BAZELE TEORETICE SI METODOLOGICE ALE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

BAZELE TEORETICE SI METODOLOGICE ALE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

Contabilitatea de gestiune poate fi definita

" ca avand drept obiectiv, in principal, reflectarea tuturor operatiilor de colectare si repartizare a cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe produse, lucrari, servicii, comenzi, faze de fabricatie, activitati, sectii etc., decontarea productiei obtinute precum si calculul costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, inclusiv a productiei in curs de executie."[1]

Institutul Contabililor de Gestiune(IMA) defineste contabilitatea de gestiune astfel

Procesul de identificare, cuantificare, colectare, analiza, prelucrare, interpretare si transmitere a informatiilor financiare utilizate de management pentru realizarea functiilor de planificare, evaluare si control in cadrul intreprinderii si pentru asigurarea utilizarii si evidentierii corespunzatoare a resurselor acesteia[2]

Avand in vedere caracterul managerial al contabilitatii de gestiune aceasta este definita ca "ansamblul elementelor de identificare, masurare, stocare, analiza, prelucrare, interpretare si comunicare a informatiilor utilizate de management pentru a previziona , planifica, evalua, si controla in interiorul unui organism si pentru a garanta utilizarea corespunzatoare si responsabila a resurselor sale

Serveste administratorilor societatii oferind acele informatii care privesc gestiunea interna a societatii, criteriile dupa care se calculeaza costurile si asigura masurarea performantelor la nivel de sector de activitate,functie, produs.

Obiectivele contabilitatii de gestiune vizeara in principal:

a)        determinarea sau calculatia costurilor produselor,lucrarilor executate, serviciilor prestate.

b)        Determinarea preturilor, tarifelor si controlul rentabilitatii acestora.

c)        Evaluarea componentelor activelor patrimoniale.

d)        Furnizarea informatiilor privind intocmirea si urmarirea bugetelor de venituri ti cheltuieli.

e)        Controlul conditiilor interne de exploatare privind nivelul si structura costurilor.

f)          Realizarea contabilitatii analitice a stocurilor, a cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor economico-financiare

1.2. Notiunea si sfera de cuprindere a costurilor

Desfasurarea procesului de productie a bunurilor materiale se sprijina pe folosirea productiva a celor trei factori fundamentali ai sai, si anume:

natura, reprezentata prin pamant, care cuprinde solul, aerul, mineralele, apa, lemnul brut din padure, etc.

capitalul, reprezentat prin capitalul fix, respectiv masini, utilaje, instalatii de lucru, cladiri, mijloace de transport, etc, adica mijloacele de munca necesare procesului de productie, si capitalul circulant, format din materii prime, materii auxiliare, combustibili, piese de schimb, etc., in calitate, in general, in general, de obiecte ale muncii;

munca omului.

Pentru gestiunea eficienta a intreprinderii sunt necesare trei tipuri de informatii financiare: -informatii legate de calculatia costurilor produselorsi serviciilor.Metodele si tehnicile contabilitatii de gestiune se aplica pentru colectarea informatiilor privind productia, pentru alocarea resurselor.

- informatii care sa stea la baza planificarii si controlului activitatii de exploatare.Pe masura desfasurarii activitatii de productie si a generarii costurilor se aplica procedee de control in vederea compararii costurilor efective cu cele planificate determinindu-se astfel eficienta acivitatii de exploatare si a managementului.

-informatii de raportare si analize financiare pentru fundamentarea deciziilor.

1.3 Productia intreprinderii obiect al calculatiei costurilor si contabilitatii de gestiune

Productia de baza este aceea care formeaza obiectul activitatii principale (de baza) a intreprinderii si consta din obtinerea de produse finite, semifabricate, lucrari si servicii

Productia auxiliara este aceea care asigura desfasurarea normala a productiei de baza,.

Productia anexa este aceea care nu are legatura directa cu activitatea de baza a intreprinderii,

Din punct de vedere al naturii, respectiv al continutului economic, cheltuielile de productie se impart: cheltuieli materiale si cheltuieli salariale.

Cheltuielile materiale de productie sunt reprezentate prin consumurile de mijloace de productie, respectiv prin consumul de mijloace de munca si de obiecte ale muncii. Consumul de mijloace de munca imbraca forma de cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor (necorporale si corporale), cu uzura obiectelor de inventar, etc., iar consumul de obiecte ale muncii, pe aceea de cheltuieli cu consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, etc.

