ANALIZA PE BAZA BILANTULUI FUNCTIONAL

ANALIZA PE BAZA BILANTULUI FUNCTIONAL

INTEPRINDEREA IN CONCEPTIE FUNCTIONALA

Conceptia functionala defineste intreprinderea ca o entitate economica si financiara asigurand, in raport cu dezvoltarea sa, anumite functii, cum ar fi: functia de consum, functia de productie, functia de repartitie, functia de investire si dezinvestire, precum si functia de finantare.

In centrul analizei functionale se situeaza ciclul de productie sau de exploatare cu cele patru faze: achizitionarea si stocajul materiei prime, fabricarea, stocajul produselor finite si comercializarea, incasarile din vanzari.

In faza de aprovizionare se constituie un stoc fizic de materii prime. Fluxurile reale de materii prime pot angaja, in contrapartida, fluxuri monetare imediate (cazul platilor in numerar) sau decalaje (cazul cumpararilor de credit). Decalajul da nastere unui stoc financiar (datorii catre furnizorii de exploatare), calificat drept o "rezerva de credit", iar durata sa de disponibilitate constituie o sursa de finantare, atat timp cat plata datoriilor nu este efectuata.

In faza de fabricatie, stocurile reale de materii prime alimenteaza stocurile de productie in curs de fabricatie, care se transforma in produse finite. Dar productia antreneaza si alte fluxuri reale de munca, furnituri, energie, etc, evaluate in unitati monetare ce se adauga costului materiilor prime. Aceste "costuri adaugate" genereaza fluxuri monetare de contrapartida imediate, sau decalaje. Daca durata creditului furnizor depaseste durata stocajului materiilor prime, faza de fabricatie poate fi partial finantata prin credit furnizor.

La sfarsitul procesului de productie se constata un flux de produse finite, al carui cuantum este reprezentat de ansamblul costurilor angajate in fabricatie.

In urmatoarea faza, comercializarea, intreprinderea trebuie sa finanteze stocajul produselor finite, angajand si cheltuieli de comercializare pana la vanzarea acestora. Daca vanzarea se face in numerar, fluxurile reale de iesire sunt compensate imediat printr-un flux monetar de intrare. Daca vanzarea se face pe credit, decalajul fluxurilor monetare da nastere unui stoc financiar sub forma creantelor asupra clientilor. Acest stoc financiar poate fi considerat o "rezerva de credit" si durata sa de indisponibilitate creeaza o nevoie de finantare pana in momentul incasarii creantei. Stingerea creantelor reprezinta momentul trecerii catre ultima faza a ciclului de exploatare.

In faza de incasare a creditelor-clienti, banca poate facilita intretinerea creditului clienti, mobilizand sau rascumparand creantele asupra clientilor

Fiecare stadiu al ciclului de exploatare este de fapt veriga unui lant functional propriu intregii organizari a intreprinderii. Cu toate acestea, in functie de natura activitatii economice, una sau doua verigi ale acestui lant functional pot lipsi (cazul intreprinderilor de comert si service).

Obiectivul prioritar al analizei functionale il reprezinta tocmai impactul diferitelor operatii ale intreprinderii asupra trezoreriei. Platile in numerar sunt operatii cu incidenta imediata asupra trezoreriei, in timp ce creditele acordate sau obtinute dau nastere unor decalaje intre momentul efectuarii operatiilor si cel al icasarilor sau platilor propriu-zise. Apar astfel, decalaje de plati nefavoarbile sub forma stocurilor si a creantelor, din momentul platii aprovizionarilor si cheltuielilor de productie pana in momentul incasarii produselor vandute, iar in compensarea lor pasivele circulante genereaza decalaje de plati favorabile. Gruparea posturilor bilantiere in vederea analizei se va baza pe legatura acestora cu ciclul de exploatare. Analiza operatiilor de exploatare conduce in final la determinarea rezultatului brut al exploatarii.

Operatiile de incasari, sau de distribuire a veniturilor, independente de ciclul de exploatare, sunt circumscrise functiei de repartitie si influenteaza prin soldul lor capacitatea de autofinantare a intreprinderii.

Complementar acestor functii, operatiile de investitii si de finantare intregesc analiza financiara statica prin elaborarea tabloului de finantare, care devine instrumentul central al analizei dinamice a echilibrului functional.

