Analiza pozitiei financiare cu ajutorul ratelor

Analiza pozitiei financiare cu ajutorul ratelor

1. Continutul si sistemul de rate

In analiza pozitiei financiare a firmei o metoda utilizata prin excelenta este metoda ratelor. Rata exprima raportul dintre doi indicatori care se conditioneaza si au o anumita putere informativa, raport, ce poate fi exprimat fie sub forma de coeficient (un numar), fie sub forma procentuala sau printr-un numar de zile (durata). Metoda ratelor permite realizarea unor studii comparative in timp si spatiu, aprecierea obiectiva a pozitiei si performantelor diverselor intreprinderi.

Marimile ce se iau in considerare in constructia indicatorilor se obtin fie din situatiile financiare anuale (bilant, contul de profit sau pierdere, note explicative), fie din alte evidente cu caracter operativ sau statistic.

O rata izolata, singulara nu este semnificativa. Aprecierea informatiilor furnizate prin metoda ratelor nu poate fi dezvoltata decat daca analistul dispune de valori de referinta interne sau externe pentru a avea un criteriu de comparatie. Valorile de referinta externe pot fi: norme sectoriale, valori inregistrate de intreprinderile ce pot fi considerate ca etalon pentru activitatea respectiva. Valorile de referinta interne pot fi: valori inregistrate in trecut pentru ratele respective, valori corespunzand obiectivelor stabilite de conducerea intreprinderii.

- isi aduc contributia la luarea deciziilor, recomandandu-se totusi utilizarea cu prudenta a acestora, fara a lansa aprecieri excesive pe baza unei singure rate.

Clasificarea ratelor folosite in analiza pozitiei financiare

2. Ratele de structura ale bilantului

Analiza structurii patrimoniale, ca parte componenta a analizei pozitiei financiare, urmareste analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale in totalul bilantului, precum si raportul intre diferite componente de activ, respectiv pasiv. Aceasta completeaza studiul indicatorilor in marimi absolute si permite efectuarea de comparatii pentru a situa mai corect intreprinderea in mediul sau concurential in spatiu sau pentru a-i aprecia evolutia prin analizele comparative in timp.

2.1. Rate folosite la caracterizarea structurii activului

a). Rata activelor imobilizate

Aceasta rata urmareste evolutia ponderii elementelor patrimoniale utilizate permanent in total activ, reflectand gradul de investire a capitalului in intreprindere. Nivelul normal al acestei rate difera de la o intreprindere la alta, in functie de ramura sau sectorul de activitate din care face parte, cel mai frecvent situandu-se in jurul valorii de 40-60%. De asemenea, este cunoscut faptul ca dotarea tehnica variaza in functie de profil.

Se pot intalni urmatoarele situatii:

Rai₁>Rai₀ - semnifica faptul ca ponderea imobilizarilor creste in perioada curenta fata de perioada de baza ca urmare a modificarii intr-o proportie mai mare a valorii activelor imobilizate in raport cu valoarea activului total;

Rai₁<Rai₀ - ponderea imobilizarilor scade in perioada curenta fata de perioada de baza ca urmare a modificarii intr-o portie mai mare a valorii activului total in raport cu valoarea activelor imobilizate.

Ca urmare a continutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza urmatoarele rate complementare:

a1). Rata imobilizarilor necorporale (Rin) arata ponderea valorii activelor intangibile (brevete, licente, marci comerciale, fond comercial, etc.) in total activ.

O rata inalta a imobilizarilor necorporale inseamna fie o activitate de cercetare-dezvoltare semnificativa, fie interesul pentru achizitia de astfel de imobilizari in scopul exploatarii lor. In general, intreprinderile romanesti au o pondere redusa a activelor necorporale. In tarile dezvoltate bilanturile firmelor evidentiaza ponderi importante ale activelor imobilizate necorporale.

a2). Rata imobilizarilor corporale (Ric) masoara ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, cladiri, masini si echipamente) in cadrul activelor intreprinderii. Indirect reflecta flexibilitatea intreprinderii la schimbarile cerintelor pietei si a tehnologiei.

Rata imobilizarilor corporale depinde de natura activitatii desfasurate de catre o intreprindere. Astfel, ea este mai ridicata in cazul unitatilor cu un proces tehnologic complex, ce necesita o infrastructura importanta sau echipamente costisitoare si mai scazuta la societatile de comert si prestari servicii.

