ANALIZA CHELTUIELILOR

ANALIZA CHELTUIELILOR

Orice activitate economica are ca scop obtinerea de venituri si implicit si realizarea de cheltuieli.

In sens general prin notiunea de cheltuieli se intelege totalitatea sumelor platite sau de platit pentru realizarea productiei, marfurilor, prestarii serviciului etc.

Notiunea de cost de productie nu se identifica in toate cazurile cu cea de cheltuieli. De regula, cheltuiala este generata de o plata, adica de utilizarea disponibilitatilor banesti, fie pentru cumpararea unor stocuri de valori materiale, fie pentru plata unor obligatii de orice natura. Factorul determinant    care hotaraste daca o cheltuiala constituie sau nu un element de cost este consumul adica legatura ei nemijlocita cu o activitate concreta, productiva si nu cu darea de bani.

Cheltuielile unei intreprinderi reflecta sub forma valorica intregul consum de factori de productie sau de resurse materiale, umane si financiare, efectuat pentru fabricarea si vanzarea productiei. Nivelul, dinamica si structura acestor cheltuieli reflecta in mod sintetic activitatea intreprinderilor industriale pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar optimizarea nivelului lor trebuie sa reprezinte un obiectiv principal pentru toti agentii economici, in vederea sporirii eficientei intregii activitati desfasurate.

Principalele probleme    ale analizei cheltuielilor intreprinderii sunt urmatoarele:

Analiza diagnostic a dinamicii si structurii cheltuielilor totale ale intreprinderii;

Analiza diagnostic a cheltuielilor totale la 1000 lei venituri;

Analiza diagnostic a cheltuielilor de exploatare si la 1000 lei cifra de afaceri;

Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile si fixe;

Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale;

Analiza diagnostic a cheltuielilor salariale;

Analiza diagnostic a cheltuielilor cu dobanzile;

Analiza diagnostic a costurilor pe produse si a costului marginal;

Analiza costului produselor comparabile.

1. Analiza diagnostic a dinamicii si structurii cheltuielilor totale ale intreprinderii

Cheltuielile totale ale intreprinderii se structureaza dupa mai multe criteria. Un criteriu important dupa care se grupeaza si in contul de profit si pierdere este natura acestora.

Potrivit acestui criteriu cheltuielile totale cuprind: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare.

Pentru analiza diagnostic a dinamicii cheltuielilor totale ale intreprinderii este necesar sa se calculeze modificarile absolute si procentuale intervenite in nivelul acestora.

In functie de marimea si semnul modificarilor intervenite, se pot face aprecieri cu privire la cresterea sau reducerea cheltuielilor totale efective fata de cele prevazute sau din perioada de baza.

In cadrul analizei este necesar sa se studieze si structura cheltuielilor totale pe cele trei categorii. In acest scop este necesar sa se calculeze ponderea fiecarei categorii de cheltuieli in cheltuielile totale, precum si modificarea acestor ponderi.

De asemenea, in cadrul analizei se poate calcula si contributia procentuala a fiecarei categorii de cheltuieli la modificarea procentuala a cheltuielilor totale.

Analiza structurii cheltuielilor totale se mai poate efectua tinand seama si de alte posibilitati de grupare a cheltuielilor intreprinderii. Astfel, in functie de dependenta acestor cheltuieli fata de variatia volumului de activitate, cheltuielile totale se impart in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe.

Daca se tine seama de modul de repartizare a cheltuielilor pe produse se poate face o grupare in cheltuieli directe si cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe si cele indirecte se pot grupa pe categorii sau elemente de cheltuieli in cheltuieli materiale si cheltuieli salariale efectuate in cadrul intreprinderii.

Tinand seama de aceste grupari se poate adanci analiza dinamicii si structurii cheltuielilor totale prin calcularea modificarilor absolute si procentuale pe fiecare categorie de cheltuieli, precum si a ponderii fiecarei categorii de cheltuieli in cheltuielile totale.

2. Analiza diagnostic a cheltuielilor totale la 1000 lei venituri

Analiza cheltuielilor trebuie sa continue cu analiza eficientei acestora.

Nu se pot face aprecieri obiectibe cu privire la evolutia cheltuielilor, daca nu le corelam cu evolutia efectelor obtinute.

Pentru aprecierea eficientei cheltuielilor effectuate de o intreprindere este necesar sa se calculeze nivelul cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale ale intreprinderii. Acest indicator numit si rata de eficienta a cheltuielilor totale se calculeaza prin rapoartarea cheltuielilor totale la veniturile totale ale intreprinderii si inmultit cu 1000.

Tinand cont de modul de calcul al indicatorului, ca raport intre efort si efect, o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri releva o situatie favorabila, respectiv de crestere a eficientei cheltuielilor.