PREZENTAREA BILANTULUI FUNCTIONAL

Functia de investitie grupeaza imobilizarile necorporale, corporale si financiare pe cele doua categorii (de exploatare si in afara exploatarii), indiferent de durata lor de viata. Astfel, imobilizarile in afara exploatarii includ terenuri, cladiri anexe, ca si participatii, alte active financiare si plasamente financiare, in timp ce imobilizarile de exploatare cuprind totalitatea imobilizarilor utilizate in exploatare cum sunt constructiile, masinile, utilajele, etc.

Aceasta functie sta la baza strategiei de reinnoire a echipamentelor, cat si a optiunilor de oportunitate ale dezvoltarii, intre investitiile productive si participatiile financiare.

Imobilizarile, regrupate prin functia de investitie, constituie nevoi (alocari) stabile (aciclice) care in mod necesar sunt finantate din resursele durabile (aciclice) existente in pasivul bilantului.

Functia de finantare regrupeaza posturile privind capitalurile proprii, datoriile financiare indiferent de scadenta lor (imprumuturi obligatare, imprumuturile bancare, mai putin creditele de trezorerie, exclusiv dobanzile aferente lor) ca si provizioanele pentru riscuri si cheltuieli. Activele imobilizate fiind retinute in activ la valoarea lor bruta, amortismentele si provizioanele sunt asimilate resurselor proprii.

Aceasta functie sta la baza strategiei optime de finantare a intreprinderii, motivata de cresterea valorii acesteia prin reducerea costului mediu ponderat al capitalurilor.

Functiei de exploatare ii corespund fluxurile de aprovizionare, productie si vanzari, generatoare de stocuri reale si financiare, care se reinnoiesc cu o anumita regularitate. Posturile de activ legate direct de operatiile ciclului de exploatare (stocuri, creante, clienti, cheltuieli de exploatare constatate in avans) constituie active circulante de exploatare (ACE), care, in mod normal, trebuie finantate din datoriile de exploatare (DE).

Atat activele circulante, cat si resursele pentru finantarea lor, au caracter ciclic, recuperarea capitalurilor alocate si reinnoirea surselor facandu-se dupa incheierea fiecarui ciclu de exploatare.

Toate celelalte posturi, reflectand operatiuni diverse (creante diverse, capital social subscris si nevarsat, s.a.), sunt regrupate in categoria activ circulant in afara exploatarii (ACAE), avand corespondent in pasiv datoriile in afara exploatarii (DAE), iar cele privind disponibilitatile banesti (casa, banca si creditele bancare curente), formeaza activul, respectiv pasivul de trezorerie.

Astfel structurat, bilantul evidentiaza doua categorii de utilizari in activ, una independenta de ciclul de productie si cealalta legata direct de exploatare, iar in pasiv doua categorii de resurse, respectiv resurse fara legatura cu exploatarea si resurse generate direct de aceasta.

Rolul bilantului functional in analiza financiara este nu numai de a permite aprecierea vulnerabilitatii structurii financiare a intreprinderii reflectata de evolutia trezoreriei nete, dar side a exprima interdepedenta dintre structura financiara a intreprinderii si natura activitatii sale.

ECHILIBRUL FINANCIAR FUNCTIONAL

Analistii financiari apreciaza ca nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului functional intrucat pune in evidenta acele nevoi ciclice neacoperite financiar din resursele temporare si reinnoibile permanent in cadrul acelorasi cicluri de exploatare. Aceasta apreciere porneste de la analiza calitativa a activitatii de exploatare, calitate apreciata prin capacitatea ciclului de exploatare de a-si echilibra nevoile ciclice de resurse ciclice de capital. Partea ramasa nefinantata ar trebui sa fie mai mica sau cel mult egala cu fondul de rulment functional, altfel calitatea necorespunzatoare a ciclului de exploatare conduce la un dezechilibru functional care va afecta trezoreria intreprinderii.

Realizarea echilibrului functional este pusa in evidenta de cele patru niveluri ale bilantului functional si anume: fondul de rulment pentru exploatare sau nivelul finantarii stabile, nivelul nevoii de fond de rulment pentru exploatare, pe de o parte, si al nevoii de fond de rulment in afara exploatarii, pe de alta parte, si nivelul valorilor de trezorerie.

In optica functionala, realizarea echilibrului financiar al intreprinderii nu presupune doar existenta unui fond de rulment pozitiv ca marja de siguranta, ci a unui fond de rulment acoperitor al nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare (stocuri+creante de exploatare - datorii de exploatare).

Surplusul resurselor durabile in raport cu valorile imobilizate reprezinta fondul de rulment functional sau fondul de rulment net global (FRNG) disponibil pentru finantarea operatiilor ciclului de exploatare.

