ANALIZA UNOR CATEGORII DE CHELTUIELI

Analiza unor categorii de cheltuieli

Identificarea posibilitatilor concrete de optimizare a consumurilor de resurse se poate adanci pe categorii de cheltuieli, ceea ce vom realiza in continuare. Astfel, vom urmari:

analiza cheltuielilor cu salariile;

analiza cheltuielilor cu transportul;

analiza cheltuielilor de depozitare.

1. Analiza cheltuielilor cu salariile

1.1. Caracteristica generala a cheltuielilor cu salariile

Caracteristica generala a cheltuielilor cu salariile se realizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori:

1. Fondul total de salarii (F_S)

2. Modificarea absoluta a fondului de salarii

Cresterea fondului de salarii de la o persoana la alta, poate fi datorata:

cresterii volumului de activitate al intreprinderii
(CA₁ > CA₀);

modificarii structurii salariilor (in sensul cresterii ponderii categoriilor de personal cu calificare superioara sau a cresterii ponderii celor cu studii medii si superioare sau a cresterii vechimii in munca a angajatilor);

cresterii salariilor angajatilor urmare a negocierii unor noi contracte de munca.

3. Modificare relativa a fondului de salarii

unde:

= fondul de salarii admisibil

= indicele cifrei de afaceri

De regula, cheltuielile cu salarii sunt cheltuieli variabile (sau au o componenta majoritara variabila, motiv pentru care acestea cresc de la o perioada la alta in conditiile in care intreprinderea isi propune volume de activitate sporite).

Atunci cand

Este o situatie nefavorabila pentru firma pentru ca acesta produce un leu incasare cu un efort, din punct de vedere al cheltuielilor cu salarii, mai mare fata de cel inregistrat in perioada precedenta.

Atunci cand avem o situatie favorabila pentru ca intreprinderea realizeaza 1 leu incasare cu o cheltuiala mai mica din punct de vedere al cheltuielilor cu salariile.

4. Ponderea cheltuielilor cu salariile in total cheltuieli ()

Este favorabila situatia in care ponderea cheltuielilor cu salariile se reduce in dinamica in totalul cheltuielilor.

5. Nivelul cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifra de afaceri (N_S)

Indicatorul da informatii despre cheltuiala cu salariile pe acre intreprinderea o inregistreaza pentru a realiza 1.000 lei cifra de afaceri. Corelatia optima pentru intreprindere este aceea in care nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifra de afaceri este in dinamica descrescator, pentru ca aceasta inseamna ca firma isi reduce efortul pentru a realiza 1000 de lei incasare, din punctul de vedere al cheltuielilor cu salariile.

situatie favorabila    (1)

Ultima corelatie (1) mai poate fi scrisa si la nivelul indicilor cifrei de afaceri si cel al indicelui cheltuielilor cu salariile, caz in care:

(2)

Aceasta corelatie (2) masoara optimul economic la nivelul intreprinderii (in sensul ca cifra de afaceri, ca indicator de efect, trebuie sa creasca mai repede decat cheltuielile cu salariile, ca indicator de efort.

Corelatia anterioara (2), dintre cifra de afaceri si cheltuielile cu salariile, mai ea poate fi scrisa nu numai la nivel agregat pe intreprindere, ci si la nivelul fiecarui salariat in parte.

(3)

Din corelatia (3) rezulta ca intreprinderea trebuie sa asigure o crestere a productivitatii muncii (W) de dimensiuni mai mari fata de cresterea salariului mediu anual pe angajat, pentru ca din cresterea de productie (de productivitate, ca indicator de efect), ea trebuie sa asigure pe langa sumele necesare cresterii salariilor si surse (fonduri, sume) pentru dezvoltare activitatii (trebuie sa aloce din sporul de productie la fondul de dezvoltare al firmei, pentru ca productia ei sa se dezvolte).