Cheltuielile salariale sunt reprezentate prin consumul de forta de munca si imbraca forma de cheltuieli cu plata remuneratiilor cuvenite personalului, cu plata contributiei unitatii la asigurarile sociale, cu plata contributiei unitatii la fondul de somaj, etc.

Dupa componenta (structura) sau omogenitatea continutului lor, cheltuielile de productie se impart in: cheltuieli simple si cheltuieli complexe.

Cheltuielile simple sunt acelea care au un continut omogen, fiind formate dintr-un singur element de cheltuiala, care nu se mai poate descompune in alte elemente constitutive. In aceasta categorie se includ: cheltuielile cu salariile, cu consumul de materii prime, de materiale auxiliare, cu amortizarea imobilizarilor, etc.

Cheltuielile complexe sunt acelea care au un continut eterogen, fiind formate din mai multe elemente de cheltuieli simple. In aceasta categorie se cuprind: cheltuielile de administratie si de conducere ale societatii, cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor si cheltuielile generale ale fiecarei sectii, care impreuna formeaza cheltuielile indirecte de productie.

Din punct de vedere al importantei pe care o au in procesul productie cheltuielile de productie se impart in: cheltuieli de baza si cheltuieli de regie sau de deservire.

Cheltuielile de baza sunt acelea ocazionate in mod nemijlocit de desfasurarea procesului tehnologic al productiei. Intrucat fara astfel de cheltuieli procesul tehnologic nu poate avea loc, ele se mai numesc si cheltuieli tehnologice. Aceasta categorie cuprinde: consumurile de materii prime, salariile de baza ale muncitorilor direct productivi, cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor in sectiile principale de productie, etc.

Cheltuielile de regie sau de deservire sunt acele cheltuieli care nu au legatura directa cu procesul tehnologic, fiind efectuate in scopul crearii conditiilor normale de desfasurare a muncii, pentru organizarea si conducerea productiei si a activitatii intreprinderii in general, motiv pentru care se mai numesc si cheltuieli de organizare si conducere. In aceasta categorie se includ: cheltuielile cu iluminatul, cu incalzitul, salariile personalului tehnic, de conducere, administrativ si de deservire, cheltuielile cu intretinerea si repararea cladirilor, cheltuielile de birou, etc.

Dupa modul de repartizare si includere in costul obiectelor de calculatie (produse, comenzi, faze, activitati, functii, etc.) care le-au ocazionat, cheltuielile de productie se impart in cheltuieli directe si cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica pe un anumit obiect de calculatie (produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se include direct in costul obiectelor respective. In aceasta categorie se incadreaza cheltuielile cu materiile prime, cu energia si combustibilul in scopuri tehnologice, salariile de baza ale muncitorilor direct productivi calculate pentru munca prestata in productie, etc.

Cheltuielile indirecte sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse, executarea mai multor lucrari, servicii sau comenzi, respectiv faze, activitati, ca obiecte de calculatie in cadrul unui atelier, sectie, sau intreprindere in ansamblul ei. Astfel de cheltuieli nu se pot identifica deci pe un anumit obiect de calculatie in momentul efectuarii lor si ca atare nu se pot include direct in costul acestora, ci indirect, prin repartizare in baza unor criterii conventionale, dupa ce mai intai au fost colectate pe locurile (centrele) de cheltuieli care le-au ocazionat. Din aceasta categorie fac parte: cheltuielile comune ale sectiei sau indirecte de productie, care sunt directe fata de sectiile care le-au ocazionat si pe care se colecteaza si indirecte fata de produsele fabricate in sectiile respective; cheltuielile generale de administratie care sunt indirecte atat fata de sectiile de productie cat si fata de produsele rezultate in cadrul acestora, etc.

Dupa comportamentul lor fata de volumul fizic al productiei, cheltuielile de productie se impart in cheltuieli variabile si cheltuieli conventional constante sau fixe.

Cheltuielile variabile sunt acelea care pe total isi modifica nivelul odata cu modificarea volumului fizic al productiei care le-a ocazionat, iar pe unitatea de produs, raman in general la acelasi nivel. Deoarece ele sunt legate de operatiile de fabricare a productiei mai poarta numele de cheltuieli operationale. Din aceasta categorie fac parte: cheltuielile cu consumul de materii prime, de combustibili si energie in scopuri tehnologice, salariile de baza ale muncitorilor direct productivi, calculate pentru munca prestata in productie, cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor si mijloacelor de transport ale sectiilor, etc.