In acest caz relatia de determinare a FRNG este:

a)FRGN = resurse durabile - nevoi stabile

sau

b)FRGN = capitaluri permanente - activ imobilizat net

FRGN = (reurse durabile-amortizari)-imobilizari nete

Aceeasi valoare a FRGN este data de marimea nevoilor ciclice si de trezorerie ramasa nefinantata de resursele ciclice si de trezorerie, stabilita conform expresiei:

FRGN = (nevoi ciclice+nevoi de trezorerie) - (resurse ciclice+resurse de trezorerie)

FRGN = (ACE+ACAE+D)-(DE+DAE+CT)

Daca "FR disponibil" va fi superior sau inferior nevoilor angajate de exploatare ("FR util"), intreprinderea va avea lichiditati, sau va fi obligata sa angajeze noi credite pe termen scurt pentru finantarea nevoilor de exploatare.

Operatiile de exploatare antreneaza formarea nevoilor de finantare, dar ele permit in acelasi timp si constituirea mijloacelor de finantare. Din confruntarea globala a nevoilor cu mijloace de finantare se degaja o nevoie de finantare a ciclului de exploatare sau nevoie de fond de rulment. Nevoile de finantare generate de ciclul de productie sau "nevoile ciclice" corespund alocarilor de fonduri (blocarea lichiditatilor), pentru constituirea stocurilor si creantelor (creditelor acordate partenerilor debitori).

In compensarea acestor nevoi de finantare, activitatea intreprinderii furnizeaza resurse reinnoibile pe masura derularii ciclului de exploatare, respectiv "resurse ciclice" sub forma creditelor acordate de catre furnizori (forma tipica de resurse ciclice).

Diferenta dintre nevoile de exploatare si in afara exploatarii, pe de o parte, si datoriile de exploatare si diverse, pe de alta parte, constituie nevoia de fond de rulment totala (NFRT).

NFRT = nevoi ciclice - resurse ciclice

In cazul in care stocurile, creantele de exploatare si diverse sunt aproximativ egale cu datoriile de exploatare si diverse, NFRT tinde catre zero, sau devine negativa. Se vorbeste astfel despre resursa in fond de rulment (RFR).

NFRT are doua componente:

Ø      Nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE);

Ø      Nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE).

NFRT = NFRE+NFRAE

NFRE = ACE-DE

NFRAE = ACAE-DAE.

Daca activele circulante de exploatare depasesc datoriile de exploatare nevoia de fond de rulment pentru exploatare evidentiaza capitalul investit de intreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante. In acest context, NFRE capata caracterul unei investitii cu acelasi titlu ca si imobilizarile de exploatare (constructii, echipamente, s.a.). Astfel, capitalul angajat de intreprindere apare in stransa relatie cu functiile principale pe care aceasta trebuie sa le asigure si se determina potrivit expresiei:

Capital angajat = imobilizari de exploatare + imobilizari in afara exploatarii si financiare + (NFRE+NFRAE) + disponibilitati

Capital economic = imobilizari de exploatare + NFRE

Capital investit = imobilizari in afara exploatarii + capital economic

Capital angajat = capital investit + NFRAE + disponibilitati

Egalitatea capitalului angajat in activ cu cel din pasivul bilantului functional conduce la ecuatia echilibrului functional. Astfel:

Capitalul angajat (total pasiv) = resurse proprii+ datorii pe termen lung + credite de trezorerie

Dar:

Active imobilizate+NFRE+NFRAE+disponibilitati = resurse proprii+datorii pe termen lung+credite de trezorerie

Prin gruparea termenilor rezulta:

(NFRE+NFRAE) + (datorii pe termen lung-credite de trezorerie) =

= (resurse proprii+datorii pe termen lung) - active imobilizate

Adica:

NFRT + TN = FRNG

Avand in vedere reinnoirea permanenta a stocurilor si creantelor la un nivel determinat de ciclul de exploatare, putem asimila surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital cu o nevoie de finantare permanenta (permanent reinnoibila), care este finantata din fondul de rulment functional.

Din ultima relatie se desprinde ideea ca principala componenta a echilibrului functional este nevoia de fond de rulment, indicator dinamic a carui marime este dependenta de evolutia cifrei de afaceri si poate fi previzionata in functie de politica viitoare a conducerii intreprinerii privind vanzarile. Daca nu intervin modificari importante in structura resurselor si nevoilor stabile, aceasta interdependenta prezinta o anume stabilitate, care permite intreprinderii sa realizeze o previziune pertinenta a echilibrului functional.