1.2. Analiza factoriala a fondului de salarii

Cheltuielile cu salariile - (cunoscute si sub numele de fond de salarii - ) reprezinta un efect al diverselor procese de productie de productie si circulatie a marfurilor desfasurate de intreprindere. O serie dintre cauzele (factorii) care actioneaza asupra cheltuielilor cu salariile pot fi cuantificate cu ajutorul unor modele, acestea din urma pretandu-se la analiza factoriala.

Un prim model de analiza factoriala a cheltuielilor cu salariile de salarii (Ch_s) considera ca principala cauza care determina modificari in nivelul cheltuielilor cu salariile este volumul de activitate, pleacandu-se de la premisa ca fondul de salarii este cheltuiala variabila. Astfel orice crestere a cifrei de afaceri produce si o crestere la nivelul cheltuielilor cu salariile, acestea din urma avand caracter variabil. Cresterea cheltuielilor cu salariile poate fi redusa (compensata) prin factorul calitativ, nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 de lei cifra de faceri, adica prin cresterea eficientei cu care firma utilizeaza potentialul uman.

unde:

CA = volumul de activitate

N_S = nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifra de afaceri, calculat pe intreprindere

N_P = numarul de personal, salariati

= productivitatea anuala pe salariat

= nivelul cheltuielilor cu salariile variabile la 1000 lei cifra de afaceri, calculat dupa relatia:

Nota: Salariile variabile privesc personalul operativ, direct productiv.

= nivelul cheltuielilor cu salariile fixe (aferente conducerii si administratiei firmei) calculat la 1000 lei cifra de afaceri, dupa relatia:

Al doilea model de analiza al fondului de salarii (cheltuielilor cu salariile) considera ca acesta se modifica de la o perioada la alta in functie de numarul de salariati de care dispune aceasta si salariul mediu anual pe angajat, variatii in marimea acestor indicatori producand si modificari in dimensiunea fondului de salarii:

unde:

= salariul mediu anual pe angajat, adica

Analiza cheltuielilor de transport

Aprovizionarea intreprinderilor cu materii prime, materiale precum si desfacerea produselor finite ocazioneaza o serie de cheltuieli ce formeaza categoria cheltuielilor cu transportul.

Problemele analizei cheltuielilor cu transportul se structureaza pe 2 segmente:

analiza dinamicii si structurii a cheltuielilor de transport;

analiza factoriala a cheltuielilor de transport.

3.3.1. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor cu transportul

Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor cu transportul se poate realiza cu ajutorul urmatorilor indicatori:

cheltuieli de transport totale

modificarea absoluta a cheltuielilor cu transportul

modificarea relativa a cheltuielilor cu transportul

Atunci cand intreprinderea isi propune sa realizeze un volum de activitate superioare fata de cel realizat in anul precedent, ea trebuie sa se aprovizioneze cu cantitati sporite de marfuri, de unde rezulta ca cheltuielile cu transportul vor inregistra sporiri. Insa, intreprinderea realizeaza optimul economic atunci cand dinamica cheltuielilor cu transportul este inferioara dinamicii volumului de activitate (CA).

nivelul cheltuielilor cu transportul la 1.000 lei cifra de afaceri

Optimul economic se inregistreaza atunci cand se reduce in dinamica nivelul cheltuielilor cu transportul la 1.000 lei cifra de afaceri, adica, acesta insemnand ca firma isi reduce efortul necesar pentru obtinerea unei incasari de 1000 lei, din punctul de vedere al acestor cheltuieli.

structura cheltuielilor cu transportul (ponderea lor in cheltuielile totale ale intreprinderii)

unde:

= cheltuieli totale

Avand in vedere ca cheltuielile cu transportul sunt variabile, ele se pot modifica de la o perioada la alta in primul rand ca urmare a cresterii volumului de activitate (CA)

Alti factori obiectivi care determina cresterea cheltuielilor de transport:

cresterea tarifelor de transport;

cresterea preturilor la combustibil;

incercarea intreprinderii de a-si mari profitul in conditiile in care apeleaza la furnizorii directi, ocolind verigile de distributie intermediare, proces ce implica o crestere normala a cheltuielilor de transport;

utilizarea unor mijloace de transport mai costisitoare, dar care asigura conditii mai bune de pastrare a marfii pe timpul transportului, aspect ce conduce la reducerea sau eliminarea pierderilor legate de transport.

