Alegerea    sistemului economic

Acest curs studiaza sisteme economice cum ar fi: sistemul capitalist, sistemul socialist si diversele forme ale acestora. Capitalismul occidental ofera posibiliatea individului de a detine actiuni, de a fi proprietar de pamant, de a incepe afaceri, toate acestea realizandu-se cu un minim de implicare guvernamentala. Acest sistem economic permite realizarea a ceea ce se doreste atata timp cat exista disponibilitatea acestuia de a se plati pretul acestor actiuni. In acest sistem, slujbele pot sa dispara (sa se restructureze), conditiile de afaceri se pot inrautati, dar in general exista libertatea asumarii riscului diferitelor afaceri, si a recompensarii intreprinzatorului in masura riscului asumat, in caz de succes. In cadrul sistemului socialist, un individ nu are voie sa detina decat o singura casa, o singura masina si cateva lucruri personale. Acest sistem nu permite inceperea de afaceri private, singura posibilitate a oricarei persolane fiind aceea de a lucra, ca si angajat in sistemul economic de stat. Locurile de munca erau astfel garantate indiferent daca angajatorul lua decizii de afaceri corecte sau mai putin corecte, si indiferent de cat efort depunea fiecare individ la locul sau de munca. Chiar daca existau lichiditati nu exista capacitatea de a cumpara bunurile dorite. Bunurile necesare erau procurate stand la cozi, cu speranta ca se aflau in cantitati suficiente pe rafturile magazinelor. Primul experiment la scara mare de socialism planificat a inceput catre sfarsitul anilor 1920, in Rusia, dupa un deceniu marcat de "Revolutia din Octombrie". Dupa cel de-al doilea razboi mondial, experimentul sovietic s-a extins in Europa de Est, China, Coreea de Nord si Vietnam. Punctul culminant a fost reprezentat de faptul ca aproximativ o treime din populatia lumii traia in tari care erau descrise ca fiind sisteme economice socialiste cu planificare centralizata, dominate de ideologia marxist-leninista.

Extinderea sistemului comunist a stimulat dezbaterile referitoare la care din cele doua sisteme (capitalism sau socialism) este mai bun. Vazut in context contemporan, declinul si colapsul sistemului socialist ofera raspunsul evident la aceasta intrebare. Dar, la intrebarea: Care sistem economic detine o superioritate relativa fata de celalalt? nu s-a gasit un raspuns general acceptat. Mai mult decat atat este prematur a se presupune ca toate caracteristicile sistemului economic socialist au disparut sau vor disparea in viitor.

In anii 1930 contrastul dintre criza economica ce a incercat Vestul, in 1929-1933, si eforturile depuse de Uniunea Sovietica pentru a se industrializa au geneat mari indoieli asupra superioritatii capitalismului ca sistem economic. Privind in urma, slabiciunile capitalismului sunt evidente, in timp ce rezultatele sistemului economic sovietic au fost acoperite de un val oficial de secretomanie, datele oficiale promovand doar succese extraordinare. Perioada postbelica, a anilor 1950 a fost marcata de realizarile economice remarcabile ale Germaniei de Vest si Japoniei, dar stagnarea economica a SUA si a Marii Britanii au ridicat cateva intrebari asupra vitalitatii sistemului economic capitalist. In contrast, Uniunea Sovietica a lansat primul vehicul in spatiu in anul 1950. In mediile economice din Vest intrebarea nu era: "daca Uniunea Sovietica va depasi SUA, ci cand o va face". Economia sovietica a inregistrat rate inalte de crestere economica, iar asteptarile in ceea ce priveste dezvoltarea sistemului economic au fost pozitive. "Perioada Hrusciov" a fost o perioada in care capacitatile industriale sau devoltat continuu, in timp ce "era Bresnev" a relevat faptul ca economia sovietica era incapabila sa se restructureze.

Anii 1970 au reprezentat o perioada cu probleme atat pentru Est cat si pentru Vest. Vestul a fost marcat de doua socuri petroliere si de doua mari recesiuni economice. Estul, pe de alta parte, s-a adancit intr-o perioada de declin economic. Reducerea ratelor de crestere economica si a productivitatii nu ofereau perspective de revigorare pentru niciunul din cele doua sisteme economice.

Decalajul dintre performantele economice ale Estului si ale Vestului au devenit mai pronuntate in anii 80. Vestul si-a revenit dupa socurile petroliere din anii 70, iar principala putere capitalista S.U.A. a inceput cel mai mare ciclu de expansiune economica in 1981. Estul, pe de alta parte, a continuat procesul de degradare economica. In Uniunea Sovietica acest declin a relevat faptul ca sistemul centralizat este incapabil sa furnizeze posibilitati de inbunatatire a standardului de viata a populatiei. Promisiunile ca lucrurile se vor schimba in viitor nu au mai fost receptate pozitiv de catre populatie, care venea dupa sacrificiile considerabile facute in anii 30, de-a lungul celui de-al doilea razboi mondial, si chiar dupa aceea, in ciuda unei scurte perioade de prosperitate, cunoscute sub denumirea de "epoca Hrusciov".