Nivelul ratei imobilizarilor corporale este influentat semnificativ de politica de amortizare, politica de investitii sau alegerea contabila intre cost istoric si valoare justa pentru imobilizarile corporale.

a3). Rata imobilizarilor financiare (Rif) arata ponderea valorii activelor financiare in total activ si reflecta politica de investitii financiare a firmei.

In mod firesc, indicatorul inregistreaza valori ridicate in cazul holdingurilor al caror obiect de activitate il reprezinta gestionarea unui portofoliu de participatii. Valori foarte reduse se pot intalni la intreprinderile mici si mijlocii, la firmele ce nu dezvolta o politica activa de investitii financiare.[2]

Rata activelor imobilizate poate fi exprimata ca o insumare a celor trei rate complementare:

b). Rata activelor circulante

Aceasta rata reflecta ponderea activelor cu caracter temporar din total activ, caracterizeaza flexibilitatea financiara in masura in care evidentiaza importanta relativa a activelor usor de transformat in bani.

Intre rata activelor imobilizate si rata activelor circulante se formeaza relatia:

Rai + Rac = 100

Se pot intalni urmatoarele situatii:

Rac₁>Rac₀ - ponderea activelor circulante creste in perioada curenta fata de perioada de baza, ca urmare a modificarii valorii activelor circulante intr-o proportie mai mare decat cea a activului total. Aceasta modificare este considerata favorabila in situatia in care indicele cifrei de afaceri are cel putin aceeasi valoare cu cel a activelor circulante, in conditiile realizarii vitezei de rotatie cel putin la nivelul perioadei de baza.

Rac₁<Rac₀ - ponderea activelor circulante scade, ca efect al modificarii valorii activului total intr-o proportie mai mare decat cea a activelor circulante. Pentru o apreciere favorabila (la nivelul unei limite minime), viteza de rotatie a activelor circulante trebuie sa creasca, in conditiile realizarii cifrei de afaceri cel putin la nivelul anului de baza.

Ca si in cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operational se recomanda ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creantelor si rata disponibilitatilor.

b1). Rata stocurilor (Rst) reflecta ponderea stocurilor (activele circulante cel mai putin lichide) in total active.

Indicatorul poate inregistra niveluri ridicate in cazul intreprinderilor cu activitate de productie si ciclu lung de fabricatie, precum si in cazul firmelor de distributie care prin specificul activitatii inregistreaza un volum ridicat al stocurilor. In sfera serviciilor, aceasta rata inregistreaza niveluri foarte scazute.

In practica se considera ca un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de aproximativ 30% in ramurile industriale si de 40-45% in constructii si comert.[3]

Interpretarea evolutiei in timp a ratei stocurilor necesita corelarea cu nivelul cifrei de afaceri, cresterea stocurilor fiind justificata, doar daca are loc cresterea volumului de activitate:

I_CA>I_S

unde:

I_CA - indicele cifrei de afaceri;

I_S - indicele stocurilor.

Deoarece stocurile sunt formate din: materii prime, productie neterminata, produse finite, marfuri etc., rata stocurilor poate fi descompusa in urmatoarele rate analitice(complementare):

b.1.1.

b.1.2.

b.1.3.

b.1.4

Evolutia acestor rate prezinta informatii indispensabile fundamentarii politicii comerciale.

b2). Rata creantelor (Rcr) reflecta ponderea creantelor pe care le are intreprinderea in total activ.

Marimea acestei rate este influentata de domeniul de activitate, de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii aflati in aval, de termenele de plata practicate. Ea inregistreaza valori foarte scazute sau nule in cazul intreprinderilor aflate in contact direct cu o clientela numeroasa, ce isi achita cumparaturile in numerar (comert cu amanuntul, prestari servicii catre populatie etc.) si valori mai ridicate in cazul relatiilor dintre intreprinderi.

Valorile normale ale acestei rate sunt cuprinse intre 20% si 30% in cazul intreprinderilor industriale, si intre 10% si 15% in cazul unitatilor de constructii si de desfacere cu ridicata.