Legat de contributia cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii la modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale, in procesul de analiza este indicat sa se tina seama de cateva aspecte:

Cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare exercita cea mai puternica influenta asupra modificarii cheltuielilor la 1000 lei venituri totale, deoarece in veniturile totale, veniturile din exploatare detin ponderea principala.

Cheltuielile la 1000 lei venituri financiare reflecta indirect gradul de indatorare al intreprinderii, inregistrand un nivel scazut in cazul intreprinderilor cu o situatie financiara buna, la care ponderea creditelor in finantarea mijloacelor economice este mica, sau in cazul agentilor economici care detin importante active sub forma de imobilizari financiare , si un nivel ridicat in cazul intreprinderilor cu un grad de indatorare ridicat.

Cheltuielile la 1000 lei venituri extraordinare reflecta modul in care au fost vandute activele fixe ale intreprinderii precum si diferenta dintre amenzile si penalitatile platite sau incasate.

In finalul analizei este necesar sa surprindem principalele masuri ce trebuie intreprinse pentru reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale. In general, acestea se refera la:

Practicarea unor preturi de vanzare si tarife pentru realizarea produselor si serviciilor care sa acopere costurile si sa permita obtinerea unui profit corespunzator;

Adoptarea unei structuri optime de finantare a mijloacelor economice;

Onorarea la timp a obligatiilor fata de clienti si fata de bugetul statului.

Analiza diagnostic a cheltuielilor de exploatare si la 1000 lei cifra de afaceri

Cheltuielile de exploatare detin ponderea principala in cheltuielile totale si de aceea analiza cheltuielilor intreprinderii trebuie sa continue cu analiza aprofundata a acestora. Ele cuprind toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare, respectiv pentru aprovizionarea materiilor prime si a materialelor, stocarea acestora, producerea bunurilor si a serviciilor, desfacerea acestora, etc.

Cheltuielile de exploatare pot fi grupate in 5 categorii : cheltuieli aferente productiei vandute, cheltuieli aferente marfurilor vandute, cheltuieli aferente productiei stocate, cheltuieli aferente productiei imobilizate si alte cheltuieli de exploatare.

Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare arata o crestere a eficientei activitatii de exploatare prin imbunatatirea utilizarii resurselor materiale, umane si financiare din fiecare faza a ciclului de exploatare respectiv aprovizionare, productie si desfacere.

Modificarea volumului fizic al productiei vandute nu influenteaza in mod direct nivelulu cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri, deoarece actioneaza cu aceeasi intensitate atat asupra cheltuielilor aferente productiei vandute cat si asupra veniturilor aferente productiei vandute, pe ansamblu, influenta sa fiind nula. Totusi, modificarea volumului fizic al productiei vandute influenteaza in mod direct asupra cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri prin intermediul costului pe unitate de produs care se modifica in sens invers fata de variatia volumului productiei vandute pe seama cheltuielilor fixe ce revin pe unitatea de produs.

In ceea ce priveste modificarea structurii productiei , desi si aceasta apare atat la cheltuielile aferente productiei vandute cat si la venituri, influenta acesteia nu este nula, deoarece in cazul cheltuielilor, structura productiei vandute    se exprima cu ajutorul costului, in timp in cazul veniturilor structura productiei vandute se exprima cu ajutorul preturilor, ori raportul cost∕pret nu este constant pentru toate produsele si deci cele doua posibilitati de exprimare a structurii sunt diferite.

4. Analiza diagnostic a cheltuielilor intreprinderii in corelatie cu volumul fizic al productiei

In functie de corelatia cu evolutia volumului fizic al productiei, cheltuielile intreprinderii se impart in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile reprezinta aceea categorie de cheltuieli care se modifica odata cu variatia volumului fizic al productiei.

Din categoria cheltuielilor variabile fac parte cheltuielile cu materiile prime si materialele directe, cheltuielile cu salariile directe, precum si o parte din cheltuielile legate de intretinerea si functionarea utilajelor (cheltuieli legate de combustibil, energie).

Cheltuielile fixe sau conventional constante reprezinta acele cheltuieli care in anumite limite ale modificarii volumului fizic al productiei raman constante.

Din categoria acestor cheltuieli fac parte: cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile cu reparatiile cladirilor administrative, cheltuielile generale ale sectiilor si cheltuielile generale ale intreprinderii legate de administrarea si conducerea acestora.

Marimea cheltuielilor fixe nu este nelimitat constanta, ci peste un anumit volum de activitate se modifica si nivelul lor.

Pe unitatea de produs aceste cheltuieli capata un caracter variabil si se modifica in sens invers in raport cu variatia volumului productiei.

