DIAGNOSTICUL PERFORMANTELOR SI RISCURILOR PE BAZA ANALIZEI INDICATORILOR DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

DIAGNOSTICUL PERFORMANTELOR SI RISCURILOR PE BAZA ANALIZEI INDICATORILOR DIN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

I. BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE

NECESITATEA SI UTILIZATORII ANALIZEI FINANCIARE

Analiza financiara este definita ca un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi privind structura sa financiara si rentabilitatea pornind de la bilant, contul de rezultate si de la toate celelalte informatii oferite de intreprindere prin componentele situatiilor financiare sau care pot fi obtinute din alte surse referitor la intreprindere si viitorul sau.

Primele analize financiare efectuate de actionarii societatilor anonime (pe actiuni cotate la bursa) se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursarii imprumuturilor acordate de banci indiferent de evolutia situatiei financiare a intreprinderii.

Analiza financiara consta la acea data doar in studiul unor rate (RATIOS) financiare in scopul determinarii solvabilitatii intreprinderii careia bancile ii acordau credite. Acest mod de abordare a analizei financiare s-a dovedit limitat ceea ce a impus o abordare moderna care tinde sa devina un sistem de tratare a informatiei destinat sa ofere managementului datele necesare in abordarea deciziilor financiare.

Evolutia analizei financiare din ultimii ani in sensul celor mentionate mai sus s-a datorat mai multor cauze si anume:

tendinta de concentrare a intreprinderilor a condus la dezvoltarea investitiilor de talie mare a caror rentabilitate se intinde pe mai multi ani ceea ce a impus bancilor si altor institutii financiare sa elaboreze metode de analiza mai perfectionate in vederea acordarii sau refuzului unor credite;

imposibilitatea bancilor de a cere in cele mai multe cazuri garantii pentru a-si acoperi riscul de rambursare a creditelor, le-a obligat sa puna la punct analize ale riscului economico-financiar, deoarece notiunea de lichiditate a intreprinderii a devenit insuficienta pentru angajamentele pe termen lung;

dezvolatrea mijloacelor moderne de finantare a antrenat necesitatea aprofundarii studiilor privind echilibrele financiare si a costului capitalului, indiferent de provenienta lui;

constrangerile politicii creditului, ratele inalte ale dobanzilor, inflatia, variatiile cursului de schimb valutar au accentuat si acutizat problemele financiare ale intreprinderii;

globalizarea si dezvoltarea internationala a societatilor a condus la cautarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparatii intre situatiile financiare si contabile ale diferitelor tari.

Evolutia analizei financiare vizeaza adoptarea obiectivelor sale cerintelor diversilor utilizatori care urmaresc aspecte specifice domeniului lor de interes.

Principalii utilizatori ai analizei situatiilor financiare sunt: managerii, investitorii actuali si potentiali, creditorii, personalul intreprinderii, organele fiscale si nu in ultimul rand analistii financiari.

Aceste categorii de utilizatori in functie de datele analizei situatiilor financiare pot adopta decizii privind gestiunea intreprinderii in cazul managementului cumparari sau vanzari de titluri de catre investitorii actuali si potentiali, acordarea sau refuzul unui credit de catre creditorii financiari, achizitia totala sau partiala a intreprinderii, fiecare dintre ei urmarind raspunsuri la intrebari specifice.

In toate cazurile analiza financiara conduce la un diagnostic financiar al intreprinderii si poate fi efectuata atat in interiorul intreprinderii cat si in afara ei fiind dupa caz analiza interna sau externa executata de catre organisme specializate, de organisme financiar-bancare sau de specialisti independenti respectiv analistii financiari si urmaresc obiective diferite in functie de utilizatorii analizei lor si anume:

1. analiza financiara si managerii

Analiza financiara efectuata de catre serviciile financiare este o analiza interna care vizeaza aspectele susceptibile de ai ameliora gestiunea si rezultatele activitatii avand mai multe obiective cum ar fi:

a)      aprecierea gestiunii intreprinderii prin urmarirea echilibrelor financiare, a rentabilitatii, solvabilitatii si riscului financiar;

b)      pe baza acestei aprecieri se vor orienta deciziile de investitii, de finantare si de distribuirea dividendelor, elaborandu-se previziuni financiare pentru pregatirea viitorului intreprinderii;

c)      efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne;

d)      diagnosticul financiar degajat de analiza financiara este fundamental pentru manager clarificand nu numai politica financiara ci si politica economica generala a intreprinderii.

2. analiza financiara si investitorii

Actionarii sunt direct interesati in cresterea valorii intreprinderii deoarece ei investesc capitalurile supuse la riscuri. Remunerarea actionarilor pentru capiatlurilor investite este asigurata prin dividende si plusvaloarea de capital.

In practica investitorii procedeaza la o evaluare a rentabilitatii intreprinderii fiind interesati atat de perspectiva castigurilor viitoare asa cum ar fi: beneficiul pe actiune si plusvaloarea in capital, cat si de rentabilitatea imediata prin studiul politicii dividendelor si al riscului in vederea orientarii spre titlurile cele mai avantajoase.

3. analiza financiara si creditorii

Daca analiza financiara s-a dezvoltat rapid in banci care sunt interesate in capacitatea de rambursare a imprumuturilor acordate clientilor lor acestea se utilizeaza si de intreprinderile care consimt sa ofere imprumuturi sau avansuri altor intreprinderi sau care vand pe credit

Analiza financiara difera de la imprumuturile pe termen scurt la cele pe termen lung astfel:

a)      pe termen scurt creditorii sunt interesati in special de lichiditatea intreprinderii adica de capacitatea acesteia de a face fata scadentelor pe termen scurt, dar nu raman indiferente la echilibrul financiar pe termen lung fiind interesate de indicatori precum ar fi:fondul de rulment (FR) si necesarul de fond de rulment (NFR);

b)      pe termen lung creditorii obligatari, organismele financiare specializate si bancile trebuie sa se asigure de solvabilitatea si rentabilitatea intreprinderii de care depinde plata dobanzilor si rambursarea datoriilor.

In acest sens ei sunt interesati de marimea datoriilor totale ale intreprinderii, de posibilitatea de rambursare, de capacitatea de autofinantare a intreprinderii, precum si de rentabilitatea si utilitatea imprumutului acordat.

Atat pe termen scurt cat si pe termen lung creditorii sunt interesati de structura financiara care exprima gradul de risc al intreprinderii prin raportul dintre datorii si capitalurile proprii.

4. analiza financiara si personalul intreprinderii

Prin salariile platite intreprinderea constituie de cele mai multe ori unica sursa de venit a salariatilor. Regimul de participare a salariatilor la profit creeaza interesul acestora privind rentabilitatea pe termen scurt, dar si pastrarea locurilor de munca prin echilibrul financiar pe termen lung care asigura perenitatea intreprinderii si evitarea riscului de faliment.

5. analiza financiara si administratia fiscala

Administratia fiscala trebuie sa se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite si taxe, precum si de conformitatea anumitor operatiuni cu legislatia in vigoare, cum ar fi de exemplu politica amortismentelor si a ajustarilor pentru depreciere si a provizioanelor.

6. analiza financiara si analistul financiar

Actionarii marilor intreprinderi recurg la profesionisti specializati, analistii financiari, care studiaza informatiile economice si financiare ale intreprinderii pentru a evalua actiunile pe piata financiara. Acesti specialisti independenti interpreteaza obiectiv documentele punand la dispozitia celor interesati rezultatele analizei lor externe prin care evidentiaza in special aspectele legate de rentabilitate si riscuri pentru intreprinderea analizata.

II. RELATIA ANALIZA FINANCIARA - GESTIUNE FINANCIARA

Gestiunea financiara a intreprinderii sau a grupului de intreprinderi constituie ansamblul de decizii si activitati care asigura reluarea fluxurilor financiare ale intreprinderii, ceea ce implica procurarea la cel mai mic cost a fondurilor necesare activitatii, fara sa-i afecteze echilibrul financiar, precum si asigurarea unui control constant al utilizarii corecte si eficiente a fondurilor ca o conditie stricta a rentabilitatii.

Domeniul de actiune a gestiunii financiare este foarte vast si vizeaza operatiunile financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor pe termen scurt, gestiunea incasarilor la termen, situatia finantarii si autofinantarii etc.