Pentru evidentierea unor aspecte analitice cu implicatii asupra echilibrului unei firme, este utila aprofundarea analizei creantelor, avand in vedere: natura creantelor, certitudinea realizarii lor, precum si termenul de realizare.

b3). Rata disponibilitatilor (Rdb) reflecta ponderea disponibilitatilor in total active si masoara lichiditatea interna a intreprinderii.

Nivelul disponibilitatilor unei intreprinderi arata si virtuti organizatorico-manageriale, dar si vicii. Un nivel ridicat inseamna echilibru financiar consolidat, dar si resurse insuficient utilizate. Rata disponibilitatilor trebuie apreciata cu multa prudenta si din motivul prezentat, dar si datorita fluctuatiilor rapide si posibilitatilor multiple de operare cu date eronate. La nivelul unei intreprinderi sunt considerate normale urmatoarele rate ale disponibilitatilor banesti:

3 - 5% pentru ponderea disponibilitatilor banesti total active circulante;

- 1,5 - 2% pentru ponderea disponibilitatilor banesti in total activ.

Rata activelor circulante poate fi exprimata ca o insumare a celor trei rate complementare:

2.2.Ratele de structura din pasiv

Cunoscute si ca rate ale surselor de finantare,permit aprecierea politicii financiare a intreprinderii (modul de structurare a surselor de finantare in functie de provenienta si de gradul de exigibilitate a acestora). Totodata ofera o serie de informatii specifice cu semnificatii mai complexe decat ratele structurii activului.

Ratele surselor de finantare sunt:

a). Rata stabilitatii financiare (Rsf) reflecta ponderea surselor pe care le are intreprinderea pentru o perioada mai mare de un an, in totalul surselor de acoperire a activelor economice.

unde: Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii mai mari de un an

Rata stabilitatii financiare, analizata in dinamica, daca inregistreaza o crestere, reflecta o situatie favorabila, daca majorarea capitalului permanent in raport cu totalul pasivului se datoreaza cresterii capitalurilor proprii intr-un ritm superior datoriilor pe termen lung.

Daca rata prezinta o tendinta de scadere, situatia poate fi considerata favorabila daca este determinata de reducerea datoriilor pe termen lung, fara ca acestea sa scada sub anumite limite daca intreprinderea beneficiaza de efectul de levier. Preponderenta capitalului angajat in sursele financiare reflecta caracterul permanent al finantarii activitatii conferind grad ridicat de siguranta prin stabilitate in finantare. Valoarea minima care ofera o stabilitate acceptabila este de 50%, desi se considera normala daca oscileaza in jurul valorii de 66%.

b). Rata autonomiei financiare (Raf) arata cat din patrimoniul intreprinderii este finantat pe seama resurselor proprii si se determina cu relatiile:

• Rata autonomiei financiare globale (Rafg):

Subliniaza ponderea capitalurilor proprii in total surse de finantare, de dorit este ca nivelul ratei sa fie cat mai mare.

Teoria si practica economica au formulat variantele:

- in situatia in care capitalul propriu reprezinta cel putin 2/3 din capitalul total, intreprinderea dispune de o autonomie financiara ridicata, prezentand garantii aproape certe pentru eventualii creditori;

- daca ponderea capitalului propriu in totalul resurselor este cuprinsa intre 30 si 50%, riscurile in cazul acordarii creditelor sunt mai mari, dar intreprinderea poate beneficia mai departe de credite;

- daca capitalul propriu se situeaza sub 30%, intreprinderea nu mai prezinta garantii pentru a beneficia de noi credite.

Rata autonomiei financiare la termen (Raft) este mai semnificativa decat rata precedenta deoarece prezinta structura capitalurilor permanente si arata gradul de independenta financiara a intreprinderii pe termen lung. Se poate calcula dupa relatiile:

(1)

(2)

Pentru prima relatie, autonomia financiara este asigurata, in situatia in care capitalul propriu reprezinta cel putin jumatate din cel permanent (Raft₍₁₎>50%).

