Planificarea misiunii de audit

Planificarea misiunii de audit

1. Consideratii generale privind planificarea misiunii de audit

In paragrafele precedente am vazut ca, in vederea planificarii misiunii de audit, auditorul realizeaza cateva activitati pregatitoare: cunoasterea clientului, colectarea informatiilor despre client, actualizarea fondului de cunostinte despre client, evaluarea preliminara a riscului de audit.

In cele ce urmeaza, ne propunem sa prezenta modul in care auditorul valorifica rezultatele activitatilor enumerate mai sus. Reamintim ca, in masura in care misiunea este acceptata, finalitatea acestei etape preliminare consta in elaborarea scrisorii de acceptare a misiunii. Aceasta scrisoare trebuie sa cuprinda, printre altele, tariful care va fi perceput pentru executarea misiunii de audit. Tariful, trebuie sa fie fundamentat foarte riguros, deoarece auditorul nu-si poate permite riscul de a pretinde un tarif prea ridicat in raport cu alte cabinete de audit, dar nici nu doreste o rentabilitate scazuta aferenta serviciilor prestate de el. Plecand de la aceasta ipoteza, vom observa ca alternativa pe care auditorul o are la indemana pentru maximizarea interesului sau consta in realizarea unui audit eficient sub raportul cost-beneficiu, atat din punctul sau de vedere cat si al clientului. Asadar, scopul principal al planificarii misiunii de audit este eficientizarea auditului.

In acest sens, normele internationale de audit stipuleaza: "Auditorul trebuie sa planifice activitatea de audit astfel incat auditul sa fie efectuat intr-un mod eficient."

Astfel, informatiile acumulate in fazele anterioare servesc la formularea unei strategii generale de audit, concretizata intr-un plan orientativ al activitatii de audit care, la randul sau, fixeaza directiile principale de audit si constituie o baza pentru elaborarea programului de audit. Spre deosebire de planul de audit, programul de audit stabileste in detaliu procedurile si tehnicile necesare pentru implementarea strategiei de audit.

2. Planul general de audit

Obiectivele planificarii oricarei activitati de audit, planificare care are loc intotdeauna inaintea aplicarii procedurilor detaliate de audit, sunt:

q       sa se asigure ca va fi acordata o atentie potrivita diferitelor segmente supuse auditului; si

q       sa se asigure ca toate problemele potentiale sunt identificate; si

q       sa faciliteze verificarile si revizuirile.

De asemenea, planificarea misiunii de audit permite stabilirea si alocarea corespunzatoare a sarcinilor intre toti membrii echipei angajate in misiunea de audit. Gradul de complexitate al planului de audit variaza in functie de marimea entitatii, experienta auditorului si nivelul de cunoastere al clientului si mediului sau de afaceri.

Auditorul poate discuta elementele planului general de audit cu comitetul de audit, conducerea sau personalul companiei auditate, in scopul imbunatatirii eficientei si calitatii auditului. Trebuie totusi subliniat faptul ca atat planul general de audit, cat si programul de audit raman in responsabilitatea auditorului.

Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan general de audit prin care sa se descrie obiectivul proiectat al auditului si modul de desfasurare al acestuia. Planul general de audit trebuie sa contina suficiente elemente care sa permita dezvoltarea programului de audit.

Aspectele ce trebuie luate in considerare de catre auditor in elaborarea unui plan de audit includ urmatoarele:

q       Conditiile economice in general si ale ramurii de activitate a clientului sau in particular, cu punerea accentului pe cunoasterea particularitatilor politicilor si procedurilor clientului, inclusiv:

factorii economici generali si conditiile specifice sectorului de activitate ce afecteaza unitatea;

caracteristicile importante ale companiei, obiectul sau de activitate, performantele financiare si cerintele de raportare, dar si schimbarile intervenite de la ultimul audit;

nivelul general de competenta si de integritate al conducerii.

q       Intelegerea sistemului contabil si de control intern pentru a putea aprecia eficienta si eficacitatea functionarii acestora, ceea ce implica:

intelegerea politicilor contabile adoptate de catre companie si schimbarile intervenite in cadrul acestor politici;

efectele noilor reglementari contabile sau de audit (daca exista).

q       Riscul de audit si pragul de semnificatie preliminar, care se pot dezvolta in:

evaluarea preliminara a riscurilor inerente si de control, stabilirea domeniilor semnificative de audit si identificarea problemelor cheie;

stabilirea nivelurilor preliminare ale pragurilor de semnificatie pentru scopurile auditului;

posibilitatea existentei unor erori sau fraude semnificative, pornind de la experienta misiunilor de audit anterioare;

identificarea tranzactiilor complexe, inclusiv a lucrarilor sau problemelor care implica estimari contabile.

q       Natura, durata si intinderea procedurilor de audit care urmeaza sa fie puse in practica, ceea ce implica luarea in considerare cel putin a:

schimbarilor posibile privind importanta domeniilor specifice de audit;

efectul tehnologiei informationale asupra auditului;

activitatea de audit intern si estimarea efectului sau asupra procedurilor de audit extern.

q       Coordonarea, indrumarea, supervizarea si revizuirea lucrarilor de audit, avand in vedere:

implicarea altor auditori in auditul componentelor companiei auditate;

implicarea expertilor (cum ar fi de exemplu, experti fiscali, informaticieni, evaluatori, etc.);

numarul sediilor, al punctelor de lucru, a amplasamentelor clientului in general;

nevoile de personal pentru cabinetul de audit.

q       Alte elemente:

posibilitatea ca respectarea principiului continuitatii activitatii sa fie pusa in discutie;

existenta unor conditii ce solicita o atentie speciala, cum ar fi existenta filialelor[1];

termenii particulari ai angajamentului de audit sau alte responsabilitati statutare;

tipul de asigurare si termenul maxim de emitere a raportului de audit sau a altor comunicari cu clientul, etc.

