile PAC de catre cetatenii europeni.

In al treilea rand, si pentru a finaliza acest scurt excurs statistic, vom accentua ca cele mai credibile surse de informatie in materie de agricultura pentru cetatenii europeni sunt asociatiile pentru protectia consumatorilor si mediului (38%), expertii si specialistii in agricultura (34%) si fermierii si asociatiile acestora (28%) toate aceste entitati situandu-se cam la acelasi nivel al increderii. Oricum, mai trebuie sa subliniem si faptul ca acelasi studiu a oferit ca rezultate ca UE (cu 12%) si guvernele Statelor Membre (cu 10%) constituie surse credibile de informare, comparativ, pentru mici procentaje din populat ia uniunii .

O mica deschidere catre transparenta

Autorii prezentului studiu au simtit nevoia sa insereze aici cateva opinii importante despre sintagma de transparenta in contextul UE.

De exemplu, iata cateva citate din discursul domnului Siim Kallas, Vicepresedinte al Comisiei Europene si Comisar pentru Afaceri Administrative, Audit si Anti-frauda, din data de 3 martie 2005 :

Notiunea de transparenta a fost promovata catre prima linie a dezbaterii publice si se afla acum in topul agendei politice europene. Aceasta se datoreaza in primul rand si inainte de toate faptului ca acele institutii publice care se revendica a fi si functioneaza ca fiind transparente activeaza mult mai eficient si sunt apreciate la standarde inalte. Transparenta este o necesitate esentiala pentru integritatea si credibilitatea entitatilor politice locale, nationale si internationale . Transparenta nu este un deziderat in sine. Se poate spune ca scopul ei este sa promoveze reusitele evidentiabile pe termen lung precum si politicile probate in timp, prin aportarea castigarii unui sprijin public cat mai generalizat.

Desi s-ar putea contura, aparent, ca o cerinta facila, dificultatea acestui demers este si devine din ce in ce mai considerabila pentru ca publicul european tinde sa devina tot mai receptiv si mai put in ingaduitor

Cetatenii vor sa primeasca marfa pentru banii pe care ii platesc ei achita impozite si taxe si solicita la schimb o buna guvernare. Acolo unde asteptarile lor sunt inselate, cetatenii isi exprima revolta si exasperarea la urnele de vot.

De aceea, este necesar ca fiecare entitate politica sa constientizeze faptul ca transparenta trebuie sa fie o parte integranta a propriei politici.

Transparenta nu trebuie sa fie o abureala ca sa facem guvernul sa para credibil si nici un instrument de poleit realitatea. De-a lungul timpului, institutiile politice au crezut intotdeauna ca stiu ceea ce este mai bine pentru cetateni. In cadrul culturii politice a multor state cetatenii au fost mult timp priviti de catre factorii politici ca fiind obiecte si nu ca subiecte

De ce s-a simtit nevoia unei asemenea declaratii ? Poate, in primul rand, pentru ca tot mai multi cetateni europeni se adreseaza tot mai

des catre Comisia Europeana pentru aflarea unor informatii despre utilizarea bugetului UE, atunci cand asemenea informatii nu sunt transparente la nivel regional sau national.

Oricum, deocamdata, cadrul legal existent interzice explicit Comisiei Europene sa publice informatii despre beneficiarii subventiilor ( in special relativ la PAC ).

La data de 3 martie 2006 Comisia Europeana a adoptat Dosarul Verde al Initiativei Transparentei Europene (Green Paper on an European Transparency Initiative din care citam:

Comisia a subliniat importanta unui inalt nivel al transparentei pentru a se asigura ca Uniunea este deschisa catre securitatea publica de orice natura si ca activitatea sa poate fi comensurata. Comisia considera ca standardele inalte de securitate (n.a.: inclusiv, de ex., alimentara) sunt componente ale legitimitatii unei administratii moderne. Publicul european este indreptatit sa se astepte la servicii publice eficiente, masurabile din partea institutiilor publice si ca puterea si resursele incredintate acestor institutii sunt administrate cu grija si nu se abuzeaza niciodata de ele pentru castigul personal.

Totodata, insa, informatiile despre beneficiarii fondurilor europene cheltuite in parteneriat cu statele membre sunt la mana fiecarui Stat Membru si orice dezvaluire despre acest subiect este lasata la discret ia fiecarui Stat Membru si asta pentru ca o mare parte din bugetul UE (75,7% din totalul bugetului, insemnand cca. 86,6 milioane pe an) este cheltuita in parteneriat cu Statele Membre urmand o frumoasa declaratie de intentii pentru viitor Orice obligatie asumata a Statelor Membre va trebui, in consecinta, sa se bazeze pe un nou cadru legislativ european, direct aplicabil in toate Statele Membre, pentru a se asigura o abordare consecventa si unitara pentru toti beneficiarii de fonduri europene.

Care nou cadru legislativ european direct aplicabil in toate Statele Membre inca nu exista si nu va exista intr-un interval rezonabil si considerabil de timp

Consultarile publice asupra celor enuntate la pct. 14 de mai sus au inceput in aceeasi zi prin lansarea unor dezbateri:

- despre politica de lobby;

- despre introducerea unor obligatii legale pentru Statele Membre de a publica informatii despre beneficiarii de fonduri europene aflate sub administrare comuna (UE-Stat Membru) ;

- despre practicile de consultare ale Comisiei Europene. Perioada de consultari s-a incheiat la 31 august 2006, si a fost prima data cand Comisia Europeana a pus intrebarea esentiala, daca ar fi de dorit ca, la nivel comunitar, sa se introduca obligatia Statelor Membre de a face disponibile informatii despre beneficiarii fondurilor europene aflate sub administrare comuna .

Cetatenii au dreptul sa stie a afirmat Comisia Europeana (vis-a-vis de Dosarul Verde ), si, de asemenea, in opinia Vicepresedintelui si Comisarului european Kallas, In ceea ce priveste cheltuirea fondurilor europene pentru programe si proiecte in interiorul si in afara Uniunii, institutiile UE trebuie sa dea explicatii platitorilor de taxe. In colaborare cu Statele Membre, putem face mult mai mult pentru a arata cum sunt cheltuiti banii europeni.

Una din institutiile care a promovat in trecut si promoveaza si zi, am putea spune, cu entuziasm, declaratiile de mai sus, este Ombudsmanul European (o institutie complet independenta si impartiala, care investigheaza acuzatiile de rea administrare in sarcina institutiilor Uniunii Europene; in prezent, aceasta insarcinare este indeplinita de catre Dl. P. Nikiforos Diamandouros inca de la 1 aprilie 2003).

Dl. Diamandouros a intampinat cu caldura Dosarul Verde al Comisiei despre Initiativa Transparentei Europene si a declarat: Un sfert dintre investigatiile conduse de mine se refera la lipsa transparentei. Din aceasta cauza imi exprim sprijinul puternic cu privire la toate masurile care promoveaza o administratie UE mai deschisa si mai responsabila. Comisia are dreptate cand declara ca publicul European este indreptatit sa pretinda institutii publice eficiente, responsabile si orientate spre public'.

Printre ideile de mare interes exprimate de institutia Ombudsman-ului inregistram si opinia exprimata referitor la comunicarea obligatorie a informatiilor despre beneficiarii fondurilor europene si despre standardele minime de consultanta ale Comisiei. In ultimii doi ani am avut numeroase plangeri in aceste domenii, inclusiv doua pe lipsa transparentei referitoare la beneficiarii fondurilor europene pentru agricultura, spunea Dl. Diamandouros.

Din acest motiv ma simt incurajat de eforturile Comisiei de a face mai accesibile datele despre beneficiarii fondurilor UE Dupa cum am mentionat in prezentarea Raportului nostru pe 2005 pentru Comitetul pentru Petitii al Parlamentului European a lucra intr-un mod deschis si a permite controlul public constituie unele dintre cele mai importante metode de a consolida increderea printre cetateni. Astept reactiile asupra acestui Dosar Verde si astept sa lucrez impreuna cu toate institutiile pentru a construi o administratie de inalta clasa, capabila sa contribuie din plin la cultivarea atentiei acordate publicului, la plasarea cu adevarat a cetateanului in centrul atentiei.

Dar un reper important pe care autorii acestui studiu (alaturi de alti critici avizati in materie) nu pot sa nu il evidentieze este acela ca prioritatile proiectate si evidentiate in nu par a fi introducerea unor obligatii legale pentru Statele Membre de a publica informatii despre beneficiarii de fonduri europene aflate sub administrare comuna (UE-Stat Membru), ci acelea de a inchide gura unor grupuri de interese (de lobby) din cadrul Uniunii Europene.

Care ar putea fi motivatia unei asemenea opinii? Deoarece, intre alte multe aspecte critice de baza, aproape ¾ din cuprins este dedicat sistemului de lobby. Si, pentru a umple paharul, sa ne reamintim ca un discurs recent al Comisarului Siim Kallas asupra initiativei de transparenta este dedicat aproape in intregime aspectului specific al lobby-urilor (care nu reprezinta subiectul nostru pentru prezentul studiu).

O stricta secretizare (de substanta , a politicii unionale) confruntata cu necesitatea publica generalizata a sporirii transparentei in ceea ce priveste subventiile in agricultura, si cateva desecretizari cu greu dobandite.

Care dintre entitatile agricole de baza (ferme) primesc cele mai multe ajutoare de la Brussels? Cine si cat primeste? Datele de pana acum, tinute, oficial, la secret, par sa sugereze ca de subventiile PAC beneficiaza mai cu seama marile corporatii cu componente agricole precum si aristocratia destinatoare de domenii ereditare. Este afirmatia de mai sus adevarata? La aceasta intrebare se pot da unele raspunsuri, indeosebi multumita unor organizatii publice, neguvernamentale si mass-mediei.

Anumite date referitoare la anul fiscal 2005 si publicate numai in martie 2007 de Comisia Europeana arata o ciudata si incredibil de inechitabila distributie a subventiilor UE pentru agricultura. Astfel, per total UE, 85% din subsidii se duc la cele mai mari 18% din fermele Europei (in precedentul an fiscal, 85% din plati au fost impartite intre cele mai mari 23% dintre ferme). Cifrele arata, de asemenea, ca exista un plus de inca 910 ferme in topul beneficiarilor (2790 de ferme) care primesc mai mult de 300,000 pe an, fata de 1880 de ferme in anul precedent). Asa cum a spus Jack Thurston : PAC nu este o politica indreptata spre favorizarea fermelor mici. Marii proprietarii de terenuri din Europa si gigantii din industria agrara iau partea leului. Cu cat aflam mai multe despre cine si cat primeste, cu atat vedem mai clar cat de mult s-a indepartat PAC de perceptiile comune ale cetatenilor europeni de rand care platesc factura .

Alte idei importante subliniate de Jack Thurston, ca exemplu pentru anul financiar 2005 , sunt urmatoarele:

- in EU 15, 20% din ferme primesc 80% din plati;

- in cadrul CEEC (Tarile Candidate din Centrul si Estul Europei) 10 tari care au aderat in 2004 si care acopera 19% din suprafata agricola europeana si 15% din efectivul de animale, primesc numai 5% din platile directe in 2005; 7% din fermele respective primesc 61% din plati;

- Germania este tara cu cele mai multe ferme mari, cu un numar de 1660 de ferme primind mai mult de 300.000 per ferma, de la 960 in anul trecut; in Marea Britanie exista 90 de ferme mari care primesc mai mult de 500.000, si 420 care primesc mai mult de 300.000 (in crestere fata de anul precedent cand cifrele respective erau 60 si 320);

- in Marea Britanie, 55 % din plati se duc la numai 11,4% din beneficiari si 80% din plati se duc la 28% din beneficiari;

- in Franta, cele mai mari 30,8% din ferme primesc 73,7% din plati;

- in Italia, 10,6% din fermieri primesc 70,3% din plati;

- in Polonia, 5,6% din fermieri primesc 39,6% din plati;

- in Spania, 81,5 % din plati se duc la 22% din beneficiari;

- in Germania, 68,6 % din plati se duc la 17,7% din beneficiari;

- in Danemarca, 73,3 % din plati se duc la 27,7% din beneficiari.

Un alt aspect: variabilitatea enorma a subventiilor pe unitatea de suprafata este rezultatul sistemului istoric conform caruia sunt alocate in prezent subsidiile. In pofida afirmatiilor politicienilor ca fermierii sunt platiti indeosebi pentru administrarea ecologica, singurul factor important in determinarea valorii particulare a subventiilor nu este volumul beneficiilor ecologice generate de terenul in cauza, ci apare a fi valoarea subventiilor alocate pentru terenul respectiv in asa numita perioada de referinta 2000-2002. Rezultatul imediat este, de ex., evidentierea unor parcele de teren adiacente, identice din toate punctele de vedere, care primesc drept subventie sume extrem de diferite, determinate in exclusivitate de circumstante istorice. Daca in 2000-02 terenul a fost folosit pentru a cultiva o recolta nesubventionata ca de exemplu cartofi sau pentru a creste animale nesubventionate cum erau porcinele, terenul respectiv nu s-a calificat pentru a beneficia actualmente de marea prajitura a Platilor Agricole Unice si Directe (Single Farm Payment).

Pentru a materializa cateva din afirmatiile de mai sus, si pentru a nota starea actuala a transparentei in ceea ce priveste acordarea subventiilor agricole, vom inscrie in cele ce urmeaza cateva exemple, pe tari.

a. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (fiind, ca de multe alte ori, in frunte)

Datele despre Marea Britanie provin separat de la autoritatile din Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord. Mai intai autoritatile din Anglia au transparentizat asemenea date in martie 2005; imediat apoi Irlanda de Nord, iar Scotia si Tara Galilor in 2006. Cantitatea si calitatea informatiilor variaza de la regiune la regiune. Datele referitoare la Anglia acopera trei ani: 2002/03, 2003/04, 2004/05; cele pentru Irlanda de Nord acopera 2002/03, 2003/04; cele pentru Scotia si Tara Galilor acopera 2005/06. Informatiile includ numele destinatarului, suma si cateva informatii despre regiune, dar nu si locatia geografica detaliata; Scotia este singura regiune care face publice unele sisteme nominale vezi FARMSUBSIDY.ORG , o admirabila si exemplara organizatie publica (si un site) careia ii suntem indatorati pentru multe informatii si comentarii din cuprinsul prezentului studiu.

Un raport publicat in The Times in 2007 a evidentiat ceea ce ar putea fi cea mai mare subventie agricola acordata per unitatea de teren: 11.000£ per acru (aproximativ 40.000 per hectar) pentru o suprafata de 5 acri in Anglia. In conformitate cu respectivul raport, dreptul la subventia actuala a fost acordat pentru o suprafata de 5 acri aflata in proprietatea fermierului, suma de plata stabilindu-se in functie de suma pe care acesta o primise pentru o mare cireada de vite pe care o parcase in 2001 pe acel teren (aceasta super-subventionata parcela de teren a fost raportata la The Times de catre George Paton, asociat in cadrul firmei WebbPaton, o societate de evaluatori rurali din Wootton Bassett, Wiltshire Dl. Paton a intermediat vanzarea terenului de la un fermier catre altul: L-am vandut unui alt fermier pentru 000£ per hectar (8.906£ per acru) a declarat Paton).

Raportul citat mai sus al dl-ui Paton evidentiaza, de asemenea, si faptul ca s-a inregistrat o crestere substantiala a numarului solicitantilor de subventii agricole in Anglia datorita aplicarii noului sistem deconectat de subventionare, sistem care permite, de ex., ca proprietarii de mici padocuri destinate tinerii poneilor, precum si de pajisti inflorite, sa solicite ajutorul UE sub forma de plati agricole directe. Avalansa de noi cereri a fost unul din factorii care au contribuit la esuarea incercarii Guvernului UK de a efectua plata la timp a subventiilor agricole, ceea ce a determinat o severa constrangere financiara asupra agricultorilor care se bazau pe plata subventiilor respective pentru a se mentine pe linia de plutire.

Conform datelor furnizate de Agentia Rurala de Plati, aproximativ 30.000 de proprietari de parcele mici de pamant in Anglia beneficiaza de subventii acordate de la Brussels, in valoare de 30 mil. £ per an. Pentru a se califica drept destinatar al subventiei, nu este necesar ca proprietarul in cauza sa aiba o ferma si nici macar sa creasca ponei.

Terenul respectiv poate fi o pajiste cu flori de camp, poate fi utilizat pentru vanatoarea de porumbei sau chiar pentru realizarea de gratare pentru fript carnea in cursul unor iesiri la iarba verde atata vreme cat este mentinut in bune conditii agricole si de mediu, relateaza agentia.

Oameni care lucreaza si locuiesc in orase si care detin o locuinta secundara la tara primesc subventii agricole de la UE in valoare totala de milioane de lire sterline per an pentru intretinerea terenurilor lor private; dreptul de a cere subventii de la UE a fost cumparat de catre actualii destinatori de locuinte secundare de la fostii destinatori agricultori care erau subventionati pentru a-si mentine pamantul necultivat ferit de buruieni si/sau adecvat traiului unor animale salbatice.

Asemenea cereri de subventii au fost acuzate ca blocand agentia (ARP) cu mii de extra-solicitari, ceea ce a dus la mari intarzieri de plata

pentru adevaratii agricultori. Acelasi domn Paton citat mai sus spunea ca: Daca ai o casa la tara cu 10 acri de pamant si o ingraditura pentru ponei, poti obtine aceste subventii. Este o situatie absurda care a dat peste cap plata subventiilor catre adevaratii fermieri.

Schema Platilor Agricole Unice (Single Payment Scheme) introdusa in 2005, a inlocuit in continuare mai multe subventii agricole care se acordau in functie de nivelul productiei si stimulau astfel cresterea in exces a recoltelor mult peste nevoile reale ale pietei (ceea ce dusese la muntii de grane si lacurile de vin, excese de piata pentru care UE era bine cunoscuta intr-o anumita perioada). Proprietarii de pamant si agricultorii pot cere acum subventii in baza suprafetei de teren pe care o detin, fara a se tine cont daca ei produc ceva sau nu. De exemplu, Agentia Rurala de Plati (ARP) a platit 1.5 miliarde £ proprietarilor de pamant in 2006, inclusiv catre Printul de Wales pentru terenurile sale de la Home Farm, parte a proprietatii Highgrove din Gloucestshire, si catre Regina Angliei pentru terenul sau de la Balmoral, Sandringham, si pentru parcul Castelului Windsor.

In subsidiar a luat nastere si s-a dezvoltat o piata secundara a subventiilor, deoarece fermierii au dreptul de a-si vinde drepturile la subventie care pot valora de la cateva lire sterline pana la 11.000£ per an si per acru chiar daca acestia vand totul si se retrag din afaceri. Sistemul a fost introdus si acceptat, de fapt, pentru a se permite agricultorilor sa cumpere pamant care nu fusese cultivat anterior si sa obtina subventiile respective.

Dar fermierii nu au fost si nu sunt singurii comparatori. Asa cum am aratat mai sus, si cetateni care muncesc si traiesc la oras, sau asa-zisii agricultori de forma, ale caror mijloace de subzistenta nu depind de agricultura, au totusi dreptul la subventii.

Richard Skeates, director la Lane Fox, agentie imobiliara, a cerut o subventie de 510£ pe an pentru padocurile sale din Wiltshire. Pana in 2012 lui i se va plati suma de 1.800£ pe an, conform reglementarilor specifice ale Comisiei Europene. Unul din vecinii sai tine 3 ponei pe pajistea de 30 acri a dlui. Skeates care sustine ca ar cheltui mai mult decat valoarea subventiei pentru mentinerea terenului la standardul cerut, ceea ce presupune impiedicarea cailor de a manca din copaci si din gardul viu precum si asigurarea ca terenul nu este pascut in exces . Multi reclama faptul ca este vorba despre o subventie agricola si nu pentru cresterea poneilor, dar s-a realizat mult ajutandu-se proprietarii sa protejeze mai bine mediul, declara dl. Skeates.

Trebuie mentionat ca sunt si unii proprietari de terenuri (putini la numar) care nu au solicitat asemenea subventii. Daca as cere subventie, as considera oarecum ca am comis o frauda , spune Mark Warburton, contabil care detine o casa de vacanta in Gloucestershire cu un padoc si cu o pajiste cu flori de camp, aceste subventii sunt destinate agricultorilor, nu celor ca mine . Unii oamenii cer bani neintemeiat, neproducand nimic pe pamantul lor (apropos si de constientizarea publica a obiectivelor PAC - a se vedea mai sus).

Deci, subventiile pot constitui o investitie buna . Evaluarile variaza, dar cumparand o subventie de la un agricultor pentru 100£ per acru se poate ajunge la un castig de 400£ per acru in urmatorii 4 ani totusi exista un risc pe termen lung, deoarece UE intentioneaza, cel put in in principiu, revizuirea intregului sistem in 2012.

Iain Curry de la Bays Curry McCowen, o firma de consultanta agricola din Winchester, spune: Am cumparat pentru cineva un drept de subventie pentru 30 acri la 3.000£. Era o casa de la tara cu 30 acri de teren care valora in total cca. 3 mil. £. Respectivul proprietar a lasat pe vecinul de langa el sa isi tina vitele acolo si a primit ca subventie 2.400£ in primul an.

Ca o concluzie despre modalitatile in care ne-agricultorii din UK incaseaza subventii agricole de la UE:

- Sub Schema Unica de Plata introdusa in 2005, proprietarii de teren si agricultorii nu mai sunt platiti in functie de cat produc. Ei pot cere subventii pentru mentinerea terenului in conditii bune de mediu si agricole;

- Drepturile totale de a solicita subventii valoreaza in Anglia cca. 1.5 miliarde £/an; in acest cadru, drepturile particulare la subventie pot fi cumparate si vandute. Proprietarii de case cu padocuri si pajisti se pot califica in momentul cumpararii subventiei de la agricultori care se pensioneaza sau care isi lichideaza afacerea;

- Drepturilor particulare la subventie li se face reclama in magazine agricole si prin agentii de terenuri si pot fi cumparate relativ la o suprafata de teren achizitionata. Intr-o afacere tipica, un non-agricultor cu 30 acri de teren in jurul casei sale din Hampshire, a cumparat drepturi de subventie pentru suma de 3.000£, de la o mica ferma agricola de 30 de acri. Comparatorul a castigat aproximativ 2.400£ din subventii in primul an;

- Agentia Rurala de Plati, care administreaza schema de plata, estimeaza ca 30.000 de proprietari de parcele mici de teren si padocuri solicita subventii. Unii sunt adevarati mici agricultori, dar altii, care nu intra in aceasta categorie, sunt acuzati ca blocheaza sistemul si ingreuneaza platile.

Si, in sfarsit, niste vesti bune pentru transparenta: Conform unui articol recent din ziarul The Times (15 nov. 2007) publicul va putea monitoriza agricultorii, inclusiv pe Regina si proprietatea sa privata Sandringham, pentru a se putea evalua rezultatele lor reale.

Sumele de bani platite fiecarui agricultor pentru intretinerea peisajului si a vietii salbatice vor fi facute publice pentru prima oara. Informatiile urmeaza a fi transparentizate pe site-ul organizatiei Natural England, consilierul de mediu al Guvernului . Sir Martin Doughty, presedinte al organizatiei Natural England, intr-un interviu cu The Times spune ca aceasta constituie initierea unui website puternic si interactiv pentru cetatenii interesati in politica agricola si de mediu. Mai este inca multa munca de facut, si pentru inceput, vom publica datele neprelucrate. Dar sper ca odata ce ati gasit ferma de care sunteti interesati, veti putea aprofunda cercetarea si sa aflati ce face agricultorul respectiv cu banii Consider ca publicul trebuie sa stie unde merg taxele platite de contribuabili (ultimele cifre fiind aproximativ 1,7 miliarde £ platite agricultorilor englezi in baza PAC, majoritatea ca suport agricol; aproximativ 320 milioane £ sunt alocate pentru agricultura ecologica si sunt platite la aproximativ 32.000 fermieri, deci cam o treime din total; in Anglia sunt 9.266 hectare 900 acri de teren agricol propice programelor de mediu, dar pana acum numai 4.670 hectare sunt incluse in schemele ecologice; organizatia Natural England spera ca acest procentaj se va majora cu 10% pana la sfarsitul anului).

b. Austria

Austria a transparentizat doar in ultimul timp informatii despre destinatarii subventiilor agricole . si ceea ce se contureaza din respectivele informatii este o poveste uimitoare cu printi, baroni si castele de poveste impodobite din banii publici, dupa ce de mai mult de 10 ani de solicitari guvernul austriac a refuzat cu obstinatie sa divulge date despre cine si cat ia din cei 1,6 miliarde cheltuiti in Austria ca subventii agricole.

Noile date ne arata ca nu micii agricultori sunt cei care au primit subventiile, ci, in fapt, marile domenii aristocratice.

In varful listei se regaseste Hans Adam II, Print de Liechtenstein, care a primit 1,7 milioane in 2006. Printul detine grupul bancar LTG si are o avere personala estimata la 2,5 milioane . Se spune ca este unul dintre cei mai bogati din tara. Faptul ca printul este cel mai mare beneficiar din Austria nu este lipsit si de o anumita ironie, deoarece respectivul nu este nici macar cetatean al Uniunii Europene, dar se pare ca platitorii de impozite din UE contribuie din plin la marirea averii sale personale.

Urmatorul in top este Baronul Paul Waldbott-Bassenheim, ale carui proprietati (inclusiv castelul in stil baroc Schloss Halbturn) i-au adus un castig net de 1,1 milioane din subventiile agricole platite in cadrul PAC in 2006. De asemenea si biserica se bucura de mari subventii de la Brussels incepand cu sfarsitul anilor 90, Abatia Heiligenkreuz a primit aproximativ 700.000 per an (pe atunci aproape 10 milioane shilingi). Manastirea Cisterciana este de asemenea pe lista cu 300.000 , si pe aceeasi lista se afla si compania austriaca producatoare a bauturii energizante Red Bull, aceasta primind subventii pentru export in cadrul CAP formate din 6 cifre.

c. Germania

Pana de curand domeniul subventiilor PAC in Germania a fost mentinut in umbra, dar numele beneficiarilor sprijinului Uniunii Europene pentru domeniul agricol incep, totusi, sa apara. Prima mare transparentizare care s-a produs pana acum cu privire la subventiile platite fermelor din Germania o constituie publicarea de informatii despre platile efectuate in bundeslandul Nordrhein-Westphalia (18 milioane de cetateni, cel mai populat bundesland) pentru anii 2002-2006, totalizand mai mult de 385 milioane euro si trebuie subliniat ca aceasta singulara transparentizare se datoreaza justitiei germane care a fost implicata intr-un anume caz (promovat de catre cei doi ziaristi autori ai articolului citat mai sus), caz in care s-a dispus publicarea datelor respective ce includ toate platile catre companii dar exclud toate platile individuale ( aceasta insemnand, in fapt, ca majoritatea platilor sunt inca secretizare ).

Aceasta unica transparentizare pare a evidentia ceea ce se sustine de multa vreme de catre unii critici, si anume ca UE incurajeaza sustinerea fostei aristocratii precum si marile afaceri agricole cu sume uriase de bani . Cel mai mare beneficiar este Centralmarkt Roisdorf-Straelen, care a primit 13.428.707 euro pe o perioada de cinci ani.

Numarul doi, uriasul producator de lactate Campina, a solicitat in jur de 12,7 milioane euro incepand cu 2002 in cadrul schemei UE pentru subsidii in domeniul lactatelor. Metternich Ratibor Corvey, companie apartinand printului Viktor de Ratibor, a primit mai mult de 1,3 milioane euro in aceeasi perioada. Proprietatea Schlenderhan de langa Cologne a primit 521.000 euro; aceasta apartine baronesei Karin von Ullmann, a carei avere este evaluata la 4,1 miliarde euro.

In 2006, cel mai mare beneficiar a fost cooperativa de fructe si legume Landgard care a primit 3,8 milioane euro. Pe lista figureaza, de asemenea, companii ca furnizorul de energie RWE Power pentru reconditionarea terenurilor unor foste mine de carbune brun grupul a primit in jur de 2,1 milioane euro in total incepand cu anul 2002. Marele gigant chimic Bayer a primit cca. 97.400 euro per an (relativ la cultivarea sfeclei de zahar si altele) pentru fermele sale experimentale din Laacher. Iglo, o componenta a Unilever Group, a primit cca. 700.000 euro din 2004 pentru extinderea procesarii spanacului si a altor vegetale (Iglo a fost vanduta de Unilever in august 2006).

Inainte ca aceasta lista sa fi fost data publicitarii doar un numar redus de plati fusese transparentizat, cum ar fi cele 2,8 milioane euro raportate de catre Sudzucker AG in anul 2004 (raportare care evidentiase firma respectiva ca fiind cel mai mare beneficiar de subventii agricole din vestul Germaniei) sau subventiile pentru porcine catre compania Klein Wanzleben din Saxonia-Anhalt care a primit anual in jur de 2,3 milioane euro. Temandu-se, declarat, de o anumita exacerbare a unor invidii si frustrari profesionale Ministrul Agriculturii al Germaniei Horst Seehofer s-a opus vreme indelungata publicarii acestor informatii

Mai trebuie spus ca, pana in prezent, numai treisprezece State Membre ale UE au transparentizat mai multe date decat a facut-o Germania si numai in cateva cazuri informatiile respective au fost facute publice din propria initiativa a guvernelor respective (Suedia fiind de mult timp cea mai transparenta tara din UE cu privire la subventionarea agriculturii).

d. Danemarca

Un grup de ziaristi danezi au primit un prim set de informatii dupa 18 luni de lupta in justitie in cadrul unui caz privind libertatea informatiilor. Autoritatile au transparentizat in luna mai 2004 date ce acopereau anii 2002 si 2003 si nu cuprindeau informatii privind schemele aplicate si numele beneficiarilor de subventii.

e. Finlanda

Informatii pentru anul 2004 au fost transparentizate catre Agentia Finlandeza de Stiri referitor la 100 din cei mai mari beneficiari in cadrul schemei unice de subventii, publicandu-se de asemenea identitatea primului cel mai mare beneficiar pentru 306 unitatea teritoriale.

f. Franta

Franta este cel mai mare beneficiar de subventii pentru agricultura, totalizand peste 20% din toate platile efectuate in cadrul PAC (aproximativ 10 miliarde euro pe an). Subventiile pentru fermieri in Franta prezinta un grad mare de concentrare, primii 10% din beneficiari primind 36% din subventii.