In functie de modificarile absolute intervenite in marimea cheltuielilor variabile sau fixe, precum si in ponderea acestor cheltuieli, se pot face aprecieri cu privire la cresterea sau scaderea cheltuielilor variabile sau fixe si contributia lor la modificarea cheltuielilor totale sau de exploatare ale intreprinderii.

4.1. Analiza diagnostic a eficientei cheltuielilor variabile

Nu se pot face aprecieri obiective, cu privire la modificarea nivelului cheltuielilor, fara sa le corelam cu efectele obtinute.

Pentru aprecierea eficientei cheltuielilor variabile se folosesc indicatorii:

Cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din exploatare ;

Cheltuieli variabile la 1000 lei cifra de afaceri.

4.2. Analiza diagnostic a eficientei cheltuielilor fixe

Ca si in cazul cheltuielilor variabile, pentru a aprecia eficienta cheltuielilor fixe se foloseste indicatorul "cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri"

Analiza vizeaza urmarirea cheltuielilor fixe pe tipuri de cheltuieli sau eventual pe centre de responsabilitate.

Calea de baza care sa asigure cresterea eicientei cheltuielilor fixe trebuie sa o reprezinte cresterea cifrei de afaceri, in principal pe seama cresterii volumului fizic al productiei vandute.

In exemplul considerat, cheltuielile fixe au crescut in perioada curenta, fapt ce poate avea drept cauze:

Schimbari in sistemul de amortizare(amortizare degresiva)

Schimbari in sistemul de salarizare(cresterea ponderii salarizarii in regie)

Cresterea salariiloe personalului TESA

Cresterea capacitatii de productie si prin aceasta a cheltuielilor cu amortizarea, etc.

5. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale exprima sub forma valorica intregul consum de munca trecuta sau materializata, efectuat pentru fabricarea si vanzarea produselor.

Cheltuielile materiale cuprind atat cheltuielile pentru materii prime, materiale, combustibil si energie, precum si cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe.

Principalele problem ce se studiaza in cadrul analizei diagnostic a cheltuielilor materiale sunt:

Analiza diagnostic a cheltuielilor cu materialele;

Analiza diagnostic a cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe.

Analiza diagnostic a cheltuielilor cu materialele

Din categoria cheltuielilor cu materialele fac parte acele cheltuieli legate de obiectele muncii consumate in procesul de productie, adica cheltuielile cu materiile prime, materialele, combustibil si energia. Aceste cheltuieli detin ponderea principala in totalul cheltuielilor intreprinderii, ceea ce necesita luarea unor masuri corespunzatoare pentru reducerea lor la nivelul fiecarui agent economic.

In cadrul analizei cheltuielilor cu materialele se studiaza urmatoarele probleme:

Dinamica si structura cheltuielilor cu materialele;

Eficienta cheltuielilor cu materialele;

Principalele cai de reducere a cheltuielilor cu materialele.

In procesul de analiza trebuie sa se stabileasca si influentele factorilor care actioneaza asupra modificarii absolute a cheltuielilor cu materialele. Acesti factori sunt:

Modificarea volumului productiei vandute ;

Modificarea structurii productiei vandute;

Modificarea cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs.

La randul lor, cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs sunt influentate de doi factori:

Modificarea consumului specific de materiale;

Modificarea preturilor de aprovizionarepe unitatea de material consumat.

Cu ocazia analizei cheltuielilor cu materialele, trebuie sa se studieze si principalele cai de reducere a acestora. Aceste cai pot fi:

Reducerea consumurilor specifice;

Reproiectarea produselor;

Reducerea greutatii si a gabaritelor produselor;

Folosirea unor materiale noi, mai ieftine fara a prejudicia in acest fel calitatea produselor;

Ridicarea calificarii fortei de munca;

Reducerea cheltuielilor de aprovizionare etc.

In procesul de analiza trebuie sa se scoata in evident posibilitatile de reducere a cheltuielilor cu materialele prin aplicarea acestor cai, precum si consecintele lor asupra rezultatelor economico-financiare ale intreprinderii.

6. Analiza diagnostic a cheltuielilor salariale

Cheltuielile salariale exprima sub forma valorica intregul consum de munca vie sau cheltuielile totale efectuate de intreprindere pentru plata fortei de munca si pentru achitarea obligatiilor legate de asigurarile si protectia sociala a salariatilor.

Principalele obiective ale analizei cheltuielilor salariale sunt:

analiza situatiei generale a cheltuielilor salariale;

analiza corelatiei dintre dinamica productivitatii muncii si dinamica salariului mediu.

6.1. Analiza situatiei generale a cheltuielilor salariale

Pentru analiza situatiei generale a cheltuielilor salariale este necesar sa se studieze urmatoarele aspecte:

modificarea absoluta si relativa a cheltuielilor salariale;

eficienta cheltuielilor salariale.

Ponderea principala in totalulul cheltuielilor salariale o detine fondul de salarii. Marimea fondului de salarii depinde de numarul mediu de angajati si de salariul mediu anual pe o persoana.

Pentru a aprecia eficienta cheltuielilor salariale se folosesc urmatorii indicatori:

cheltuieli salariale sau fond de salarii la 1000 lei venituri in exploatare;

cheltuieli salariale sau fond de salarii la 1000 lei cifra de afaceri;

cheltuieli salariale sau fond de salarii la 1000 lei valoare adaugata.

Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare, cifra de afaceri sau valoare adaugata reflecta o crestere a eficientei cheltuielilor salariale, ca urmare a sporirii mai accentuate a veniturilor din exploatare , cifrei de afaceri sau a valorii adaugate fata de cresterea cheltuielilor salariale sau a fondului de salarii.

6.2. Analiza corelatiei dintre dinamica productivitatii muncii si

dinamica salarului mediu

In conditiile economiei de piata, cresterea mai rapida a productivitatii muncii fata de cresterea salarului mediu constituie o conditie obligatorie pentru asigurarea eficientei activitatii desfasurate.

In cadrul analizei este necesar sa se studieze doua aspecte:

situatia generala a corelatiei;

efectele respectarii sau nerespectarii aceste corelatii.

7. Analiza diagnostic a cheltuielilor cu dobanzile

Cheltuielile cu dobanzile fac parte din categoria cheltuielilor financiare si reprezinta costul capitalului imprumutat.

Nivelul lor depinde de volumul imprumuturilor si creditelor acordate si de rata dobanzii.

Cresterea eficientei cheltuielilor cu dobanzile se poate realiza pe urmatoarele cai:

cresterea eficientei activelor de exploatare

reducerea ponderii detinute de finantarea prin datorii si imprumuturi in finantarea totala a activelor a activelor de exploatare;

reducerea costului finantarii, prin alegerea unor surse de imprumut mai avantajoase si negocierea unei rate a dobanzii mai scazute la creditele contractate.

8. Analiza diagnostic a costurilor pe produse si a costului marginal

In conditiile conomiei de piata preturile cu care se vand produsele nu sunt stabilite de catre agentii    economici in functie de cheltuielile pe care acestia le fac, ci sunt determinate de legea cererii si ofertei. In aceste conditii, realizarea unor profituri cat mai mari depinde in mod direct de actiunea de reducere a costurilor produselor.

Analiza costurilor pe produse are rolul de a evidentia tendintele ce se manifesta in evolutia costurilor pe unitatea de produs, precum si a cailor de reducere a acestora. Principalele obiective vizeaza:

analiza nivelului, dinamicii si structurii costului produselor;

analiza principalelor categorii de cheltuieli;

analiza diagnostic a costului marginal.

8.1. Analiza nivelului, dinamicii si structurii costului produselor

Nivelul costurilor pe unitatea de produs se determina prin raportarea cheltuielilor totale aferente unui produs la volumul fizic al productiei din produsul respective.

In procesul de analiza este necesar sa se calculeze modificarile absolute si procentuale intervenite in nivelul costurilor pe unitatea de produs in perioada curenta, comparativ cu o perioada precedenta sau cu realizarile unor firme concurente.

8.2 Analiza principalelor categorii de cheltuieli

Are ca scop identificarea abaterilor pe categorii de cheltuieli si stabilirea posibilitatilor de reducere a acestora

a). Cheltuielile cu materiile prime depind de consumul specific din diferitele materiale si de pretul materialelor.

Deci actiunea de reducere a cheltuielilor cu materialele vizeaza atat pretul de achizitie cat si reducerea consumului de materiale.

In ceea ce priveste pretul de achizitie, acesta cade in sarcina departamentului de aprovizionare, care trebuie sa se preocupe de gasirea celor mai convenabile surse de aprovizionare.    Reducerea consumului de materiale este in principal o actiune tehnica si cade in sarcina compartimentului de proiectare a produselor si pregatire a fabricatiei. Printre metodele si procedeele cele mai frecvent folosite in vederea reducerii consumului de materiale se afla urmatoarele:

analiza (tehnica) valorii;

antecalcularea costurilor;

analiza concurentei;

analiza combinatiilor;

analiza punctelor slabe;

analiza procesului de fabricatie;

analiza de repartitie, denumita ABC.

b). Cheltuielile cu salariile depind de productivitatea muncii, exprimata prin timpul consumat pe unitatea de produs si de salariul mediu orar.

Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie sa se realizeze prin cresterea productivitatii muncii si nu prin reducerea salariului mediu orar.

c). Cheltuielile indirecte (de regie) , ca suma totala reprezinta acele cheltuieli care nu depind de volumul productiei.

8. Analiza diagnostic a costului marginal

Costul marginal    reprezinta costul la care este produ...... suplimentara dintr-un produs.