In al doilea caz, autonomia financiara este asigurata cand capitalul propriu este mai mare sau egal cu datoriile pe termen lung (Raft₍₂₎>100%).

c). Rata datoriilor pe termen scurt (Rds) reflecta masura in care resursele curente participa la formarea resurselor totale si la finantarea activitatii. Valoarea maxim admisibila a indicatorului nu poate depasi 50% din total pasiv, valoarea normala osciland in jurul a 33%.

d). Rata indatorarii masoara ponderea datoriilor intreprinderii in totalul surselor de finantare. Acesta se calculeaza in urmatoarele variante:

• Rata indatorarii globale (Rig) - masoara ponderea datoriilor totale fata de terti, indiferent de natura lor, in totalul surselor de finantare.

O valoare situata in jurul a 66% este considerata normala.

• Rata indatorarii la termen (Rit) - se determina folosind relatiile:

(1)

(2)

Calculata cu prima relatie, rata indatorarii la termen reflecta proportia in care datoriile pe termen lung participa la formarea capitalului permanent si exprima o situatie favorabila a intreprinderii daca are un nivel < 50%.

A doua relatie de calcul a ratei de indatorare la termen arata raportul in care se afla datoriile pe termen lung fata de capitalurile proprii, permitand aprecierea capacitatii de indatorare a unei intreprinderi. In acest caz, capacitatea de indatorare este saturata cand rata indatorarii la termen se apropie de 100%.

2.3. Ratele folosite pentru analiza lichiditatii si solvabilitatii

2.3.1.Ratele de lichiditate

Lichiditatea masoara aptitudinea intreprinderii de a face fata obligatiilor pe termen scurt si reflecta capacitatea de a transforma rapid activele circulante in disponibilitati (bani). O intreprindere este "lichida" cand resursele degajate de operatiunile curente ale exercitiului ii furnizeaza suficiente disponibilitati pentru a face fata scadentelor pe termen scurt.

Pentru ca activele circulante contin trei elemente (stocuri, creante si disponibilitati banesti - inclusiv investitii financiare pe termen scurt), se pot construi trei rate de lichiditate patrimoniala.

1. Lichiditatea generala (Lg) se calculeaza ca raport intre activele curente si datoriile curente:

Conform IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare, lichiditatea generala este strans legata de fondul de rulment si este considerata a fi un bun indicator al capacitatii intreprinderii de a-si achita facturile si de a rambursa creditele contractate.

Nivelul acestei rate variaza in functie de sectorul economic: este subunitar in sectorul de distributie si aproape de 2 in sectoarele industriale cu ciclu lung de fabricatie. Potrivit uzantelor internationale, lichiditatea generala trebuie sa fie situata in jurul cifrei 2 (respectiv 200%).

- Valoarea supraunitara a acestei rate semnifica faptul ca fondul de rulment este pozitiv (calculat pe baza partii de jos a bilantului) si totodata acesta ii permite intreprinderii sa faca fata anumitor dereglari care pot aparea in miscarea activelor circulante.

- Valoarea subunitara a ratei inseamna ca datoriile pe termen scurt nu sunt acoperite de activele circulante, iar fondul de rulment are o valoare negativa.

2. Lichiditatea curenta sau intermediara, in literatura straina de specialitate, se intalneste si sub denumirea de lichiditate imediata, avand in vedere circulatia in plin a titlurilor de credit (cambia si biletul la ordin).[4] Exprima capacitatea firmei de a-si onora datoriile pe termen scurt din creante, investitii financiare pe termen scurt si disponibilitati banesti. Este evident faptul ca, mijloacele banesti, precum si creantele sunt mai usor disponibile pentru stingerea datoriilor decat o unitate de stocuri, de orice tip.

Valoarea acestei rate se considera normala, potrivit uzantelor internationale, daca este de 0,8-1 (sau 80-100%). Lichiditatea curenta prezinta un nivel asiguratoriu, certificand faptul ca intreprinderea este capabila sa-si acopere datoriile pe termen scurt. Valoarea informationala a acestei rate se dezvaluie prin analiza comparativa in timp si prin raportare la lichiditatea generala.

3. Lichiditatea la vedere (imediata), numita si capacitate de plata, reflecta capacitatea firmei de a achita datoriile curente, pe baza disponibilitatilor banesti (inclusiv a investitiilor pe termen scurt):

Se considera ca nivelul acestei rate este normal intre 0,2 si 0,3.