Guvernul francez a refuzat constant si cu multa vigoare sa transparentizeze informatii despre subventiile agricole. Pentru anul 2004, doua dintre cele mai mari agentii de plati din Franta (ONIC/ONIOL Oficiul National Interprofesional al Cerealelor/Oficiul National Interprofesional al Oleaginoaselor, Plantelor Proteinice si Culturilor Textile, si OFIVAL Oficiul Interprofesional al Carnii, Cresterii Animalelor si Aviculturii) au facut publice numele a numai 20 de mari beneficiari cu respectivele plati pentru anul 2004 ( deci datele pentru Franta sunt practic inexistente ). Un Centru de cercetari european independent si neafiliat, cu baza la Paris Groupe dEconomie Mondiale (GEM) este actualmente parte intr-o cauza aflata pe rolul instantelor juridice, solicitand furnizarea de informatii complete despre tot i beneficiarii de subventii .

O opinie recenta si avizata care readuce in discutie refuzul constant al administratiei franceze de a dezvalui date despre beneficiarii subventiilor pentru fermieri dezvaluie o poveste despre evaziune, obstructie si incompetenta, aratand astfel cum si de ce autoritatile publice franceze continua sa respinga solicitarile privind transparentizarea de date cu privire la cine si cat primeste in cadrul PAC.

g. Grecia

Guvernul grec a refuzat mult timp sa dezvaluie orice informatie legata de beneficiarii subventiilor pentru agricultura. In septembrie 2005, jurnalista Chara Bourgani a obtinut unele date solicitate (pentru anii 2000 2005) prin fax, de la doua departamente (cel al Informatiilor si cel Economic), dar sumele si cifrele generale oferite de acestea nici macar nu coincideau, astfel ca datele primite au fost apreciate ca fiind necredibile. Ea nu a primit numarul total al beneficiarilor pe motiv ca departamentelor respective le-ar fi luat prea mult timp sa intocmeasca o astfel de situatie. Cererea ei de a fi identificati beneficiarii a fost respinsa, deoarece ar fi implicat transparentizarea de date personale.

h. Irlanda

In vara anului 2005, jurnalistul Aideen Sheehan de la Irish Independent (o companie independenta mass-media cu extindere pe patru continente) a publicat un articol despre primii 20 de beneficiari ai subventiilor pentru agricultura din Irlanda. Jurnalistul a descris cum ziarul a avut acces la datele Departamentului pentru Agricultura din Irlanda invocand Actul privind Accesul Liber la Informatii, dupa ce respectivul departament mai intai refuzase sa dezvaluie orice informatie cu privire la beneficiarii subventiilor agricole.

Pana in iulie 2007 guvernul a mai transparentizat cateva liste cuprinzand primii 100 de beneficiari, dar fara a publica nici o informatie legata de schemele sub care acestia au beneficiat de subventii.

i. Italia

Sase autoritati regionale italiene au transparentizat cateva date despre beneficiarii subventiilor pentru agricultura. Dar datele respective au putut fi obtinute de pe cele sase site-uri separate numai prin utilizarea unor adevarate metode de hacker Calitatea datelor este slaba.

j. Olanda

Autoritatile guvernamentale din Olanda au transparentizat primele informatii (slabe calitativ) despre platile subventiilor pentru fermieri in septembrie 2005.

k. Polonia

Jurnalistul profesionist Andrei Krajewski a inaintat o cerere privind transparentizarea informatiilor respective in data de 31 august 2005, si in data de 30 septembrie acelasi an a fost refuzat. Refuzul a fost motivat pe o reglementare legala care prevedea ca informatiile legate de aceste plati nu pot fi accesibile nimanui altcuiva decat Biroului de Recensamant al Statului.

Impreuna cu consilierul juridic Jack Kowalewski, jurnalistul a transmis prin mail o scrisoare catre Ministerul Agriculturii, care supervizase autoritatea ce refuzase accesului la informatii ARMIR si a introdus mai multe apeluri in instanta. In iulie 2007, avandu-se in vedere campania intreprinsa de catre farmsubsidy org. precum si acutizarea perceptiei publice in Polonia si in strainatate, guvernul polonez a decis sa transparentizeze informatiile respective (care par a fi destul de complete, desi mai exista unele probleme privind locatiile si schemele) si a publicat pe site-ul guvernului detalii cu privire la 1,5 milioane de beneficiari ai subventiilor PAC pentru agricultura.

Cel mai mare beneficiar de subventii PAC-UE in Polonia, domnul Henryk Stoklosa, a primit mai mult decat intreaga familie regala a Angliei peste 1,5 milioane de euro pe an. Fostul senator, care detine peste 160.000 de hectare de teren in vestul Pomeraniei, a fost, la un moment dat, cel mai cautat om din Polonia (un mandat pentru evaziune fiscala fiind eliberat pe numele lui in ianuarie 2007).

l. Spania

Mai multe autoritati din Spania au transparentizat catre presa cateva date referitoare la subventiile acordate fermierilor in perioada 2001-2006, dar in toate cazurile calitatea datelor puse la dispozitie a fost slaba.

Si asa mai departe

Nici o anticipare pe termen scurt pentru spargerea acestui adevarat Cod Da Vinci privind secretizare raspunsului la o intrebare simpla si legitima: cine si cat primeste in cadrul PAC-UE?

Zgomotos anuntat cu surle si trambite [32] , noul Regulament Financiar EU revizuit [33] a fost oficial apreciat dupa cum urmeaza: Cu acest Regulament, ambitiosul proiect al Comisiei Europene privind Initiativa Transparentei, lansat in anul 2005 - s i-a atins primul sau obiectiv. Si, de asemenea, Regulile de transparenta stabilite acum fac par te dintr-o reforma mai ampla in domeniul reglementarilor managementului financiar impuse prin Regulamentul Financiar al UE. Elementele cheie ale acestei reforme sunt: simplificarea procedurilor, reducerea birocratiei si cresterea flexibilitatii.

Pentru Vicepresedintele Kallas, aceasta deschidere reglementata catre transparentizarea de informatii despre beneficiarii subventiilor acordate in cadrul UE este un nou si important pas inainte catre imbunatatirea gestionarii fondurilor: Acesta este un mare succes al Initiativei Europene pentru Transparenta. Transparenta este cheia care asigura corectitudinea luarii deciziilor precum si supravegherea publica a acestora; transparenta ofera cetatenilor oportunitatea participarii democratice la actele de guvernare. Considerati ca declaratiile de mai sus sunt minunate si marcheaza rezolvarea problemei transparentei in domeniul PAC-UE?

Daca credeti acest lucru, va rugam sa accesati chiar acum pe ec.europa.eu cateva directii cum sunt Comisia Europeana > Agricultura si Dezvoltarea Rurala > Beneficiari de platii in cadrul PAC sau Comisia Europeana > Granturi acordate de UE > Beneficiari de Granturi. Lipsa si precaritatea datelor continute in astfel de directoare va vor administra un dus rece. si aceasta deoarece Odata cu adoptarea formei revizuite a Regulamentului Financiar, UE s-a angajat la o transparenta totala cu privire la beneficiarii de plati din bugetul UE dar Anual se vor publica ex-post beneficiarii subventiilor acordate de la fondurile structurale incepand cu anul 2008 si a subventiilor acordate in cadrul PAC incepand cu anul 2009 .

Si acest nou angajament al UE va trebuie sa fie implementat, ca de obicei, fara nici o constrangere, ci numai prin recomandari catre bunele oficii ale Statelor Membre (asa dupa cum se noteaza mai jos, Parlamentul European ar dori ca toate listele cu beneficiari ai ajutorului UE direct prin subventii pentru agricultura sa fie publicate pe internet cu posibilitatea de a se accesa prin legaturi ce se vor crea intre website-ul Comisiei Europene si website-urile agentiilor de plati din Statele Membre Care State Membre, asa cum am putut vedea, in ciuda presiunilor din partea opiniei publice, ONG-urilor si mass-media, nu se grabesc si nu se vor grabi sa dezvaluie asemenea mari si incifrate clasificate crepusculare secrete PAC, doar ca urmare a unor timide si generale indemnuri din partea institutiilor UE!

Avand in vedere subiectul luat in dezbatere precum si faptele analizate in studiul de fata, nu indraznim sa ne pronuntam asupra posibilitatilor reale de a se mari transparenta in materie pana in anul 2009 (si, conform unei analize rezonabile, mult-mult timp de acolo inainte). Tot ceea ce autorii prezentei lucrari pot face pentru moment, este sa dea cuvantul contabililor .

Sa dam cuvantul contabililor

Curtea Europeana a Auditorilor care are statutul de auditor extern independent al UE, publica (in fiecare an) un Raport Anual despre stadiul implementarii bugetului UE. Acest Raport este o componenta a procedurii de atestare (descarcare) finala care contribuie la finalizarea exercitiului bugetar unional.

Trebuie mentionat ca articolul 274 din tratatul unional consolidat ECT [35] fixeaza competentele generale si de gestionare ale Comisiei Europene cu privire la bugetul unional, in conformitate cu prevederile reglementarilor specifice si avand in vedere principiile fundamentale ale managementului financiar. Rolul Curtii Auditorilor este de a evalua managementul financiar al sistemului ca un intreg, si de a contribui astfel la imbunatatirea gestionarii bugetului UE.

Raportul din 2006 al Curtii Europene a Auditorilor evidentiaza slabul control intern atat in cadrul Comisiei Europene cat si in cadrul Statelor Membre ca fiind principalul motiv pentru care 80% din bugetul UE nu a fost validat in urma auditarii .

Presedintele Curtii Auditorilor, Hubert Weber, a declarat: Cauzele erorilor depistate in cadrul tranzactiilor evidentiate includ neglijenta, slaba cunoastere a unor reglementari adeseori complexe precum si prezumtive incercari de fraudare a bugetului UE Personal consider ca toti cetatenii UE sunt indreptatiti sa aiba siguranta ca fondurile UE sunt utilizate si controlate in mod corect.

Raportul semnaleaza neregulile care afecteaza platile efectuate de catre Comisia Europeana in cadrul Fondurilor Structurale si PAC ca fiind probleme deosebit de grave. Se arata ca 12% din ajutoarele de stat regionale nu au fost corect contabilizate si se subliniaza ca printre noii beneficiari ai ajutoarelor pentru agricultura acordate de catre UE se afla companii de cai ferate, cluburi de echitatie si ferme de reproducere a cailor de rasa, cluburi de golf si case de odihna, precum si consilii locale. si se mai pot aminti multe alte mari companii beneficiare ca de ex.: ARLA, CAMPINA, NESTLE, PHILIP MORIS, TATE AND LYLE, LUFTHANSA, GATE GOURMET etc.

Vom mai cita din acest Raport alte cateva concluzii si recomandari in principal din Capitolul 5 (Politica Agricola Comuna), astfel:

In anul financiar 2006, ajutoarele directe deconectate si dezvoltarea rurala figurau la aproape jumatate (48%) din EAGGF (European Agricultural Guidance and Guarantee Fund) la cap. Cheltuieli garantate.

Fig. Repartizarea EAGGF Cheltuieli garantate pe sectoare - anul financiar 2006

A se citi in graficul de mai sus:

Sheep and goatmeet carne de oaie si de capra

Wine vin

Sugar zahar

Fruit and vagetables fructe si legume

Olive oil ulei de masline

Milk lapte

Miscellaneous- diverse

Beef and Veal vita si manzat

Rural development dezvoltare rurala

Arable crops- culturi arabile

Decopled direct aid ajutoare directe deconectate

- Cheltuielile de dezvoltare pentru agricultura si dezvoltarea rurala in cadrul Fondului de Garantare sunt afectate de erori care, desi in descrestere, raman in continuare importante;

- Alocarile datorate proprietarilor de terenuri agricole care nu au exercitat niciodata vreo activitate agricola si care doar pastreaza terenul in GAEC (Good Agriculture and Environment Conditions - Conditii Bune Agricole si de Mediu) au avut ca efect o redistribuire fundamentala si substantiala a ajutoarelor UE de la adevaratii fermieri catre lorzii pamantului, mai ales in cadrul modelului dinamic hibrid; - In trecut, proprietarii de terenuri inchiriau terenurile respective adevaratilor fermieri care lucrau pamantul si solicitau subventiile. In cadrul noului sistem, in Statele Membre care au adoptat sistemul bazat pe suprafete insisi proprietarii se pot califica pentru Schemele de Plati Unice si ei sunt acum cei care primesc subsidiile, direct, in timp ce continua sa inchirieze pamantul celor care sunt interesati cu adevarat sa il lucreze dar sunt exclusi de la sistemul de acordare a subventiilor;

- Doar Belgia, Danemarca, Italia, Luxemburg si Suedia au decis sa aplice asa numita windfall profit clause - tradusa de noi clauza limitarii pofitului - care permite guvernelor respective sa recupereze subventiile acordate acelor beneficiari care obtin profituri de ultimi beneficiari exagerate, si aceasta doar ca rezultat al numeroaselor modificari in sistemul subventiilor pentru fermieri implementate in decursul ultimilor ani;

- In ceea ce priveste dezvoltarea rurala, masurile agricole si de mediu sunt expuse unui inalt risc de eroare, atat in ceea ce priveste natura lor cat si considerand sumele alocate , deoarece fermierii nu intrunesc conditiile de eligibilitate (adeseori foarte complexe). Curtea a gasit in 7 din 8 cazuri auditare ca fermierii nu au indeplinit unele conditiile sau ca indeplinirea unor conditii nu a fost efectiv verificata de catre autoritati;

- Deciziile de avizare financiara ale Comisiei Europene privesc certificarea conturilor respective; certificarile emise de catre entitatile institutionale de certificare nu atesta legalitatea si regularitatea; cererile pentru ajutoarele de stat ale UE, de obicei, nu sunt verificate imediat si una cate una; pentru a se spori siguranta oferita de catre aceasta avizare, componentele Comisiei Europene ar trebui sa efectueze auditari frecvente ale unui numar suficient de entitati institutionale de certificare, asigurandu-se astfel ca grila proprie de verificare a respectivelor certificate si rapoarte asigura atingerea scopului si a profunzimii necesare;

- Desi sistemele de avizare (ca si verificarile platilor deja efectuate) au ca obiectiv excluderea cheltuielilor care nu corespund reglementarilor comunitare, in prezent toate acestea nu-si ating scopul la nivelul platilor catre beneficiarii finali; totalul platilor ilegale finantate prin PAC inca nu este cunoscut si nici macar estimat de Comisia Europeana intr-o forma considerata ca fiind satisfacatoare de catre Curtea Auditorilor ; pentru a se estima nivelul neregulilor ar trebui sa se defineasca in mod clar si transparent o metoda adecvata de esantionare iar legalitatea si reglementarea cheltuielilor ar trebui verificate la nivelul beneficiarilor finali.

Ultima speranta o actiune haiduceasca (tip ROBIN HOOD)?

In martie 2007, Comisia Europeana, coplesita de importanta acestui subiect si negasind nici o cale practica de iesire, a inaintat Parlamentului European o noua propunere privind anumite aspecte ale finantarii in cadrul PAC.

In data de 11 octombrie 2007, Parlamentul European a adoptat o rezolutie proiectata de catre dl. Jorgo Chatzimarkakis, si a aprobat (cu unele amendamente) propunerea pentru un nou Regulament al Consiliului care sa amendeze Regulamentul (CE) Nr. 1290/2005 privind finantarea Politicii Agricole Comune (textul a fost adoptat de catre Parlamentul European in data de 11 octombrie si nu era inca disponibil la data la care autorii au transmis la redactie prezentul studiu .

Admitand importanta capitala a transparentei pentru CAP-EU, noul regulament nu gaseste, in fapt, nici o solutie pentru a rezolva problema.

Dar, totusi, pentru a face ceva, oricat de putin, reglementarea impune unele limite maxime pentru cele mai mari subventii acordate in UE. Este vorba despre asa numitele health check , traduse de catre noi prin controale de sanatate proiectate a fi implementate in incercarea de a se realiza o modalitate mai buna de manevrare a resurselor disponibile , as a dupa cum purtatorul de cuvant in probleme de agricultura al Comisiei Europene, Michael Mann, confirma pe 7 noiembrie 2007. Deoarece comunicatele oficiale inca nu contin detalii ale propunerilor legislative, preluam sugestia privind o reducere graduala a tuturor platilor care depasesc un anumit nivel.

Cifre si procentaje certe nu vor fi date publicitarii decat in primavara care urmeaza, dar domnul Mann spunea ca este posibil ca noul proiect sa aduca o reducere de 10% a subventiilor pentru toate fermele care primesc mai mult de 100.000 euro, 25% pentru cele care primesc mai mult de 200.000 euro si 45% pentru cele care primesc mai mult de 300.000 euro.

Fermele mari au deja o economie de scara semnificativa si de aceea nu necesita subventii per hectar similare cu cele de care au nevoie fermele mici, a declarat dl. Mann, adaugand ca se are in vedere si ca banii astfel economisiti sa fie investiti pentru dezvoltarea unor proiecte de dezvoltare rurala in acele tari care vor fi afectate de reducerea subventiilor (si totusi, in conformitate cu analizele efectuate la nivelul Farmsubsidy.org , propunerile de limitare vor afecta doar 0,3 % din totalul actualilor beneficiari, economisind in total fonduri comunitare de numai 554 milioane euro 1,7 % din totalul platilor efectuate de catre Comisia Europeana).

Este de prevazut ca proiectul va intampina o opozitie puternica din partea Statelor Membre . Un alt proiect asemanator de a se reduce subventiile CAP la max. 300.000 euro per ferma a mai fost inaintat in 2002, dar asa dupa cum a subliniat dl. Mann nu a trecut de stadiul de idee, deci asteptam cu nerabdare sa vedem ce se intampla de data aceasta .

In orice caz, o astfel de abordare incisiva si piezisa (prin plafonarea drastica reglementata a subventiei per beneficiar) a problemei de facto a PAC-UE (care pare a fi transparenta subventiilor acordate), a fost deja calificata ca un fel de curajoasa actiune haiduceasca (gen Robin Hood) a UE, relativ la care exista mari semne de intrebare cu privire la reactiile Statelor Membre. Singura certitudine este aceea ca problema reala a PAC-UE este departe de a fi rezolvata.

In fata acestei situatii mai mult decat confuze si pentru a evidentia o scurta semi-concluzie, autorii acestei lucrari, s-au simtit indemnati sa se ancoreze de o stanca in mijlocul furtunii si sa citeze aici, integral, art. 33 din Tratatul Uniunii Europene - ECT :

(1) Politica agricola comuna are ca obiective:

(a) cresterea productivitatii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, precum si prin utilizarea optima a factorilor de productie si, in special, a fortei de munca;

(b) asigurarea in acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, in special prin majorarea venitului individual al lucratorilor din agricultura;

(c) stabilizarea pietelor;

(d) garantarea sigurantei aprovizionarilor;

(e) asigurarea unor preturi rezonabile de livrare catre consumatori.

(2) In elaborarea politicii agricole comune si a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, vor fi avute in vedere urmatoarele:

(a) caracterul special al activitatii agricole care rezulta din structura sociala a agriculturii si din discrepantele structurale si naturale existente intre diferitele regiuni agricole;

(b) necesitatea de a opera treptat modificarile adecvate;

(c) faptul ca, in Statele Membre, agricultura este un sector strans legat de ansamblul economiei.

Consideram ca, dupa o jumatate de secol de luare in considerare a necesitatii de a opera treptat modificarile adecvate, este, poate, timpul de a se lua in consideratie, pe langa multe alte aspecte, un nou (si, in acelasi timp vechi) unghi de abordare al PACUE, care urmareste, indeosebi, aplicarea acelor cateva principii de baza pe care s-a cladit UE, cercetandu-se, in special, daca nu cumva magica sintagma concurenta poate avea sau nu, eventual, un cuvant de spus in domeniul respectiv (o solutie alternativa la indemana pentru cateva din problemele PAC-UE).

2. Un vast si neexplorat domeniu rezidual al concurentei sau de la o agricultura controlata netransparent prin subventii catre o politica de piata integrata realitate sau fictiune?

Un scurt exercitiu logic de tipul nimeni nu poate nega ca

Pentru inceput, autorii solicita cititorilor sa le acorde o oarecare credibilitate in ceea ce priveste urmatoarele declaratii. Deci nimeni nu poate sa nege ca :

a. Piata agricola, la modul general, precum si pietele agricole particularizate detin o pozitie speciala in Uniunea Europeana (UE).

Politica Agricola Comuna (PAC) a UE, ceea ce, in principal si in fapt inseamna alocarea celei mai mari parti din bugetul UE sub forma subventiilor catre agricultura , presupune, de asemenea, multe si variate constrangeri, cum ar fi politicile comune de mediu, regionale si de dezvoltare rurala, care, dealtfel, nu sunt neaparat dedicate in mod specific agriculturii.

Mai mult, piata agricola este in continua schimbare, putandu-se afirma ca, de aproape un veac, se inregistreaza schimbari semnificative, ca urmare, spre exemplu, a globalizarii sau a inovatiilor tehnologice.

b. Agricultura este o activitate economica. In aplicarea regulilor de concurenta, un agent economic (undertaking - sintagma utilizata in Tratatul CE - a se vedea TEC, Tratatul Consolidat al Comunitatii Europene - pentru a se desemna o entitate ce desfasoara activitati economice) este orice entitate angajata in activitati economice, indiferent de statutul sau legal si de modalitatea de finantare . CEJ a decis mai demult si in mai multe randuri ca orice activitate constand in a furniza bunuri si servicii pe o anumita piata este o activitate economica . In acest sens agricultura este cu certitudine o activitate economica. De aceea nu exista niciun dubiu ca fermierii sunt agenti economici carora, ca si altor agenti economici, trebuie sa li se aplice reglementarile referitoare la concurent a economica ; si, de asemenea, nu poate exista nici un dubiu cu privire la faptul ca asociatiile de fermieri, ca de ex. cooperativele sunt asociatii de agenti economici ale caror comportamente pe piata intra sub incidenta reglementarilor de concurenta europene.

Un sprijin solid in mijlocul furtunii

Autorii prezentului studiu au vaga senzatie de a se scufunda in ape adanci, tulburi si furtunoase, fara echipamente de protectie.

Deci, cu scopul de a trage in piept macar o minima cantitate de aer inainte de scufundare, ca de multe alte ori ne vom folosi de prevederile TEC si de deciziile CEJ.

Pentru inceput vom cita doua articole din TEC:

Articolul 2.

Comunitatea are drept misiune ca, prin instituirea unei piete comune, a unei uniuni economice si monetare, si prin punerea in aplicare a politicilor sau actiunilor comune prevazute la articolele 3 si 4, sa promoveze in intreaga Comunitate o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice, un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, egalitatea intre barbati si femei, o crestere durabila si neinflationista, un grad ridicat de competitivitate si de convergenta a performantelor economice, un nivel ridicat de protectie si de ameliorare a calitatii mediului, cresterea nivelului si calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre Statele Membre.

Articolul 3.

(1) Pentru realizarea scopurilor prevazute la articolul 2, actiunea Comunitatii presupune, in conditiile si in conformitate cu termenele prevazute de prezentul tratat:

(e) o politica comuna in domeniile agriculturii si pescuitului;

(g) un sistem care impiedica denaturarea concurentei pe piata interna;

In al doilea rand, ca de multe alte ori in cadrul altor studii, autorii se declara a fi convinsi ca CEJ indeplineste, pe langa binecunoscutele atributii judiciare, si atributii de Curte Constitutionala pentru UE .

Nu exista o singura si unanim recunoscuta definitie a ceea ce inseamna Curte Constitutionala, dar toata lumea va fi probabil de acord ca aceasta necesita, ca un minim, in primul rand o constitutie (sau orice alta lege suprema a tarii sau Magna Carta ) si, in al doilea rand, o Curte care sa protejeze si sa interpreteze prevederile respectivei carte fundamentale. In ceea ce priveste existenta unei carte constitutionale a UE, consideram ca nu este necesar sa se astepte ratificarea generalizata a Tratatului Constitutional sau a oricarei alte constitutii formalizate pentru ca sa se poata afirma ca un asemenea set de norme exista. Desigur ca analiza modului cum sunt indeplinite functiile constitutionale de catre actualul Tratat European - TEC (ca parte a cadrului legislativ european existent), este deosebit de complexa, iar contributiile la rezolvarea ei (articole, studii, carti, discursuri etc.) sunt nenumarate. Dar este evident ca Tratatul existent asa cum este interpretat de catre CEJ contine multe prevederi care au ca scop sa defineasca, sa distribuie si sa limiteze puterile si competentele numeroaselor entitati politice europene (inclusiv Statele Membre) precum si alte prevederi destinate protejarii unor drepturi si principii fundamentale. Nu poate fi negat faptul ca macar cateva dintre cele mai importante prevederi ale Tratatului au o natura constitutionala.

Asa cum stabileste CEJ in mai multe cazuri - de ex. Les Verts vs Parliament, Tratatul (TEC) este carta de baza constitutionala .

De asemenea, dupa cum este bine stiut, rolul CEJ, conform articolului 220 din TEC, este acela de a asigura respectarea legii in interpretarea si aplicarea TEC . Dintr-un punct de vedere mai academic, este, de asemenea, larg recunoscut faptul ca CEJ recurge adeseori la tehnici interpretative si negociative care sunt caracteristice sferei pronuntarii constitutionale.

De aceea, consideram ca nu exista niciun dubiu ca CEJ (pe langa indeplinirea atributiilor de curte suprema) indeplineste si atributii de Curte Constitutionala.

Este adevarat ca TEC (ca un adevarat text constitutional) a fost si, chiar dupa mai multe reforme, este si va fi schematic si general in ceea ce priveste tratarea multor aspecte. Oricum, pentru marea majoritate a domeniilor tratate exista o structura sistemica fundamentala ce permite CEJ sa dezvolte treptat prevederile respective prin intermediul unor rationamente juridice coerente. Chiar daca problemele cruciale privind efectul direct (afectarea directa) si suprematia nu au fost bine fixate in Tratate, aceste probleme au fost adesea rezolvate practic de catre CEJ , facandu-se astfel o fundamentala distinctie a TEC fata de celelalte instrumente legale comunitare fundamentale si traditionale, conform carora suprematia este, de asemenea, regula generala dar, in principiu, nu este aplicabila in practica fara evidentierea (sau, cu exceptia evidentierii) unui efect direct (a unei afectari directe) ceea ce constituie o rara exceptie. Astfel, CEJ a convertit, in fapt, o exceptie a legii publice internationale catre o noua lege europeana.

Un rezultat suplimentar al federalizarii acestei constitutii structurale in conditiile de afectare directa si de suprematie a fost acela de a se promova normele comertului liber la nivelul unor drepturi subiective. Aceste norme generale au devenit libertatea fundamentale cvasi-constitutionale asimiland nu numai multiple forme de discriminare dar si simple restrictii, iar in final au fost extinse si pe orizontala in zona jurisdictiei private. De asemenea, interpretarea prevederilor de concurenta din TEC le-a promovat pe acestea la statutul de principii de baza ale unei constitutii economice.

Astfel, CEJ fiind in pozitia unei Curti Constitutionale, a fost si este pe deplin competenta sa completeze lacunele si sa interpreteze legea comunitara in sensul clarificarii si intregirii sistemul legal comunitar.

Interpretarea TEC de catre CEJ este consacrata si general acceptata ; consideram, totusi, ca, in acest sens, mai este nevoie de intelegere si consens intre Statele Membre. Mai reamintim astfel ca, de ex. in cazul Francovich vs. Italy, in cadrul caruia Curtea a creat (pur si simplu) un drept nou de actiune impotriva unui stat membru iar TEC nu a fost amendat nici pana in ziua de azi pentru a include acest nou drept de actiune - Curtea a interpretat, totusi, Tratatul, ca incluzand acest drept, iar UK si Germania au incercat zadarnic sa se opuna respectivei decizii si inca, urmare cazului Les Verts vs. Parliament unde s-a mentionat ca CEJ are competenta de a revizui reglementarile Parlamentului European, de aceasta data, cativa ani mai tarziu, Tratatul insusi a fost modificat in sensul deciziei respective.

Putem deasemenea sa presupunem ca, in contextul UE, CEJ a fost, este si va fi si un puternic actor politic.

Politica Agricola Comuna (PAC) a UE cat timp inca o necesitate de a se opera treptat modificarile adecvate?

Acum, revenind la oile noastre ( revenons a nos moutons) adica la PAC-UE, este cert ca, in sensul reglementarilor CE in general si al reglementarilor CE de concurenta in special, agricultura (intelegand prin aceasta sintagma atat activitatile economice direct implicate cat si o mare varietate de alte activitati economice aflate in amonte, in paralel si/sau in aval, legate de terenurile agricole, hrana, mediu si/sau mostenirea si traditiile agricole, etc. ) are un statut specific. si la fel de cert este si faptul ca, asa dupa cum am notat mai sus, in paralel cu crearea unui sistem care sa impiedice denaturarea concurentei pe piata interna - crearea unei politici comune in domeniile agriculturii si pescuitului - este unul dintre cele mai importante obiective ale UE. Consideram ca aceste doua obiective sunt de egala importanta, fara a se fi intentionat la nivel constitutional impunerea vreunei oarecare relatii de precedenta - intaietate ( dar , asa cum vom arata in continuare ca o dovada a probitatii cercetarii noastre, mai exista si unele declaratii ale CEJ care ar putea fi privite, cel putin la prima vedere, ca sustinand o opinie contrara).

Pentru ca intotdeauna trebuie sa existe un dar , vom continua demonstratia cu urmatorul citat :

81. In al doilea rand este deasemenea clar conform unor decizii in cazuri anterior judecate ca, chiar si in raport cu prevederile de concurenta din Tratat, Articolul 36 (EC) acorda precedenta (prioritate, intaietate) obiectivelor politicii agricole comune asupra celor specifice politicii de concurenta (a se vedea in aceasta privinta si Case 139/79 Maizena v. Council [1980] ECR 3393, paragraful 23 precum si Germania v. Council , paragraful 61).

Fara a mai cita aici in integrum art. 36 (si 37) ale TEC, invitam pe toti cei interesati sa depisteze in cuprinsul articolelor respective orice mentionare directa si/sau analitica si/sau legala referitoare la precedenta (prioritate), pentru ca noi nu am gasit niciuna

Desigur, consideram ca se poate desprinde din cuprinsul literal al articolelor mai sus citate o declaratie clara privind acceptarea unei largi varietati de exceptari in domeniul PAC vis-a-vis de legea Concurentei (vom dezbate in cele ce urmeaza unele din aceste exceptari).

Si, cu scopul de a evidentia si mai clar cat anume este deasemenea clar conform unor decizii in cazuri anterior judecate (a se vedea in aceasta privinta si Case 139/79 Maizena v. Council [1980] ECR 3393, paragraful 23 precum si Germania v. Council , paragraful 61) cu privire la mai sus mentionata discutabila precedenta, consideram ca nu putem decat sa inregistram aici un extras la prima mana din cazul Maizena v. Council:

Consiliul (n.n.: Consiliul European) are o larga libertate de decizie in exercitarea puterii conferite de primul paragraf al articolului 42 al Tratatului EEC pentru a determina pana unde se extinde aplicarea regulilor concurentiale in sectorul agricol precum si in cadrul implementarii politicii agricole comune,

si, deasemenea,

Instituirea unui sistem in cadrul caruia concurenta sa nu fie distorsionata nu este singurul obiectiv la care se refera articolul 3 al Tratatului, unde se prevede de asemenea si adoptarea unei politici agricole comune. Cei responsabili vis-a-vis de Tratat, constienti ca, uneori si in anumite circumstante, urmarirea simultana a acestor doua obiective s-ar putea dovedi a fi dificila, au stipulat in primul paragraf al art. 32 (n.n.: actual 36) ca: Dispozitiile capitolului referitor la normele privind concurenta se aplica productiei si comercializarii produselor agricole numai in masura stabilita de Consiliu in cadrul dispozitiilor si in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 43 (n.n.: actual 37) alineatele (2) si (3), avand in vedere obiectivele enuntate la articolul 39 (n.n.: actual 33).

Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca orice posibila recunoastere a unei asa-zise prevalente (precedente) sau chiar prevalente simultane pe care politica agricola (inclusiv imensul continut relativ la ajutorul de stat) ar putea sa o aiba in raport cu scopurile TEC in ceea ce priveste concurenta este de stricta interpretare relativ la competent a Consiliului European de a decide pana unde se pot aplica regulile de concurenta in dosi, nu este oare, aceasta, o competenta de a decide in lega- meniul agricol (tura cu acceptarea unor exceptii de la regula? - departe de stabilirea in Tratat a unei anumite precedente (prevalente) reciproce intre PAC si politica de concurenta ). Consiliul are o larga competenta in exercitarea acestei puteri (desigur, cu buna credinta) precum si in ceea ce priveste implementarea intregii politici agrare .

Deci, atat cat am reusit sa adancim prezenta analiza, aceasta precedenta (prevalenta) intre PAC si politica de concurenta, evidentiata, in fapt, numai in masura stabilita de Consiliu este in cele din urma, puternic si definitiv legata de competentele Consiliului European care are o larga libertate de decizie .

Vom incerca, pe scurt, sa aratam mai jos cum (si in ce masura) Consiliul European si-a exercitat deja competentele visa-vis de respectiva prevalenta.

Si mai consideram, de asemenea ca, dupa mai mult de jumatate de secol de necesitate de a se opera treptat modificarile adecvate cu privire la obiectivele PAC, ar fi, poate, timpul pentru Consiliul European sa se ia la modul serios in consideratie abordarea PAC-UE dintr-un unghi nou (si, in acelasi timp vechi), in conformitate cu principiile fundamentale pe care a fost constituita UE, si, mai ales, sa se verifice daca nu cumva cuvantul magic concurenta ar putea avea sau nu ceva de spus in legatura cu domeniul studiat (o solutie la indemana pentru unele probleme ale PAC?).

Concurenta si agricultura o chestiune de precedenta sau, mai curand, de inteleapta si temporara aplicare a unor exceptii?

A fost odata, demult, in 1962, cand Consiliul European a decis, intr-un mod foarte sumar, in ce masura reglementarile privind concurent a se pot aplica product iei si comercializarii produselor agricole . Consiliul a statuat asupra celor de mai sus in cuprinsul unui Regulament cunoscut ca Regulamentul nr. 26 privind aplicarea unor reguli de concurenta in domeniul productiei si comercializarii de produse agricole - a se vedea cea mai recenta varianta amendata. In fapt, Regulamentul citat este foarte sumar:

Art. 1 stabileste un principiu conform caruia articolele 81 si 82 ale Tratatului (referitoare la concurenta) se aplica produselor agricole definite in Anexa 1 la Tratat (foarte interesant, principiul se refera la anumite tipuri de activitati economice - productie si comercializare - si nu face nicio distinctie intre tipurile de agenti economici implicati; deci nu este relevant daca respectivele activitati sunt desfasurate de ferme individuale, de cooperative sau de orice alte tipuri de intreprinderi si asociatii) . Art. 2 stabileste exceptiile.

Revenind la art. 36 al TEC si in contextul celor de mai sus, vom sublinia ca, cele mai utilizate exceptari de la regulile de concurenta sau, cel putin, cel mai des invocate de partile implicate inaintea Comisiei Europene si a CEJ, se refera la unele intelegeri anticoncurentiale ca fiind decizii si practici care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor PAC (sau se presupune ca sunt necesare pentru indeplinirea obiectivelor respective). Aceste obiective ar include un standard de viata corespunzator pentru comunitatea agricola precum si stabilizarea pietei. Orizontul exceptiei generale de la art. 36 fata de art. 81 al TEC este totusi limitat:

a. Prima exceptie exclude aplicarea articolului 81 in ceea ce priveste intelegerile, deciziile si practicile care se constituie ca parti integrante ale unor organizatii de piata nationale. Nu este mult de comentat despre aceasta exceptie din moment ce suntem suficient de constienti de faptul ca, in timp, majoritatea pietelor agricole nationale au fost inlocuite cu piete UE comune sau, cel putin regionale.

Autorii prezentului studiu au reusit sa gaseasca un singur exemplu in care aceasta exceptie a fost aplicata de catre Comisia Europeana, in 1987, si anume pe piata franceza a cartofilor. Astfel, legislatorul francez atribuise grupurilor de producatori competenta de a regla nivelurile de pret ale cartofilor noi precum si de a sincroniza centralizat productia si comercializarea cartofilor in raport cu cerintele pietei. Comisia Europeana a considerat ca intelegerile si deciziile adoptate de catre aceste grupuri private de producatori satisfaceau criteriile de acordare a exceptarii, din moment ce atat constituirea grupurilor respective cat si deciziile si intelegerile realizate au fost plasate sub controlul direct al autoritatilor franceze.

b. Exceptari care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor art. 33 al ECT (adica obiectivele PAC):

- singurele intelegeri restrictive acceptabile sunt acelea necesare pentru a se indeplini toate obiectivele PAC sau, daca aceste obiective se dovedesc a fi divergente, Comisia este competenta atat pentru a le concilia intre ele cat si pentru a stabili care anume derogare este aplicabila;

- nu este deajuns a se pretinde existent a unei relatii intre o intelegere anticoncurentiala si realizarea obiectivelor PAC; textul constitutional stipuleaza ca intelegerea respectiva trebuie sa fie necesara pentru realizarea obiectivelor PAC;

- nicio intelegere anticoncurentiala nu va fi acoperita de exceptie daca exista alte mijloace mai putin restrictive pentru a se atinge aceleasi obiective ( testul de proportionalitate );

- in general, obiectivele PAC sunt satisfacute prin aranjamentele speciale acceptate in cadrul Organizatiilor Pietei Comune - Common Market si acesta este scopul adoptarii acestor CMO Organisations (CMO).

Este putin probabil ca orice alta actiune privata care depaseste cadrul respectivelor aranjamente si este contrara prevederilor art. 81 al TEC, sa fie necesara pentru realizarea scopurilor PAC

Trebuie, dealtfel, subliniat ca, Comisia Europeana a adoptat o stricta interpretare a acestei exceptii, ale carei conditionari sunt indeplinite numai daca partile implicate pot demonstra ca aplicarea art. 81 al TEC intr-un anume caz va actiona, in fapt, impotriva realizarii obiectivelor PAC .

c. O atentie speciala este acordata cooperativelor, pentru care exceptarea se refera la intelegerile intre agricultori, asociatiile de agricultori sau asociatii ale unor asemenea asociatii apartinand unui singur Stat Membru, si vizeaza productia si vanzarea produselor agricole sau utilizarea in comun a unor facilitati pentru depozitarea, tratarea sau procesarea produselor agricole (activitati in mod traditional realizate de catre cooperativele de agricultori).

In orice caz trebuie subliniat ca aceste prevederi sunt departe de a fi considerate o exceptare in alb, generalizata , ci necesita o motivatie (de ex. intelegerile pot sa nu include si obligatii de a aplica preturi identice; Comisia Europeana poate, de asemenea, sa se asigure, prin mijloace specifice, ca intelegerile respective nici nu exclud concurenta si nici nu prejudiciaza scopurile PAC).

Nu vom detalia pentru moment aceasta abordare particulara, dar vom afirma ca, daca nu se aplica macar una dintre exceptii, reglementarile de concurenta sunt legal aplicabile produselor agricole precum si actorilor de pe piata agricola ca de ex. cooperativele. Aceasta nu inseamna ca particularitatile pietelor agricole nu vor fi luate in consideratie; ele vor fi evaluate, in mod firesc, de la caz la caz, asa cum sunt evaluate particularitatile oricaror alte piete relevante luate in considerat ie in aplicarea prevederilor Comisiei Europene pe linie de concurenta .

Trebuie subliniat ca Regulamentul 26 nu contine toate exceptarile care pot fi aplicate in sectorul agricol. Unele CMO, cum ar fi cele referitoare la legume si fructe sau vin contin reglementari specifice cu privire la organizatiile si intelegerile intre ramuri (interbranch). Intelegerile incheiate de catre asemenea organizatii se pot situa in afara prevederilor art. 81, dar numai in anumite conditii cum ar fi, citam: Totusi, aceste exceptari sunt supuse unor conditionari care le limiteaza considerabil fundamentarea . In primul rand, sunt acoperite de exceptari numai acele intelegeri ale caror obiective sunt precizate de CMO.

Aceste obiective includ, de ex., coordonarea cercetarii si studiile de piata, promovarea conservarii si protectiei mediului, ajustarea productiei la cerintele pietei si la solicitarile consumatorilor . Trebuie subliniat ca asemenea obiective rareori aduc prejudicii Concurentei reale . In al doilea rand, aceste CMO contin, de asemenea, o lista de intelegeri care in niciun caz nu pot fi exceptate de la prevederile art. 81 al TEC. Lista include, de ex., fixarea pretului si acordurile de partajare a pietei sau intelegerile discriminatorii. .

Si trebuie, de asemenea, accentuat, ca niciuna dintre exceptii nu priveste art. 82 al TEC . Aceasta inseamna ca orice organizatie de producatori aflata intr-o pozitie dominanta poate face pe deplin obiectul prevederilor acestui articol. Astfel, reglementarile generale referitoare la abuzul de pozitie dominanta se aplica si in sectorul agricol la fel cum se aplica in orice alt sector. Aceasta inseamna ca un anumit comportament relevant poate fi considerat ca fiind abuziv numai daca entitatea economica respectiva detine o pozitie dominanta pe o parte susbstantiala a pietei comune. Nici nu ar mai fi necesar sa notam ca este putin probabil ca o singura ferma sau o cooperativa mica sa detina vreodata o pozitie dominanta pe o anumita piata relevanta, prin urmare aceste categorii de entitati economice nu trebuie sa se teama de prevederile art. 82. Totusi, nu se poate exclude ideea ca marile cooperative, de ex. cele din Nordul Europei, si, poate, din Europa Centrala si de Est, ar putea detine pozitii dominante.

Care ar putea fi un rezultat rational al tuturor celor de mai sus? In lipsa aplicarii uneia dintre exceptarile amintite mai sus - exceptari care rareori sunt aplicabile - produselor agricole si actorilor de pe piata agricola cum ar fi cooperativele li se aplica reglementarile fundamentale privind concurenta . Dorim sa accentuam ca aceasta nu inseamna ca particularitatile pietelor agricole nu vor fi luate in considerare - repetam, ele vor fi luate luate in considerare ca particularitati ale oricarei piete relevante din teoria si practica aferente protectiei Concurentei economice.

Pentru frumusetea demonstratiei vom mai atasa aici ceea ce consideram a fi un postulat vechi si mereu nou: Pe scurt, noua piata a produselor alimentare se sprijina mai putin pe fixarea preturilor in cadrul comercial si mai mult pe negocierile private care au loc in spatele usilor inchise, destinate pentru a imparti riscurile si profiturile intre fermieri, procesatori de alimente si vanzatori cu amanuntul. Astfel, tranzitia in domeniul alimentar ridica problema modalitatilor in care riscurile si profiturile din cadrul noului sistem de piata vor fi partajate intre jucatorii de pe pietele traditionale.

Domeniul rezidual al concurentei

Desigur, privind din afara multe din cele enuntate mai sus, s-ar putea spune ca toate acestea sunt doar teorie, dar, in practica de zi cu zi, o chestiune de bun simt evident pare a fi mereu urmatoarea: se afla aceste doua obiective majore agricultura si concurenta intotdeauna si in mod necesar in contradictie?

Consideram ca este timpul sa introducem in structura logica a prezentului studiu o Sentinta din 1975 a CEJ (cazul zaharului sugar case din 1975), din care citam: Oricate critici ar putea fi aduse unui sistem creat sa consolideze o impartire a pietelor nationale in cote nationale - ale carui efecte vor fi examinate mai tarziu - realitatea este ca, daca respectivul sistem lasa, in practica, un domeniu rezidual pentru concurenta, acest domeniu cade sub incident a reglementarilor de concurenta.

Completand cele declarate mai sus cu alte sublinieri. precedente, consideram ca este posibil sa nu existe nicio contradictie reala intre agricultura si concurenta, la nivel national si/sau unional . si acesta deoarece, chiar si luandu-se in considerare necesitatea de a se opera treptat modificarile adecvate , intotdeauna poate exista un domeniu rezidual ( n.n.: mai putin semnificativ) pentru concurenta (o sintagma deosebit de interesanta dar si nefericita constituindu-se cu siguranta ca unul din motivele pentru care exista inca putine decizii pe linie de concurenta in agricultura pana in prezent), in special, pentru ca de-a lungul timpului, majoritatea organizatiilor de piata nationale au fost inlocuite de organizatii de piata comuna. Vom incerca in continuare sa sugeram ca, in agricultura, exista un enorm, imens domeniu rezidual de mare interes concurential

Analiza lanturilor valorice din industria agriculturii ca suport al definirii unor piete relevante pentru protectia concurentei economice

Revazand definitia de inventar a agriculturii, vom continua analiza cu prezentarea unei diagrame incomplete .

Fig. Unele moduri si functiuni ale utilizarii terenurilor.

Moduri de utilizare a terenurilor (Land use types)

Functiuni privind utilizarea terenurilor (Land use functions)

Cele de mai sus ar putea reprezenta o foarte sumara deschidere catre enorma sfera de activitati economice legate de agricultura si dezvoltare rurala. Intr-o nota adresata Conferintei OECD privind noile deschideri catre politica rurala (25-26 martie 2004), Donald Johnston, Secretar General al OECD, a subliniat ca contrar presupunerilor larg acceptate, ruralul nu este sinonim cu agricultura sau, cel putin, nu mai este sinonim. Suntem in totalitate de acord cu aceasta declaratie.

Si, mai mult:

- trebuie evidentiat faptul ca numeroase si mari regiuni rurale sunt din ce in ce mai atasate la zone economice de tip urban decat la cele de tip rural; presupunem ca asistam in timp real la o mutatie in domeniul activitatilor rurale;

- urbanizarea, ca fenomen deosebit de complex, se raspandeste in zonele rurale din jurul centrelor metropolitane, acolo unde are loc mai intens migratia definitiva si/sau temporara a fortei de munca, iar sectorul serviciilor este principalul vector economic.

Activitatea rurala poate exista fara agricultura; accelerarea dinamicii rurale nu este echivalenta cu o agricultura puternica, iar o agricultura puternica poate exista si acolo unde dinamica rurala este limitata. Importanta agriculturii in dezvoltarea rurala difera de la o regiune la alta.

In afara celor de mai sus, vorbind despre industria agriculturii , consemnam aici si vom analiza cat mai exhaustiv in cuprinsul unui alt studiu, sfera imensa de activitati atat direct si colateral implicate cat si din amonte (seminte, mecanizare, pesticide, fertilizare, finantare, etc.) si din aval, care este necesar sa fie cuprinse in sintagma concurentiala de piete relevante , sintagma sine qua non a protectiei concurentei economice.

Pentru moment, vom nota doar ca agricultura moderna este aservita cerintei logistice de a deservi mase largi de populatie, ceea ce se realizeaza cu aportul unor numeroase activitati mai mult sau mai putin specializate, implicand o mare multime de diferite persoane fizice si juridice . Acesti diversi participanti (unii, multi dintre ei fiind deja inalt specializati) concep, proiecteaza, dezvolta, implementeaza, conduc si realizeaza efectiv activitatile care, mai de mult, erau indeplinite aproape in totalitate de catre fermieri. Fermierii insisi sunt si/sau au devenit si/sau trebuie sa devina si ei intr-o anumita masura specialisti care activeaza impreuna cu ceilalti specialisti din industria agriculturii.

Fig. Un exemplu de relatii materiale si informationale in industria agriculturii

Cresterea constientizarii si a preocuparii relativ la mediul inconjurator, la resursele naturale, securitatea alimentelor, protectia muncii, impactul social, precum si la alte tinte, determina o si mai mare complexitate a domeniului agriculturii, de unde rezulta noi specializari si noi specialisti.

Pentru a deservi si a corespunde diverselor nevoi si asteptari ale consumatorilor individuali si ale grupurilor de consumatori, precum si pentru a putea concura pe pietele agricole care sunt puternic competitive , participantii specializati in industria agricola, inclusiv (si, de ce nu, consumatorii), trebuie sa comunice intre ei si sa-si coordoneze activitatile mai bine decat pana acum. Consideram ca aceasta tendinta cu deschidere catre tot felul de acorduri (intelegeri), dar si catre transparentizare, va continua sa se dezvolte in viitor .

Producerea unui bun de consum in agricultura moderna poate implica producerea unei lungi succesiuni de produse si/sau servicii intermediare si/sau conexe. Fiecare dintre acestea este folosit ca materie prima si/sau ca ingredient pentru realizarea urmatorului produs/serviciu. Termenul valoare adaugata este adeseori utilizat pentru descrierea unor astfel de procese, deoarece la fiecare pas este adaugata o anumita valoare. In limbaj economic, fiecare pas secvential de valoare adaugata este un stadiu economic , o veriga dintr-un lant valoric. Si, din punct de vedere al protectiei concurentei economice, fiecare produs/serviciu, pas, stadiu economic, ori veriga a lantului valoric se poate constitui ca fiind o piata relevanta.

Un lant (sau sistem) valoric desemneaza o succesiune interconectata de entitati, organizatii, resurse materiale si surse de cunoastere implicate in crearea si transferarea valorii unui produs catre comparatorii finali. Sistemele valorice integreaza activitati secventiale, incep cu determinarea nevoilor clientilor prin studiile de promovare, continua cu producerea-operarea-distributia, si includ (acolo unde este cazul) primi, secunzi, terti (etc.) furnizori de produse/servicii intermediare. Unul din obiectivele analizei sistemelor valorice (inclusiv din punct de vedere concurential) este de a se pozitiona in mod real entitatile participante la realizarea obiectivului final care este acela al satisfacerii cerintelor consumatorilor- in conditiile in care capturarea, indiferent prin ce mijloace, a unei parti cat mai mari din valoarea totala generata pe lantul valoric este prioritatea legitima a multor strategi de management din intreprinderile implicate.

Vom prezenta spre exemplificare un foarte cunoscut si utilizat exemplu american, si anume lantul valoric corn-to-hot-dog, produs care, mai demult, era integral realizat de catre familia de fermieri, actualmente fiind implicate numeroase si diferite tipuri de ferme si de alte firme de agribusiness. Acestea includ, printre multe altele, societatea comerciale distribuitoare de seminte, cultivatori de cereale, producatori de hrana pentru animale, crescatori de animale, comercianti de animale pentru sacrificare si de carne engros, procesatori si ambalatori, distribuitori engros si endetail (inclusiv restaurantele de profil). Sustinerea respectivului lant valoric in general, precum si a fiecareia dintre verigi, se realizeaza de catre institutii financiare, diversi furnizori de utilitati si servicii, furnizori de echipamente, constructori, transportatori, consultanti, organizatii agricole si comerciale, institutii guvernamentale, cercetarea stiintifica universitara si de alta natura, mass-media, etc.

Desigur ca scurtul excurs de mai sus este considerabil simplificat - au fost trecute cu vederea multe alte stadii economice care se constituie ca inputuri necesare, cum ar fi productia si furnizarea de ingrasaminte agricole, de suplimente proteinice pentru hrana animalelor, de ingrediente pentru prepararea amestecului sau de chifle si de condimentele oferite la discretie pentru asezonarea la consum a hot-dog-ului si nu mai enumeram aici, de ex., nici input-urile necesare pentru producerea, comercializarea si utilizarea co- sau by- produselor asociate cu orice produs intermediar cu alte cuvinte, nu am inventariat toate multiplele ramificatii covergente sau divergente ale lant urilor valorice care au ca verigi centrale produsele agricole (imensa multitudine de piete relevante implicate in industria agriculturii) .

Alte abordari descriu realizarea secventiala a produselor ca fiind un proces vertical care incepe de la baza, acceseaza trepte superioare prin cresteri valorice succesive si culmineaza cu valoarea dedicata si atestata de consumator prin consumul produsului final. Atunci cand doua sau mai multe stadii economice sunt integrate de catre un acelasi agent economic putem vorbi despre o integrare pe verticala . Dar doua sau mai multe firme pot, de asemenea, colabora si se pot coordona indeaproape in vederea realizarii in bune conditii a doua sau mai multe stadii economice. Pentru a distinge aceasta forma de integrarea pe verticala se foloseste termenul cooperare verticala , iar firmele cooperante pot fi considerate ca fiind parteneri pentru adaugarea valorii .

Consideram ca toate lanturile valorice evidentiaza o orientare de piata - ceea ce este, de altfel, si ratiunea finala de existenta a teoriei respective (a se vedea si Fig. de mai jos).

Fig. Determinantii orientarii de piata a unui lant valoric

Si, de asemenea, mai consideram ca o abordare analitica in conformitate cu aplicatiile lantului valoric, dedicata principiilor protectiei concurentei economice, ar putea contura un viitor mai bun pentru fermele si cooperativele agricole din UE, trecand dincolo si peste important a subventiilor din cadrul PAC.

De ce am subliniat mai sus dedicatia catre protectia concurentei?

Pentru ca nu putem, totusi, sa nu amintim aici ca Microsoft si sistemul sau de operare Windows au fost si sunt adesea citate ca exemple de referinta de companie si de produs care au initiat si au coordonat un lant valoric. si este bine cunoscut razboiul de zece ani dintre IBM-Microsoft si Comisia Europeana privind incalcari ale principiilor si reglementarilor de concurenta

Concluzionam ca abordarea analizei lantului valoric in scopul sprijinirii unui posibil tratament competitional al gravelor probleme cu care se confrunta PAC-UE ar putea fi un demers realizabil si eficient, dar numai in conditiile aplicarii stricte a reglementarilor de protectie a Concurentei economice

Domenii reziduale ale concurentei din ce in ce mai multe si mai considerabile in industria agriculturii

Conform opiniei Comisiei Europene data publicitarii si accesibila in cuprinsul unui Raport al OECD pe anul 2006 orice s-ar spune si fara indoiala, PAC a contribuit in mod cert, intr-un anumit fel (si, poate ca fara a fi, de fiecare data, directionata catre) la dezvoltarea concurentei in agricultura de ex. actionand declarat prioritar dar nu foarte activ catre inlocuirea pietelor nationale si regionale cu piete unionale.

Dar Este la fel de adevarat ca un anumit numar de reglementari care sunt destinate a contribui la implementarea unor piete sau la asigurarea minimului de venit pentru fermieri pot fi considerate ca limitand procesele concurentiale pe pietele agricole. Totusi, apreciat ca fiind cel mai important aspect, faptul ca pietele agricole din cadrul UE sunt reglementate nu inseamna ca agricultura este exceptata de la aplicarea regulilor CE in materie de concurenta . De asemenea: Reglementarile de concurenta ale CE sunt. in fapt, larg aplicabile acestui sector Si, mai important, Comisia Europeana afirma ca sustine in acest sens o politica de implementare activa.

Atat politica de concurenta cat si PAC sunt repere fundamentale ale politicii generale promovata de catre Comisia Europeana. Aceste politici fundamentale, care isi revendica radacinile de la prevederile constitutionale ale TEC, au fost adeseori considerate ca fiind ireconciliabile intre ele. Autorii prezentului studiu (alaturi de fostul comisar european Monti) considera ca o asemenea abordare este fundamental eronata. In fapt, asa cum si CEJ a confirmat - a se revedea sentinta in cazul Milk Marque din septembrie 2003: Mai intai de toate trebuie sa remarcam ca mentinerea unei concurente eficiente pe piata produselor agricole este unul dintre obiectivele politicii agricole comunitare (n.n. : PAC) precum si ale organizarii in comun a pietelor relevante (n.n.: COM).

Si, de asemenea:

Cu toate ca articolul 36 CE a conferit Consiliului responsabilitatea de a determina masura in care reglementarile comunitare de concurenta sunt aplicabile productiei si comercializarii produselor agricole, in scopul de a se lua in considerare pozitia particulara a pietelor produselor respective, aceasta prevedere evidentiaza totusi principiul care statueaza ca regulile comunitare in materie de concurenta sunt aplicabile in sectorul agricol

Si, inca:

Aceasta concluzie este, de asemenea, confirmata atat de prima propozitie din preambulul Regulamentului nr. 26 cat si de practica CEJ, conform carora organizatiile comune de piata (COM) sunt fundamentate pe conceptul unei piete deschise la care trebuie sa aiba acces liber toti producatorii in conditii de concurenta reglementate (vezi, inter alia, Case 83/78 Pigs Marketing Board [1978] ECR 2347, para. 57, si Case C-281/87 Commission v. Greece [1989] ECR 4015, para. 16).

Si, inca:

Deoarece organizarea comuna a pietelor (COM) pentru produsele agricole nu este o zona libera de concurenta, trebuie evidentiat ca, in concordanta cu practica CEJ, legea comunitara a Concurentei si legile nationale de concurenta se aplica in paralel atunci cand exista puncte diferite de vedere asupra diverselor practici restrictive . Astfel, in timp ce articolele 81 si 82 EC trateaza practicile respective avandu-se in vedere obstacolele care pot rezulta in comertul dintre Statele Membre, legile nationale actioneaza in baza unor consideratii specifice si iau in consideratie practicile restrictive in contextul respectiv (vezi, inter alia, Wilhelm and others, para. 3, si Joined Cases 253/78 and 1/79 to 3/79 Giry and Guerlain and others [1980] ECR 2327, para. 15).

Desigur ca evaluarea posibilitatilor de aplicare a celor statuate mai sus trebuie facuta de la caz la caz (dar, in general, si revenind la cele discutate anterior, cu cat este practica anticoncurentiala mai restrictiva, cu atat mai dificila devine incadrarea acesteia intr-o exceptie ).

S-au facut auzite voci care atrag atentia (consideram ca fara o fundamentare acceptabila) asupra unei posibile atitudini relativ partinitoare a Comisiei Europene si a CEJ cu privire la cooperativele agricole.

Dar, pentru oricine studiaza problema aflata in discutie, apare cu deosebita evidenta faptul ca nici macar aceasta presupusa partinire n-ar putea fi invocata referitor la practicile de tip cartel ale cooperativelor si ale oricaror altor asociatii de fermieri directionate catre fixarea de preturi minime sau alocarea de cote cantitative, sau incadrabile in orice alta sintagma relevanta care se poate revendica la sfera asa-numitelor incalcari grave (hard core) ale reglementarilor antitrust (este extrem de improbabil ca respectivele intelegeri sa poata beneficia de exceptarile din Regulamentul 26, fiind in mod natural supuse prevederilor art. 81 TEC).

Pentru a clarifica intr-o oarecare masura cele de mai sus vom cita mai intai un caz mai vechi cazul Meldoc in cuprinsul caruia Comisia Europeana a investigat o intelegere orizontala intre cooperative, firme si asociatii ale producatorilor de lapte care introdusesera un sistem de cote parte, de consultari cu privire la preturi si de mecanisme de restrictionare a importurilor din alte State Membre, in conditiile in care niciuna din exceptarile prevazute la art. 2 din Regulamentul 26 nu putea fi aplicata. In particular, cel de al treilea tip de exceptare privind cooperativele sau asocierile de cooperative nu era aplicabila deoarece una dintre partile participante la intelegere era o firma privata de alt profil (dar chiar daca intelegerea respectiva ar fi fost incheiata numai intre asociatii de agricultori, este foarte probabil ca nu ar fi putut beneficia de exceptare intrucat acest tip de practici tind sa excluda concurenta si, in acelasi timp, pun in pericol si obiectivele PAC). Toate partile au fost gasite vinovate de incalcarea art. 81 al TEC si au fost amendate.

Intelegerile intervenite intre producatori si asociatii de producatori, pe de o parte, si procesatori si comercianti sau asociatii ale acestora pe de alta parte, intra, in general, sub incidenta prevederilor art. 81 din TEC, daca nu cumva pot beneficia de unele exceptari limitate discutate mai sus.

Au fost cateva cazuri ( Cazul Conopidei - Cauliflower case, vezi de asemenea si Cazul FRUBO) in care Comisia Europeana a concluzionat clar ca o intelegere intre asociatii de producatori si de comercianti care limiteaza dreptul comerciantilor de a se aproviziona din alte surse nu poate fi exceptata, situandu-se prin urmare sub incidenta prevederilor art. 81 din TEC.

La aceasta etapa a analizei noastre am dori sa evidentiem ceea ce consideram a fi una dintre cele mai relevante aplicatii in domeniu, si anume Decizia din aprilie 2003 a Comisiei Europene in cazul French beef. Cazul se refera la o intelegere de fixare a pretului intre Federatia franceza a crescatorilor de vite, pe de o parte, si Federatiile reprezentand sacrificatorii de vite pe de alta parte, intelegere conform careia sacrificatorii de vite s-au angajat sa plateasca un pret minim la achizitionare, iar importurile de vite in Franta din celelate State Membre au fost suspendate (ceea ce constituie doua incalcari grave ale reglementarilor antitrust, evidentiate in mod expres la art. 81 din TEC). Comisia a sanctionat practica respectiva concluzionand ca o astfel de intelegere nu poate fi considerata ca fiind necesara pentru realizarea obiectivelor PAC (nu ar fi existat nici un beneficiu in cazul aplicarii exceptarii prevazute la art. 2 din Regulamentul 26), chiar si in contextul existentei unei crize serioase relativa la BSE (Encefalopatia spongiforma bovina boala vacii nebune). Partile care realizasera intelegerea au fost gasite vinovate pentru incalcarea art. 81 din TEC si le-au fost aplicate amenzi usturatoare; FNSEA, principala organizatie a producatorilor a fost amendata cu 12 milioane euro; decizia a fost apelata si apelul a fost respins ca fiind inadmisibil de catre CEJ-CPI (Curtea de Prima Instanta) printr-un extrem de interesant Ordin, care a redus, totusi, cu 10% cuantumul amenzilor.