In acelasi timp, cheltuielile cu transportul pot cresterea si ca urmare a unor cauze subiective:

utilizarea mijloacelor de transport sub capacitate;

cresterea timpului de stationare la operatiunile de incarcare-descarcare;

efectuarea unor transporturi incrucisate, neoptimizate;

efectuarea unor aprovizionari de marfuri de la furnizorii indepartati in dauna unor furnizori locali care ar vinde aceeasi marfa la aceeasi calitate.

3.3.2. Analiza factoriala a cheltuielilor de transport

O parte din cauzele care actioneaza asupra volumului cheltuielilor de transport, determinand cresterea sau reducerea lor de la o perioada la alta, pot fi surprinsi si cuantificati cu ajutorul unor modele de analiza factoriala. Iata cateva astfel de modele:

Primul model considera ca principala cauza care determina modificari in volumul acesteia este cifra de afaceri (volum de activitate), plecand de la premisa ca aceste cheltuieli au o importanta componenta variabila.

unde:

Ch_tr = cheltuiala de transport totala

CA = cifra de afaceri (volumul de activitate)

= nivelul cheltuielilor de transport la 1.000 de lei cifra de     afaceri, calculat la nivel de intreprindere

= structura cifrei de afaceri pe tipuri de transport (auto, feroviar etc.) prin care au fost realizate aprovizionarile ce au determinat obtinerea cifrei de afaceri

= nivelul cheltuielilor de transport la 1.000 lei cifra de afaceri calculat la nivelul structurilor reprezentand aprovizionarile pe fiecare tip de transport prin care s-a realizat cifra de afaceri.

Al doilea model aplicabil doar pentru transportul auto considera ca factorii care determina volumul cheltuielilor de transport sunt: cantitatea totala de marfa aprovizionata, distanta medie, costul mediu de transport.

unde:

q = cantitatea totala de marfuri transportate (in tone)

= distanta medie de transport (in kilometri)

= costul mediu pentru o tona marfa transportata pe distanta de un kilometru.

Al treilea model reprezinta o detaliere a modelului precedent, plecand de la premisa ca totalul cantitatilor aprovizionate se realizeaza nu printr-o singura comanda (aprovizionare) de la furnizori, ci prin mai multe.

Astfel cantitatea totala de marfa aprovizionata se scrie in functei de numarul de comenzi (aprovizionari) de la furnizori si cantitatea medie aprovizionata pe o comanda:

si deci modelul de analiza a cheltuielilor de transport totale devine:

unde:

= numarul de comenzi

= cantitatea medie transportata pe o comanda (in tone)

3.4. Analiza cheltuielilor de stocare (depozitare)

In categoria cheltuielilor de stocare se includ urmatoarele categorii de cheltuieli:

cheltuielile de reaprovizionare;

cheltuielile de intretinere a marfurilor in stoc;

cheltuielile legate de stocurile cu miscare lenta;

cheltuielile cu ruptura de stoc;

cheltuielile de finantare a stocurilor.

3.4.1. Cheltuieli de reaprovizionare

Cheltuielile de reaprovizionare sunt formate din:

cheltuieli de contactare a furnizorilor;

cheltuieli de contractare;

cheltuieli de negociere;

cheltuieli legate de corespondenta comerciala;

cheltuieli de receptionare a marfurilor.

De regula, aceste cheltuieli sunt relativ fixe (constante) pe o comanda, de unde rezulta ca volumul brut total depinde de numarul de comenzi (aprovizionari). Deci cheltuielile de aprovizionare se pot scrie dupa urmatorul model:

unde:

Ch_{ra -} cheltuielile de reaprovizioare totale;

Nc - numarul de comenzi (de aprovizinari);

- costul mediu pe o comanda.