Obiectivele gestiunii financiare situeaza pe primul loc securitatea intreprinderii, urmarind solvabilitatea exprimata prin capacitatea acesteia de a face fata scadentelor dar si flexibilitatea, adica acea structura financiara care sa lase suficienta suplete gestiunii, furnizandu-i fondurile necesare exploatarii curente cu riscurile sale aferente.

Analiza financiara ca studiu metodic ce foloseste instrumente si mijloace specifice adaptate in scopul aprecierii situatiei financiare trecute si prezente a unei intreprinderi in vederea adoptarii unei decizii coerente de gestiune, urmareste stabilirea unui diagnostic al situatiei financiare, indispensabil pentru fundamentarea politicilor economico-financiare si a strategiei intreprinderii.

Analiza financiara poate fi considerata ca prima faza a ciclului gestiunii financiare, putand fi utilizata in studiul echilibrului financiar al rezultatelor intreprinderii, in evolutia rentabilitatii si riscurilor, in studiul fluxurilor financiare si al proiectelor de investitii si elaborarea de prognoze financiare.

Pe baza rezultatelor analizi financiare se adopta decizii financiare atat in cadrul gestiunii financiare pe termen lung (privind investitiile, finantarea si repartizarea profitului) cat si in cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie si cele privind ciclul de exploatare).

Primatul analizei financiare in cadrul gestiunii financiare rezulta din obiectivele acesteia care stau la baza deciziilor financiare, servind controlul de gestiune, asa cum rezulta din triada: analiza financiara - decizii financiare - control de gestiune.

Analiza financiara este obligatorie in conditiile intreprinderilor cotate la bursa si in scopul evaluarii intreprinderii cotate.

III. DIAGNOSTICUL FINANCIAR - INSTRUMENT AL ANALIZEI FINANCIARE

Analiza financiara ca studiu metodic al situatiei financiare conduce la diagnosticul financiar al intreprinderii ca parte componenta a diagnosticului general (economico-financiar).

Termenul "diagnostic" provine din cuvantul grecesc "diagnostikos" (= apt de a cunoaste) si este imprumutat din practica medicinii, fiind un demers ce vizeaza recunoasterea unor boli dupa simptomele lor in vederea descoperirii cauzelor si prescrierii terapiei necesare si vindecarii.

In acest scop se parcurg trei etape:

cercetarea simptomelor cu ajutorul unor mijloace de investigare;

identificarea afectiunii - ceea ce corespunde diagnosticului propriu-zis;

enuntarea unui pronostic si recomandarea unei terapii.

Diagnosticul financiar efectuat pe baza analizei financiare procedeaza in acelasi mod, avand urmatoarele obiective generale:

a)      evidentierea disfunctionalitatilor sau elementele nefavorabile in situatiile financiare si performantele intreprinderii;

b)      identificarea cauzelor, dificultatilor prezente sau viitoare in activitatea intreprinderii;

c)      prezentarea perspectivelor probabile de evolutie ale intreprinderii si propunerea unor actiuni de intreprins pentru ameliorarea sau redresarea situatiei financiare si performantele intreprinderii.

Diagnosticul financiar presupune deci unele judecati asupra sanatatii financiare a intreprinderii scotand in evidenta punctele forte si punctele slabe ale gestiunii financiare prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente si viitoare ce decurg din situatia financiara si din performantele acesteia oferindu-se solutii pentru a diminua riscurile si a imbunatati performantele.

In aprecierea sanatatii intreprinderii intereseaza:

1. in primul rand echilibrul financiar al intreprinderii care reflecta performantele intreprinderii fiind necesar cunoasterea marimii principalelor rezultate, modul in care s-au format si repartizat intre partenerii interni si externi ai intreprinderii;
2. in al doilea rand intereseaza modul in care este finantata intreprinderea ceea ce impune cunoasterea structurii capitalului permanent respectiv ponderea capitalului propriu si a celor atrase (datoriilor pe termen lung). Rezultatele obtinute se compara cu capitalurile utilizate si astfel apare notiunea de rentabilitate economica si rentabilitatea financiara de care se leaga riscurile aferente.
3. in al treilea rand trebuie sa se vada daca in cursul evolutiei sale intreprinderea a stiut sa-si mentina echilibrul financiar ceea ce impune studierea fluxurilor financiare ale acesteia in timpul unuia sau mai multor exercitii, respectiv care au fost in aceasta perioada utilizarile noi ale intreprinderii concretizate in investitii corporale, necorporale, financiare sau in rambursarea imprumuturilor si de ce noi resurse a dispus in aceeasi perioada asigurate din autofinantare sau din credite.

Obiectivele diagnosticului financiar necesar managementului intreprinderii vizeaza raspunsul la 4 intrebari care impun parcurgerea mai multor etape succesive si complementare si anume:

ETAPA 1 : ANALIZA CRESTERII INTREPRINDERII

In aceasta etapa se analizeaza functia de exploatare a intreprinderii independent de functia financiara. Functia de exploatare constituie dimensiunea esentiala a oricarei intreprinderi si vizeaza:

evolutia activitatii caracterizata prin cifra de afaceri, productia exercitiului, valoarea adaugata, marja comerciala si componentele lor;

mijloacele folosite, respectiv personalul si capitalul economic;

rezultatele obtinute concretizate in excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatul curent, rezultatul brut si rezulattul net al exercitiului.

ETAPA 2 : ANALIZA RENTABILITATII

Prin confruntarea dintre rezultate si mijloacele utilizate pentru realizarea lor se determina rentabilitatea pe baza careia se apreciaza eficienta si competitivitatea exploatarii si in acest scop se analizeaza marjele brute si nete precum si ratele de rentabilitate economica si financiara.

ETAPA 3: ECHILIBRUL STRUCTURILOR SI STRATEGIA FINANCIARA

Fluxurile de operatiuni se acumuleaza mai mult sau mai putin armonios in timpul diferitelor cicluri din viata intreprinderii ceea ce impune analiza si aprecierea nivelului echilibrului financiar prin: analiza capitalului angajat, determinarea independentei financiare, acoperirea capitalurilor investite, determinarea trezoreriei disponibile pentru investitii.

ETAPA 4: APRECIEREA SI EVALUAREA RISCURILOR

Natura cresterii inregistrate in activitatea intreprinderii, nivelul rentabilitatii si amploarea dezechilibrelor acumulate produc un ansamblu de riscuri dintre care unele anunta falimentul ce ameninta supravietuirea intreprinderii, iar altele doar fragilitatea sa partiala.

Aprecierea acestor riscuri se face prin:

analiza riscului economic;

analiza riscului financiar;

analiza riscului de faliment.

Sinteza diagnosticului financiar presupune stabilirea punctelor forte si punctelor slabe ale intreprinderii.

In concluzie diagnosticului financiar este scopul final al analizei financiare orientate spre utilizatori, respectiv: managementul intreprinderii, salariati, cumparatorul potential sau bancherul care apreciaza diferit riscurile in functie de scopul urmarit.

Principalul obiectiv al diagnosticului financiar este de a masura rentabilitatea capitalurilor investite si a riscurilor aferente, de a aprecia conditiile de realizare a echilibrelor financiare pentru a se deduce gradul de autonomie al intreprinderii.

In acest scop se urmareste detectarea unor simptome care semnaleaza pe termen scurt sau lung existenta unor pericole care ameninta continuitatea activitatii intreprinderii si pentru a adopta in acest sens decizii de corectie pe termen scurt, mediu si lung.

IV. SURSELE DE DATE SI INFORMATII ALE ANALIZEI FINANCIARE

Orice analiza financiara trebuie sa inceapa prin colectarea mai multor informatii cum sunt:

informatii generale pe plan economic, fiscal si monetar;

informatii asupra sectorului de care apartine intreprinderea;

informatii de ordin juridic si economic asupra intreprinderii.

Informatiile generale privesc conjunctura economica, adica situatia generala a economiei nationale la un moment dat.

Informatiile sectoriale specifice activitatii intreprinderii se refera la natura produselor, procesele tehnologice, structura de productie care au incidenta asupra rentabilitatii rotatiei stocurilor si asupra mijloacelor de finantare utilizate.

Informatiile juridice privind intreprinderea sunt:

obligatorii si publice;

date cu ocazia analizelor interne sau externe.

Analiza financiara nu poate pleca decat de la documentele reprezentative ale uni imagini fidele a intreprinderii care poate fi prezentata partenerilor economici si sociali, interni si externi intreprinderii.

Imaginea fidela a patrimoniului unei intreprinderi se asigura de contabilitatea generala care ofera informatii prin documentele de sinteza, respectiv situatiile financiare anuale.

METODELE SI PROCEDEELE ANALIZEI FINANCIARE

"A analiza" inseamna a descompune un tot unitar in elementele sale componente pentru a-l examina si studia cat mai bine.

Daca initial analiza financiara desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau in principal elaborarea a tablourilor de reclasament a contului de rezultate si a bilantului, in prezent campul de studiu al acesteia s-a extins considerabil fapt ce a impus diversificarea metodelor si procedeelor utilizate in scopul atingerii obiectivelor sale.

Metodele traditionale ale analizei financiare sunt:

1. compararea situatiilor financiare in functie de criteriul de referinta pot exista comparatii in timp si comparatii in spatiu.

Comparatia in timp pe mai multi ani permite evidentierea tendintei unor indicatori supusi analizei (crestere sau descrestere).

Comparatiile in spatiu efectuate intre intreprinderi din acelasi sector permit aprecierea pozitiei in care se afla o intreprindere in cadrul sectorului si sa-si cunoasca fortele si slabiciunile in raport cu concurenta.

2. metoda de analiza prin RATIOS (rate)

In analiza financiara termenul englezesc RATIO, de origine latina (RATUS) care inseamna calculat, socotit, este sinonim cu termenii coeficient, raport, procent, rata.

Se numeste RATIO un raport economic sau financiar semnificativ intre 2 marimi absolute care reprezinta doua posturi sau grupe de posturi din bilant, din contul de profit si pierdere sau contul de rezultate sau din ambele.

Raportul poate fi exprimat in procente, numar de zile sau numar de ani sau sub forma de coeficient in scopul obtinerii unor informatii mai semnificative decat le pot oferi valorile absolute ale unor marimi contabile.

Ansamblul de RATIOS cuprinde un numar de indicatori reprezentativi ce servesc analizei financiare in 3 scopuri si anume:

a)      masurarea performatelor respectiv consecintele deciziilor in materie de investitii si de finantare - principalele aspecte ale structurii financiare;

b)      efectuarea de comparatii semnificative in timp pentru a studia evolutia situatiei financiare;

c)      situarea intreprinderii in mediul sau profesional prin compararea propriilor rate cu cei medii ai intreprinderilor similare.

3. metoda analizelor specifice

In functie de scopul urmarit analiza financiara poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situatii pentru studiul lichiditatii, rentabilitatii si riscului, studiul activitatii intreprinderii, al structurii financiare, al lanturilor de rate si al fluxurilor de trezorerie.

V. ETAPELE ANALIZEI FINANCIARE

Efectuarea unei analize financiare ample care sa conduca la un diagnostic financiar presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Etapa preliminara in care pentru a avea o prima reprezentare schematica a intreprinderii se vor prezenta informatii privind sectorul de activitate al intreprinderii analizate, evolutia cifrei de afaceri in ultimii 4-5 ani, rentabilitatea (exprimata prin rata cresterii beneficiului brut si net, rata rentabilitatii capitalurilor investite si a capitalurilor proprii), riscurile, ponderea indatorarii totale si a datoriilor pe termen scurt.
2. Examinarea situatiilor financiare presupune urmatoarele subetape:

a)      analiza contului de rezultat;

b)      analiza bilantului financiar si functional;

c)      studiul tabloului de finantare sau fluxurile de trezorerie.

3. Formularea diagnosticului financiar

Urmare a anlizei financiare in sinteza se vor prezenta punctele tari si punctele slabe ale intreprinderii. Rezultatele analizei financiare vor fi valorificate diferit in functie de utilizator, dar in general se va cauta raspuns la intrebari de natura financiara, economica, fiscala si juridica.

O atentie deosebita se va acorda aspectelor de natura financiara cum ar fi cererea de credite pe termen scurt si lung, achizitia de actiuni, emiterea de noi actiuni, efectuarea de noi investitii sau, reversul acesteia, dezinvestirea intreprinderii.

Concluziile analizei financiare pot fi valorificate in elaborarea unor studii de fezabilitate sau de evaluare a intreprinderii necesare in diferite scopuri.