In timp ce componentele nevoii de fond de rulment sunt legate de activitatea curenta si in special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operatiile financiare pe termen scurt realizate de intreprindere si evidentiate in ultimul nivel al bilantului functional. Pe de o parte, acestea din urma presupun mijloace de finantare pe termen scurt solicitate de la banci sau alti parteneri financiari, deci "resurse de trezorerie". Pe de alta parte, intreprinderea degaja excedente monetare care-i permit acoperirea diverselor "nevoi de trezorerie". Aceste excedente de trezorerie pot fi plasate pe piata monetara sau financiara, urmarindu-se procurarea unor valori mobiliare de plasament rentabile, usor negociabile si cu o buna reputatie pe piata de capital.

Confruntarea nevoilor cu resursele de trezorerie evidentiaza situatia trezoreriei nete.

In bilantul functional, nivelul TN este dat de valoarea (diferenta) activelor si pasivelor de trezorerie excedentare si creditele bancare curente, care nu se reinnoiesc automat cu fiecare ciclu de productie.

TN = nevoi de trezorerie - resurse de trezorerie

Cu cat pasivele de trezorerie cresc, cu atat mai mult situatia financiara a intreprinderii devine vulnerabila.

Echilibrul functional are la baza relatia fundamentala a trezoreriei, care se determina pornind de la egalitatea dintre activul si pasivul bilantului functional:

FRGN - (NFRE+NFRAE) = TN

Se constata ca indicatorii NFR si fondul de rulment vor inregistra valori diferite, datorita criteriilor diferentiate care au stat la baza regruparii posturilor bilantiere. Cu toate acestea, trezoreria intreprinderii nu este afectata.

Categoria resurselor durabile din bilantul functional prezinta importanta sub aspectul asigurarii echilibrului stabil al inteprinderii. Notiunea de echilibru stabil e diferita de regula echilibrului financiar minim, deoarece categoria utilizarilor stabile include si o parte a NFR.

NFR pentru exploatare are un caracter dual incluzand o dimensiune structurala ce rezulta din natura activitatii si conditiile de exploatare si una evolutiva determinata de volumul activitatii, fluctuatia CA, a stocurilor, cat si de variatia creditelor clienti si a celor furnizori.Fiind echivalenta unui activ imobilizat, N FR trebuie finantata de resursele durabile, mai concret de fondul de rulment functional care devine echivalent "finantarii stabile a NFR". Nefiind constant, acest indicator (NFR), variaza in timpul exercitiului si poate antrena, fie lichiditati excedentare care apar temporar sub forma valorilor de trezorerie-activ, fie o insuficienta a trezoreriei, care va trebui acoperita din credite bancare pe termen scurt. Aceasta situatie releva vulnerabilitatea financiara a intreprinderii, iar creditele de trezorerie trebuie, in principiu, sa fie limitate la acoperirea variatiilor temporare ale NFR.

Exista, astfel, sase ctaegorii de structuri functionale:

NFR sunt finantate in intregime din resursele stabile sau partial din resursele stabile si resursele ciclice, a caror valoare totala permitedegajarea unei trezorerii pozitive.

Resursele stabile si ciclice finanteaza partial NFR , diferenta fiind acoperita din credite de trezorerie.

Credite bancare curente, dar si resursele in fondul de rulment, finanteaza o parte din activele fixe, NFR si disponibilitatile.

Resursele induse de ciclul exploatarii se adauga surplusului de resurse permanente (FR pozitiv), pentru a finanta nevoile ciclice si a degaja un important excedent de lichiditati.

Resursele in fondul de rulment acopera partial activele imobilizate, NFR, generand si o trezorerie neta pozitiva.

Resursele durabile finantand partial activul imobilizat, insuficienta lor este compensata de creditele furnizori, avansurile de la clienti si creditele bancare curente.

Sunt unele posibilitati care pot conduce la degradarea echilibrului functional:

Ø            Cresterea foarte rapida si nestapanita a cifrei de afaceri;

Ø            Cresterea insuficienta a cifrei de afaceri;

Ø            Intarzierea executarii investitiilor;

Ø            Acumularea pierderilor;

Ø            Paradoxul reducerii activitatii.

Realizarea echilibrului functional ridica problema alegerii strategiei de finantare a N FR: finantare integrala cu fondui permanente (care presupune o lipsa de flexibilitate), sau partiala si in completare cu resurse de scurta durata. Se poate afirma ca exista o pare stabila a NFR care trebuie, in principiu, sa fie finantata de fondurile permanente si o parte aleatoare care poate fi finantata de capitalurile provizorii. Strategia optima de finantare va fi cea care asigura cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor.