AJUTORUL SECTORIAL

AJUTORUL SECTORIAL

1. Introducere

Ajutorul sectorial consta din asistenta financiara acordata de stat pentru facilitarea dezvoltarii unor activitati economice. Acest ajutor nu trebuie sa afecteze negativ conditiile comerciale pana la a contraveni interesului comun, iar concurenta de pe piata comuna nu trebuie sa fie denaturata. Tratamentul ajutorului sectorial trebuie sa respecte reglementarile care deriva din politica comuna pentru diversele sectoare (de exemplu, industria carbunelui, siderurgia, agricultura etc.), pentru care sunt prevazute baze legale specifice. Anumite sectoare (cum ar fi industria autovehiculelor) pot beneficia de tratament favorabil datorita gradului inalt de presiune competitiva si de intensitate a capitalului, precum si datorita importantei sale pentru economia Comunitatii.

Comisia a adoptat o gama de masuri legislative care se ocupa de problemele din diversele sectoare, reflectand astfel particularitatile fiecarui domeniu in parte. Totusi, Cadrul Multisectorial cu privire la ajutoarele regionale pentru proiectele mari de investitii expune politica Comisiei fata de proiectele mari de investitii, respectiv stabilirea de criterii si reglementari generale care sa acopere diversele sectoare.

2. Privire generala asupra sectoarelor implicate

Comisia a adoptat o serie de linii directoare si cadre pentru diferitele sectoare economice ; unele sectoare sunt reglementate de directive si regulamente emise de catre Consiliu.

In domeniul textilelor, Comisia a emis in 1971 o comunicare aplicabila, care in 1995 a fost declarata nula de catre CEJ. In prezent, domeniul respectiv este reglementat de prevederile cadrului Multisectorial.

In ceea ce priveste industria fibrelor sintetice, Comisia a adoptat in 1977 primele masuri pentru acest domeniu, recunoscand astfel rata medie scazuta de utilizare a capacitatilor de producere a fibrelor si firelor sintetice, si in consecinta pierderea locurilor de munca si riscul ca ajutoarele ulterioare sa agraveze situatia si sa denatureze concurenta. Pana la sfarsitul anului 2001, a fost aplicabil Codul din 1996 privind ajutoarele in industria fibrelor si firelor sintetice, iar prelungirea valabilitatii sale depinde de evaluarea eficientei Cadrului Multisectorial, care este probabil ca in viitor sa aiba incidenta asupra industriei fibrelor sintetice.

In ceea ce priveste industria autovehiculelor, Comisia a introdus primul sau cadru de reglementare in 1998. Cadrul comunitar aplicabil in prezent la ajutoarele de stat pentru industria autovehiculelor a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1998. Cadrul vizeaza fabricarea si asamblarea autovehiculelor, a motoarelor acestora si a modulelor ori subansamblelor acestor vehicule si motoare, fie direct de catre fabricant, fie de catre " un furnizor de componente de prim palier" si, in acest ultim caz, numai in contextul unui " proiect global".

Domeniul constructiilor navale a fost initial reglementat prin intermediul Directivei Consiliului bazata pe articolele 87(3)(e) si 133 CE. In prezent, este aplicabil in acest domeniu Regulamentul Consiliului (CE) nr.3094/95 din 22 decembrie 1995 cu privire la ajutoarele pentru constructiile navale. Asistenta de stat pentru constructii navale se justifica prin denaturarile concurentei pe piata mondiala care fac industria comunitara a constructiilor navale incapabila sa se protejeze impotriva concurentei externe prin masuri tarifare sau alte masuri de politica comerciala, fara a provoca daune armatorilor din comunitate care si desfasoara activitatea pe piata internationala.

Sectoarele siderurgice fac obiectul reglementarilor Cadrului din 1998 pentru anumite sectoare siderurgice care nu cad sub incidenta Tratatului CECO. Cadrul a fost conceput pentru un mai bun control al ajutoarelor destinate unei game largi si combinate de a de fabricare a produselor din fier si otel cum ar fi fabricarea conductelor si tevilor, care nu este cuprinsa in Tratatul CECO. Acest cadru a fost adoptat pentru a se evita acordarea ajutoarelor unor activitati neacoperite de CECO si care apartineau sucursalelor companiilor siderurgice, care puteau in cele din urma aduce avantaje activitatilor CECO ale aceluiasi grup.

Liberalizarea sectorului transporturilor aeriene a facut necesar controlul strict al Comisiei asupra ajutoarelor de stat acordate acestui sector. Acest obiectiv sta la baza Liniilor directoare ale Comisiei privind aplicarea Articolelor 92 si 93 ( in prezent 87 si 88) CE si Articolului 61 din Acordul Spatiului Economic European privind ajutoarele in sectorul aviatiei. Totusi, aceste Linii directoare au un caracter mai degraba determinant decat sectorial, deoarece cadrele si Liniile directoare pe orizontala sunt de o importanta mult mai mare in sectorul aviatiei.

Aceleasi principii care stau la baza sectorului transporturilor aeriene se aplica si la transportul maritim. Liniile directoare comunitare cu privire la ajutoarele de stat pentru transportul maritim au la baza, in mare masura, principiile generale pentru ajutoarele de stat aplicate de catre Comisie, care contin in acelasi timp o serie de reglementari specifice vizand transportul maritim.

Ajutoarele de stat pentru transportul pe sosea, calea ferata si fluvial fac obiectul Regulamentului Consiliului ( CEE ) nr. 1107 / 70 din 4 iunie 1970.

Comisia a emis cadre sectoriale speciale si pentru agricultura si piscicultura si acvacultura. De fapt, in conformitate cu Articolul 36 CE, reglementarile cu privire la concurenta din Tratatul CE sunt aplicabile acelor sectoare stabilite de catre Consiliu. Totusi, pana acum, toate dispozitiile menite sa instituie o organizare a pietei comune - in absenta altor prevederi - declara aplicabile reglementarile Comunitatii cu privire la ajutorul de stat.