Contrastul dintre cresterea economica a statelor caracterizate printr-un sistem economic capitalist si orientarea consumatorilor catre Vest, si perioada prelungita de stagnare economica si consum redus din Est au determinat reforme radicale in tarile din Europa de Est. Astazi, publicatiile economice, atat din Est cat si din Vest, au declarat "victoria finala" a capitalismului asupra socialismului si au proclamat sfarsitul ideologiei marxist-leniniste. Oricum aceste declaratii au fost considerate premature de catre unii specialisti, esecul comunismului in ceea ce priveste respectarea promisiunilor facute pe termen lung, au fortat regimurile ex-comuniste sa ia in considerare si alte alternative, atat politice (democratice), cat si economice (promovarea proprietatii private). Cautarea unui sistem economic alternativ reprezinta o provocare majora. Tranzitia la economia de piata este comparata cu "traversarea unui rau cu ape involburate". Mai mult decat atat trebuie cautat un echilibru intre cresterea eficientei si progresul economic si distribuirea echitabila a veniturilor. Aceste nu sunt intrebari simple. Fiecare sistem socialist cunoaste o tranzitie proprie si presupune schimbari dureroase pentru majoritatea categoriilor sociale, chiar si acolo unde sau inregistrat succese.

1.6. Probleme ale tranzitiei

Cea mai mare provocare a anilor 1990 o reprezinta incheierea cu succes a transformarii unei economii planificate in economie de piata, proces cunoscut sub numele de tranzitie.

Principalele obiective ale procesului de tranzitie sunt urmatoarele:

alocarea resurselor prin intermediul pietelor

promovarea liberei initiative;

transformarea proprietatii de stat in diferite forme de proprietate privata sau colectiva.

In sistemul economic socialist principalele obiective urmarite au fost:

o distribuire echitabila a venitului;

asigurarea unui grad ridicat de securitate sociala;

rate reduse ale inflatiei si somajului.

Din pacate, in istoria economica nu s-au mai intalnit asemenea situatii, de trecere de la economia planificata la o economie de piata, astfel incat este dificil a spune cum ar trebui sa decurga transformarea unui sistem si, in ce interval de timp ar trebui sa se incadreze.

Principalele obiective urmarite de sistemele economice aflate in proces de tranzitie sunt urmatoarele:

crearea institutiilor de piata;

crearea drepturi de proprietate privata;

reducerea rolului statului in activitatea economica

Intrebarile esentiale care se ridica in legatura cu aceasta problema sunt: "cum se poate face    trecerea de la un sistem economic de piata la un sistem economic etatist, in conditiile in care majoritatea factorilor de productie se aflau in proprietatea statului, majoritatea preturilor erau stabilite de catre stat, si majoritatea deciziilor economice proveneau de la centru". In timp ce Vestului i-au trebuit mai multe secole pentru a-si construi bazele legislative, sociale si psihologice ale economiei de piata, in urma unui preces evolutiv, Estul trebuie sa realizeze acest proces intr-o perioada scurta de timp, pe langa constructia unor structuri specifice economiei de piata, trebuie sa-si modernizeze o mare parte a capacitatilor idustriale, iar pe cele inadecvate trebuie sa le abadoneze. Costul unei asemenea restructurari va fi destul de ridicat.

Desi exista un consens general asupra obiectivelor pe termen lung urmarite in cadrul pocesului de tranzitie, nu exista un consens in ceea ce priveste promovarea unei strategii corespunzatoare atingerii acestor obiective. Procesul de tranzitie trebuie sa se desfasoare fie cu o viteza redusa, astfel incat sa se evite inflatia, somajul sau dezafectarea unor anumite capacitati de productie, fie cu o viteza de implementare ridicata astfel incat sa se evite un esec.

Ce se va intampla cu diferitele regiuni care se incadreaza cele doua tipuri de reforma. Cursul explica cum ambele politici au fost aplicate (incercate) in Europa de Est. Spre exemplu: fosta Uniunea Sovietica a ales o strategie de transformare graduala a sistemului sau economic, in timp ce Polonia a incercat o transformare mai abrupta, cunoscuta sub denumirea de "terapie de soc". Evenimentele din fosta Uniunea Sovietica, din august-septembrie 1991, au accelerat procesul de reforma economica. Esuarea loviturii de stat, sfarsitul dominatiei Partidului Comunist, pe scena politica si promovarea unor noi aranjamente guvernamentale au condus la declararea suveranitatii nationale a mai multor republici, care faceau parte din Uniunea Sovietica. In conditiile in care politica economica nu a mai fost directionata de la centru au aparut inevitabil diferente subsantiale intre regiuni, precum si noi acorduri de comert intre acestea.

Transformarea sistemului economic s-a realizat si in alte tari ale Europei de Est. Ungaria, o tara cu o istorie relativ veche in ceea ce priveste reformele economice, a promovat o transformare serioasa a sistemului sau prin renuntarea la planificarea centralizata, introducerea macrostabilizarii pe perioada tranzitiei si inceperea procesului de privatizare. O problematica asemanatoare s-a intalnit in Cehia si Slovacia, tari cu o experienta inaintata in domeniul reformelor.

In final nu trebuie amintit ca problemele tranzitiei au afectat atat Estul cat si Vestul. Includerea economiilor din Europa de Est in comunitatea economica mondiala a determinat totodata si o crestere economica corespunzatoare la nivel planetar. Deschiderea economiei sovietice a permis punerea resurselor sale naturale la dispozitia pietei internationale, dar in acelasi timp a determinat si un tranfer tehnologic de la Vest la Est. Intrebarea care se ridica astazi este : "Ce rol urmeaza sa joace Vestul in procesul de tranzitie al tarilor din Europa de Est" ? Ar trebui sa ofere o asistenta financiara majora, asa cum SUA a acordat Europei de Vest prin Planul Marschall in perioada postbelica? Ori ar trebui sa acorde asistenta in scopul incetinirii reformelor?

Cap.II - DEFINITII SI CLASIFICARI ALE SISTEMULUI ECONOMIC

2.1. Sistemul economic: definitie

2.2. Atributele unui sistem economic

2.3. Compararea sistemelor economice

Nu exista o definitie unanim acceptata a acestei discipline, specialistii in domeniu afirmand ca aceasta este inca in cautarea propriei identitatii. Disciplina "Sisteme economice comparate" studiaza o gama larga de probleme economice (rezultatele economice a diferitelor tari), prin intermediul unui set de variabile economice (ratele de crestere economica, grad de industrializare; gradul de ocupare a fortei de munca etc). In alte situatii acesta disciplina analizeaza si factorii care influenteaza fluxurile de comert ce se deruleaza intre diversele state ale lumii.

In analiza problemelor economice sus mentionate, analistul trebuie sa delimiteze si sa evalueze cat mai exact impactul sistemului economic asupra rezultatelor analizate. Sistemul economic se constituie intr-un imput important al fiecarui proces economic, alaturi de alte imputuri conventionale ca: pamantul, munca, capitalul.

Cum poate un sistem economic sa influenteze rezultatele economice? Rezultatele economice sunt influentate de diversi factori: sociali, economici, geografici, politici. Analiza sistemelor economice trebuie sa dezvolte metode, tehnici si instrumente care sa permita intelegerea si controlul tuturor variantelor relevante ce definesc aceste sisteme. (Exemplu: gradul de dezvoltare economic este un factor important in explicarea multor rezultate economice. O economie cu un venit redus pe cap de locuitor prezinta de cele mai multe ori un grad ridicat de ocupare a fortei de munca in agricultura, grdul de ocupare din acst sector fiind scazut in special in economiile    cu un venit ridicat pe cap de locuitor).

Gradul de dezvoltare economica a unui sistem este o caracteristica ce poate fi masurata, iar impactul sau asupra rezultatelor economice poate fi determinat. Dar, in afara unor variabile cuantificabile, sistemul economic poate fi analizat si in baza unor variabile care determina aprecieri calitative (asa cum este ideologia, acordurile institutionale, fortele sociale, culturale sau istorice). Desi nu fac parte din variabilele economice traditionale acestea pot influenta de multe ori decisiv, rezultatele finale ale oricariu sistem economic.

Disciplina "Sisteme economice comparate" trateza intr-o maniera sistematica totalitatea variabilelor economice, atat pe cele cantitative, cat si pe cele calitative.

2.1. Sistemul economic: definitie.

Fiecare tara are o organizare specifica a institutiilor ce caracterizeaza sistemul economic si care ii permit alocarea resursele in scopul atingerii obiectivelor economice propuse. Rolul specialistului in cadrul acestei analize este acela de a identifica acele variabile care sunt relevante pentru mai multe sisteme economice, si de a le cuantifica impactul acestora asupra rezultatelor finale ale sistemului.

Abordari traditionale si moderne. Oamenii par sa cunoasca ce este un sistem economic, dar rareori sunt de acord in legatura cu descrierea acestuia in termeni obiectivi. Abordarea clasica acorda o atentie redusa problemelor de definitie si de cuantificare, operand mai ales cu o serie de termeni generali (stilizati) ai sistemului economic. Din acest punct de vedere se poate analiza existenta unor sisteme economice ca: feudalism, capitalism, fascism, socialism etc. Aceste sisteme nu sunt definite foarte clar, conceptual fiind analizate prin prisma a doua sau trei caracteristici (atribute) de baza. (Exemplu: socialismul este privit prin prisma proprietatii de stat asupra factorilor de productie ).

Abordarea moderna defineste sistemul economic printr-o serie de termeni ca: propritatea, mod de procesarea si utilizarea informatiilor, mod de realizare a procesele decizionale, mod de acordare a stimulentelor etc., evitand utilizarea notiunilor generice de capitalism sau socialism, raportate la un sistem economic. Sistemul este determinat astfel de un aumit numar de caracteristici. Toate aceste caracteristici pot fi combinate la randul lor dand nastere la o tipologie diversa a sistemelor economice.