Introducere - audit public

Introducere - audit public

1.1.Dimensiunea istorica si culturala a auditului

Termenul de audit provine din limba latina de la cuvintul audit-auditare cu semnificatia ,,a asculta", dar despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor,egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau a lui Eduard I al Angliei.

Utilizarea termenului de audit in acceptiunea folosita in prezent este relativ recenta si se plaseaza in perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, cind recesiunea economica afecta intreprinderile.Acestea trebuia sa plateasca sume considerabile pentru auditorii interni care efectuau certificarea conturilor tuturor intreprinderilor cotate la bursa.

Marile intreprinderi americane foloseau serviciile oferite de cabinete de audit extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile si bilanturile contabile si de a certifica situatiile financiare anuale.Pentru a-si indeplini atributiile, cabinetele de audit efectuau o serie de lucrari pregatitoare de spcialitate si anume: inventarierea patrimoniului, inspectia conturilor,verificarea soldurilor, diferite sondaje, etc, fapt ce a determinat cresterea semnificativa a costurilor auditarii.

Intreprinderile au inceput sa-si organizeze propriile compartimente de audit intern, mai cu seama pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la cabinete de audit extern, care aveau dreptul la o supervizare a activitatii intreprinderilor.Pentru a se face distinctie intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei din cadrul intreprinderii supuse auditului, primii au fost numiti auditori externi iar cei din urma auditori interni.

Schimbarile intervenite au fost benefice, deoarece auditorii externi nu isi mai incep activitatea de la zero ci pornesc de la rapoartele auditorilor interni, la care adauga constatari noi rezultate prin aplicarea procedurilor specifice, certificind apoi conturile organizatiei auditate.

Cu timpul auditorii externi au renuntat sa mai efctueze actiuni de inventariere si de inspectare a conturilor clientilor si au inceput sa realizeze analize, comparatii si sa justifice cauzele esecurilor, sa dea consultatii si solutii pentru cei care erau responsabili de activitatea intreprinderii. Astfel s-au stabilit obiective, instrumente, tehnici si sisteme de raportare distincte pentru auditorii interni comparativ cu auditorii externi.

Dupa trecerea crizei economice, auditorii au fost utilizati in continuare, ca urmare a faptului ca acestia dobindisera cunostintele necesare si foloseau tehnici si instrumente specifice domeniului financiar contabil.In timp ,ei au largit mereu domeniul de apicare a auditului si i-au modificat obiectivele ajungindu-se la ideea necesitatii existentei unei functii a activitatii de audit intern in interiorul organizatiilor.

Necesitatea auditorilor interni si rolul acestora a crescut continuu si a fost unanim acceptate, motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza si de a-si standardiza activitatile practice.Astfel, in anul 1941 s-a creat in Orlando-Florida SUA Institutul Auditorilor Interni care a fost recunoscut international.Ulterior a aderat Marea Britanie iar apoi Suedia , Norvegia, Danemarca si alte state.In Anglia si Franta , functia de audit intern s-a instituit la inceputul anilor '60 .

In concluzie, se poate spune ca auditul a evoluat in timp de la o verificare exhaustiva a tranzactiilor in vederea detectarii fraudelor, catre o verificare prin sondaj, in scopul exprimarii de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raporatre financiara identificat.

1.2.Contextul general privind reglementarea si coordonarea auditului intern in Romania.

In Romania, introducerea auditului intern este de data relativ recenta, incadrindu-se in efortul general de modernizare a managementului financiar atit in sectorul privat, cit si in cel public. Romania s-a inscris in acest proces initial, prin elaborarea OG nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv. Cu toate ca aparitia OG nr. 119/1999 nu a corespuns pe deplin cerintelor noului concept de audit intern, aceasta a reprezentat un pas important.

A urmat o perioada de studiu a modului de abordare a problematicii de celelalte tari candidate, de cerintele Comisiei Europene, de buna practica a unor tari membre si a evolutiei conceptului de audit intern pe plan international.

Aparitia Legii 672/2002 privind auditul public intern si Ordonanta Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea si completarea reglementarilor privind auditul intern a reglementat auditul intern la entitatile publice cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public, ca activitate functional independenta si obiectiva.Legea include urmatoarele categorii de entitati publice: autoritatea publica, institutia publica, regia autonoma,compania sau societatea nationala, societatea comerciala la care statul sau o unitate administrativ teritoriala este actionar majoritar si care are personalitate juridica.

Auditul public intern este definit ca fiind: activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionind activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Auditul intern al entitatilor economice din domeniul privat este reglementat prin Legea nr. 672/2002 pentru aprobarea OUG nr. 75/1999, republicata, privind activitatea de audit financiar,OG nr.37/2004,OMFP NR.38/2003,OMFP nr.423/2004..

Romania are in acest moment un cadru normativ adecvat, acceptat de Comisia Europeana si armonizat cu sistemele similare din tarile candidate.

1.3. Obiectivele si sfera de activitate a auditului public intern

Obiectivele auditului public intern, conform art. 3 din lege, sunt:

-asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice

-sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.

Sfera auditului public intern cuprinde:

-activitati financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pina la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

-constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

-administrarea patrimoniului public, precum si vinzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat sau public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

-sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entitatile economice din sectorul sau domeniul public vor avea la baza un cadru comun elaborat de Minoisterul Finantelor Publice si Camera Auditorilor Financiari din Romania.