Cooperativele agricole (ai caror membrii sunt, in majoritate, IMM-uri) practica, in general, achizitionari in comun, unele actiuni de R&D, dar cea mai importanta activitate realizata in comun consta in comercializarea produselor furnizate de membrii acestora. Intelegerile privind comercializarea pot ridica unele semne de intrebare legate de posibilitatea fixarii preturilor. Dar intelegerile conform carora fermierii care vand prin intermediul cooperativelor primesc in mod proportional acelasi pret efectiv pentru produsele proprii nu pot fi considerate ca fiind o practica de cartel interzisa ( in caz contrar, ar fi probabil imposibil ca aranjamentele de marketing ale cooperativelor agricole sa beneficieze de pe urma exceptarii prevazute la art. 2(1) din Regulamentul 26, sau sa poata fi considerate compatibile cu art. 81 din TEC ).

O serie de decizii ale CEJ si ale Comisiei Europene au confirmat faptul ca, in anumite conditii , activitatile comune de comercializare desfasurate de cooperativele agricole nu intra sub incidenta reglementarilor europene de concurenta.

In urma solicitarii de emitere a unei indrumari preliminare - preliminary ruling in cazul Oude vs. Verenigde Cooperative Melkindustrie CEJ a trebuit sa evalueze compatibilitatea cu reglementarile de concurenta a anumitor prevederi din statutul unei cooperative de procesare a laptelui care contineau atat obligatia membrilor de a-si vinde intreaga productie catre cooperativa cat si pe aceea de a achita o taxa (penalizare) la momentul retragerii din cooperativa. In cuprinsul indrumarii preliminare, CEJ a recunoscut ca aceste cooperative incurajeaza modernizarea si rationalizarea in cadrul sectorului agricol si imbunatatesc eficienta; concluzia a fost ca, in cazul analizat , respectivele restrictii impuse membrilor cooperativelor se pot situa in afara incidentei art. 81 din TEC daca sunt necesare pentru a se asigura functionarea eficienta a asociatiilor si, mai ales, existenta unei baze comerciale suficient de largi precum si o neindoielnica stabilitate. Consideram ca aceasta judecata recunoaste implicit faptul ca intelegerile privind comercializarea la nivel national pot sa nu fie restrictive din punct de vedere concurential, dar numai analizate caz cu caz .

Si mai consideram, asa dupa cum am mai mentionat, ca nici CEJ si nici Comisia Europeana nu au acordat vreodata o exceptare in alb de la reglementarile concurentiale pentru activitatile concertate ale asociatiilor (cooperativelor). Tot in cazul Oude, CEJ a constatat, in fapt, ca restrictiile impuse membrilor unei cooperative pot avea ca efect restrangerea concurentei daca un oarecare numar de cooperative similar definite acced la o puternica putere de piata (n.n.: o pozitie dominanta pe o piata relevanta) si implementeaza aceleasi clauze restrictive ( n.n.: o deschidere catre recunoasterea unui abuz de pozitie dominanta pe o suficient de mare si de bine definita (produs si geografie) piata relevanta nationala? ), impiedicand astfel intrarea pe piata a altor posibili concurenti reali sau potentiali. In acest caz, exceptia prevazuta la art. 2(1) din Regulamentul 26 se poate aplica numai daca posibilul efect cumulativ descris mai sus nu are ca urmare excluderea concurentei sau punerea in pericol a obiectivelor PAC.

Mai evidentiem faptul ca CEJ a considerat ca respectivele restrictii particulare impuse membrilor unei cooperative (a se vedea para. 40 de mai sus) ar putea, intr-adevar sa puna in pericol unul dintre obiectivele PAC, si anume pe acela al cresterii profitului individual in sectorul agricol, deoarece fermierii activi din acest sector nu vor putea accede la beneficiile concurentei relativ la preturile de comercializare obtinute pentru produsele lor de la diferit i procesatori si/sau comercianti

Comisia Europeana a adoptat o pozitie similara in cazul Campina care lua din nou in consideratie o obligatie a fermierilor asociati de a livra intreaga lor productie de lapte catre cooperativa respectiva, precum si existenta unei taxe (penalitati) in cazul retragerii din asociatie. Comisia a concluzionat ca intelegerea de livrare exclusiva putea sa se incadreze in exceptarea speciala pentru asociatii introdusa la art. 2(1) din Regulamentul 26, deoarece cooperativa Campina nu se afla intr-o pozitie dominanta . si totusi, s-a mai concluzionat ca taxa (penalizarea) de retragere, care avea ca efect constrangerea membrilor inspre a livra pe o perioada nedeterminata intreaga lor productie la Campina, intra sub incidenta art. 81 din TEC si nu putea beneficia de exceptia din Regulamentul 26, deoarece avea ca efect punerea in pericol a obiectivelor PAC.

Trebuie spus ca exista zvonuri conform carora Comisia Europeana ar investiga in prezent unele posibile intelegeri de fixare a preturilor ce implica producatori si procesatori de produse agricole din unele State Membre, astfel evidentiindu-se deschiderea Comisiei catre depistarea practicilor de tip cartel din sectorul agricol .

S-ar putea spune ca activitatile concertate de comercializare din cadrul cooperativelor agricole sunt, in general, apreciate in mod favorabil dinspre sfera reglementarilor comunitare de concurenta, partial ca o consecinta a exceptarilor din Regulamentul 26 - si, de asemenea, ca o consecinta a faptului ca, asa dupa cum a statuat CEJ, cooperativele pot si trebuie sa joace un rol procompetitiv prin rationalizarea vanzarilor produselor de ferma, ferme care sunt, in principal, IMM-uri cu posibilitati reduse de comercializare (caz in care cooperativele nu pot face obiectul reglementarilor europene de concurenta). Dar atunci cand o cooperativa se afla intr-o pozitie dominanta, sau cand, in urma intelegerilor se evidentiaza efecte cumulative care restrang concurenta pe piata, exceptarile nu pot fi aplicabile (si, in orice caz, deschiderea relativ pozitiva a Comisiei Europene si a CEJ catre cooperative nu se extinde la eventualele practici de tip cartel intervenite intre cooperative sau alte asociatii de fermieri).

Acceptam, de asemenea, faptul ca demersul de baza pentru protectia veniturilor fermierilor se refera la restrictionarea concurentei din amonte. Dar, totodata, consideram ca este necesar sa existe un interes tot mai sporit cu privire la stimularea concurentei in aval care promoveaza eficienta productiei, crearea de produse noi si cresterea bunastarii consumatorilor, dar care poate fi impiedicata in conditiile unei considerabile integrari pe verticala a cooperativelor.

Monopson-oligoson in materia tratata a se incepe de la fuziunile retelelor de retail

Dominant a comparatorilor ar trebui, de asemenea, sa constituie o mare si comuna ingrijorare a autoritatilor de concurenta care analizeaza sectorul agricol . Pentru anumite produse, un grup mic de comparatori poate accede la cote procentuale mari din totalul vanzarilor realizate de fermieri. In timp ce fermierii pot resimti uneori, in mod obiectiv, necesitatea incheierii unor contracte pe termen lung cu comparatorii, comparatorii au capacitatea, de ex., de a truca licitatiile, pentru a plati preturi mai mici pentru achizitiile respective. Prezentarea de oferte trucate la orice fel de concurs de oferte este o practica deosebit de nociva pentru consumatori si este pedepsita de majoritatea legilor de concurenta ale Statelor Membre.

O argumentatie adeseori utilizata de catre fermieri pentru a se sublinia puterea de piata a comparatorilor evidentiaza raspunsul asimetric al pretului de retail fata de modificarile de pret la poarta fermei. Astfel, atunci cand se produce o micsorare a stocurilor, ceea ce induce cresterea preturilor practicate de fermieri, cresterea respectiva este imediat transferata consumatorilor, in timp ce atunci cand are loc o scadere a preturilor de ferma, asteptata scadere a preturilor de retail nu apare sau apare treptat, ceea ce conduce la evidentierea unor mari si nemotivate profituri pentru comercianti (dar, mai trebuie spus ca este foarte posibil ca asimetria preturilor sa nu se datoreze in exclusivitate dominantei comparatorilor; o explicatie alternativa putand fi aceea ca o asemenea asimetrie poate apare si ca rezultat al unor diferite scheme de cautare evidentiate de catre consumatori atunci cand acestia sunt pusi in fata unor trenduri crescatoare sau descrescatoare de preturi in particular, cautarea unor furnizori alternativi poate deveni mai agresiva atunci cand cresc preturile, dar este mai putin sensibila - inertiala - atunci cand preturile sunt stabile sau us or in scadere).

Deci, vorbind despre monopson - oligopson (o sintagma profesionala utilizata in domeniul protectiei concurentei economice, care desemneaza, in fapt, puterea cumparatorului), trebuie spus ca, la nivelul Comisiei Europene, in general, sunt putine cazuri care trateaza abuzuri de pozitie dominanta - art. 82 din TEC - si, din cate au putut cerceta autorii prezentului studiu, nu exista niciun caz care sa implice dominanta unor mari retaileri sau procesatori, entitati care, in cazul nostru, sunt comparatori fata de fermieri (poate, si din cauza ca o asemenea analiza ar putea implica unele probleme profesionale extrem de dificile pret uri incorecte, preturi de ruinare?.

Prin extinderea cercetarii, am gasit, totusi, ca in cel putin doua cazuri de fuziune, Comisia Europeana a luat in consideratie, implicit, efectele posibile ale puterii comparatorilor asupra fermierilor. Este vorba despre doua cazuri de concentrare intre firme de sacrificatori de animale din Danemarca si anume cazurile Danish Crown/ Vestjyske Slagterier si Danish Crown/ SteffHoulberg.

In primul dintre cazurile mentionate mai sus (cel de al doilea evidentiind aproximativ aceleasi aspecte), Comisia Europeana a concluzionat ca tranzactia respectiva, as a cum fusese planificata initial, ar fi putut conduce la crearea unei pozitii dominante pe piata daneza de comercializare a porcilor vii pentru sacrificare. Interesant este si faptul ca, in acest context, Comisia a declarat ca nu este ingrijorata referitor la posibilitatea ca partile implicate in fuziune ar putea sa extraga profituri de monopson de la furnizori, ci numai cu privire la faptul ca partile respective erau deja entitati cooperatiste, furnizorii in cauza fiind membrii acestora . Comisia a decis sa autorizeze fuziunea, dar numai cu anumite conditii .

Revenind la cercetarea noastra, consideram ca accentul particularizat pus in cazurile Danish Crown pe efectul direct al puterii cumparatorului asupra furnizorilor ar putea fi un prim pas in multe alte analize specifice .

Comisia Europeana si-a focalizat preocuparea, in cazurile respective, asupra impactului pe care intensificarea puterii de cumparare a entitati fuzionate ar fi putut-o avea asupra agentilor economici implicati deoarece, avandu-se in vedere obiectivul fundamental - care este promovarea intereselor consumatorilor - este necesar. in general, sa se ia in consideratie posibilul efect indirect pe care orice dominanta ar putea sa il exercite asupra consumatorilor pe pietele din aval .

In cazurile Rewe/Meinl si Carrefour/Promodes, care priveau fuziuni ale unor mari retaileri, Comisia Europeana a dezvoltat asa numita teorie a spiralei - spiral theory . In conformitate cu respectiva teorie, o societate comerciala care atinge o pozitie dominanta pe anumite trepte ale comercializarii poate intra intr-o spirala in care termenii favorabili negociati pe pietele de achizitie sa-i deschida posibilitatea de a-si aloca portiuni considerabile ale pietei din aval, pozitie care i-ar acorda noi posibilitati de a negocia termeni si mai favorabili pentru achizitii - si asa mai departe - in final tinzandu-se catre eliminarea concurentilor de pe piata din aval . Acest efect va depinde si de pozitia adoptata de grupul fuzionat fata de concurentii sai pe piata din aval, precum si de optiunea respectivilor concurenti intre depunerea unor eforturi pentru a obtine termeni negociati similari de achizitie sau catre acceptarea comoda a adoptari unor costuri mai mari.

Cu alte cuvinte, teoria spiralei inglobeaza trei aspecte generale de interes, si anume:

(a) marii detailisti obtin discount-uri mai mari decat micii comercianti - desi poate fi pus sub semnul intrebarii daca marii comparatori obtin in mod obligatoriu preturi mai bune;

(b) marii detailisti au capacitatea de a reduce preturile de vanzare, si (c) mici comercianti ies, in general, de pe piata, ceea ce intareste pozitia pe piata a marilor detailisti - dar micile magazine pot concura pe alte dimensiuni, de ex. calitatea, spargand astfel cercul vicios al respectivei spirale.

Actualmente, comparatorii produselor agricole sunt concentrati si se concentreaza din ce in ce mai mult pe procesare si pe retail. Aceste concentrari se produc frecvent prin fuziuni si sunt cel mai adesea justificate oficial prin sperantele puse in cresterea eficientei. Desigur ca exista semnificative si analizabile aspecte ale economiilor de scara si de scop in multe operatii de procesare si de retail. Dar fermierii au argumentat frecvent ca puterea de achizitie de monopson (sau chiar de oligopol) a fost si este folosita impotriva lor, pentru a le diminua castigurile si pentru a creste riscurile activitatii de agricultor.

Unii cercetatori au argumentat chiar ca slaba aplicare a reglementarilor antitrust este responsabila pentru concentrarea nemotivata a retailului si a achizitiilor, si ca legile concurentei ar trebui aplicate mai strict. Alti cercetatori au sustinut ca, odata cu declinul limitelor de profitabilitate, cresterea concentrarilor este inevitabila, cu scopul de a se distribui costurile fixe si de a se ramane competitiv - dar este necesar ca autoritatile de concurenta care avizeaza fuziunile sa impuna anumite conditii inerente de acceptare .

Fuziunile care dezvolta concentrari si mai accentuate ale unor asociatii deja existente de procesatori si de retaileri pot fi motivate prin eficienta productiei sau pot fi bazate pe dorinta de a exercita o putere de monopson.

Vom cita aici cateva concluzii (cu care suntem de acord) din una dintre cele mai relevante analize pe care am gasit-o, si anume : Un observator ocazional ar putea sa creada ca, in cazul in care un grup concentrat reuseste sa scada preturile de achizitie de la agentii economici componenti, consumatorii vor beneficia implicit. Logic, am putea crede ca, deoarece componenta de productie a pretului de cost scade, ar trebui sa scada si pretul final de comercializare. Dar este foarte posibil ca nu aceasta sa fie realitatea. Scaderea preturilor de achizitie (input prices, in acest caz) poate prezenta cel putin doua abordari ca motivatii si/sau scopuri esentiale, astfel:

- o adevarata eficienta economica tinzand sa se concretizeze in scaderea preturilor pentru consumatorii finali;

- cealalta abordare, prin contrast, poate evidentia un exercitiu exemplar de reducere a eficientei prezumtive a puterii de piata, ceea ce va conduce la reducerea bunastarii economice, la scaderea preturilor pentru furnizori (producatori reali), si, se va putea finaliza cu relocarea de preturi nemotivat marite catre consumatorii finali .

Comisia Europeana a adoptat uneori o atitudine clara impotriva unor concentrari de pe piata de retail (a se vedea domeniul ambalatorilor de carne si de produse din carne); de ex. cazul Kesko/Tuko din Finlanda - unde intreprinderea concentrata ar fi beneficiat de o cota de 60% din piata nationala - si cazul Rewe/Meinl din Austria (aprobat numai dupa efectuarea unor modificari substantiale ) - unde s-ar fi initiat puncte de desfacere in anumite regiuni in care intreprinderea concentrata ar fi controlat 65% sau mai mult din vanzari.

Trebuie, totusi, subliniat ca alte fuziuni care au avut un puternic efect concentrativ la nivelul UE, de ex. Metro/Marko si Carrefour/ Promodes au fost autorizate relativ fara obiectiuni de catre Comisia Europeana.

Din nefericire si, poate ca prin similitudine, autoritatile de concurenta nationale au demonstrat, in general, un apetit scazut pentru blocarea sau limitarea concentrarii marilor retaileri. Autorii prezentului studiu au gasit numai cateva cazuri relevante, de ex. in Germania, si anume:

- Cazul Ostfleisch (Moksel/Sudfleisch), august 1997, in care s-a interzis concentrarea companiilor est-germane de sacrificari de animale (abatoare) intr-o singura societate pe actiuni - Ost-Fleisch GmbH, si

- Cazul BayWa MLZ (BayWa AG/WLZ Raiffeisen AG), aprilie 2002, de aprobare a fuziunii numai cu anumite conditii (dupa fuziune, noua companie a fost obligata sa vanda 30 35% din locatiile de comercializare unei terte companii).

In acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca lanturile (asociatiile) de achizitie reprezinta, in fapt, o noua forma de proprietate si control care tinde sa inlocuiasca, in mare parte, pietele si/sau modalitatile traditionale de comercializare ale produselor de ferma .

Si s-a mai observat, de asemenea, ca supermarket-urile ar putea reprezenta astazi unul din focarele (culmile) de concentrare a concurentei pentru o multitudine de produse si producatori directi, inclusiv din industria alimentara. Relevanta concurentiala a supermarket-ului poate fi evidentiata cu deosebire prin accesarea unor statistici simple. Astfel, un super- magazin bine aprovizionat va expune intre 5 10 mii de produse alimentare si gospodaresti de diferite branduri si in diferite prezentari. Gospodinele au libertatea de a alege intre acestea, iar daca, totusi, nu gasesc ceea ce doresc, pot merge la un alt super-magazin. Este greu (desi nu imposibil) de imaginat un oligopolist, sau chiar un monopolist de produs care sa reuseasca a detine mai mult decat un varf de degetel dintr-un supermarket.

Dar mai exista si o alta, si, poate, mult mai importanta fateta, din punctul nostru de vedere, a concurentei la nivelul supermarketurilor. Este vorba despre lupta efectiva dintre producatorii si distribuitorii de produse alimentare pentru a-si aduce si a-si expune produsele pe rafturile supermagazinelor. De ex., s-a estimat odata ca exista mult peste 100.000 de produse alimentare de retail oferite spre cumparare supermarket-urilor, care au loc in rafturile lor doar pentru 6.000 7.000 de astfel de produse. Iata de ce concurenta reala intre producatorii de alimente (eventual orchestrata de marii retaileri) este, astazi, atat de terifianta.

Pentru fiecare nou brand sau sortotipodimensiune de produs alimentar producatorul trebuie sa lupte pentru obtinerea unui loc pe raft (la un moment dat, indiferent de calitate si/sau pret), si apoi trebuie sa lupte din rasputeri pentru a se mentine acolo.

Cele de mai sus ar putea sa nu fie inca o relatie naturala recunoscuta pentru domeniul procesarii de alimente acolo unde exista inca un mare numar de agenti economici de o larga varietate de tipuri si marimi - partial datorita naturii intrinseci a produselor agricole si, partial, deoarece IMM-urile din domeniu par a fi mai putin dezavantajate de avansurile tehnologice decat cele care activeaza in alte sectoare ale economiei. Putinul pe care il putem afirma este ca evolutia exploziva a multor cooperative si grupuri concentrate producatoare de alimente, desi avandu-si sorgintea in tehnologie, se datoreaza cu precadere distributiei de masa si nu productiei de masa

O abordare mixta (optimal mix)? Poate o idee buna Dar cum?

Vom incepe si acest capitol cu un vechi dar foarte actual citat: omenirea tinde, in ultima instanta, sa adopte orice fel de institutii economice care ii pot oferi cel mai inalt standard material de viata cu cea mai redusa cheltuiala de munca umana. Cu alte cuvinte, indiferent daca avem de a face cu macro sau micro economia sau daca proprietarul este corporatist, cooperatist, privat sau de stat (sau un mix al tuturor acestora), important va fi modul in care fiecare entitate economica isi va alinia baremul de activitate la acest standard fizic de eficienta in folosirea resurselor sale umane.

Aceasta abordare inseamna, bineinteles, determinism economic . Desigur ca nu ne vom ancora rigid la acesta concept si nici nu vom sustine ca este aplicabil in toate situatiile si de fiecare data. Dar consideram ca in istoria economica si, de asemenea, in economia actuala a UE, am putea gasi mai multe aspecte care sa il confirme decat sa il dezminta

Politicile agricole (PAC-UE s i/sau politicile agricole ale Statelor Membre) se prezinta mai intotdeauna pe ele insele ca promovand obiective non-economice zugravind astfel un declarat si exclusiv tablou in cuprinsul caruia concurenta este considerata aprioric a nu fi o solutie adecvata . si totusi, desi obiectivele respective pot apare (la prima vedere), ca fiind noneconomice, instrumentele folosite pentru a le analiza si a le introduce in ecuatie sunt, cu certitudine, economice .

Nicio teorie nu ofera, prin ea insasi, o solutie generala asupra unui posibil optimal mix intre politica de concurenta si politica agricola. De ex., chiar si invatamintele extrase din New Trade Theory (precum si din New Industrial Organisation Theory) sustin ideea ca aranjamentele institutionalizate pe anumite piete pot determina dezvoltarea unor politici optimizate, dar, totusi, directiile reale de dezvoltare si finalitatile efective ale acestor politici nu pot fi predictionate a priori de teorie. O munca empirica de analiza caz cu caz este necesara pentru estimarea realitatilor comerciale cum ar fi, de ex., raportul real dintre beneficiile exercitarii unei pozitii dominante de piata si realizarea obiectivelor politicii agricole, sau dintre avantajele economiei de scara si pierderile datorate reducerii concurentei.

Si mai trebuie sa notam ca analiza concurentei imperfecte (care este, de asemenea un instrument al disciplinei economice denumita protectia concurentei) a fost, timp de decenii, un subiect important pentru cercetarile desfasurate in domeniul comertului agricol, fiind dezvoltate mai multe modele de examinare a impactului atat al redistribuitei cat si al risipei atribuibile politicilor agricole. Astfel, ca exemplificare, in multe industrii, unele mari capacitati de productie au fost fortate a adopta cele mai moderne aplicatii de R&D (cercetare-dezvoltare) pana la acel asa-numit punct de unde nu mai poate exista cale de intoarcere (context in care parasim modelul concurentei perfecte si ne referim la sintagma imperfecta de workable competition - concurenta realizabila, efectiva, utila, durabila ). Consideram ca este deosebit de productiv ca, in debutul oricaror cercetari referitoare la relatiile dintre politica de concurenta si domeniul agriculturii, sa se parcurga analitic literatura de specialitate care examineaza extinderea si consecintele concurentei imperfecte pe pietele agricole.

Exista, de asemenea, studii realizate de catre economisti specializati in marketing-ul agricol care demonstreaza, de ex., importanta puterii de piata, cel putin pe pietele locale si nationale, precum si necesitatea aplicarii politicii de concurenta fata de agentii economici din agribusiness care au abuzat de puterea lor de piata.

Teoria celui de al doilea optim ( second best ), este, poate, o paradigma adecvata pentru analiza concomitenta a politicilor agricole si de concurenta. Dar si aplicarea acesteia necesita o atenta si sustinuta munca de cercetare empirica. In acest context, puterea de piata este recunoscuta ca putand genera o dintre posibila distorsiune care trebuie corectata - subliniindu-se ca scopul existentei politicii de concurenta este tocmai corectarea distorsiunilor relative la abuzul de putere de piata (si la intelegerile anticoncurentiale). Pe de alta parte, obiectivele non-economice reprezinta distorsiuni aditionale care motiveaza interventiile unor alte politici ce interactioneaza cu puterea de piata - si constituie ratiunea de existenta a unei considerabile parti din politicile agricole. In acest caz, redistribuirea catre producatori se apreciaza a fi un obiectiv non-economic, deoarece este considerata prioritar fata de obiectivul economic de maximizare a bunastarii consumatorilor. Acolo unde distorsiunile legate de puterea de piata apar la nivel comunitar si/sau mondial, optimul politic ar putea fi mai curand acela de a utiliza decat de a ingradi puterea de piata. Deasemenea, dupa cum se argumenteaza in cuprinsul unor analize recente, comertul liber poate, mai curand, sa exacerbeze decat sa elimine si alte distorsiuni.

Sferele de aplicare ale economiilor de scara si de scop ar putea sa se regaseasca la baza unora dintre diferentele existente intre productia si comercializarea marfurilor alimentare. Studii pertinente dedicate politicilor agricole au sustinut, in general, ideea ca economiile de scara nu justifica existenta unor mari ferme agricole. Astfel se argumenteaza ca realitatile evidente din industria agriculturii indica, de ex., ca, pentru productia animaliera, economiile de scara pot fi importante dar nu in masura de a justifica existenta unor puteri extinse de piata la nivel national (aceeasi argumentatie putand fi aplicata pentru procesare). X. Cui ii este frica de marele Bau-Bau? o concluzie partiala.

Mai multe studii de mare impact (inclusiv studiul colegilor nostri din cadrul Consiliului Concurentei despre cuvantul magic transparenta, sau misiune imposibila ) evidentiaza faptul ca nucleul PAC UE, adica acordarea efectiva a subventiilor, nu corespunde obiectivelor politicii agricole comunitare ; in fapt, multe dintre respectivele subventii nu sunt subventii pentru fermieri ci se integreaza ca decoruri de lux intr-o minunata poveste cu regine, printi, baroni, castele fermecate si mari si tari companii globalizate poleite cu banii publici.

In martie 2007, depasita de importanta subiectului si nevazand nicio rezolvare reala, Comisia Europeana a depus la Parlamentul European o noua propunere privind finantarea PAC. In data de 11 octombrie 2007, Parlamentul European a adoptat o rezolutie proiectata de catre Jorgo Chatzimarkakis (Freie Demokratische Partei - Die Liberalen, Germany, Group of the Alliance of Liberals and Democrats for Europe) si a aprobat (cu unele modificari) propunerea pentru un nou Regulament al Consiliului de amendare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 privind finantarea PAC .

Admitand importanta capitala a transparentei pentru PAC-UE, noul Regulament nu evidentiaza, in fapt, nicio solutie reala pentru rezolvarea problemei in discutie. Dar, pentru a face totusi ceva, printr-o abordare care a fost calificata deja ca haiduceasca (gen Robin Hood) se incearca impunerea unor limite de plata asupra celor mai mari subventii agricole acordate in UE - asa-numitul control de sanatate intr-o incercare de a se gestiona mai bine resursele disponibile , dupa cum a confirmat pe 7 noiembrie 2007 purtatorul de cuvant al Comisiei pentru agricultura, dl. Michael Mann. Comunicatele oficiale nu contin inca detalii referitoare la propuneri si amendamente, dar se pare ca a fost sugerata o reducere treptata a platilor peste un anumit nivel (incepand cu anul 2009).

Cifrele exacte nu vor fi decise pana in primavara anului 2008, dar dl. Mann a declarat ca este posibil sa se prevada o reducere de 10% a platilor pentru toate fermele care primesc mai mult de 100.000 euro, 25% pentru acelea care primesc mai mult de 200.000 euro si 45% pentru cele care primesc mai mult de 300.000 euro

Fermele mari au deja o economie de scara semnificativa, motiv pentru care nu necesita subventii per hectar similare celor de care au nevoie fermele mici a mai declarat dl. Mann, adaugand ca, in conformitate cu prevederile planului respectiv, banii economisiti astfel vor fi investiti in proiecte de dezvoltare rurala in acele tari unde s-au efectuat reducerile efective (si totusi, conform unei analize efectuate in cadrul organizatiei nonguvernamentale Farmsubsidy.Org., propunerile de reducere vor afecta doar 0,3% din numarul total al beneficiarilor, economisindu-se in total subventii in valoare de numai 554 milioane euro sau 1,7 % din totalul platilor).

Chiar si in aceste conditii deosebit de lejere, este de prevazut ca planul va avea de infruntat unele pozitii foarte reticente din partea Statelor Membre . Un plan asemanator de plafonare a subventiilor PAC la 300.000 euro per ferma a mai fost inaintat si in 2002, dar, asa cum a mentionat dl. Mann, nu a trecut de stadiul de idee, deci ramane sa vedem ce se va intampla de aceasta data.

In orice caz, o astfel de abordare incisiva (si piezisa, si, in fapt, pe linia determinismului economic ) a problemei de facto a PAC (care pare a fi, pentru moment, transparent a ), a fost calificata deja ca fiind o actiune curajoasa a UE, fata de care nu se pot anticipa in niciun fel reactiile Statelor Membre. Singura certitudine este aceea ca inca nu se intrevede rezolvarea marilor probleme reale ale PAC-UE prin actiunile aflate deocamdata in curs de implementare.

A se impune, intr-un viitor neidentificabil, unele limite de plafonare a platilor pentru cele mai mari subventii agricole din UE? Pare a fi, totusi o destul de timida (si, consideram, ineficienta ) abordare pentru rezolvarea problemei. De ce nu o adevarata actiune haiduceasca (gen Robin Hood) cum ar fi desfiintarea tuturor subventiilor acordate in cadrul PAC-UE? Ar fi un Bau-Bau chiar atat de mare?

Cu cca. 20 de ani in urma, guvernul Noii Zeelande (NZ) a anuntat ca stopeaza acordarea oricaror subventii pentru fermieri (subventiiile fiind pana atunci la fel de semnificative pentru sustinerea agricultorilor din NZ cum sunt azi in UE si in SUA). In acel moment, fermierii care nu au mai primit subventii (si sustinatorii lor) au crezut si au declarat ca era inceputul unui dezastru national, dar realitatea a fost alta.

Astfel, incepand din 1984, fermierii din Noua Zeelanda au fost nevoiti sa isi desfasoare activitatea fara niciun sprijin direct din partea statului (actualmente, sprijinul financiar guvernamental acordat inca - sub diverse forme - se situeaza sub 1% din venitul mediu anual al unei ferme).

Taierea subventiilor, departe de a distruge agricultura Noii Zeelande, se pare ca a reenergizat-o. Agricultura contribuie azi la economia totala cu putin mai mult peste cat contribuia la momentul desfiintarii subventiilor, dar pamantul este cultivat mai creativ si mai eficient.

In primavara anului 2007, ministrul agriculturii din Suedia, Eskil Erlandsson, (ca reprezentant autorizat al primului Stat Membru al UE care lanseaza o asemenea propunere) a anuntat catre oficialii europeni insarcinati cu proiectarea viitoarei PAC (care se presupune a fi implementata incepand cu 2013), noua si radicala pozitie a tarii sale privind abolirea tuturor subventiilor pentru agricultura . Suedia propune ca subventiile pentru export, subventiile de interventie asupra preturilor si subventiile pentru productie sa fie complet desfiintate, lasandu-se numai (si intr-o modalitate foarte transparenta) subventiile pentru protectia mediului. Incercam in prezent sa atragem aliati, pe care, de altfel, i-am si gasit printre vecinii nostri din nordul Europei Germania, Olanda, Danemarca si Anglia a spus ministrul. Ne asteptam, in continuare, la existenta permanenta a unor pret uri mari pe piata, ceea ce demonstreaza inutilitatea subventiilor .