3.4.2. Cheltuieli cu intretinerea marfurilor in stoc

De la aprovizionare si pana la desfacere, marfurile raman o anumita perioada de timp in depozitele intreprinderii, perioada in care intreprinderea face o serie de cheltuieli legate de acestea. Aceste cheltuieli sunt formate din:

consumurile de materiale pentru operatiunile de ambalare, reambalare;

cheltuieli cu utilitatile aferente depozitelor: apa, caldura, energie electrica;

salariile personalului angajat in depozite;

amortizarea mijloacelor fixe din depozite.

Toate aceste cheltuieli formeaza cheltuieli cu intretinerea marfurilor in stoc ().

Volumul acestor cheltuieli depinde de dimensiunea stocului; stocuri mari implicand cheltuieli de intretinere mari si invers.

unde:

= stoc mediu

= desfacerea medie zilnica (CA/360)

= viteza de rotatie a marfurilor (/)

= nivelul cheltuielilor cu intretinerea marfurilor in stoc (la 1.000 lei stoc).

Intre cheltuielile de reaprovizionare si cheltuielile de intretinere a marfurilor in stoc exista o legatura directa. Astfel, in cazul in care intreprinderea doreste sa functioneze cu un stoc mare, acest lucru va determina un numar redus de aprovizionare, ceea ce inseamna pe plan gestionar (al costurilor) ca cheltuielile cu intretinerea marfurilor in stoc este ridicata, iar cheltuiala de reaprovizionare este redusa. Atunci cand functioneaza cu un stoc mic, numarul de comenzi va creste, ceea ce inseamna pe plan gestionar reducerea cheltuielilor de stocare si cresterea cheltuielilor de reaprovizionare.

3.4.3. Cheltuiala legata de stocurile cu miscare lenta

O serie de marfuri (alimentare) care sunt perisabile, daca stau o perioada indelungata in stoc isi pierd proprietatile. Astfel, aceste stocuri de marfuri, care din punctul de vedere al vitezei de rotatie lente stau o perioada mare in stoc, formand stocurile cu miscare lenta, determina o serie de pierderi pentru intreprindere.

Indicatorul pierdere poate fi cuantificat astfel:

Pierderea = valoarea de inregistrare in contabilitate - valoare reziduala constanta cu ocazia inventarelor.

3.4.4. Cheltuieli legate de ruptura de stoc

Ruptura de stoc defineste acea stare a intreprinderii in care aceasta nu inregistreaza vanzare ca urmare a faptului ca cererea clientelei nu poate fi satisfacuta, bunurile solicitate de acesta neexistand in depozitele intreprinderii. Desi se cuantifica relativ greu, aceste cheltuieli trebuie apreciate din punct de vedere al consumatorilor.

Astfel, daca cererea se mentine in asteptare neindreptandu-se catre alti furnizori, atunci costul rupturii de stoc este egal cu costul unei reaprovizionari rapide. Daca cererea nu se mentine in asteptare, clientii indreptandu-se catre alti furnizori, costul ruperii de stoc echivaleaza cu o pierdere de vanzare, si care, daca se permanentizeaza, echivaleaza cu o deteriorare a pozitiei intreprinderii pe piata, ca urmare a reducerii gradului de fidelitate al clientelei.

3.4.5. Cheltuielile de finantare a stocului

Cheltuielile aferente finantarii stocurilor trebuie apreciate prin intermediul surselor de finantare a stocurilor.

Astfel, daca stocurile sunt finantate din credite bancare, costul finantarii stocului este egal cu dobanda platita la acele credite. Daca stocurile sunt finantare din credite comerciale acordate de furnizori si acestea se achita in termene, costul de finantare este nul. Daca creditele comerciale se achita cu intarziere, costul de finantare a stocurilor este egal cu penalizarea achitata furnizorului. Daca stocurile se finanteaza din capitalul propriu costul finantarii stocului este egal cu dividendul platit actionarilor.