In analiza economico-financiara, rata lichiditatii imediate mai este cunoscuta si sub denumirea de rata a solvabilitatii imediate. Interpretarea ei presupune o serie de capcane:

Un nivel ridicat al acestei rate indica o solvabilitate mare, dar acest lucru se poate datora unei utilizari precare a resurselor disponibile. Valoarea ridicata a acestei rate nu constituie o garantie a solvabilitatii, daca restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.

Un nivel redus al ratei lichiditatii imediate, aratand o valoare redusa a lichiditatii, ilustreaza o situatie care poate fi comparabila cu mentinerea echilibrului financiar, si numai daca intreprinderea minimizeaza valoarea disponibilitatilor, dar detine, in schimbul acestora, valori de plasament, creante, stocuri cu un grad mare de lichiditate.

2.3.1.Ratele de solvabilitate

Solvabilitatea semnifica aptitudinea intreprinderii de a face fata scadentelor pe termen lung si mediu si depinde de marimea datoriilor cu asemenea scadente si de cheltuielile financiare (costul indatorarii). Este un obiectiv prioritar al intreprinzatorului care doreste sa-si pastreze autonomia financiara si flexibilitatea gestiunii si rezulta din echilibrul dintre fluxurile de incasari si fluxurile de plati, dar si dintr-un fond de rulment net pozitiv, adica dintr-o buna adecvare intre necesarul de finantare pe termen lung (in active corporale si financiare) si resursele de finantare cu caracter permanent (capitalurile proprii si indatorarea la termen).[5]

Solvabilitatea intreprinderii se exprima cel mai des prin intermediul urmatorilor indicatori:

1. Rata solvabilitatii generale (Rsg) arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei.

Prin acest indicator se masoara securitatea de care se bucura firma fata de banca si creditori. Valoarea critica a acestei rate este de 1,5. In analiza putem distinge urmatoarele cazuri:

o valoare mai mare decat 1,5 a acestei rate semnifica faptul ca firma are capacitatea de a-si achita obligatiile banesti fata de terti;

o valoare situata sub 1,5 evidentiaza riscul de insolvabilitate pe care si l-au asumat furnizorii/creditorii de fonduri puse la dispozitia intreprinderii.

2. Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) se calculeaza ca raport intre capitalul propriu si suma dintre acesta si creditele totale.

Indicatorul este calculat in cele mai multe situatii de banci, in studiile de bonitate efectuate in cazul solicitarii de credite. Valoarea minima a ratei solvabilitatii patrimoniale trebuie sa se incadreze in limitele 0,3-0,5. De regula, o rata a solvabilitatii patrimoniale situata sub 0,3 este apreciata ca riscanta de catre finantatori.

2.3. Ratele echilibrului financiar

Pentru a caracteriza echilibrul financiar al intreprinderii se poate folosi urmatorul sistem de rate:

1. Rata de finantare a necesarului de fond de rulment

unde:

Fr - fondul de rulment,

Nfr - necesarul de fond de rulment.

Calculul acestei rate impune respectarea conditiilor: Fr si Nfr sa fie pozitive, mai mare ca zero. Daca marimea acestei rate este mai mare decat 100 entitatea inregistreaza o trezorerie pozitiva, aspect favorabil, atunci cand rata este sub 100, trezoreria este negativa.

2. Rata de finantare a activelor din exploatare

unde:

Ac -active circulante,

Ace - active ciclice.

Pentru a doua rata se folosesc datele oferite de bilantul functional al intreprinderii.

3. Rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt

unde:

Dts - datorii mai mici de un an.

4. Rata de finantare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de trezorerie

unde:

Nfre - necesarul de fond de rulment din exploatare. In varianta in care rata are o valoare ridicata, intreprinderii i se asociaza un risc pe masura privind finantarea activitatii.

5. Rata de finantare a cifrei de afaceri sau rata marjei de siguranta

Rfca unde

Ca - cifra de afaceri,

T - timpul(zile).

Aceasta rata informeaza pentru ce perioada de timp, fondul de rulment, asigura finantarea activitatii entitatii. Se apreciaza ca marimea ei trebuie sa fie cuprinsa intre 30 si 90 zile, functie de specificul intreprinderii si domeniul de activitate.

6. Durat de rotatie a necesarului de fond de rulment

Marimea acestei rate este afectata de viteza de rotatie a elementelor componente a necesarului de fond de rulment precum: stocuri, creante, obligatiile generate de ciclul de exploatare.