Abolirea tuturor subventiilor pentru agricultura? Nu ne putem abtine sa nu ne intrebam cine se teme de acest mare Bau-Bau in cadrul UE Desigur ca multa lume europeana (marea majoritate fara a cunoaste, in fapt, realitatea) . Dar poate ca, mai intai si mai intai, cateva regine, printi, baroni si mari si puternice companii globalizate poleite cu bani publici Entitati care pot detine mari zone de influenta in sfera creatorilor de politici comunitare si nationale.

Este sigur ca o taiere brusca a subventiilor in agricultura, indiferent la ce nivel, nu poate fi nici facila si nici fezabila intr-un viitor previzibil. Cu atat mai mult consideram ca implementarea si aplicarea reglementarilor concurentiale in agricultura, atat la nivel national cat si comunitar, este singura cale de a urni greoaiele masinarii publice dinspre o posibila fictiune catre o factualizare eficienta - precum si de la agricultura istorica, ineficienta, controlata si sustinuta netransparent prin subventii, la o agricultura bazata pe puterea de piata si eficient integrata in sfera politicilor UE

Pentru a deschide calea catre viitoare studii, acceptam, deocamdata, realitatea de inventar ca doua principii de baza ar putea fi apelate pentru a se asigura triumful final al unei politici de piata fezabile si viabile in domeniul studiat, si anume:

- Este necesar sa existe mai putini producatori (reali) in agricultura decat exista actualmente. Desigur ca, atata timp cat exista (prea multi) producatori agricoli care depind existential de subventii pentru a supravietui, se vor exercita presiuni politice majore in directia sustinerii acestora . Dar, In contextul general al viitorului agriculturii, trebuie subliniat ca o politica sustinuta de a face economia agricola mai responsiva cerintelor pietei va intari viabilitatea intreprinderilor agricole care vor reusi sa fie prezente la orizontul UE 2020. Tendinta obiectiva care, desigur, nu va impiedica procesul de schimbare structurala materializata prin declinul statistic continuu al numarului fermelor, evidentiat in ultima jumatate de secol.

- In al doilea rand, este necesar ca fermierii reali sa constientizeze faptul ca, la un moment dat, vor fi obligati sa aleaga, si, in acelasi timp, sa beneficieze de libertatea deplina de a alege intre a parasi (intr-un final obligat) o pseudo-agricultura cu subventii si ajutor guvernamental, sau a continua sa activeze in agricultura fara nicio subventie. Prin actiuni constiente si sustinute catre implementarea voluntara a unui asemenea demers ( inclusiv pe linia promovarii culturii concurentei - a se vedea, de ex., [63]), creatorii de politici nationale si comunitare vor putea spera atat la cresterea soporului public cat si, mai ales, la cresterea eficientei.

3 Principiul investitorului/creditorului privat prudent in practica judiciara in materia ajutorului de stat. studii de caz[2]

Alocarea de fonduri din resurse de stat, renuntarea la venituri bugetare, garantiile de stat sunt masuri care pot fi considerate ajutor. Cu toate acestea, pentru a determina daca aceste masuri reprezinta si ajutor de stat in sensul articolului 87 (1) din Tratat, trebuie determinat daca intreprinderea beneficiaza de un avantaj pe care nu l-ar fi obtinut in conditii normale de piata. Pentru a decide daca masura este cea mai buna optiune pentru stat din punct de vedere economic, un operator privat compara rezultatul financiar obtinut in cazul punerii in aplicare a masurilor respective cu rezultatul care ar putea fi obtinut in cazul adoptarii unor scenarii alternative si ar alege optiunea cea mai avantajoasa.

In conformitate cu prevederile art. 87 (1) din Tratatul 42 CE , sunt incompatibile cu piata comuna ajutoarele acordate de catre statele membre sau din resursele statelor, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau sectoare de productie, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre.

Derogarile de la interdictia generala sunt prevazute la paragrafele (2) si (3) ale articolului 87. Astfel, in ceea ce priveste compatibilitatea ajutoarelor exista trei categorii: acelea care sunt compatibile in mod automat (de drept), cele care sunt compatibile numai daca sunt autorizate de catre Comisia Europeana si ajutoare care nu pot fi niciodata compatibile intrucat beneficiarii acestora activeaza in anumite sectoare considerate sensibile: sectorul siderurgic, constructiilor navale, fibrelor sintetice, broadcasting, financiar-bancar etc.

Testul investitorului/creditorului privat prudent se aplica, de regula, in cazul ajutoarelor a caror compatibilitate cu piata comuna nu poate fi demonstrata. In aceasta situatie, autoritatile statului trebuie sa justifice interventia lor pe piata ca avand caracter comercial, fiind similara comportamentului unui creditor/investitor privat care actioneaza in conditii de piata asemanatoare. In practica 43 instantelor comunitare , s-a retinut ca o masura de sprijin care este imputabila statului constituie ajutor de stat in sensul articolului 87 din Tratatul CE numai daca beneficiarul acestei masuri obtine un avantaj economic pe care nu l-ar fi obtinut in conditii normale de piata.

Testul investitorului privat prudent este folosit de regula in cazurile in care autoritatile statului participa cu capital la societatile comerciale publice sau private fara a urmari aspecte de natura sociala sau inlaturarea efectelor care ar fi cauzate de inchiderea unei companii asupra situatiei economice dintr-o anumita regiune. In cazul autoritatilor fiscale sau al altor colectori de venituri publice, testul decisive pentru a evidentia caracterul de ajutor de stat al stergerii sau esalonarii unor debite restante este testul creditorului privat prudent. In ipoteza vanzarilor de catre state a participatiilor acestora la anumite societati comerciale, trebuie verificat testul vanzatorului privat prudent potrivit principiilor enuntate in jurisprudenta comunitara.

3.1. Principiul creditorului privat prudent

Principiul se aplica in situatia in care o companie privata sau publica inregistreaza debite la bugetul statului, inclusiv buget local, sau la bugetul altei entitati care administreaza resurse de stat sau resurse ale colectivitatilor locale. Acestea pot fi contributii la fondul asigurarilor sociale, la fondul de somaj, dividende sau datorii catre fondul de risc, impozite si taxe restante datorate bugetelor locale, etc.

Intrebarea care se pune este aceea daca statul ar trebui sa execute silit aceste creante, sa le scuteasca partial de la plata sau sa le esaloneze printr-o conventie cu debitorul.

In practica, testul creditorului privat se aplica comparand situatia beneficiarului real cu unul imaginar confruntat cu dificultati financiare similare care urmareste sa obtina o scutire partiala/esalonare a debitelor sale catre creditori. Creditorii pot accepta esalonarea sau renuntarea la o parte din datorii daca debitorul demonstreaza ca planul sau de restructurare financiara si lichiditatile financiare anticipate ii vor permite acestuia din urma sa se redreseze financiar si sa plateasca sumele datorate. In caz contrar, creditorii se vor afla in postura de a cere executarea silita care inseamna lichidarea firmei debitoare.

Testul creditorului privat prudent a aparut la nivel european ca o extindere a principiului investitorului privat prudent, realizata de catre Curtea Europeana 48 de Justitie in cazul Tubacex din 1999. Curtea a stabilit ca, daca statul a decis sa stearga sau sa esaloneze anumite debite, testul investitorului trebuie adaptat tinand seama de situatia unui creditor privat care cauta sa isi recupereze creanta sa.

In cazul Hamsa - T 152/99 Curtea de Prima Instanta a retinut ca testul creditorului privat prudent este influentat de o serie de factori: rangul creantei creditorului fie creditor cu garantii, cu creanta privilegiata sau chirografar, intinderea si felul garantiei, sansele de viabilizare ale firmei debitoare in dificultate, precum si suma ce urmeaza a fi recuperata in eventualitatea lichidarii companiei debitoare. In prealabil Comisia Europeana a aratat ca, in cazul Hamsa, nu a existat un plan de restructurare care sa demonstreze viabilizarea companiei si a retinut statutul privilegiat al creditorului bugetar si astfel existenta unei reale posibilitati ca acestia sa isi recupereze o parte a creantelor in eventualitatea lichidarii companiei. Comisia Europeana a subliniat ca este greu de crezut ca un creditor privat care detine creante privilegiate sa fie de acord cu renuntarea la acestea pentru a deveni actionar cu scopul principal de a putea monitoriza mai indeaproape restructurarea debitorului sau in timp ce dovezile de restaurare a viabilitatii sunt ca si inexistente.

In comentariile transmise in cadrul procedurilor de investigatie formale declansate de Comisia Europeana, Regatul Spaniei a sustinut ca iertarea de datorii acordata de autoritatile publice in 1997 companiei Hamsa nu intruneste toate elementele pentru a fi considerata ajutor de stat. In primul rand, s-a sustinut ca o lege spaniola din 1922 privind suspendarea platilor instituie o procedura generala aplicabila tuturor companiilor in dificultate, care urmareste sa protejeze atat creditorii publici, cat si pe cei privati. Masura nu este selectiva intrucat nu urmareste sa avantajeze un anumit agent economic.

Atat Comisia Europeana cat si Curtea de Prima Instanta au respins argumentele Regatului Spaniei privind caracterul general al masurii. Remiterea de datorie nu rezulta direct din aplicarea legii, ci din aplicarea unor decizii administrative discretionare ale autoritatilor publice.

In acest sens, Curtea a retinut ca atunci cand autoritatea furnizoare dispune de o oarecare putere discretionara, iar decizia de alegere a beneficiarilor sau de stabilire a conditiilor in care se acorda esalonarea este la latitudinea sa, masura nu poate fi considerata generala.

In al doilea rand, autoritatile spaniole au argumentat ca creditorii privati insisi au fost de acord cu remiterea de datorie intr-un numar semnificativ. Numarul creditorilor privati care au agreat o astfel de masura se ridica la 400. Spania a aratat ca procentul creditorilor privati care au acceptat remiteri de datorie a fost de 59,58% din totalul acestora fata de 50,75% in cazul creditorilor publici.

Asadar, Regatul Spaniei a reiterat ca iertarea de datorie de catre creditorii publici nu a urmarit favorizarea companiei, ci a constituit o masura care sa permita acestora sa isi recupereze debitele curente. Iertarea de datorie s-a realizat pe aceleasi principii atat de catre creditorii privati, cat si de cei publici. Comisia a respins argumentele Spaniei sustinand ca este lipsit de relevanta procentul creditorilor privati care au acceptat remiterea de datorie. Respingand alte argumente invocate de Regatul Spaniei, Comisia a subliniat totodata ca anularea datoriilor nu poate fi justificata nici prin prisma faptului ca statul este actionar majoritar al unei companii.

Astfel trebuie facuta o distinctie clara intre conduita statului in calitate de actionar si cea in calitate de autoritate publica. Pe de alta parte, trebuie tinut seama de faptul ca firmele private si actionarii acestora nu au posibilitatea anularii datoriilor lor catre stat decat daca aceasta anulare ar aduce un profit statului, deci ar fi in conformitate cu principiul investitorului privat prudent. Pentru ca o datorie publica sa fie anulata si sa nu fie considerata ajutor de stat in conformitate cu testul creditorului privat, trebuie ca si remiterea de datorie din partea creditorilor privati sa fie semnificativa si reala. Comisia a comparat asadar totalul cuantumului creantelor publice cu totalul cuantumului creantelor private, dar cu luarea in considerare a rangului creantelor publice comparativ cu cel al creantelor private.

Comisia a concluzionat ca sacrificiul facut de creditorii publici a fost substantial, in timp ce efortul financiar al creditorilor privati privilegiati cu ipoteci, gajuri, etc.- a fost neglijabil sau inexistent si, in consecinta, a considerat ca remiterea de datorie de catre autoritatile publice nu satisface testul operatorului privat prudent. Metoda aplicata de Comisie in acest caz a fost gasita inadecvata de catre Curtea de Prima Instanta si nu a fost acceptata din urmatoarele motive:

a) impartirea debitelor totale ale intreprinderii in dificultate in creante publice si private nu constituie un factor decisiv in determinarea caracterului de ajutor de stat al remiterii de datorie;

b) Comisia trebuia sa compare conduita autoritatilor publice cu cea a unui creditor privat care cauta sa obtina plata sumelor datorate de catre un debitor in dificultate financiara.

In acest sens, Curtea a retinut ca, o firma care se confrunta cu dificultati financiare poate propune creditorilor sai incheierea unei intelegeri in vederea remedierii situatiei sale si a evitarii lichidarii; fiecare creditor trebuie sa ia o decizie punand in balanta suma recuperata ca urmare a ofertei propuse si suma pe care ar obtine-o in urma lichidarii firmei debitoare.

Spre exemplu, daca se ajunge la concluzia ca, in eventualitatea lichidarii, prin vanzarea activelor ar fi indestulati numai creditorii ipotecari si privilegiati, creantele simple nu ar putea fi acoperite. In cazul unui asemenea scenariu, acceptarea de catre creditorii simpli a anularii datoriilor lor nu ar constitui un sacrificiu pentru acestia.

In acest caz, era de datoria Comisiei sa determine, pentru fiecare autoritate publica in parte, daca remiterea de datorie este mai generoasa decat aceea pe care ar fi oferit-o un creditor privat ipotetic intr-o situatie comparabila, luand in calcul rangul creantelor. Intrucat, Comisia nu a realizat o astfel de analiza si decizia autoritatii de concurenta nu a fost suficient motivata, Curtea a decis anularea partii din dispozitivul deciziei care cataloga remiterea de datorie ca fiind ajutor de stat incompatibil.

Ulterior in cazul T 36/1999 (cunoscut sub denumirea de Lenzing dupa numele petentului), Curtea de Prima Instanta a anulat o alta decizie a Comisiei Europene referitoare la ajutorul de stat 52 acordat de Spania pentru Sniace , pe motiv ca autoritatea de la Bruxelles nu si-a argumentat decizia. Dupa ce, in 1998, a cerut Spaniei sa recupereze ajutorul de stat acordat societatii nationale de celuloza SNIACE- Comisia a revenit si, in lumina cazului Tubacex, a considerat, in anul 2000, ca masurile implementate de Spania nu constituiau ajutor de stat. Curtea a retinut ca atunci cand creditorii publici au creante garantate si de rang superior, acestia ar trebui sa opteze pentru executare. Numai atunci cand garantiile nu sunt suficiente, ei vor opta pentru esalonare.

Un alt aspect sesizat de Curtea Europeana de Justitie in cazul Tubacex si respectat ulterior de Comisia Europeana in practica sa este acela ca in ipoteza remiterii de datorie din partea mai multor creditori bugetari (spre exemplu in cazul privatizarilor), testul creditorului privat trebuie aplicat fiecarui creditor public in parte, realizandu-se astfel o analiza comparativa one by one (ce ar recupera fiecare creditor public in cele doua scenarii: lichidare si respectiv esalonare-scutire partiala).

In cazul ajutorului de stat acordat S.C. IMUT S.A. 56 57 Moreni, Consiliul Concurentei a retinut ca in perioada 1995-2004 o parte dintre creditorii bugetari au avut tentative de recuperare a creantelor neincasate, instituind sechestre asiguratorii asupra unor bunuri mobile si imobile ale societatii in contul unei parti din obligatiile bugetare. In acest caz, intrebarea la care a trebuit sa raspunda Consiliul a fost daca un creditor privat ar fi fost satisfacut de aceste masuri sau ar fi procedat mai devreme la executarea silita a debitorului pentru a-si recupera o parte din creante.

Consiliul a retinut ca sechestrele nu au fost executate niciodata. In plus, fiecare creditor public ar fi trebuit sa realizeze o analiza comparativa a celor doua alternative (lichidare vs. privatizare), atunci cand s-a hotarat scoaterea societatii din procedura de faliment si privatizarea acesteia. A.V.A.S. a decis unilateral in calitate de autoritate de privatizare suspendarea procedurii de faliment pentru ca a existat o intentie de achizitionare a pachetului majoritar de actiuni. Ceilalti creditori publici nu au analizat care dintre cele doua variante ar fi mai avantajoasa pentru ei din punct de vedere al gradului de recuperare al creantelor, A.V.A.S. actionand in numele tuturor.

Consiliul Concurentei a concluzionat ca un creditor privat, in circumstante similare, nu ar fi actionat ca A.V.A.S. sau precum ceilalti creditori publici, ci, fie ar fi angajat un evaluator independent ,fundamentandu-si decizia de lichidare/privatizare pe concluziile acestuia, fie ar fi realizat propria evaluare.

3.2. Concluzii

Aplicarea testului creditorului privat prudent se bazeaza pe o analiza complexa juridica si economica, iar testul este un instrument foarte util in controlul ajutoarelor de stat. Rezultatul testului demonstreaza daca ajutorul confera un avantaj sau nu beneficiarului acestuia pe care acesta nu l-ar fi obtinut in conditii normale de piata.

In cazul in care acest element nu este dovedit - criteriul avantajului masura nu reprezinta ajutor de stat si astfel nu este necesara recuperarea sau monitorizarea stricta precum in cazul ajutorului de stat.

4. Decizia 239/2007 a Comisiei Europene

Ajutor de stat pentru restructurarea industriei carbunelui

4.1 Procedura

Prin scrisoarea Reprezentantei Permanente pe langa Uniunea Europeana din 27 aprilie 2007, autoritatile romane au notificat Comisiei masura de ajutor referitoare la restructurarea industriei carbunelui.

Comisia a solicitat informatii suplimentare iar autoritatile romane au raspuns la in doua randuri solicitarii.

Notificarea cuprinde informatiile cerute de catre Regulamentul nr. 1407/2002 al Consiliului din 23 iulie 2002 privind ajutorul de stat pentru industria carbunelui (Regulamentul privind industria carbunelui) si decizia Comisiei din 17 octombrie 200 Planul de acces la rezervele de carbune pentru perioada 2007-2010 si informatii cu privire la ajutorul pentru 2007 au fost furnizate in mod special in notificare. In plus, autoritatile romane au furnizat Comisiei informatii privind cotele respective de carbune indigen si din surse de energie regenerabile, precum si, informatii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, conform dispozitiilor articolului 9 alineatul (6) litera (g) si alineatul (7) din Regulamentul privind industria carbunelui.

4.2Descrierea masurii

Conform autoritatilor romane, obiectivul masurii este acela de a acoperi costurile curente de productie ale Companiei Nationale a Huilei pentru a asigura mentinerea accesului la rezervele de carbune. Comisia constata faptul ca Compania Nationala a Huilei este singura intreprindere din Romania care produce carbune in sensul Regulamentului privind industria carbunelui.

Cu toate acestea, conform autoritatilor romane, in pofida aplicarii masurii, capacitatile de productie ale unitatilor Companiei Nationale a Huilei nu vor putea acoperi in totalitate cererile masive de carbune ale energiei romanesti, obligand astfel producatorii de energie sa importe carbune. De asemenea, autoritatile romane au informat Comisia referitor la faptul ca carbunele extras de catre Compania Nationala a Huilei nu prezinta calitatile adecvate pentru productia de cocs sau otel.

Comisia a constatat faptul ca procesul de restructurare a Companiei Nationale a Huilei a inceput in 1990, atunci cand principalele actiuni de restructurare au fost intreprinse in urmatoarele domenii: organizational, de personal, tehnic si financiar.

In mod special, Comisia a constatat ca, in urma restructurarii organizationale, compania a pastrat numai acele unitati de productie care erau viabile. Unitatile ramase au fost inchise in perioada 2000-2006. In consecinta, Comisia constatat ca nu este prevazuta inchiderea altor unitati in perioada 2007-2010.

Cu privire la restructurarea de personal, Comisia a constatat ca autoritatile romane prevad reducerea numarului de angajati in cadrul Companiei Nationale a Huilei de la 11 770 la 9 300 in perioada 2007-2010.

Conform autoritatilor romane, o noua restructurare tehnica va avea loc in perioada 2007-2010, avand ca obiectiv:

- centralizarea capacitatilor de productie in cele mai productive domenii;

- extinderea tehnologiilor miniere de inalta capacitate (cresterea numarului de extractii miniere mecanice, executarea lucrarilor miniere pregatitoare cu centura combinelor, extinderea sistemului de transport monosina);

- modernizarea tehnologiilor miniere existente (implementarea metodei miniere cu suport mecanic, sisteme moderne de evaluare, separarea carbunelui la puturile de mina);

- promovarea unor masuri care pot imbunatati sanatatea si siguranta muncitorilor;

- continuarea lucrarilor de reconversiune si de restaurare a circuitului economic sau natural al zonelor care au fost afectate sau deteriorate de catre activitatea miniera.

Comisia a constatat ca, in ceea ce priveste restructurarea financiara, Compania Nationala a Huilei prevede sporirea productivitatii, pana in 2010, pana la un atingerea unui nivel care va asigura functionarea acesteia fara ajutoare de stat. Totusi, in perioada 2007- 2010 trebuie sa fie acordat ajutorul de stat pentru acoperirea costurilor curente de productie, si anume diferenta dintre costurile de productie si venituri.

4.2.1 Temei juridic si organizare

Ajutorul se va acorda pe baza urmatoarelor documente:

− Proiect de strategie pentru industria miniera 2007-2010,

− Hotararea Guvernului nr. 112/7.2.2007 privind subventiile unitare pe produse si subventiile privind protectia sociala acordate companiilor din sectorul minier,

− Hotararea Guvernului nr. 326/1990 prind cheltuielile pentru echipamentul de protectie,

− Hotararea Guvernului nr. 267/1990 privind cheltuielile pentru asistenta

medicala si medicamente acordate gratuit,

− Hotararea Guvernului nr. 236/1990 privind antidoturile lichide acordate

gratuit, HG 267/1990 privind cheltuielile pentru transport gratuit la si de la

locul de munca,

− Hotararea Guvernului nr. 1683/1957 si 670/1990 privind cheltuielile aferente diferentelor dintre tarifele pentru electricitate,

− Decretul 330/1977 privind unele masuri pentru atragerea personalului la

unitatile de productie subterane.

Ajutorul va fi acordat de catre Ministerul Economiei si Finantelor.

4.2.2 Beneficiari, buget, forma ajutorului, durata

Beneficiarul ajutorului va fi Compania Nationala a Huilei (Compania) si, in special, urmatoarele unitati de productie: Lonea, Petrila, Livezeni, Vulcan, Paroseni, Lupeni si Uricani.

Autoritatile romane au informat ca s-au folosit anumite criterii tehnice si economice pentru stabilirea unei liste a unitatilor din cadrul companiei care sa fie incluse in plan si, in consecinta, sa primeasca prezentul ajutor de productie.

In conformitate cu metodologia intreprinderii, fiecare unitate de productie trebuie sa acumuleze urmatorul punctaj pentru a putea fi inclusa in plan:

− pentru criteriile tehnice minim 20 de puncte (cate un punct pentru fiecare

criteriu si pentru fiecare an);

− pentru criteriile economice minim 36 de puncte (cate trei puncte pentru

fiecare criteriu si pentru fiecare an);

Comisia a constatat ca au fost luate in considerare urmatoarele criterii tehnice:

− rezerve de carbune exploatabile (reflecta masura in care unitatile de productie au rezervele exploatabile necesare pentru a continua extractia pentru cel putin inca 15 ani si masura in care rezervele exploatabile intrunesc calitatile solicitate de beneficiar),

− eficienta lucrarilor de deschidere a minelor (reflecta gradul de concentrare a zacamantului si posibilitatea ca, prin investitii limitate sa se obtina o crestere de rezerve deschise mai mare),

− eficienta lucrarilor miniere active (exprima, in mii tone, cantitatea de productie realizata de mina pentru fiecare suta de metri de lucrare miniera activa),

− volumul rezervelor deschise (reflecta ponderea rezervelor deschise ale minei in comparatie cu totalul rezervelor deschise la nivelul Companiei),

− nivelul de productie estimat (arata nivelul de productie al unitatii de productie), raportat la un nivel etalon de 250 000 tone/an si o putere calorifica de 3,5 giga calorii/tona).

Autoritatile romane au informat ca au fost utilizate urmatoarele criterii economice:

− productivitatea muncii (reflecta contributia unitatii de productie la realizarea indicatorului de productivitate la nivelul Companiei),

− costurile de productie ale unitatii (reflecta proportia contributiei unitatii de

productie la costurile totale ale Companiei) si

− ajutorul de stat per unitate (reflecta ponderea de absorbtie a unitatii de

productie din ajutorul de stat necesar Companiei).

Autoritatile romane au prezentat formulele alocate fiecarui criteriu pentru calculul punctajului pe baza parametrilor obiectivi. De asemenea, a fost transmis un table detaliat cuprinzand punctajele pentru fiecare unitate de productie.

Autoritatile romane au confirmat, de asemenea, ca unitatile de productie carora le este destinat ajutorul sunt acele unitati de productie definite la articolul 2 din Decizia Comisiei.

Conform autoritatilor romane, bugetul total al masurii era de 1 289 562 000 RON (aproximativ 411 000 000 EUR), care se repartizeaza pentru perioada 2007-2010 dupa cum urmeaza:

RON (mii)

Ajutorul se va acorda sub forma de subventii directe destinate acoperirii costurilor legate de productia curenta si sub forma de subventii destinate acoperirii cheltuielilor sociale.

Comisia a constatat ca subventiile directe destinate acoperirii costurilor legate de productia curenta in perioada 2007-2010 se ridica la:

RON (mii)

Pe de alta parte, subventiile destinate acoperirii cheltuielilor sociale vor atinge in perioada 2007-2010 urmatorul nivel:

(mii)

Autoritatile romane au informat ca costurile sociale acoperite de subventiile mentionate anterior sunt urmatoarele:

- masa calda acordata la intrarea in schimb; aceasta urmareste sustinerea efortului fizic semnificativ la care este supus organismul uman si prevenirea accidentelor, in conditiile bine cunoscute ale muncii din subteran; transportul la si de la locul de munca este impus de distantele relativ mari si

dispersia in teritoriu a localitatilor de domiciliu a minerilor;

- alocatiile de carbune si diferenta de tarif la energia electrica suplinesc lipsa

introducerii alimentarii cu gaz metan in locuintele minerilor;

- asistenta medicala gratuita;

- antidot acordat gratuit;

- echipament de protectie, absolut necesar desfasurarii activitatii de productie.

De asemenea, autoritatile romane au confirmat ca aceste costuri au fost cuprinse in calculul costurilor de productie estimate ale anumitor unitati.

4.2.3 Cumularea si clauza suspensiva

Conform autoritatilor romane, ajutorul nu se poate cumula cu nicio alta forma de ajutor pentru a acoperi aceleasi costuri eligibile.

De asemenea, ajutorul va fi acordat anual, dupa aprobarea sa de catre Comisie.

4.2.4 Ajutor de stat, costuri de productie, venituri estimate

Autoritatile romane au furnizat Comisiei date privind costurile de productie, veniturile, ajutorul de stat si volumul productiei, exprimate in tone echivalent carbune (tec), pentru perioada 2007-2010:

Total subventii de stat in 2007 : 401.440.000 RON

2008

Total subventii de stat in 2008 : 338.940.000 RON

2009

Total subventii de stat in 2009 : 293.160.000 RON

2010

Total subventii de stat in 2010 : 256.0000 RON

De asemenea, Comisia constata ca pentru intreaga Companie costurile de productie, veniturile si ajutorul de stat per tec se ridica la:

RON/tec

Total subventii de stat in 2010 : 256.0000 RON

Conform autoritatilor romane, Compania a livrat in anul 2006 carbune pe piata interna la un pret mediu de 150,4 RON per tona, ceea ce reprezinta 42,5 EUR per tona sau 82,98 EUR per tec.

De asemenea, autoritatile romane au informat Comisia asupra faptului ca sporirea estimata a veniturilor este justificata de proiectele planificate care vor fi puse in aplicare pentru implementarea de noi tehnologii si imbunatatirea capacitatilor de productie. Obiectivul acestor actiuni este acela de a mentine accesul la rezervele de huila si de a spori productivitatea muncii.

In ceea ce priveste nivelul costurilor de productie estimate, Comisia a constatat ca, conform autoritatilor romane, costurile medii de productie ale Companiei in 2006 s-au ridicat la 778,5 RON per tec (aproximativ 238 EUR per tec). Scaderea estimata a nivelului costurilor pana in 2010 este justificata de restructurarea tehnica a productiei.

4.3 Evaluarea juridica a masurii

4. 3.1 Existenta ajutorului in conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE

Pentru a determina daca masurile reprezinta ajutor de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, trebuie sa se stabileasca daca acestea favorizeaza anumite intreprinderi, daca ajutorul este acordat de un stat membru din resurse de stat, daca masurile in cauza denatureaza sau risca sa denatureze concurenta si daca sunt susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre.

Prima conditie din articolul 87 alineatul (1) se refera la posibilitatea ca masura sa favorizeze anumiti beneficiari. Trebuie sa se stabileasca, in primul rand, daca companiile beneficiare obtin un avantaj economic, si in al doilea rand, daca aceste avantaje favorizeaza anumite intreprinderi sau productia anumitor marfuri. Ajutorul prevede in mod clar unele avantaje economice pentru compania miniera in care exista o subventionare directa care acopera cheltuielile curente pe care in mod normal ar fi trebuit sa le suporte compania. De asemenea, masura in cauza este destinata unei singure companii miniere. Din acest motiv aceasta favorizeaza compania fata de concurenta, mai exact, este selectiva.

Cea de-a doua conditie din articolul 87 se refera la faptul ca scopul articolului il reprezinta acordarea ajutorului de catre stat sau din resurse de stat. In acest caz, existenta resurselor de stat este demonstrata de faptul ca masura este finantata efectiv din bugetul public de catre Ministerul Economiei si Finantelor.

In conformitate cu cea de-a treia si cea de-a patra conditie din articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, ajutorul trebuie sa denatureze sau sa riste sa denatureze concurenta sau sa fie susceptibil sa afecteze comertul intre statele membre. In cazul de fata, masura nu denatureaza concurenta de vreme ce consolideaza situatia financiara a beneficiarului in interesul procesului de restructurare a sectorului. Chiar daca comercializarea carbunelui in cadrul Comunitatii este limitata si companiile in cauza nu exporta, companiile inregistrate in alte state membre au mai putine posibilitati de a-si exporta produsele pe piata romaneasca.

Avand in vedere aceste motive, Comisia concluzioneaza ca masura in cauza se incadreaza in domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) din tratat si poate fi considerata compatibila cu piata comuna numai in cazul in care poate beneficia de una dintre derogarile dispuse de tratat.

4.3.2 Aplicarea Regulamentului privind industria carbunelui

Compatibilitatea masurii notificate trebuie evaluata pe baza dispozitiilor Regulamentului privind industria carbunelui referitoare la respectivul ajutor de productie.

Regulamentul stabileste normele de acordare a ajutorului de stat pentru industria carbunelui in scopul de a contribui la restructurarea acestei industrii. Aceste norme iau in calcul aspectele sociale si regionale ale restructurarii sectorului si necesitatea de a mentine o cantitate minima a productiei de carbune indigen pentru a garanta accesul la rezervele de carbune. Acest proces de restructurare a industriei carbunelui trebuie continuat, avand in vedere concurenta disproportionata dintre carbunele comunitar si cel importat.

Conform articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul privind industria carbunelui, statele membre pot acorda unei intreprinderi ajutor de productie destinat in mod expres unitatilor de productie sau unui grup de unitati de productie.

Data limita de notificare

In conformitate cu articolul 9 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul privind industria carbunelui5, statele membre care au aderat la Uniunea Europeana la data de 1 ianuarie 2007 vor transmite planurile de acces la rezervele de carbune pana la 30 aprilie 2007.

Comisia a constatat ca autoritatile romane au notificat intentia de a acorda respectivul ajutor de productie, precum si planul prin scrisoarea din data de 27 aprilie 2007.

Prin urmare, Comisia a concluzionat ca cerinta stipulata la articolul 9 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul privind industria carbunelui este indeplinita.

Compatibilitatea ajutorului de productie actual

Conform dispozitiilor articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul privind industria carbunelui, ajutorul destinat acoperirii costurilor legate de productia curenta trebuie sa indeplineasca o serie de conditii pentru a putea fi declarat drept compatibil cu piata comuna.

In primul rand, ajutorul prevazut in notificarea per tec nu poate depasi diferenta dintre costurile de productie estimate si veniturile pentru un an carbonifer. Comisia a constatat ca, ajutorul notificat per tec nu depaseste diferenta dintre costurile de productie estimate si veniturile estimate pentru fiecare unitate pentru un an carbonifer.

In consecinta, Comisia a concluzionat ca primul dintre principiile de la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul privind industria carbunelui este indeplinit.

In al doilea rand, valoarea ajutorului per tona echivalent carbune nu poate determina aparitia unor preturi de livrare pentru carbunele comunitar mai scazute decat cele pentru carbunele provenit din tari terte. In acest sens, Comisia a constatat ca pretul mediu de import al huilei in Uniunea Europeana din tari terte se situeaza, in al doilea semestru al anului 2006, la 61,256 EUR per tec6. Prin urmare, avand in vedere ca pretul mediu pentru carbune in 2006, in Romania, a fost de 82,98 EUR per tec si se estimeaza ca va creste pana la 108,2 EUR per tec in 2010, Comisia a constatat ca acordarea ajutorului nu va influenta pretul carbunelui prin scaderea nivelului acestuia fata de preturile la carbune din tari terte.

In consecinta, Comisia a concluzionat ca cel de-al doilea dintre principiile de la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul privind industria carbunelui este indeplinit.

In al treilea rand, conform dispozitiilor articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul privind industria carbunelui, operarea unitatilor de productie trebuie sa faca parte din planul de acces la rezervele de carbune. Comisia a constatat ca planul, cuprinzand informatiile strict necesare cerute de articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul privind industria carbunelui, a fost transmis de catre autoritatile romane.

De asemenea, Comisia a constatat ca operarea unitatilor de productie face parte din plan.

Prin urmare, Comisia a concluzionat ca cea de-a treia cerinta stipulata la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul privind industria carbunelui este indeplinita.

In al patrulea rand, conform articolului 5 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul privind industria carbunelui, ajutorul de productie actual trebuie acordat unitatilor de productie care sa asigure cele mai bune prospecte economice, in special in ceea ce priveste nivelul si tipul costurilor de productie si in limita cantitatii de carbune indigen care trebuie produs conform planului de acces la rezervele de carbune.

In ceea ce priveste aceste cerinte, articolul 9 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul privind industria carbunelui stipuleaza ca unitatile de productie trebuie sa indeplineasca criterii obiective de selectie pentru a fi incluse in planul de acces la rezervele de carbune.

Comisia a constatat ca autoritatile romane au transmis lista criteriilor tehnice si economice. Fiecarui criteriu i s-a atribuit un numar de puncte, calculate pe baza unor parametri obiectivi si formule matematice.

Prin urmare, Comisia a concluzionat ca criteriile de selectie folosite de catre autoritatile romane au avut un caracter obiectiv.

De asemenea, Comisia a constatat ca in timpul procesului de restructurare inceput in 1990, mai multe unitati au fost inchise si, conform autoritatilor romane, au fost pastrate numai unitatile viabile. Aceste unitati indeplinesc criteriile de selectie aplicate de autoritatile romane.

Comisia a constatat ca aceste criterii se adreseaza cu precadere, pe de-o parte productivitatii, nivelului costurilor de productie si valorii ajutorului de stat necesar per unitate si pe de alta parte se refera la nivelul rezervelor de carbune si la eficienta exploatarii.

In plus, Comisia a constatat ca planul estimeaza o crestere a veniturilor si o scadere a costurilor de productie pana in 2010, atat in medie pentru intreaga Companie cat si pentru anumite unitati specifice.

Prin urmare, Comisia a concluzionat ca ajutorul de productie va fi acordat unitatilor de productie care asigura cele mai bune prospecte economice, in special in ceea ce priveste nivelul si tipul costurilor de productie si in limita cantitatii de carbune indigen care trebuie produs conform planului de acces la rezervele de carbune.

In cel de al cincilea rand, conform articolului 6 din Regulamentul privind industria carbunelui, valoarea globala a ajutorului va prezenta o tendinta descendenta ceea ce va duce la o reducere semnificativa.

In ceea ce priveste aceasta cerinta, Comisia a constatat ca valoarea globala a ajutorului estimata in plan va scadea in perioada 2007-2010 de la 401.440.000 RON (aproximativ 1781.679 EUR) la 256.0000 RON (aproximativ 78.312.269 EUR).

Prin urmare, Comisia a concluzionat ca ajutorul va prezenta o tendinta descendenta, astfel cum dispune articolul 6 din Regulamentul privind industria carbunelui.

De asemenea, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul privind industria carbunelui stipuleaza ca, pentru statele membre care au aderat la Uniunea Europeana la data de 1 ianuarie 2007, valoarea globala a ajutorului pentru industria carbunelui nu trebuie sa depaseasca, pentru orice an dupa 2007, valoarea ajutorului autorizat de Comisie in conformitate cu articolul 10 din Regulamentul privind industria carbunelui pentru anul 2007.

Comisia a constatat ca ajutorul pentru fiecare dintre anii ulteriori anului 2007 nu va depasi suma estimata pentru 2007, respectiv suma de 401 440 000 RON notificata de catre autoritatile romane conform articolului 9 alineatul (6) din Regulamentul privind industria carbunelui. In consecinta, Comisia a concluzionat ca cerinta stipulata la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul privind industria carbunelui este indeplinita.

Avand in vedere faptul ca ajutorul de stat nu va determina aparitia unor preturi de livrare pentru carbunele comunitar mai scazute decat cele pentru carbunele provenit din tari terte, Comisia a concluzionat ca ajutorul nu va duce la denaturarea concurentei dintre cumparatorii si utilizatorii de carbune din Comunitate sau pe piata energiei electrice, interzise de articolul 4 literele (d) si (e) din Regulamentul privind industria carbunelui.

De asemenea, deoarece carbunele extras nu se foloseste pentru productia de otel sau cocs, Comisia a concluzionat ca ajutorul nu va duce la denaturarea concurentei pe piata producatorilor de cocs si pe piata otelului.

Prin urmare, Comisia a concluzionat ca ajutorul estimat in planul pentru perioada 2007-2010 este compatibil cu piata comuna.

Avand in vedere ca notificarea autoritatilor romane a acoperit atat planul pentru perioada 2007-2010, cat si ajutorul pentru anul 2007, conform articolului 9 alineatul (10) din Regulamentul privind industria carbunelui, Comisia a concluzionat, de asemenea, ca ajutorul estimat pentru anul 2007 este compatibil cu piata comuna.

4.4. Decizia

Comisia Europeana a decis, prin urmare, sa nu ridice obiectii cu privire la masura in cauza pe motiv ca ajutorul este compatibil cu piata comuna.

5. Decizia Comisiei Europene nr. 542/2007 Finantarea proiectelor CDI conform Planului national de cercetare, dezvoltare si inovare II

5.1. Procedura

Prin scrisoarea din 21 septembrie 2007, autoritatile romane au notificat, in conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, sistemul de ajutoare mentionat anterior. Masura a fost notificata in baza cadrului comunitar pentru ajutoarele de stat destinate cercetarii, dezvoltarii si inovarii.

Dat fiind ca informatiile primite nu au fost suficiente pentru a evalua compatibilitatea sistemului de ajutoare cu piata comuna, Comisia a considerat notificarea incompleta. Prin urmare, Comisia a solicitat Romaniei informatii suplimentare, iar autoritatile romane au raspuns solicitarii.

5. 2. Descrierea sistemului de ajutoare

5.2.1. Obiectivele sistemului de ajutoare

Principalele obiective ale sistemului de ajutoare sunt urmatoarele:

i) crearea de cunoastere, obtinerea unor rezultate stiintifice si tehnologice performante, competitive pe plan global, in scopul cresterii vizibilitatii internationale a cercetarii romanesti si al aplicarii rezultatelor in practica socioeconomica;

ii) cresterea competitivitatii economiei romanesti prin inovare, cu impact asupra intreprinderilor, si transferul cunostintelor in practica economica;

iii) cresterea calitatii sociale, gasirea de solutii tehnice si stiintifice care sustin dezvoltarea sociala si imbunatatesc conditia umana a acesteia.

Masura este alcatuita din doua submasuri, respectiv Parteneriate si Inovare, care reprezinta programe ale Planului national de cercetare, dezvoltare si inovare II. Programul Parteneriate este pus in aplicare prin asa-numitele proiecte complexe, in timp ce programul Inovare este pus in aplicare prin asa-numitele proiecte CDI orientate.

Obiectivul programului Parteneriate (proiectelor complexe) este cresterea competitivitatii CD prin stimularea parteneriatelor in domeniile stiintifice si tehnologice prioritare, concretizate in tehnologii, produse si servicii inovatoare pentru rezolvarea unor probleme complexe si crearea mecanismelor de punere in aplicare.

Obiectivul programului Inovare (proiectelor CDI orientate) este cresterea capacitatii de inovare si a capacitatii de dezvoltare tehnologica si de asimilare in productie a rezultatelor cercetarii, in vederea imbunatatirii competitivitatii economiei si a cresterii calitatii vietii.

5.2.2. Temeiul juridic

Temeiul juridic al masurii:

Hotararea Guvernului privind aprobarea sistemului de ajutoare Finantarea proiectelor CDI conform Planului national de cercetare, dezvoltare si inovare II

5.2.3. Buget si durata

Valoarea totala a ajutorului este de aproximativ 1 444 milioane EUR (4 825 milioane RON) pentru perioada 2007-2013 si se intentioneaza ca repartizarea anuala a ajutorului (in milioane EUR) sa fie aproximativ dupa cum urmeaza:

Valoarea maxima a finantarii nerambursabile acordate unui proiect este de 2 milioane EUR.

Durata aplicarii sistemului este de 7 ani de la data aprobarii de catre Comisie, pana la 31 decembrie 2013.

5.2.4. Beneficiari

Aceasta masura nu este specifica pentru un anumit sector si acopera toate regiunile din Romania. Beneficiarii acesteia sunt entitati juridice cu proiecte de cercetare si/sau dezvoltare in obiectul de activitate. Nu pot beneficia de aceasta masura intreprinderile aflate in dificultate in sensul Liniilor directoare privind ajutoarele de stat pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor in dificultate.

5.2.4.1. Intreprinderi

Toate tipurile de intreprinderi pot beneficia de aceasta masura. Atat intreprinderile mari, cat si IMM-urile incluse in definitia comunitara a IMM-urilor3 pot solicita ajutoare in cadrul acestui sistem. Se preconizeaza ca numarul acestor intreprinderi va fi intre 500 si 1000. Beneficiarii pot fi unitati de cercetare-dezvoltare organizate ca intreprinderi, intreprinderi si structurile acestora, institutii de invatamant superior private acreditate si structurile acestora, organizatii neguvernamentale, precum si institute publice, centre de cercetare-dezvoltare si centre de cercetare-dezvoltare internationale.

5.2.4.2. Organizatii de cercetare

De asemenea, beneficiarii pot fi organizatii de cercetare. Totusi, in conditiile in care acestea nu tin contabilitate separata pentru activitatile economice si neeconomice, organizatiile de cercetare sunt calificate drept intreprinderi. Separarea in contabilitate a activitatilor economice de cele neeconomice va deveni obligatorie pentru organizatiile de cercetare pana la sfarsitul anului 2008. De la aceasta data, cele doua tipuri de activitati, precum si costurile si finantarea acestora vor trebui separate pentru a evita subventionarea incrucisata a activitatilor economice.

In cazul proiectelor complexe, participarea beneficiarilor poate fi individuala sau in cooperare efectiva intre intreprinderi si cel putin o organizatie de cercetare. In cazul proiectelor CDI orientate, participarea poate fi individuala sau in colaborare cu alte intreprinderi.

5.2.5. Conditii pentru proiectele de colaborare intre intreprinderi si organizatii de cercetare publice

In cazul proiectelor complexe realizate in colaborare, cel putin unul dintre parteneri trebuie sa fie o organizatie de cercetare, iar aceasta trebuie sa suporte cel putin 10% din costurile eligibile ale proiectului. Drepturile de proprietate intelectuala asupra rezultatelor proiectului sunt repartizate intre parteneri conform acordului de parteneriat si respecta, in principiu, contributia fiecarui partener la obtinerea rezultatelor.

In cazul proiectelor CDI orientate, organizatiile de cercetare nu sunt implicate ca parteneri in proiectele de colaborare. Rezultatele CDI apartin intreprinderilor care au beneficiat de ajutor si care suporta costurile proiectului. Prin urmare, in cazul in care activitatile sunt desfasurate de o organizatie de cercetare, acestea vor fi finantate in intregime de catre intreprinderi.

5.2.6. Instrumentul de ajutor

Ajutorul se acorda sub forma de finantari nerambursabile in mai multe transe.

5.2.7. Autoritatea care acorda ajutorul

Ajutorul este acordat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica; strada Mendeleev, nr. 21-25, Bucuresti 010362, Romania.

5.2.8. Activitati finantate din fonduri publice

In cadrul proiectelor complexe, se prevede finantarea urmatoarelor activitati: cercetarea fundamentala, cercetarea industriala, dezvoltarea experimentala, activitatile pentru obtinerea si protectia drepturilor de proprietate industriala, precum si studiile de fezabilitate tehnica.

In cadrul proiectelor CDI orientate, se prevede finantarea urmatoarelor activitati: cercetarea fundamentala, cercetarea industriala, dezvoltarea experimentala, activitatile pentru obtinerea si protectia drepturilor de proprietate industriala, studiile de fezabilitate tehnica, inovarea de proces si organizationala in domeniul serviciilor, precum si procurarea de servicii de asistenta si de consultanta pentru inovare.

5.2.8.1. Intensitatile ajutoarelor pentru activitatile finantate

5.2.8.1.1. Proiecte CD

Categoriile de cercetare-dezvoltare sunt definite dupa cum urmeaza:

cercetare fundamentala reprezinta lucrarea experimentala sau teoretica

realizata in principal pentru a dobandi cunostinte noi despre cauzele fenomenelor si faptelor observabile, fara nicio aplicabilitate practica directa

sau utilizare avuta in vedere;

cercetare industriala reprezinta cercetarea planificata sau investigatia critica ce serveste la dobandirea unor cunostinte si competente noi in vederea dezvoltarii de noi produse, procese sau servicii sau la descoperirea unei imbunatatiri semnificative a produselor, proceselor sau serviciilor existente.

Aceasta cuprinde crearea de componente pentru sisteme complexe, necesara

pentru cercetarea industriala, in special pentru validarea tehnologica generica, si exclude prototipurile care intra in domeniul de aplicare al dezvoltarii experimentale;

dezvoltare experimentala reprezinta dobandirea, combinarea, consolidarea si utilizarea cunostintelor si competentelor existente in domeniul stiintific, tehnologic, de afaceri si a altor cunostinte si competente relevante, in vederea producerii de planuri sau modele pentru produse, procese sau servicii noi, modificate sau imbunatatite. De asemenea, acestea pot include, spre exemplu, alte activitati desfasurate in scopul definirii, planificarii si documentarii conceptuale a produselor, proceselor sau serviciilor noi. Activitatile pot cuprinde elaborarea de schite, desene, planuri si alte documentatii, numai daca acestea nu sunt destinate uzului comercial. Dezvoltarea de prototipuri si proiecte pilot carora li se poate da o utilizare comerciala este de asemenea inclusa, in cazul in care prototipul este in mod obligatoriu produsul comercial final si fabricarea sa este prea costisitoare pentru ca acesta sa fie utilizat exclusiv in scopuri demonstrative si de validare. In cazul unei utilizari comerciale ulterioare a proiectelor demonstrative sau pilot, orice venit generat de o astfel de utilizare trebuie dedus din costurile eligibile. Productia experimentala si testarea produselor, proceselor si serviciilor sunt, de asemenea, eligibile, cu conditia ca aceste produse, procese si servicii sa nu poata fi utilizate sau transformate pentru utilizare in aplicatii industriale sau in activitati comerciale. Dezvoltarea experimentala nu include modificarile de rutina sau periodice aduse produselor, liniilor de productie, proceselor de productie, serviciilor existente si altor operatiuni in desfasurare, chiar daca astfel de modificari constituie imbunatatiri.

Intensitatile de baza ale ajutorului pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, exprimate ca procent din costurile eligibile, sunt urmatoarele: 100% pentru cercetarea fundamentala, 50% pentru cercetarea industriala si 25% pentru dezvoltarea experimentala.

Pentru cercetarea industriala si dezvoltarea experimentala intensitatile de baza ale ajutorului sunt majorate cu 10% pentru intreprinderile mijlocii si cu 20% pentru intreprinderile mici.

Pentru cercetarea industriala si dezvoltarea experimentala se va adauga la intensitatile de baza ale ajutorului un bonus de 15%, pana la o intensitate maxima de 80% pentru cercetarea industriala si de 60% pentru dezvoltarea experimentala, daca:

a) proiectul implica o colaborare efectiva intre cel putin doua intreprinderi care sunt independente una fata de cealalta si sunt indeplinite urmatoarele conditii:

nicio intreprindere nu suporta singura mai mult de 70% din costurile eligibile aferente proiectului de colaborare;

proiectul in cauza implica o colaborare cu cel putin un IMM sau este transfrontalier, ceea ce presupune ca activitatile de cercetare-dezvoltare se desfasoara in cel putin 2 state membre.

b) proiectul implica o colaborare efectiva intre o intreprindere si o organizatie de cercetare, in special in contextul coordonarii politicii nationale in domeniul cercetarii dezvoltarii, si sunt indeplinite urmatoarele conditii:

organizatia de cercetare suporta cel putin 10% din costurile eligibile ale proiectului;

organizatia de cercetare are dreptul de a publica rezultatele proiectului de cercetare obtinute din activitatile realizate de aceasta in cadrul proiectului.

c) doar in cazul cercetarii industriale, daca rezultatele proiectului se vor disemina pe scara larga prin conferinte tehnico-stiintifice, publicare in jurnale stiintifice si tehnice, baze de date cu acces liber (baze de date unde datele neprelucrate ale cercetarii pot fi accesate de oricine) sau programe informatice gratuite sau cu sursa deschisa (open source software).

In sensul celor mentionate, pentru proiectele complexe trebuie verificate conditiile prevazute la literele (b) sau (c), in timp ce pentru proiectele CDI orientate trebuie verificate conditiile prevazute la literele (a) sau (c) inainte de acordarea bonusului de 15%.

In cazul cooperarii intre o intreprindere si o organizatie de cercetare, intensitatile maxime ale ajutoarelor si bonusurile nu se aplica organizatiei de cercetare. Cu toate acestea, ajutorul combinat rezultat din ajutorul de stat direct acordat pentru un anumit proiect de cercetare si contributiile organizatiilor de cercetare la acel proiect, in cazul in care acestea reprezinta ajutor de stat, nu pot depasi intensitatile ajutorului aplicabile pentru fiecare intreprindere beneficiara.

5.2.8.1.2. Studii de fezabilitate tehnica

In cazul intreprinderilor mari, intensitatile ajutorului nu pot depasi 65% pentru studii pregatitoare pentru activitati de cercetare industriala si 40% pentru studii pregatitoare pentru activitati de dezvoltare experimentala.

In cazul IMM-urilor, intensitatile ajutorului nu pot depasi 75% pentru studii pregatitoare pentru activitati de cercetare industriala si 50% pentru studii pregatitoare pentru activitati de dezvoltare experimentala.

5.2.8.1.3. Costurile aferente drepturilor de proprietate industriala pentru IMM-uri

Intensitatile ajutorului nu pot depasi acelasi nivel al ajutorului care ar fi reprezentat ajutor CD pentru activitatile de cercetare care au condus initial la drepturile de proprietate industriala in cauza, si anume: 100% pentru cercetarea fundamentala, 50% pentru cercetarea industriala si 25% pentru dezvoltarea experimentala.

5.2.8.1.4. Inovarea de proces si organizationala in servicii

Intensitatea maxima a ajutorului este de 15% pentru intreprinderile mari, 25% pentru intreprinderile mijlocii si 35% pentru intreprinderile mici.

Intreprinderile mari nu sunt eligibile pentru inovare de proces si operationala in servicii decat in cazul in care colaboreaza cu IMM-uri in activitatea finantata, iar IMM-urile partenere trebuie sa suporte cel putin 30% din costurile totale eligibile.

5.2.8.1.5. Servicii de consultanta si servicii de asistenta pentru inovare

Ajutorul nu poate depasi o valoare maxima de 200 000 EUR pe beneficiar, pentru orice perioada de trei ani.

In cazul in care furnizorul de servicii nu beneficiaza de o certificare romaneasca sau europeana, ajutorul nu poate acoperi mai mult de 75% din costurile eligibile.

4 Autoritatile romane vor face apel la diferitele organizatii din Romania care ofera certificate de calitate institutionala pentru orice societate sau institutie.

5.2.8.2. Costurile eligibile pentru activitatile finantate

5.2.8.2.1. Proiecte CD

In cadrul activitatilor de cercetare fundamentala, cercetare industriala si dezvoltare experimentala, sunt eligibile urmatoarele tipuri de costuri:

costuri de personal (cercetatori, tehnicieni si alti membri ai personalului auxiliar, in masura in care acestia sunt angajati in proiectul de cercetare);

costul instrumentelor si al echipamentelor, in masura si pe durata utilizarii acestora in cadrul proiectului de cercetare. Daca aceste instrumente si echipamente au o durata de functionare mai mare decat durata proiectului de cercetare, sunt eligibile doar costurile de amortizare pe durata proiectului, calculate pe baza bunelor practici contabile;

costuri pentru cladiri si terenuri, in masura si pe durata utilizarii acestora in cadrul proiectului de cercetare. In cazul cladirilor, sunt considerate eligibile doar costurile de amortizare care corespund duratei proiectului de cercetare, calculate pe baza bunelor practici contabile. In cazul terenurilor, sunt eligibile costurile transferului comercial sau costurile de capital efectiv suportate;

costuri pentru cercetare contractuala, pentru achizitii de cunostinte tehnice si de brevete sau de drepturi de utilizare a acestora din surse externe la pretul pietei, in cazul in care tranzactia a fost realizata obiectiv si nu exista niciun element de intelegere secreta implicat, precum si costuri aferente serviciilor de consultanta si servicii echivalente folosite exclusiv pentru activitatea de cercetare;

cheltuieli de regie implicate direct de proiectul de cercetare;

alte cheltuieli de functionare, inclusiv costurile materialelor, consumabilelor si ale altor produse similare implicate direct de activitatea de cercetare

5.2.8.2.2. Studii de fezabilitate tehnica

Costurile studiilor pregatitoare pentru activitatile de cercetare industriala sau dezvoltare experimentala sunt eligibile.

5.2.8.2.3. Costurile aferente drepturilor de proprietate industriala pentru IMM-uri

Pentru drepturile de proprietate industriala pentru IMM-uri, costurile eligibile sunt urmatoarele:

toate costurile anterioare acordarii dreptului in prima jurisdictie, inclusiv costurile legate de pregatirea, depunerea si urmarirea cererii, precum si costurile suportate pentru reinnoirea cererii inainte de acordarea dreptului;

costurile pentru traducere si alte costuri suportate pentru obtinerea sau validarea dreptului in alte jurisdictii;

costurile rezultate din apararea validitatii dreptului pe parcursul urmaririi oficiale a cererii si a eventualelor proceduri de opozitie, chiar daca astfel de costuri intervin dupa recunoasterea dreptului.

5.2.8.2.4. Inovarea de proces si organizationala in servicii

Costurile eligibile pentru inovare de proces si organizationala in servicii sunt aceleasi cu cele pentru ajutorul acordat proiectelor CD. Cu toate acestea, in cazul inovarii organizationale, costurile instrumentelor si echipamentelor acopera exclusiv costurile instrumentelor si echipamentelor TIC.

5.2.8.2.5. Servicii de consultanta si servicii de asistenta pentru inovare

Pentru serviciile de consultanta pentru inovare si pentru serviciile de asistenta pentru inovare, costurile eligibile sunt urmatoarele:

in cazul serviciilor de consultanta pentru inovare: consultanta in management; asistenta tehnologica; servicii de transfer tehnologic; formare; consultanta pentru achizitia, protectia si comercializarea drepturilor de proprietate intelectuala si pentru acordurile de licenta; consultanta privind utilizarea standardelor;

in cazul serviciilor de asistenta pentru inovare: spatii pentru birouri; banci de date; biblioteci tehnice; cercetare de piata; utilizarea laboratoarelor; certificare, testare si marcare a calitatii.

5.2.8.3. Criterii de eligibilitate suplimentare

5.2.8.3.1. Proiecte CD

In cazul proiectelor complexe, rezultatele unui proiect de colaborare trebuie diseminate pe scara larga prin conferinte, publicatii etc. sau, conform acordurilor de parteneriat, partenerii folosesc aceste rezultate si respecta, in principiu, contributia fiecarui partener.

In cazul proiectelor CDI orientate, rezultatele proiectului apartin in intregime intreprinderilor care au beneficiat de ajutor.

5.2.8.3.2. Costurile aferente drepturilor de proprietate industriala pentru IMM-uri

In cazul protectiei drepturilor de proprietate industriala pentru IMM-uri, trebuie verificat daca beneficiarul potential este o intreprinderii mica sau mijlocie.

5.2.8.3.3. Inovarea de proces si organizationala in servicii

In cazul inovarii de proces si organizationale in servicii, trebuie verificate urmatoarele:

inovarea organizationala priveste exclusiv folosirea si exploatarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor pentru a schimba organizatia;

inovarea este prezentata sub forma de proiect, cu un coordonator de proiect

identificat si calificat, precum si cu mentionarea costurilor proiectului;

rezultatul proiectului care beneficiaza de ajutor este dezvoltarea unui standard, a unui model, a unei metodologii sau a unui concept de afaceri, care poate fi reprodus in mod sistematic si care poate fi acreditat si eventual brevetat;

inovarea de proces sau organizationala este noua sau imbunatatita in mod substantial in raport cu tehnologia de varf din sectorul industrial respectiv din Comunitate (noutatea poate fi demonstrata de beneficiar, spre exemplu, pe baza unei descrieri precise a inovarii, in raport cu procedeele sau tehnicile

organizationale utilizate de alte intreprinderi din acelasi sector industrial);

inovarea de proces sau organizationala implica un grad de risc evident (riscul este evaluat in termeni de: costuri ale proiectului in raport cu cifra de afaceri a intreprinderii, timp necesar pentru dezvoltarea noului proiect, castiguri preconizate in urma inovarii de proces in raport cu costurile proiectului, probabilitatea esecului);

ajutorul de stat nu este solicitat pentru schimbarile periodice sau de rutina care afecteaza produsele, liniile de productie, procesele de fabricare, serviciile existente sau alte operatiuni in desfasurare.

5.2.8.3.4. Servicii de consultanta si servicii de asistenta pentru inovare

In cazul achizitionarii serviciilor de consultanta si a serviciilor de asistenta pentru inovare, trebuie verificate urmatoarele:

beneficiarul potential este o intreprindere mica sau mijlocie;

ajutorul nu depaseste o valoarea maxima de 200 000 EUR pe beneficiar, pentru orice perioada de trei ani si nu este cumulat cu ajutorul de minimis pentru acelasi tip de costuri.

Contractul incheiat intre coordonatorul de program si beneficiar pentru acordarea ajutorului va specifica daca furnizorul de servicii beneficiaza de o certificare romaneasca sau europeana. In cazul in care furnizorul de servicii nu beneficiaza de o astfel de certificare, ajutorul nu poate acoperi mai mult de 75% din costurile eligibile.

Beneficiarul trebuie sa achizitioneze serviciile la pretul pietei.

5.2.9. Efectul stimulator

Conform sistemului de ajutoare, efectul stimulator trebuie examinat de catre autoritatile finantatoare inaintea acordarii finantarii nerambursabile in cazul masurilor care include ajutorul pentru proiectele CD si studiile de fezabilitate pentru intreprinderile mari si pentru IMM-uri daca valoarea ajutorului depaseste 7,5 milioane EUR pe proiect pe IMM, precum si ajutorul pentru inovarea de proces si organizationala in servicii.

Evaluarea efectului stimulator se va baza pe indicatori cantitativi, precum: cresterea cheltuielilor private in CDI, numarul de locuri de munca mentinute/create in CDI, cresterea numarului de brevete, cresterea numarului de publicatii stiintifice, cresterea participarii la proiecte internationale, cresterea numarului de produse, procese si servicii noi/imbunatatite etc.

Romania s-a angajat sa acorde ajutor individual in cadrul sistemului de ajutoare aprobat numai dupa ce va fi examinat existenta unui efect stimulator si sa prezinte rapoarte anuale privind punerea in aplicare a sistemului de ajutoare. In rapoartele anuale, Romania va demonstra modul in care a evaluat efectul stimulator inainte de a acorda ajutorul, folosind indicatori cantitativi si calitativi.

5.2.10. Cumulul de ajutoare

Conform sistemului de ajutoare, intensitatile maxime ale ajutorului permise de sistem se aplica in toate cazurile, indiferent de sursa fondurilor publice implicate, cu exceptia contextului specific si limitat al conditiilor stabilite pentru finantarea comunitara in programele-cadru pentru cercetare, dezvoltare si inovare, adoptate in baza Titlului XVIII din Tratatul CE sau a Titlului II din Tratatul Euratom.

Ajutorul este acordat in cadrul sistemului exclusiv pentru proiectele care nu sunt si nu au fost finantate anterior din alte fonduri publice, inclusiv ajutoarele de minimis, pentru aceleasi costuri eligibile.

5.2.11. Alte angajamente

Autoritatile romane au confirmat faptul ca vor prezenta rapoarte anuale in conformitate cu cerintele cadrului.

Autoritatile romane vor publica textul integral al sistemului de ajutoare pe site-ul: www.mct.ro.

Autoritatile romane s-au angajat sa pastreze registre detaliate privind acordarea ajutoarelor in cadrul prezentului sistem pentru o perioada de 10 ani.

5.3. Evaluare

5.3.1. Legalitate

Notificand masura inainte de punerea in aplicare a acesteia, autoritatile romane si-au indeplinit obligatiile care le revin in baza articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

Avand in vedere domeniul de aplicare al masurii notificate, Comisia a analizat existenta ajutorului si compatibilitatea acestuia cu normele prevazute in cadru.

5.3.2. Existenta unui ajutor in sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE

5.3.2.1. Ajutor de stat direct acordat intreprinderilor

Sistemul notificat permite unui numar limitat de intreprinderi sa fie scutite, printr-o finantare din resursele statului, de o parte din costurile de CDI pe care, in mod normal, ar trebui sa le suporte singure. Prin urmare, ajutorul financiar acordat de stat consolideaza pozitia intreprinderilor in raport cu concurentii acestora din Comunitate, existand astfel posibilitatea ca acesta sa aiba drept efect denaturarea concurentei.

Produsele intreprinderilor beneficiare fac sau ar putea face obiectul schimburilor comerciale intracomunitare si, prin urmare, exista posibilitatea ca ajutorul sa afecteze schimburile comerciale intre statele membre.

Prin urmare, Comisia concluzioneaza ca sistemul notificat reprezinta ajutor de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

5.3.2.2. Ajutor de stat indirect acordat intreprinderilor prin intermediul cercetarii in colaborare cu organizatii de cercetare finantate din fonduri publice

Conform punctului 3.2.2 al cadrului, in cazul proiectelor de colaborare realizate in comun de intreprinderi si organizatii de cercetare finantate din fonduri publice, Comisia considera ca nu se acorda intreprinderii niciun ajutor de stat indirect prin intermediul organizatiei de cercetare, datorita conditiilor favorabile de colaborare, daca este indeplinita una dintre conditiile urmatoare: intreprinderea implicata suporta integral costurile proiectului; sau rezultatele proiectului care nu implica drepturi de proprietate intelectuala pot fi diseminate pe scara larga si orice drepturi de proprietate intelectuala asupra rezultatelor cercetarii/dezvoltarii/inovarii care provin din activitatea organizatiei de cercetare sunt atribuite integral organizatiei de cercetare in cauza; sau organizatia de cercetare primeste de la intreprinderea implicata o compensarea echivalenta cu pretul pietei aferent drepturilor de proprietate intelectuala care rezulta din activitatea realizata de organizatie in cadrul proiectului in cauza si care sunt transferate intreprinderii partenere; sau rezultatele cercetarii/dezvoltarii/inovarii si drepturile privind accesul la aceste rezultate sunt atribuite diferitilor parteneri ai colaborarii si reflecta in mod corespunzator interesele, munca si contributia financiara si de alta natura a fiecarui partener la proiect.

In cazul proiectelor CDI orientate, intreprinderile trebuie sa suporte costurile integrale ale proiectelor; sistemul este astfel in conformitate cu dispozitiile cadrului.

In cazul proiectelor complexe, sistemul de ajutoare prevede ca una dintre conditiile de mai sus trebuie sa fie indeplinita pentru a evita acordarea unui ajutor de stat indirect in beneficiul intreprinderilor; sistemul este astfel in conformitate cu dispozitiile cadrului.

Prin urmare, Comisia poate concluziona ca intreprinderile care beneficiaza in mod direct de sistemul de ajutoare nu primesc niciun ajutor de stat indirect prin participarea la proiecte de colaborare cu organizatii de cercetare finantate din fonduri publice.

5.3.3. Criterii de compatibilitate

5.3.3.1. Proiecte CD

Etapele de CD definite in cadrul sistemului respecta in mod substantial definitiile prevazute la punctul 2.2 literele (e), (f) si (g) din cadru, fiind astfel in conformitate cu dispozitiile cadrului.

La punctele 5.1.2 si 5.1.3 ale cadrului, intensitatile maxime ale ajutorului acordat pentru diferitele etape de CD prevazute sunt de 100% pentru cercetarea fundamentala, 50% pentru cercetarea industriala si 25% pentru dezvoltarea experimentala. Bonusurile sunt urmatoarele: 10 puncte procentuale pentru intreprinderile mijlocii si 20 de puncte procentuale pentru intreprinderile mici. Mai mult, se poate adauga un bonus de 15 puncte procentuale, pana la o intensitate maxima a ajutorului de 80%, pentru proiectele de colaborare sau pentru proiectele in cadrul carora organizatia de cercetare are dreptul de a publica rezultatele cercetarii.

Conform punctului 5.1.4 al cadrului, costurile eligibile pentru proiectele CD sunt urmatoarele: costurile de personal, costul instrumentelor si al echipamentelor, costurile pentru cladiri si terenuri, costurile pentru cercetare contractuala, cheltuielile de regie si alte cheltuieli de functionare.

Comisia constata ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru proiectele CD, respecta conditiile stipulate in cadru. Prin urmare, Comisia concluzioneaza ca acestea sunt in conformitate cu dispozitiile cadrului.

5.3.3.2. Studii de fezabilitate tehnica

Intensitatile ajutorului acordat pentru studiile de fezabilitate tehnica in conformitate cu punctul 5.2 al cadrului sunt urmatoarele: 75% pentru studiile pregatitoare pentru activitatile de cercetare industriala si 50% pentru studiile pregatitoare pentru activitati de dezvoltare industriala, in cazul IMM-urilor si 65% pentru studiile pregatitoare pentru activitatile de cercetare industriala si, respectiv, 40% pentru studiile pregatitoare pentru activitati de dezvoltare industriala, in cazul intreprinderilor mari.

Comisia a constatat ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru studiile de fezabilitate tehnica, respecta conditiile stipulate in cadru. Prin urmare, Comisia a concluzionat ca acestea sunt in conformitate cu dispozitiile cadrului.

5.3.3.3. Costurile aferente drepturilor de proprietate industriala pentru IMM-uri

Conform punctului 5.3 al cadrului, ajutorul acordat IMM-urilor pentru costurile legate de obtinerea si validarea brevetelor si a altor drepturi de proprietate industriala este compatibil cu piata comuna in masura in care nu depaseste acelasi nivel al ajutorului care ar fi reprezentat ajutor CD pentru activitatile de cercetare care au condus initial la drepturile de proprietate industriala in cauza.

Conform punctului 5.3 literele (a), (b) si (c) din cadru, sunt eligibile urmatoarele costuri: toate costurile anterioare acordarii dreptului in prima jurisdictie, costurile pentru traduceri si alte costuri, precum si costurile rezultate din apararea validitatii dreptului.

Comisia a constatat ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru drepturile de proprietate industriala pentru IMM-uri, respecta conditiile stipulate in cadru. Prin urmare, Comisia a concluzionat ca acestea sunt in conformitate cu dispozitiile cadrului.

5.3.3.4. Inovarea de proces si organizationala in servicii

Conform punctului 5.5 al cadrului, intensitatea maxima a ajutorului este de 15% pentru intreprinderile mari, 25% pentru intreprinderile mijlocii si 35% pentru intreprinderile mici. Intreprinderile mari nu sunt eligibile pentru un astfel de ajutor decat in cazul in care colaboreaza cu IMM-uri in activitatea finantata, iar IMM-urile partenere trebuie sa suporte cel putin 30% din costurile totale eligibile. Modificarile de rutina sau periodice aduse produselor, liniilor de productie, proceselor de productie, serviciilor existente si altor operatiuni in desfasurare nu sunt eligibile pentru ajutor de stat, chiar daca astfel de modificari constituie imbunatatiri.

Cadrul stipuleaza, de asemenea, ca urmatoarele conditii trebuie indeplinite:

(a) inovarea organizationala trebuie sa fie intotdeauna legata de folosirea si exploatarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC) pentru a schimba organizatia;

(b) inovarea trebuie sa fie prezentata sub forma de proiect, cu un coordonator de proiect identificat si calificat, precum si cu mentionarea costurilor proiectului;

(c) rezultatul proiectului care beneficiaza de ajutor trebuie sa fie dezvoltarea unui standard, a unui model, a unei metodologii sau a unui concept de afaceri, care poate fi reprodus in mod sistematic si care poate fi acreditat si eventual brevetat;

(d) inovarea de proces sau organizationala trebuie sa fie noua sau imbunatatita in mod substantial in raport cu tehnologia de varf din sectorul industrial respectiv din Comunitate. Noutatea poate fi demonstrata de statele membre, spre exemplu, pe baza unei descrieri precise a inovarii, in raport cu

procedeele sau tehnicile organizationale utilizate de alte intreprinderi din acelasi sector industrial;

(e) inovarea de proces sau organizationala trebuie sa implice un grad de risc

evident. Acest risc poate fi demonstrat de statul membru, spre exemplu, in termeni de: costuri ale proiectului in raport cu cifra de afaceri a intreprinderii, timp necesar pentru dezvoltarea noului proiect, castiguri preconizate in urma inovarii de proces in raport cu costurile proiectului, probabilitatea esecului.

Mai mult, cadrul prevede eligibilitatea acelorasi costuri ca si in cazul ajutorului pentru proiecte CD. Cu toate acestea, in cazul inovarii organizationale, costurile instrumentelor si echipamentelor acopera exclusiv costurile instrumentelor si echipamentelor TIC.

Comisia a constatat ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru inovarea de proces si operationala in servicii, respecta conditiile stipulate in cadru. Prin urmare, Comisia a concluzionat ca acestea sunt in conformitate cu dispozitiile cadrului.

5.3.3.5. Servicii de consultanta pentru inovare si servicii de asistenta pentru inovare

Conform punctului 5.6 al cadrului, beneficiarul ajutorului trebuie sa fie o intreprindere mica sau mijlocie, ajutorul nu trebuie sa depaseasca o valoare maxima de 200 000 EUR pe beneficiar pentru orice perioada de trei, furnizorul de servicii trebuie sa beneficieze de o certificare nationala sau europeana (daca furnizorul de servicii nu beneficiaza de o certificare nationala sau europeana, ajutorul poate acoperi cel mult 75% din costurile eligibile) si beneficiarul trebuie sa utilizeze ajutorul de stat pentru a achizitiona servicii la pretul pietei (sau, daca furnizorul de servicii este o entitate non-profit, la un pret care sa reflecte integral costurile la care se adauga o marja rezonabila).

De asemenea, cadrul prevede eligibilitatea urmatoarelor costuri:

i) pentru serviciile de consultanta pentru inovare, urmatoarele: consultanta in management; asistenta tehnologica; servicii de transfer tehnologic; formare; consultanta pentru achizitia, protectia si comercializarea drepturilor de proprietate intelectuala si pentru acordurile de licenta; consultanta privind utilizarea standardelor, si

ii) pentru serviciile de asistenta pentru inovare, urmatoarele: spatii pentru birouri; banci de date; biblioteci tehnice; cercetare de piata; utilizarea laboratoarelor; certificare, testare si marcare a calitatii.

Mai mult, cadrul stipuleaza ca, in cazul in care furnizorul de servicii este o entitate nonprofit, ajutorul poate fi acordat sub forma unui pret redus, ca diferenta intre pretul achitat si pretul pietei (sau un pret care reflecta costurile integrale la care se adauga o marja rezonabila). In acest caz, statul membru instituie un sistem care sa asigure transparenta in ceea ce priveste costurile integrale asociate serviciilor de consultanta pentru inovare si serviciilor de asistenta pentru inovare furnizate, astfel incat ajutorul primit sa poata fi masurat si monitorizat.

Comisia a constatat ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru serviciile de consultanta pentru inovare si serviciile de asistenta pentru inovare, respecta conditiile stipulate in cadru. Prin urmare, Comisia concluzioneaza ca acestea sunt in conformitate cu dispozitiile cadrului.

5.3.4. Efectul stimulator

In ceea ce priveste efectul stimulator, conform punctului 6 al cadrului, Comisia considera ca efectul stimulator se produce in mod automat in cazul ajutorului pentru proiecte si studii de fezabilitate, atunci cand beneficiarul este un IMM5, al ajutorului pentru cheltuielile aferente drepturilor de proprietate industriala pentru IMM-uri, precum si al ajutorului pentru servicii de consultanta pentru inovare si servicii de asistenta pentru inovare.

Comisia a constatat ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru efectul stimulator, respecta conditiile stipulate in cadru. Prin urmare, conditiile referitoare la efectul stimulator sunt indeplinite si masura este in conformitate cu punctul 6 al cadrului.

5.3.5. Cumulul

Comisia a constatat ca dispozitiile definite in cadrul sistemului pentru regulile privind cumulul, respecta conditiile stipulate in cadru si ca autoritatile romane s-au angajat sa aplice aceste reguli. Prin urmare, conditiile referitoare la cumul sunt indeplinite si masura este in conformitate cu punctul 8 al cadrului.

5.3.6. Rapoartele anuale, accesul la textul integral al sistemului, fisele de informatii

In temeiul punctului 10.1.1 al cadrului, statele membre trebuie sa prezinte Comisiei rapoarte anuale. In plus fata de cerintele prevazute in Regulamentul (CE) nr. 659/19996 si in Regulamentul (CE) nr. 794/20047al Comisiei, aceste rapoarte trebuie sa contina, pentru fiecare masura, informatii privind: numele beneficiarului; valoarea ajutorului pe beneficiar; intensitatea ajutorului; sectoarele de activitate in care se efectueaza proiectele care beneficiaza de ajutor.

Conform punctului 10.1.2 al cadrului, Comisia a considerat ca este necesar sa se faciliteze accesul operatorilor economici, partilor interesate si Comisiei la textul integral al tuturor sistemelor de ajutoare aplicabile pentru CDI. Atunci cand examineaza sistemele de ajutor pentru CDI, Comisia a solicitat in mod sistematic statelor membre in cauza sa publice textul integral al tuturor sistemelor de ajutoare in forma lor finala pe internet si sa comunice Comisiei adresa de internet a publicatiei. Sistemul nu trebuie sa se aplice inainte ca informatiile sa fie publicate pe internet.

La punctul 10.1.3 al cadrului se stipuleaza ca statele membre trebuie sa asigure pastrarea unor registre detaliate cu privire la acordarea ajutoarelor pentru toate masurile CDI.

Aceste registre, care trebuie sa contina toate informatiile necesare pentru a se stabili daca s-au respectat costurile eligibile si intensitatea maxima admisibila a ajutorului, trebuie pastrate timp de 10 ani de la data la care a fost acordat ajutorului.

Autoritatile romane s-au angajat sa respecte cerintele in materie de raportare si monitorizare. Prin urmare, Comisia a considerat sunt satisfacute conditiile privind raportarea si monitorizarea.

5.4. Concluzii

In consecinta, Comisia a considerat ca masura de ajutor este compatibila cu Tratatul CE in aplicarea articolului 87 alineatul (3) litera (c).

Orice intentie de modificare sau adaptare a sistemului de ajutoare trebuie notificata Comisiei.

6. Notiunea de resurse de stat

Cazul PreussenElektra C 379/98 Hotararea Curtii Europene de Justitie din 13 martie 2001

Chestiunea in litigiu

O lege din Germania care dateaza din 1990, amendata in 1994 si 1998, prevede ca intreprinderile din sectorul public sau privat trebuie sa achizitioneze electricitatea produsa in zona in care se afla din resurse regenerabile, inclusiv energie eoliana, la preturi minime mai mari decat valoarea economica reala a acelui tip de energie electrica. In 1990, guvernul german a notificat proiectul initial de lege la Comisie ; aceasta a autorizat proiectul si l-a considerat ca fiind conform cu obiectivele comunitare privind politica energetica. In 1998, sistemul introdus prin aceasta lege a fost modificat, introducandu-se un mecanism constand din repartizarea costurilor suplimentare, ce proveneau din obligatia de a achizitiona, intre furnizorii de eelctricitate si producatori.

PreussenElektra este un furnizor de electricitate din Germania care isi desfasoara activitatea prin intermediul a peste 20 de centrale conventionale si nucleare, ca prin retele de distributie electrica de maxima si inalta tensiune.

Schleswag, intreprindere regionala de distributie de energie electrica din Landul Schleswig Holstein, este obligata sa achizitioneze electricitatea produsa in regiunea sa de distributie din resurse regenerabile de energie. Aceasta obligatie de a achizitiona a implicat costuri suplimentare, cuprinse intre 5.8 mil DM in 1991 si 111.5 mil. DM in 1998.

Procedura

PreussenElektra a actionat in fata instantei Tribunalul Regional din Kiel - cu scopul de a recupera de la Scheleswag suma de 500.000 DM suma platita catre Schleswag drept compensatie pentru costurile suplimentare legate de achizitia de energie eoliana.PreussenElektra considera ca aceasta plata a incalcat prevederile, dreptul CE intrucat ea se refera la un sistem legal modificat de ajutor de stat, ce nu a fost notificat la Comisie. In trimiterea prejudiciala, Langericht Kiel a adresat Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene intrebarea daca amendarea mecanismului stabilit prin lege constituia un amendament al ajutorului de stat, in sensul dreptului comunitar, si daca, in plus, sistemul astfel stabilit contravine interdictiei de restrictionari cantitative ale comertului.

Hotararea Curtii

Curtea a subliniat ca ajutorul acordat de stat sau din resurse de stat, indiferent de forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor agenti economici sau producerea anumitor produse este incompatibil cu Tratatul. Cu toate acestea, nu toate avantajele acordate de un stat constituie ajutor ; doar ajutorul acordat direct sau indirect prin resurse de stat constituie ajutor in sensul Tratatului CE. Instanta a considerat ca nici obligatia introdusa prin legea germana, nici repartizarea sarcinii financiare intre furnizorii privati si producatorii privati nu au implicat un transfer direct sau indirect din resurse ale statului. Faptul ca obligatia de a achizitiona energie electrica este impusa prin lege si ca ea confera un avantaj anumitor intreprinderi nu poate sa acorde acestei obligatii caracterul de ajutor de stat in sensul Tratatului CE.

Intrucat Curtea a constatat ulterior ca aceste reguli puteau in principiu sa constituie un obstacol pentru comertul intra-comunitar, Curtea a sustinut totusi ca scopul lor este in special protectia mediului, prin contributia la reducerea emisiilor de gaz cu efect de sera. Avand in vedere toate acestea, precum si situatia curenta de aplicare a regulilor dreptului comunitar pe piata energiei electrice, Curtea a sustinut ca regulile germane nu contravin liberei circulatii a bunurilor.

Opinia Comisiei

Comisia a sustinut ca, pentru a mentine eficacitatea Articolelor 92 si 93 din Tratat, coroborate cu Articolul 10 din Tratatul CE, este necesara interpretarea conceptului de ajutor de stat astfel incat acesta sa includa si masurile de sprijin luate de stat dar finantate de intreprinderile private, intrucat statele membre nu au voie sa introduca masuri, legislative ori reglementatorii, pasibile a face ineficienta aplicarea regulilor de concurenta asupra intreprinderilor.

Remarci

Aceasta este una dintre cele mai importante decizii in interpretarea Art.87 (1) din Tratatul CE, cu privire la interpretarea notiunii de transfer din resurse de stat. Curtea a clarificat aceasta chestiune afirmand ca nici obligatia impusa de stat prin care se confera un avantaj incontestabil anumitor agenti economici, nici mecanismul de alocare a sarcinii financiare, nu implica un tranfer direct sau indirect din resurse de stat. Prin urmare, instanta a respins punctul de vedere al unor autori care sustin ca alocarea de fonduri din resurse private, ce reprezinta o consecinta a prevederilor legale, agentilor economici, constituie transfer din resurse de stat.

Franta impotriva Comisiei Comunitatilor Europene Ajutor acordat pentru Stardust Marine C 482 / 99, Hotararea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din 16 mai 2002

Speta

Stardust, o companie franceza activa in domeniul pietei de ambarcatiuni de placere, a fost constituita prin acordarea de imprumuturi si garantii de catre o filiala a unui grup bancar in proprietatea statului francez.Ca rezultat al pierderilor substantiale suferite de acel grup, guvernul francez a decis sa intervina si, intre altele, a tranferat activele neperformante unei filiale separate intr-o operatiune de divizare. Stardust reprezenta un astfel de activ, a suferit o majorare de capital si a fost vanduta.

Procedura

Comisia Europeana, care primise o plangere privind recapitalizarile lui Stardust si conditiile in care a fost vanduta, a initiat o procedura de investigatie. Prin decizia Comisiei nr. 2000/ 513 asupra ajutorului acordat de Franta lui Stardust Marine, aceasta a declarat respectiva masura ca fiind ajutorul incompatibil cu Tratatul si a obligat Stardust sa inapoieze sumele primite. Franta a atacat decizia Comisia in fata Curtii Europene de Justitie, cerand anularea deciziei.

Punctul de vedere al Comisiei

Comisia a concluzionat ca injectiile de capital si recapitalizarile efectuate in compania Stardust Marine constituie ajutor de stat ce nu poate fi considerat compatibil cu piata comuna in conformitate cu prevederile Articolului 87(2) si (3) din Tratat si cu Articolul 61(2) si (3) din Acordul privind Spatiul Economic European, intrucat nu poate fi asimilat comportamentului unei banci private ce actioneaza intr-o economie de piata.

Pozitia Curtii

Curtea de Justitie anuleaza decizia Comisiei

Franta a sustinut ca :

Fondurile acordate pentru finantarea Stardust nu reprezinta

resurse de stat in interesul Articolului 87(1) din Tratatul Comunitatilor Europene (fostul articol 92 (1) al Tratatului );

Masurile de sprijin nu erau imputabile statului ;

Ajutorul financiar era parte a unui comportament prudent in contextul momentului la care fusese acordat.

1. Dat fiind volumul de actiuni si drepturi de vot detinute de stat in cadrul grupului bancar ce detinea integral bancile ce acordasera imprumutul si garantiile lui Stardust, grupul bancar si filialele sale erau sub controlul statului si trebuie privite ca intreprinderi publice, intrucat autoritatile franceze erau in masura sa exercite asupra sa o influenta dominanta, directa sau indirecta. Mai mult, deoarece Articolul 87(1) din Tratat acopera toate mijloacele financiare prin care autoritatile publice au posibilitatea sprijinirii intreprinderilor, orice sume ramase sub control public au fost astfel la dispozitia autoritatilor nationale competente. In consecinta, acele sume constituiau resurse de stat pe care statul ar fi fost in masura sa le directioneze pentru finantarea unor avantaje conferite anumitor intreprinderi.

2. Simplul fapt ca o intreprindere publica se afla sub controlul statului nu inseamna ca masurile luate de acea intreprindere trebuie imputate statului; o intreprindere publica poate actiona in mod mai mult sau mai putin independent potrivit gradului de autonomie acordat de stat.Deoarece intre stat si intreprinderile publice exista relatii privilegiate, a fost greu de demonstrat ca masurile de ajutor au fost adoptate urmare a instructiunilor autoritatilor publice. Daca ele sunt imputabile statului, aceasta trebuie dedus din datele spetei si contextul adoptarii masurilor in cauza. In speta, Comisia adoptase, ca unic criteriu, acela ca bancile se aflau sub controlul statului. De aceea, a gresit concluzionand ca ajutorul financiar acordat lui lui Stardust a fost imputabil statului.

3. Intreprinderile publice si private trebuie tratate egal: capitalul plasat direct sau indirect la dispozitia unei intreprinderi de catre stat in conditii ce corespund conditiilor normale de piata nu constituie ajutor de stat. In speta, Comisia concluzionase ca asistenta continua acordata lui Stardust nu poate fi considerata ca fiind parte a comportamentului unei banci private ce actioneaza intr-o economie de piata. Totusi, decizia nu continea informatii privind detaliile imprumuturilor si garantiilor, pozitia financiara a Stardust, pozitia pe piata din perspectiva unei companii aflata la inceputul activitatii si perspectivele pietei. Mai mult, Comisia isi luase ca punct de referinta o perioada ulterioara acordarii efective a ajutorului. Comisia facuse in consecinta o aplicare gresita a criteriului investitorului privat ce actioneaza intr-o economie de piata si, de aceea, decizia Comisiei este anulata.

Comentarii

Aceasta reprezinta una din deciziile importante ale Curtii, deoarece ofera o interpretare a notiunii de resurse de stat unul din elementele cheie in definirea unui ajutor de stat, si a criteriului investitorului privat ce actioneaza intr-o economie de piata. Simplul fapt ca o masura de sprijin financiar este directionata catre o intreprindere publica aflata sub controlul statului nu implica neaparat un element de ajutor de stat, daca poate fi demonstrat ca, intr-o ipoteza similara, un investitor privat actionand intr-o economie de piata s-ar fi comportat de aceeasi maniera.

7. Criteriul avantajului

Cazul UFEX

Hotararea Curtii de Justitie din 3 iulie 2003 in cauzele coroborate in C- 83/01 P, C-93/01 P si C-94/01 P si solutia Tribunalului de Prima Instanta in cauza T- 613 /97

Chestiunea in litigiu

Sindicatul francez de transport rapid international ( denumit in continuare SFEI), cunoscut in prezent drept Uniunea franceza de transport expres, din care fac parte ca membri, DHL International, Federal Express International (Franta) SNC si CRIE SA, este o asociatie profesionala constituita in baza dreptului francez, ce grupeaza aproape toate societatile care ofera servicii de curierat rapid care concureaza cu Societe francaise de messagerie internationale (Societatea franceza de mesagerie internationala, denumita in continuare SFMI).

La Poste, care functioneaza ca monopol natural in sectorul obisnuit al serviciilor postale, a facut parte integranta din administratia statului francez pana la finele anilor 1990. Incepand cu 1 ianuarie 1991 a devenit persoana juridica cu regim public, constituita in baza legii 90-568 din 2 iulie 1990. Aceasta lege ii da dreptul sa efectueze anumite activitati in concurenta deschisa, in special servicii de livrare rapida.

SFMI este o societate privata careia i s-a incredintat gestionarea serviciului de livrare rapida a societatii La Poste incepand de la sfarsitul anului 1985. Capitalul social al SFMI este alcatuit astfel : 66% Sofipost, un holding detinut in intregime de La Poste, reprezentand 10 milioane FRF, si 34% TAT Express, o filiala a companiei aeriene Transport aerien transregional(denumita in continuare TAT).

Detaliile conditiilor de functionare si marketing a serviciului de livrare rapida oferita de SFMI sub denumirea de EMS/Chronopost au fost prevazute printr-un ordin al Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor din 19 august 1986. Conform acelui ordin, La Poste trebuia sa ofere SFMI asistenta logistica si comerciala. Relatiile contractuale dintre La Poste si SFMI sunt guvernate de acorduri, dintre care primul dateaza din 1986.

In 1992, structura actionariatului in afacerea de curierat rapid de SFMI se modifica. Sofipost si TAT infiinteaza o noua societate, Chronopost SA, in care participarile erau din nou de 66% si 34%.

Chronopost, care avusese acces exclusiv la reteaua LA POSTE pana la 1 ianuarie 1995, s-a concentrat pe livrari rapide interne.SFMI a fost achizitionat de GD Express WorldWide France, filiala unui operator international in comun ai carui participanti sunt societatea australiana TNT si oficiile postale din 5 tari, o concentrare autorizata prin decizie a Comisiei la 2 decembrie 1991. SFMI a pastrat serviciile internationale, folosind Chronopost drept agent si furnizor de servicii in livrarile sale internationale in Franta.

Procedura

La 16 iunie 1993, SFMI si alti agenti economici au introdus actiune la Tribunalul comercial din Paris impotriva SFMI, Chronopost, La Poste si altii. Acest Tribunal a clasat cu trimitere aceasta cauza la Curtea de Justitie.

Opinia Comisiei

Prin decizia din 1 octombrie 1997, Comisia a considerat chestiunea relevanta ca fiind daca termenii tranzactiei dintre La Poste si SFMI Chronopost au fost comparabili cu cei ai unei tranzactii echivalente dintre o firma mama privata, care poate fi foarte bine monopol ( de exemplu, datorita detinerii de drepturi exclusive) si filiala sa.

In opinia Comisiei, nu a existat un avantaj financiar daca preturile interne la care au fost furnizate produsele si serviciile intre firmele aprtinand aceluiasi grup erau preturi stabilite dupa metoda costului complet ( costuri totale plus un adaos comercial pentru a remunera investitia de capital social ).

Comisia a afirmat ca asistenta ligistica si comerciala furnizata de La Poste filialei sale SFMI Chronopost, celelalte tranzactii financiare dintre aceste doua firme, relatia dintre SFMI Chronopost si Radio France, aranjamentele vamale aplicabile, sistemul de impozite pe salarii si taxa de timbru aplicabila de La Poste si investitia de secret comercial aferenta platformelor de livrare nu constituie ajutor de stat catre SFMI Chronopost.

Opinia Tribunalului de Prima Instanta

Anulare deciziei Comisiei referitoare la faptul ca asistenta logistica si comerciala acordat de La Poste Francaise filialei sale SFMI-Chronopost nu constituia ajutor de stat.

Reclamantii, cu totii concurenti ai SFMI Chronopost, au sustinut in principal ca asistenta cadea sub incidenta definitiei de ajutor de stat. Ei au argumentat ca, fara nici un motiv intemeiat, Comisia a omis sa ia in considerare conditiile normale de piata atunci cand a analizat rentabilitatea lui La Poste din asistenta oferita. Ei au mai criticat Comisia pentru a fi refuzat sa considere drept ajutor de stat si alte beneficii de care s-a bucurat SFMI Chronopost ( cum ar fi exceptarea de la plata taxei de timbru, accesul privilegiat la Radio-France si formalitatile de vamuire privilegiate).

Tribunalul de Prima Instanta a apreciat ca, pentru a analiza daca masurile in cauza pot constitui ajutor de stat, trebuie analizata situatia din punctul de vedere al agentului economic beneficiar. Analiza economica efectuata de Comisie nu a demonstrat ca tranzactia in cauza a fost comparabila cu o tranzactie intre agentii economici care isi desfasoara activitatea in conditii normale de piata.

Instanta a apreciat ca La Poste ar fi putut, in virtutea pozitiei sale de societate de stat furnizoare a unui serviciu de monopol (sector rezervat), sa ofere anumita asistenta logistica si comercial filialei sale la un cost mai mic decat cel al unei societati in conditii normale de piata.

Comisia ar trebui astfel sa analizeze daca acele costuri totale au tinut seama de acei factori de care ar fi tinut seama un agent economic care isi desfasoara activitatea in conditii normale de piata atunci cand isi stabileste remuneratia pentru serviciile oferite. Prin urmare, Comisia ar fi trebuit macar sa verifice daca plata primita de La Poste era comparabila cu aceea ceruta de un holding privat sau de un grup privat de societati care nu opereaza intr-un sector rezervat, urmand o politica structurala fie ea generala ori sectoriala si ghidandu-se dupa previziuni pe termen lung.

Drept consecinta, instanta a anulat decizia Comisiei in aceasta chestiune.

Opinia Curtii de justitie

Chronopost, La Poste si Republica Franceza au facut apel impotriva deciziei mai sus-mentionate a Tribunalului de Prima Instanta in fata Curtii Europene de Justitie.

Curtea de Justitie a sustinut ca La Poste a fost incredintat cu prestarea unui serviciu de interes economic general in sensul Art.90 (2) din Tratatul CE (acum Art.86 (2) CE). Un astfel de serviciu consta in principal din obligatia de a colecta, transporta si livra posta in beneficiul clientilor de pe intregul teritoriu al statului membru in cauza, la tarife uniforme si in conditii de calitate similare. In acest scop, La Poste a trebuit sa achizitioneze, sau i s-a permis sa achizitioneze, infrastructura si resurse considerabile (reteaua postala), care i-a permis sa furnizeze servicii postale de baza tuturor utilizatorilor, chiar si in zone cu populatie scazuta si imprastiata unde tarifele nu acopereau costul serviciului in cauza.

Din cauza caracteristicilor serviciului pe care reteaua La Poste trebuie sa il ofere, crearea si mentinerea acestei retele nu sunt pe o linie pur comerciala, adica acea retea nu ar fi fost niciodata creata de catre un agent economic privat. In absenta oricarei posibilitati de a compara situatia La Poste cu aceea a unui grup privat de agenti economici care nu opereaza intr-un sector rezervat, conditii normale de piata, un concept necesar ipotetic, trebuie analizate ca facand referire la elementele obiective si verificabile disponibile.Costurile suportate de La Poste aferente oferirii de asistenta logistica si comerciala filialei sale pot constitui astfel de elemente obiective si verificabile.

Astfel, nu se pune problema de ajutor de stat acordat lui SFMI Chronopost daca, in primul rand, se stabileste ca pretul practicat acopera corespunzator toate costurile suplimentare variabile suportate prin oferirea asistentei logistice si comerciale, cu o contributie corespunzatoare la costurile fixe din utilizarea retelei postale si recuperarea investitiilor in masura in care sunt folosite in activitatea comerciala a lui SFMI Chronopost si daca, in al doilea rand, nimic nu sugereaza ca acele elemente au fost subestimate sau stabilite arbitrar.

Drept consecinta, Curtea considera ca Tribunalul de Prima Instanta a dat o decizie eronata in int, Curtea considera ca Tribunalul de Prima Instanta a dat o decizie eronata in interpretarea art. 92 (1) din Tratat atunci cand a apreciat ca Comisia nu a fost indreptatita sa stabileasca existenta ajutorului catre SFMI Chronopost raportandu-se la costurile suportate de la Poste, ci ar fi trebuit in schimb sa verifice daca plata primita de La Poste a fost comparabila cu aceea solicitata de un holding privat sau de un grup privat de agenti economici care nu isi desfasurau activitatea intr-un sector rezervat, urmand o politica structurala fie ea generala ori sectoriala si ghidandu-se dupa previziuni pe termen lung.

Intrucat apelul este intemeiat, Curtea anuleaza decizia Tribunalului de Prima Instanta si claseaza cauza cu trimitere la Tribunalul de Prima Instanta.

Principiul investitorului privat

Cazul West LB Solutia Tribunalului de Prima Instanta din 6 martie 2003 in cauzele coroborate T 228/99 si T-233/99 (Westdeutsche Landesbank, Land Nordrhein Westfalen vs Comisia) si Solutia Curtii de Justitie din 12 decembrie 2002 in cauza C-209/00 (Comisia Comunitatilor Europene vs. Republica Federala Germania )

Chestiunea in litigiu

Printr-o lege din 18 decembrie 1991, autoritatile Landului Westfalia a statuat transferul unei banci pe care o detinea integral si a carei sarcina era de a acorda ajutor pentru constructia de locuinte, la o alta banca, detinuta integral de acelasi land. Transferul nu a fost insotit de o crestere a actiunilor Landului dar a prevazut ca, incepand din ianuarie 1992, landul sa primeasca drept contributie la capital o investitie in lichiditati la o rata anuala de 0.6% ( dupa plata impozitelor).

O asociatie a bancilor private germane, a depus o plangere la Comisie punand la indoiala legalitatea acestei tranzactii, in lumina dreptului comunitar.

Opinia Comisiei

Comisia este de parere ca West LB isi ofera serviciile bancare in mod competitiv, alaturi de alte banci europene, din afara Germaniei si din interiorul Germaniei, astfel ca orice ajutor acordat bancii West LB va denatura concurenta si va afecta comertul dintre Statele Membre.De asemenea, Comisia considera ca tranzactia in cauza constituie un transfer de capital de stat catre o intreprindere. Pentru a verifica daca transferul de resurse de stat catre o intreprindere de stat favorizeaza aceasta intreprindere, Comisia aplica principiul investitorului privat in economia de piata. Una din modalitatile de a asigura un nivel rezonabil de randament al investitiilor ar fi fost cresterea corespunzatoare a participarii landului la banca West LB. Intrucat aceasta crestere nu a avut loc, Landul ar fi trebuit sa solicite o crestere corespunzatoare a randamentului investitiilor intr-o alta forma, in conformitate cu principiul investitorului in economia de piata. In caz opus, este de parere Comisia, avantajul acordat de landul Bancii West LB constituie ajutor de stat.

Comisia a contestat in special gradul corespunzator al rentabilitatii primite de catre Landul NRW in schimbul transferului Wfa. Comisia a fost de parere ca in special privind partea de active transferate la WestLB, rentabilitatea la valoarea pietei ar fi trebuit sa fie de 9.3% anual dupa plata impozitului.

Pentru perioada 1992 -1998, Comisia a analizat diferenta dintre rentabilitatea la pretul pietei si cea primita in fapt de la West LB.Prin decizia din 8 iulie 1999, Comisia a calificat tranzactia drept ajutor de stat ilegal care a fost incompatibil cu piata comuna.

Procedura

WestLB si Landul NRW au solicitat fiecare anularea acelei decizii in fata Tribunalului de Prima Instanta. In cadrul unor proceduri paralele, Germania a introdus actiune la Curtea de Justitie. Aceste din urma proceduri au fost ulterior suspendate si Germania a intervenit in sprijinul bancii WestLB si a Landului NRW in cauze aflate pe rol la Tribunalul de Prima Instanta.

La 7 octombrie 1999, Germania a inaintat Curtii o cerere de anulare a deciziei Comisiei. Alte doua actiuni au fost intentate impotriva aceleiasi decizii in fata Tribunalului de Prima Instanta de catre WestLB si Landul NRW.

O prima serie de masuri a fost notificata pe 4 octombrie 1999, care rezultau dintr-un acord intre actionarii West LB. Comisia a informat Germania ca masurile notificate nu constituiau o punere in aplicare judicioasa a deciziei si, pe 15 martie 2000, Germania a facut alte propuneri de masuri. Curtea de Justitie a considerat ca Germania nu a demonstrat ca masurile notificate in 1999 si 2000 erau adecvate pentru restabilirea imediata a concurentei, ce fusese denaturata.

Instanta a constatat ca masura notificata la Comisie pe 4 octombrie 1999 nu era de natura sa conduca la atingerea rezultatului impus de decizie si ca masura notificata in 15 martie 2000 constituia o simpla propunere de implementare si, prin urmare, nu o masura obligatorie propriu-zisa. In concluzie, Curtea nu a luat aceasta masura in considerare.

Opinia Tribunalului de Prima Instanta

Solicitantii au depus plangere impotriva faptului ca Comisia a aplicat principiul investitorului privat in economia de piata pentru o intreprindere profitabila. Ei afirma ca WestLB avea de ani de zile profit si estima obtinerea de profituri si in viitor, in vreme ce principiul investitorului in economia de piata nu poate fi transpus fara discriminare in cazul unor masuri adresate in mod direct intreprinderilor profitabile ; pana in present, principiul a fost aplicat de Comisie si acceptat de Curtea de Justitie numai in legatura cu intreprinderi in curs de restructurare.Tribunalul de Prima Instanta a considerat ca aceasta chestiune nu este relevanta pentru aplicarea principiului investitorului privat intr-o economie de piata.

In analiza acestui principiu, trebuie determinat daca, in conditii similare, un investitor privat comparabil ar fi facut contributia de capital respectiva. Tribunalul de Prima Instanta a considerat ca aceasta chestiune nu este relevanta pentru aplicarea principiului investitorului privat intr-o economie de piata.

In analiza acestui principiu, trebuie determinat daca, in conditii asemanatoare, un investitor privat comparabil ar fi facut contributia de capital respectiva. Tribunalul de Prima Instanta a fost de aceeasi parere cu Comisia, in aceea ca, chiar daca transferul Wfa a adus beneficii landului NRW, un investitor privat ar fi cerut o rata a rentabilitatii mai mare decat rata actuala. Comisia are putere discretionara in vederea efectuarii unui calcul economic complex a unei rate medii a rentabilitatii. Tribunalul de Prima Instanta nu este indrituit sa inlocuiasca aceasta evaluare, ci doar sa controleze daca calculul Comisiei contine vreo eroare manifesta.

In special, nu a dat curs opiniei apelantului in sensul ca Comisia ar fi trebuit sa ia in calcul alte scopuri ale investitorului decat optimizarea capitalului.

Totusi, a considerat ca Comisia nu a furnizat motive suficiente pentru calculul ratei rentabilitatii de baza, ci Comisia mai degraba a enumerate pur si simplu sursele de informatie care au stat la baza alegerii sale, neexplicand motivele esentiale care au determinat-o sa faca acea alegere.

In consecinta, Curtea este de parere, avand in vedere importanta esentiala a chestiunilor la care se refera decizia Comisiei, ca este necesar ca decizia sa fie anulata.

8.Criteriul selectivitatii

Republica Federala Germania impotriva Comisiei Comunitatilor Europene Ajutor acordat intreprinderilor din noile landuri germane C 156 /98, Hotararea Curtii din 19 septembrie 2000

Speta

Legea germana privind impozitul pe venit permite persoanelor fizice cu resedinta in Germania si persoanelor juridice cu sediul in Germania sa beneficieze de deducerea profitului obtinut din vanzarea de actiuni la achizitionarea de noi actiuni in cadrul societatilor.

Legea de impozitare anuala pentru anul 1996 a extins posibilitatea realizarii acestor deduceri pentru anii financiari 1996, 1997 si 1998; aceasta prevede ca se poate deduce in cuantum de pana la 100% profitul obtinut prin cresterea capitalului sau infiintarea de societati pe actiuni avand sediul inregistrat si administratia centrala pe unul din noile landuri sau in Berlinul de Vest care au mai mult de 250 de angajati.

Procedura

Prin decizia din 21 ianuarie 1998, Comisia a concluzionat ca aceasta facilitate fiscala constituie ajutor de stat incompatibil cu Piata Comuna si ca Germania trebuie sa recupereze ajutorul acordat ilegal.

Germania a actionat in justitie Comisia in fata Curtii, cerand anularea deciziei Comisiei.

Punctul de vedere al Comisiei

Comisia a considerat ca legea in cauza favorizeaza indirect intreprinderile din noile landuri si Berlinul de Vest, carora respectiva prevedere le este aplicabila. Avantajul economic conferit consta in cresterea cererii de actiuni in cadrul intreprinderilor ce beneficiau indirect de aceasta prevedere, comparativ cu situatia juridica preexistenta. Facilitatea fiscala prevazuta constituie ajutor de stat pentru companiile ce au pana la 250 de anagajati si sediul principal si administratia centrala in noile landuri sau Berlinul de Vest si este incompatibila cu Piata Comuna, in conformitate cu Articolul 92(1) din Tratatul Comunitatilor Europene si Articolul 61(1) din Acordul privind Spatiul Economic European.

Pozitia Curtii

Curtea de Justitie confirma decizia Comisiei si respinge cererea

1) Curtea noteaza ca decizia contestata califica facilitatea fiscala drept ajutor de stat numai in masura in care, prin promovarea investitiilor, favorizeaza anumite intreprinderi situate in noile landuri sau Berlinul de Vest, ceea ce o impiedica sa constituie o masura fiscala generala sau de politica economica. Masurile care, in diverse forme, usureaza obligatiile ce poarta in mod obisnuit asupra bugetului unei intreprinderi si care, fara a constitui subventii in sens strict, au caracter similar si acelasi efect, sunt considerate ajutor de stat. Originea avantajului indirect conferit intreprinderilor este, in acest caz, renuntarea de statele membre la venituri din impozite pe care le-ar fi obtinut in mod normal, in masura in care tocmai aceasta renuntare a permis investitorilor sa achizitioneze actiuni la aceste societati in conditii mai avantajoase din punct de vedere fiscal.De aceea, potrivit Curtii, Comisia a avut dreptate sa considere ca facilitatea fiscala a implicat un transfer de fonduri publice.

2) In privinta riscului denaturarii concurentei,Curtea considera ca guvernul german nu a demonstrat eroarea Comisiei in realizarea evaluarii: efectul legislatiei germane este intr-adevar reducerea anumitor costuri financiare pentru intreprinderile in cauza. In principiu, ajutorul de operare menit sa diminueze costurile ce ar trebui in mod normal suportate de o intrerpindere in desfasurarea activitatii curente denatureaza mediul concurential normal.

3) Privind efectele prevederii in cauza asupra comertului dintre statele membre, Curtea a sustinut in mod constant ca acordarea unui ajutor in cuantum destul de redus sau dimensiunea relativ redusa a intreprinderii beneficiare nu exclud posibilitatea afectarii comertului intracomunitar.

4) Guvernul german a sustinut ca, chiar in cazul in care paragraful 52(8) din EstG constituie ajutor de stat, acesta intra sub incidenta domeniului derogarii prevazute de Tratat :urmatoarele vor fi compatibile cu piata comuna ajutorul acordat economiei anumitor zone din Republica Federala Germania afectate de divizarea Germaniei, in masura in care un astfel de ajutor este necesar pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de aceasta divizare. Guvernul Germaniei sustine ca EstG indeplineste aceste conditii deoarece aceasta prevedere este necesara pentru a repara dezavantajele economice ce incumba intreprinderilor mici si mijlocii din fosta Germanie de Est ca rezultat al divizarii Germaniei.

Fata de cele de mai sus,Curtea constata ca, din moment ce respectivul articol constituie o derogare de la principiul ca ajutorul este incompatibil cu piata comuna, aceasta prevedere derogatorie este de stricta interpretare.Aplicarea sa este de conceput numai in aceleasi conditii aplicabil vechilor landuri in perioada ce preceda reunificarea. Sintagma reunificarea Germaniei se refera istoric la stabilirea frontierei intre cele doua zone ocupate in 1948. De aceea, dezavantajele economice cauzate cauzate de respectiva diviziune pot reprezenta numai dezavantajele economice aparute in anumite zone ale Germaniei prin izolarea cauzata de stabilirea anterior mentionatei frontiere, precum intreruperea liniilor de comunicatie sau pierderea pietelor ca rezultat al ruperii relatiilor comerciale intre cele doua parti ale teritoriului german.

Spre deosebire de acestea, sustinerea Guvernului german in sensul ca derogarea permite compensarea integrala pentru subdezvoltarea economica de necontestat suferita de noile landuri, nu ia in considerare nici natura acestei prevederi de exceptie, nici contextul si scopurile acesteia. Dezavantajele economice suferite de noile landuri in ansamblu nu au fost cauzate direct de divizarea geografica a Germaniei. Deoarece Guvernul german nu a demonstrat ca masura contestata a fost necesara pentru inlaturarea unui dezavantaj economic cauzat de diviziunea fizica a Germaniei, aceasta derogare nu este aplicabila.

Comentarii

Prin aceasta hotarare, Curtea da o interpretare de maxima importanta, concluzionand ca o facilitate fiscala conferita de un stat membru intreprinderilor avand sediul principal in anumite regiuni confera un avantaj indirect acestora, antrenand o denaturare a concurentei.De asemenea, Curtea da o interpretare foarte stricta prevederii derogatorii cuprinse in Articolul 92) (2) c)(acum 87(2)c) din Tratatul Comunitatii Europene.

Cazul Adria-Wien Pipeline Gmbh si Wietersdorfer si Peggauer Zementwerke Gmbh contra Finanzlandesdirektion fur Karnten

Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din data de 8 noiembrie 2001

Obiectul cauzei

Curtea Constitutionala a Austriei, in virtutea articolului 177 din Tratatul CE, a transmis Curtii de Justitie, pentru a se pronunta asupra unor chestiuni prejudiciale, doua intrebari referitoare la interpretarea Articolului 92 din Tratat ( acum articolul 87 din Tratatul CE) ce s-au ridicat in cadrul procedurilor de judecata dintre Adriawien Pipeline Gmbh si Wietersdorfer si Peggauer Zementwerke Gmbh, pe o parte si Finanzlandesdirektion fur Karnten, de cealalta, cu privire la reduceri aplicabile taxelor la energie.

In cadrul reformelor de impozitare prevazute de Legea pentru adaptare structurala 1996, Republica Austriaca a emis trei legi avand ca obiect stabilirea unor taxe pe energie. De asemenea, au fost prevazute si exceptari de la plata acestor taxe, in cazul in care cuantumul acestora depaseste 0.35% ATS, pentru acele intreprinderi a caror activitate consta in principal in productia de bunuri.

In contextul de mai sus Curtea Constitutionala a Austriei a transmis Curtii de Justitie urmatoarele intrebari :

(1) Reprezinta sau pot fi considerate ajutor de stat, in sensul articolului 92 din Tratatul CE, masurile legislative ale unui stat membru, ce prevad reduceri la plata taxelor de energie pentru gaze naturale si electricitate numai pentru acele intreprinderi a caror activitate consta in principal in productia de bunuri ?

(2) Daca raspunsul de la prima intrebare este afirmativ, este posibil ca o astfel de masura sa fie apreciata ca reprezentand ajutor de stat in sensul articolului 92 al Tratatului CE chiar daca se aplica tuturor intreprinderilor, indiferent de faptul ca activitatea lor consta in principal in productia de bunuri

Procedura

Curtea Constitutionala a Austriei a transmis Curtii de Justitie pentru o pronuntare prejudiciala intrebari abstracte. In cadrul acestei proceduri CEJ poate numai sa raspunda la intrebarile trimise de instanta nationala si nu poate emite o decizie finala cu privire la fondul cauzei. Motivul pentru care a ajuns in fata instantei nationale este acela ca, contrar prevederilor ultimei faze a articolului 93(3) din Tratat, legile nationale in discutie nu au fost notificate la Comisie.

Avandu-se in vedere faptul ca procedurile principale se refera la prevederile nationale referitoare la reducerile aplicabile taxelor pentru energie, iar instanta nationala intreaba daca astfel de reduceri constituie ajutor in sensul articolului 92 din Tratat, intrebarile au fost declarate ca admisibile.

Opinia Curtii

In urma analizarii celor doua intrebari transmise de Curtea Constitutionala a Austriei, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, a formulat urmatoarele raspunsuri :

1. Masurile nationale care prevad reducerea taxelor pentru energie la gaze naturale si electricitate nu constituie ajutor de stat in sensul articolului 92 din Tratat (acum, articolul 87 din Tratatul CE) atunci cand se aplica tuturor intreprinderilor de pe un teritoriu national, indiferent de obiectul lor de activitate.

2. Masurile luate la nivel national care prevad reduceri la plata taxelor pentru energie la gaze naturale si electricitate numai pentru acele intreprinderi a caror activitate consta in principal in productia de bunuri constituie ajutor de stat in sensul prevederilor articolului 92 din Tratat (acum, articolul 87 din Tratatul CE).

Republica Franceza contra Ladbroke Racing LTD si Comisia Comunitatilor Europene

Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din data de 16 mai 2000

Obiectul spetei

Landbroke Racing Ltd este o companie britanica, controlata de catre Ladbroke Group plc. al carei obiect de activitate include si organizarea si furnizarea de servicii in legatura cu cursele hipice in Regatul Unit si in alte tari din Comunitatea Europeana.

Pari Mutuel Urbain (PMU) este un grup de interes economic alcatuit din principalele societati de curse din Franta care a fost infiintat pentru a gestiona drepturile acestor societati in organizarea de pariuri in afara hipodromului.

Procedura

In data de 26 martie 1998, Republica Franceza a declarat recurs, in virtutea prevederilor articolului 49 din Statutul Curtii de Justitie a CE, impotriva deciziei Tribunalului de Prima Instanta in Cazul T 67/94 Ladbroke Racing Comisie ( 1998) ECR II -1, prin care TPI a anulat, in parte, Decizia Comisiei 93/625/EEC din 22 septembrie 1993 referitoare la ajutorul acordat de catre autoritatile franceze pentru PMU si societatile de curse.

Punctul de vedere al Comisiei

In solutionarea plangerii, depuse de sapte firme din cadrul Grupului Ladbroke, cu privire la mai multe forme acordate PMU de catre autoritatile franceze a decis ca :

(1) urmatoarele masuri sunt in afara scopului prevederilor articolului 92(1) din Tratatul CE ( acum, articolul 87 (1) TCE) :

(a) facilitatile de trezorerie ce permit PMU sa intarzie plata anumitor taxe provenite din pariuri catre Stat ;

(b) exceptarea de la plata impozitului pe societati ;

(c) exceptarea de la plata taxelor pe venit ;

(d) scutirea de la plata sumei de 180 de milioane FRF din taxele pe pariuri in 1986 ;

(e) dreptul PMU- ului de a retine castigurile ce nu au fost ridicate ;

(f) exceptarea de la regula de decaj de o luna in deducerea TVA ului, incepand cu 1 ianuarie 1989;

(2) urmatoarele masuri sunt compatibile cu piata comuna, in sensul articolului 92 din Tratat :

(a) rotunjirea la zecimea inferioara a castigurilor celor care au pariat, in perioada cuprinsa intre 1982 si 1985, reprezentand 315 milioane FRF;

(b) exceptarea de la regula de decalaj de o luna in deducerea TVA ului, pana la data de 1 ianuarie 1989;

(c) exceptarea de la plata taxei destinate constructiei de locuinte, inainte de data de 1 ianuarie 1989;

(3) (a) precum si faptul ca nu va trebui returnat ajutorul acordat PMU sub forma exceptarii de la plata taxei destinate constructiei de locuinte, inainte de 11 ianuarie 1991;

(b) Comisia nu are obligatia sa determine valoarea ajutorului rezultat in urma exceptarii de la plata taxei destinate constructiei de locuinte, a carei restituire a solicitat-o pentru perioada ulterioara datei de 11 ianuarie 1991;

Comisia a statuat in cadrul deciziei sale ca ajutorul acordat PMU sub forma exceptarii de la plata taxei destinate constructiei de locuinte este incompatibil, incepand din 1989, cu prevederile Tratatului ;totusi a considerat ca PMU trebuie sa returneze sumele respective numai de la data deschiderii procedurii, din ianuarie 1991, pentru ca pana atunci PMU avea pretentii legitime in baza unei Hotarari a Consiliului de Stat Francez, potrivit careia activitatea societatilor de curse erau considerate ca fiind activitati in legatura cu agricultura, deci exceptate de la plata unor astfel de taxe.

Punctul de vedere al Curtii

Tribunalul de prima instanta, a anulat decizia Comisiei, considerand:

- in primul rand ca urmatoarele beneficii conferite PMU nu constituie ajutor de stat, in sensul articolului 92(1) din Tratat :

(a) amendarea in 1985 si 1986 a alocarii de taxe ;

(b) beneficiile financiare conferite prin autorizarea intarzierii platii anumitor taxe pe pariuri ;

(c) accesul la castigurile neridicate; si

(d) exceptarea de la regula de decalaj de o luna in deducerea TVA-ului, dupa data de 1 ianuarie 1989,

- in al doilea rand ca obligatia autoritatilor franceze de a solicita returnarea ajutorului provenind din exceptarea PMU de la plata taxei destinate constructiei de locuinte, aplicata nu din 1989, ci de la 11 ianuarie 1991.

Republica Franceza a inaintat recurs la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene impotriva deciziei Tribunalului de prima instanta, fondat pe presupuse erori de drept facute de catre TPI.

Curtea de Justitie a respins toate motivele de recurs, ca nefondate, sustinand ca TPI a analizat corect cazul, considerand ca ajutorul de stat, asa cum este definit in Tratat, este un concept legal ce trebuie interpretat in functie de factori obiectivi.

Cazul Gibraltar

Decizia Comisiei Europene cu privire la reforma taxelor aplicabile societatilor comerciale din data de 30 martie 2004

Obiectul deciziei

Guvernul Gibraltarului a hotarat sa implementeze un nou sistem complex de taxe, prin care rata actuala de impozitare a societatilor comerciale de 35% sa fie abrogata si inlocuita cu un impozit pe salarii si o taxa pentru locatiile ocupate pentru desfasurarea afacerilor, amandoua avand plafon la 15 % din profit. Trebuie notat faptul ca impozitul aplicabil in mod normal societatilor in Regatul Unit este de 30% din profit, ceea ce inseamna ca taxele aplicabile in Gibraltar ar fi mai scazute.

Procedura

Regatul Unit, in virtutea articolului 299(4) ECT este responsabil pentru relatiile externe ale teritoriului Gibraltarului, precum si pentru faptul ca Gibraltarul respecta interdictia acordarii de ajutoare de stat pe piata comuna.

Regatul Unit a notificat Comisiei planul de reforma a taxelor aplicabile companiilor in august 2002 pentru a fi analizat din punct de vedere al ajutorului de stat.Comisia a avut anumite indoieli cu privire la compatibilitatea masurii cu regulile ajutorului de stat si a initiat procedura de investigatie prevazuta de articolul 88(2) Tratatul CE, in data de 16 octombrie 2002.

In data de 30 martie 2004 Comisia a emis o decizie negativa, motivand ca reforma taxelor aplicabile societatilor comerciale din Gibraltar reprezinta o schema de ajutor de stat incompatibila cu piata comuna.

Opinia Comisiei

Comisia in evaluarea reformei fiscale din Gibraltar a ridicat 2 probleme: una referitoare la selectivitatea regionala si una referitoare la selectivitatea materiala.

Selectivitatea regionala a fost apreciata pornind de la faptul ca intreaga schema ar conferi un avantaj companiilor inregistrate in Gibraltar fata din cele din Regatul Unit.

In primul rand, Comisia a apreciat ca diferenta dintre rata de impozitare pentru companiile inregistrate in Regatul Unit si cele din Gibraltar ar constitui un avantaj pentru cele din urma companii.

Comisia a respins argumentele potrivit carora o masura este generala pentru ca se aplica tuturor firmelor dintr-o jurisdictie autonoma de taxare, deoarece reducerea poverilor fiscale dintr-o anumita zona sau regiune a unui stat membru trebuie sa se supuna regulilor ajutorului de stat.

Selectivitatea materiala a fost abordata datorita cerintei ca numai companiile cu profit sa fie supuse impozitului pe salarii si taxei pentru locatiile ocupate pentru desfasurarea afacerilor, ce ar conferi un avantaj societatilor fara profit. De asemenea, plafonul de 15% asupra obligatiei de plata a impozitului pe salarii si taxei pentru locatiile ocupate pentru desfasurarea afacerilor ar conferi un avantaj companiilor carora li s-ar aplica.

Comisia nu a calificat cele doua taxe ca fiind, in general, selective din punct de vedere material, insa a avut in vedere efectele posibile pe care astfel de taxe le-ar putea avea asupra economiei Gibraltarului.

Comentarii

In aceasta decizie Comisia a confirmat aplicabilitatea articolului 87(1) avantajelor conferite numai unei regiuni din statul membru.

Cu privire la selectivitatea materiala, Comisia a statuat ca un sistem care din punct de vedere legal apare ca fiind general, se supune regulilorde ajutor de stat cand in aplicarea practica confera avantaje unei anumite firme sau sector al economiei.

9. Criteriul distorsionarii concurentei

Cazul Dorsten

Decizia Comisiei N 258 /2000, din 21 decembrie 2000

Chestiunea in litigiu

Consiliul local al orasului Dorsten gestioneaza mai mult piscine de inot publice in pierdere.In fata unor costuri semnificative de renovare a piscinelor si de constructie a unei piscine in aer liber, consiliul local decide sa scoata la licitatie investitia si gestionarea piscinelor, printr-o procedura comunitara, pentru a gasi un operator privat, in scopul de a furniza in continuare aceste servicii locuitorilor. Printre numeroasele drepturi si obligatii stipulate in contractul dintre consiliul local si furnizor, se afla si obligatia furnizorului de a pune in mod gratuit piscina la dispozitia scolilor si cluburilor de inot, precum si obligatia consiliului local de a face o plata anuala de 2 milioane DM.

Procedura

Germania a informat Comisia in legatura cu ajutorul nerambursabil de 2 milioane DM in favoarea piscinei, cu scopul de a obtine o decizie a Comsiei in legatura cu necesitatea de a notifica aceasta masura ca ajutor de stat.Astfel, Germania solicita Comisiei o decizie in care sa specifice ca masura in cauza nu constituie ajutor de stat in sensul Tratatului.

Decizia Comisiei

In urma analizei cazului, Comisia a ajuns la concluzia ca masura nu constituie ajutor de stat in sensul art.87 (1) din Tratatul CE, intrucat nu afecteaza comertul dintre statele membre.

In lumina descrierii masurii, Comisia a concluzionat ca serviciul este folosit de catre locuitorii orasului Dorsten si de regiunea inconjuratoare. A sustinut de asemenea ca exista o diferenta clara intre acest tip de ajutor si ajutorul de promovare a parcurilor de distractie mari vizate de o piata nationala sau internationala, si a caror publicitate acopera mult peste zona in care sunt ele situate.Prin propria sa natura, ajutorul in favoarea unor centre al caror obiectiv este de a atrage turisti straini este capabil sa afecteze comertul intre statele membre, in timp ce in cazul de fata, Comisia este de parere ca nu exista practic nici o probabilitate de afectare a comertului intra-comunitar, in special pentru ca piata geografica a piscinei de agrement nu se extinde in Olanda, tara vecina.

Observatii

Intrucat una din conditiile Art.87 (1) din Tratatul CE nu este indeplinita, in sensul acestei decizii, nu a fost necesara analiza indeplinirii celorlalte conditii de catre masura in cauza. In decizia sa, Comisia a mai mentionat in mod explicit ca, intrucat acesta nu era ajutor de stat in sensul Art.87 (1), Art.86(2) nu era aplicabil. Acest lucru ramane valid chiar daca in cazul de fata ajutorul este acordat in virtutea obligatiei operatorului de a preta un serviciu de interes economic general.