In masura in care auditorul stabileste riscul de audit si pragul de semnificatie la un nivel redus, in planul de audit, el trebuie sa coreleze acest element cu volumul de munca planificat. Astfel, volumul de munca ce trebuie prevazut in planul de misiune este cu atat mai mare cu cat nivelul riscului de audit si al pragului de semnificatie este mai mic, deoarece:

o       trebuie sa se reduca tot mai mult probabilitatea ca o eroare semnificativa sa nu fie descoperita, si

o       dimensiunea considerata a erorilor scade direct proportional cu reducerea pragului de semnificatie.

3. Programul de audit

Programul de audit reprezinta mecanismul cel mai important de control al auditului. Acesta trebuie sa fie elaborat in scris si sa contina toate procedurile care sunt considerate necesare pentru ca auditorul sa-si poata exprima o opinie fundamentata asupra situatiilor financiare ale clientului. Cu toate ca programul de audit ar trebui sa fie adaptat pentru fiecare misiune de audit in parte, in unele circumstante se utilizeaza si formate standard generate pe calculator.

Normele internationale de audit prevad ca auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea procedurilor de audit planificate cerute pentru implementarea planului general de audit.

Un program de audit care este bine pregatit si utilizat serveste cel putin pentru atingerea urmatoarelor scopuri:

a)       Furnizeaza elemente pentru o organizare buna a activitatii si permite o revizuire a scopului propus pentru audit. Programul ofera partenerilor, directorilor si altor membrii ai echipei de audit posibilitatea sa revizuiasca scopul propus pentru audit inainte ca procedurile detaliate sa fie puse in lucru, cand inca exista timpul necesar ca acestea sa fie modificate;

b)      Constituie un ghid de lucru util pentru membrii echipei care au o experienta profesionala mai redusa, avand in vedere faptul ca sarcinile specifice si masurile pe care le va intreprinde fiecare membru al echipei de audit sunt inscrise in program. Astfel, programul de audit serveste ca un set de instructiuni adresate asistentilor implicati in audit.

c)       Furnizeaza dovezi privind munca prestata. Pe masura ce sunt indeplinite sarcinile prevazute in programul de audit, fiecare membru al echipei de audit, responsabil de indeplinirea sarcinii respective, consemneaza acest fapt in programul de audit intr-un spatiu special alocat pentru semnatura si timpului efectiv folosit. Din acest motiv, orice membru al echipei de audit trebuie sa cunoasca timpul de lucru alocat in programul de audit pentru indeplinirea sarcinilor respective, putand sa solicite consilierea unui auditor senior din cadrul echipei de audit daca timpul efectiv necesar deviaza semnificativ de la cel previzionat. Astfel, programul de audit serveste si ca mijloc de control si evidenta a activitatii desfasurate pe parcursul unei misiuni de audit.

d)      Furnizeaza probe pentru concluziile formulate cu privire la evaluarea sistemelor de control intern si contabilitate. Cele mai multe dintre programe includ o scurta descriere a celor mai importante caracteristici ale sistemelor de control intern si contabilitate, precum si o evaluare preliminara a eficientei si eficacitatii acestor sisteme. Prin urmare, procedurile de audit pot fi restranse atunci cand controlul intern este eficient si extinse atunci cand acesta este deficitar.

Programul de audit trebuie sa includa bugetul financiar si fondul de timp necesar indeplinirii misiunii de audit. In cele mai multe cazuri, cabinetele de audit percep tarife orare, in functie de fondul de timp necesar indeplinirii misiunii de audit. Estimarea fondului de timp necesar, respectiv a bugetului financiar, trebuie realizata astfel incat sa poata fi modificata ulterior daca, in urma examinarii sistemelor de control intern si contabil, se ajunge la concluzia ca riscurile asociate sunt atat de mari, incat trebuie sa se extinda timpul alocat initial pentru aplicarea testelor si procedurilor de control.

Programul este o proiectie care se bazeaza pe estimari privind sistemul contabil si de control intern al clientului si care este actualizat in permanenta pentru a tine evidenta etapelor efectiv parcurse in procesul de audit. Numai dupa ce procedurile detaliate de audit sunt aplicate, auditorul poate decide daca este sau nu necesar sa modifice programul de audit.

Atat planul general de audit, cat si programul de audit trebuie sa fie revizuite ori de cate ori este necesar in timpul derularii auditului. Auditorul trebuie sa consemneze in dosarul misiunii modificarile importante, precum si motivele schimbarilor semnificative survenite in programul sau de audit.