Cheltuielile fixe sau conventional constante sunt acele cheltuieli care nu-si modifica nivelul indiferent de modificarea volumului fizic al productiei. Pe unitatea de produs, nivelul lor se modifica in raport invers proportional fata de modificarea volumului fizic al productiei. Ele nu sunt legate direct de volumul fizic al productiei, ci de asigurarea si mentinerea capacitatii intreprinderii de a produce si vinde, fiind in functie de timp. In aceasta categorie se include: cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor, salariile personalului de conducere, tehnic, economic, administrativ si de deservire al sectiei si al intreprinderii, cheltuielile de birou, cele pentru intretinerea si repararea cladirilor, cele pentru incalzit, iluminat in scopuri gospodaresti.

Din punct de vedere al modului cum participa la crearea de noi valori, cheltuielile de productie se impart in: cheltuieli productive sau eficiente si cheltuieli neproductive sau ineficiente.

Cheltuielile productive sunt acelea care au drept rezultat crearea de noi valori. In aceasta categorie includem toate cheltuielile ocazionate de desfasurarea normala a procesului de productie.

Cheltuielile neproductive sunt acelea care nu au ca rezultat crearea de noi valori, ci ele se datoreaza existentei unor lipsuri pe linia organizarii si conducerii productiei si a unitatii in ansamblul ei. Cateva exemple de astfel de cheltuieli sunt: pierderile din intreruperi, pierderile din rebuturi, depasirea standardelor de consum la materiale si manopera, cheltuieli ocazionate de neutilizarea integrala a capacitatii de productie.

Din punct de vedere al scopului urmarit, cheltuielile de productie se pot clasifica dupa natura lor si dupa destinatie.

Dupa natura lor, cheltuielile se grupeaza in cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale.

Cheltuielile de exploatare includ toate cheltuielile legate de activitatea normala, curenta de exploatare: cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, energie si apa, uzura obiectelor de inventar, cheltuielile cu serviciile si lucrarile executate de terti, cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate suportate de unitate, cheltuieli cu personalul privind salariile, asigurarile si protectia sociala, etc.

Din categoria cheltuielilor financiare fac parte pierderile din creante legate de participatii, pierderile din vanzarea titlurilor de plasament, diferentele nefavorabile de curs valutar din operatiile curente si disponibilitatile in devize, dobanzile curente aferente imprumuturilor primite, sconturile acordate clientilor, etc., deci toate cheltuielile cu caracter financiar care privesc desfasurarea normala a activitatii firmei.

Cheltuielile exceptionale se refera la operatii de gestiune (despagubiri, amenzi, penalitati, perisabilitati, lipsuri la inventar, donatii si subventii acordate, etc.) sau la operatii de capital (valoarea contabila a imobilizarilor cedate).

In raport cu destinatia, cheltuielile inregistrate in contabilitatea generala se grupeaza astfel:

a)      cheltuieli directe, care cuprind materii prime si materiale directe, remuneratii directe, contributia privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe;

b)      cheltuieli indirecte de productie (cheltuieli comune ale sectiei), care cuprind cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor si cheltuielile generale ale sectiei;

c)      cheltuieli de desfacere, care sunt ocazionate de vanzarea produselor fabricate;

d)      cheltuieli generale de administratie, care sunt determinate de administrarea si conducerea unitatii patrimoniale in ansamblul ei.

Aceasta clasificare are la baza imbinarea dintre natura cheltuielilor si modul de repartizare si includere a lor in costul productiei fabricate in functie de destinatie.

Clasificarea cheltuielilor dupa destinatie se foloseste in cadrul unitatii patrimoniale pentru organizarea contabilitatii de gestiune si calculul costului unitar al produselor, lucrarilor si serviciilor.

Astfel, cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de productie repartizate rational asupra produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate formeaza costul de productie al acestora. Prin adaugarea la costul de productie a cheltuielilor generale de administratie si a cheltuielilor de desfacere se obtine costul complet al productiei.

Din punct de vedere al includerii cheltuielilor in costurile de productie, avem cheltuieli incorporabile, cheltuieli neincorporabile si cheltuieli supletive.

Cheltuielile incorporabile sunt acelea care se include in mod normal in costul productiei fabricate: cheltuielile cu consumurile de materii prime si materiale consumabile direct, remuneratiile directe, contributia privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe de productie, precum si cheltuielile indirecte de productie repartizate rational ca fiind legate de fabricatia produselor. Tot in categoria cheltuielilor incorporabile pot fi incluse si dobanzile la creditele bancare contractate pentru productia cu ciclu lung de fabricatie, aferente perioadei.

Cheltuielile neincorporabile nu trebuie sa fie incluse in costul productiei fabricate. Din aceasta categorie amintim: cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere, cheltuielile financiare si cele exceptionale care de regula nu se include in costul productiei. De asemenea nu trebuie sa se includa in costul productiei costul subactivitatii. Aceste cheltuieli se reflecta direct in rezultatul activitatii.

Costul subactivitatii Ct_sa se poate determina pe baza urmatoarei relatii de calcul:

Ct_sa = Ch_f (1- in care:

Ch_f -cheltuieli fixe;

N_ra - nivelul real al activitatii;

N_na - nivelul normal al activitatii.

Nivelul de activitate se poate calcula in functie de volumul productiei, de numarul de ore de functionare a utilajelor, de gradul de utilizare a capacitatii de productie sau de alti factori.

Cheltuielile supletive sau aditionale nu se inregistreaza in contabilitatea financiara dar se include in costul productiei obtinute: remuneratia intreprinzatorului si a membrilor familiei sale in cazul unitatilor individuale si/sau familiale, remuneratia capitalurilor proprii la unitatile individuale si/sau familiale, calculata la nivelul ratei medii a dobanzilor capitalurilor imprumutate.

Din punct de vedere al posibilitatilor de evaluare a deciziei, costurile se pot grupa in: controlabile, necontrolabile, indiferente, de oportunitate, relevante, ascunse, diferentiale, si marginale.

1.4. Principiile calculatiei costurilor

principii teoretice si metodologice:

- determinarea obiectului calculatiei;

- alegerea metodei de calculatie;

- organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculatie economica (previzionala si statistica);

- delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari care fac obiectul calculatiei costurilor;

- delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza carora se calculeaza costurile;

- delimitarea in spatiu sau pe alocuri (centre) de cheltuieli a datelor si informatiilor care stau la baza calcularii costurilor.

1) Determinarea obiectului calculatiei reprezinta punctul de plecare in organizarea calculatiei costurilor si este delimitat prin obiectul pentru care se efectueaza calculatia

2) Alegerea metodei de calculatie reprezinta o problema cu implicatii deosebite in determinarea continutului si exactitatii indicatorului care constituie obiect de calculatie. Metodele de calculatie prin care se determina indicatorii economico-financiari sunt diferite, pentru fiecare tip de indicator economico-financiar care se calculeaza in contabilitate. De exemplu, pentru calculul costului productiei fabricate se pot utiliza diverse metode in functie de particularitatile tehnologiei si organizarii productiei, de obiectivele urmarite in activitatea de conducere a procesului de productie.

3) Organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculatie economica (previzionala si statistica) este un principiu care asigura comparabilitate intre datele previzionate si cele furnizate de contabilitate si statistica, precum si un continut unitar indicatorilor respectivi. Potrivit acestui principiu, datele furnizate de diferitele componente ale sistemului informational economic se pot centraliza pentru calculul, analiza si controlul indicatorilor respectivi pe intreprindere, ramura si pe intreaga economie.

4) Delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari care fac obiectul calculatiei costurilor. Potrivit acestui principiu, datele si informatiile furnizate de contabilitate trebuie sa fie delimitate si localizate pe feluri de activitati, iar urmarirea si determinarea indicatorilor economico-financiari sa se faca in aceeasi structura.

5) Delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza carora se calculeaza costurile este un principiu de o importanta deosebita in aprecierea activitatii fiecarei perioade de gestiune si/sau exercitiu financiar. Datele si informatiile care stau la baza calcularii costului productiei trebuie sa provina numai din perioada la care se refera cheltuielile in cauza pentru a caracteriza cu exactitate fenomenele la care se refera.

6) Delimitarea in spatiu sau pe locuri (centre) de cheltuieli a datelor si informatiilor care stau la baza calcularii costului. Acest principiu consta in delimitarea datelor si informatiilor contabile pe principalele procese la care se refera, corespunzator sectoarelor de activitate in care se realizeaza functiile de baza ale intreprinderii: aprovizionare, productie, desfacere, administratie si conducere.

In contabilitatea de gestiune, in raport cu procesele care le ocazioneaza, cheltuielile de exploatare se impart din punct de vedere al calculatiei in patru mari grupe: cheltuieli de aprovizionare, de productie, de desfacere si de administratie si conducere.

In ceea ce priveste cheltuielile de productie, delimitarea si localizarea lor trebuie sa se faca in primul rand pe fiecare sectie a activitatii de baza si auxiliare. In continuare, localizarea acestor cheltuieli se poate adanci tot dupa criteriul spatial pe ateliere, pe faze, pe comenzi, pe produse si chiar pe locuri de productie, in functie de metoda de calculatie a costurilor aplicata de intreprindere.

1.5. Clasificarea calculatiilor privind costul productiei

Din punct de vedere al momentului elaborarii calculatiilor in raport cu procesele si fenomenele economice la care se refera, acestea sunt de doua feluri: antecalculatii si postcalculatii.

Antecalculatiile se elaboreaza inainte de desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera. Ele au ca scop previzionarea unor indicatori care stau la baza adoptarii deciziilor privind desfasurarea proceselor si fenomenelor respective. (Exemple: calculatiile de proiect, calculatiile de deviz, calculatiile de buget sau de plan, etc.). Antecalculatiile se bazeaza pe marimi prestabilite si imbraca diverse forme in raport cu obiectul la care se refera.

Postcalculatiile sunt elaborate dupa desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera. Au drept scop determinarea indicatorilor efectivi cu privire la fenomenele si procesele economice respective pentru a controla modul si masura in care s-au realizat previziunile prevazute in antecalculatii. Ele se bazeaza pe marimi efective inregistrate in diferitele forme de evidenta cu privire la desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera. Pe baza postcalculatiilor se determina abaterile care stau la baza adoptarii deciziilor, in special pe termen scurt.

In raport cu scopul urmarit si metodologia folosita postcalculatiile pot fi calculatii contabile, calculatii statistice si calculatii de analiza si control ale activitatii economico-financiare ale unitatii patrimoniale.

Calculatiile contabile sunt acelea care se bazeaza pe datele contabilitatii, iar indicatorii pe care ii determina se exprima in marimi absolute. Stabilirea lor se face pe baza metodologiei contabile.

Calculatiile statistice au la baza datele furnizate de evidenta statistica, iar indicatorii stabiliti au la baza o metodologie proprie statistica si se pot exprima atat in marimi absolute cat si in marimi relative.

Calculatiile de analiza si control ale activitatii economico-financiare folosesc atat datele contabile cat si cele statistice si sunt elaborate dupa o metodologie proprie analizei si controlului, putandu-se exprima atat in marimi absolute cat si in marimi relative.

Dupa sfera de cuprindere a cheltuielilor in costul produselor, lucrarilor, serviciilor obtinute, calculatiile se impart in totale si partiale.

Calculatiile totale iau in considerare la stabilirea costurilor obiectelor de calculatie toate cheltuielile ocazionate de acestea, motiv pentru care se mai numesc si calculatii complete (Exemplu: calculul costului complet al productiei fabricate prin luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si desfacere ocazionate de fabricarea si vanzarea unui anumit produs, lucrare sau serviciu.).

Calculatiile partiale sunt acelea care iau in considerare la determinarea costului unui produs, lucrare sau serviciu, numai o parte din cheltuielile ocazionate de acesta, limitand deci continutul lui numai la anumite cheltuieli, in functie de scopul urmarit, motiv pentru care se mai numesc si calculatii limitative (Exemplu: calculul costului de productie prin luarea in considerare numai a unei parti din cheltuielile de productie, si anume a cheltuielilor directe, nu si a celor indirecte de productie ocazionate de fabricarea unui anumit produs sau numai a cheltuielilor variabile, nu si a celor fixe).

Din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc, pot fi calculatii periodice si calculatii neperiodice.

Calculatiile periodice sunt acelea care se intocmesc la intervale de timp egale (calculatiile de buget sau de plan, calculatiile standard etc., care se intocmesc anual)

Calculatiile neperiodice sunt acelea care se intocmesc la intervale inegale de timp. In aceasta categorie se cuprind, in general, o serie de postcalculatii dar si antecalculatii de proiect si de deviz s.a.)

1.6. Obiectul si unitatea de calculatie a costurilor

Obiectul calculatiei costurilor il poate reprezenta un produs finit, o lucrare, un serviciu, un semifabricat, o piesa, un lot etc.

Varietatea obiectului calculatiei costurilor este data de: natura ramurii economice, obiectul activitatii si complexitatea acestuia, particularitatile procesului de fabricatie, modul de organizare al productiei si al muncii etc.

Produsul sau productia pentru care se calculeaza costul se exprima cu ajutorul unei unitati de masura omogena, care poarta denumirea de unitate de calculatie. Aceasta trebuie sa corespunda formei de prezentare, starii de agregare fizico-chimice si altor caracteristici ale produselor. In functie de natura lor se intalnesc doua feluri de unitati de masura, sau de calculatie: unitati de masura fizice sau naturale si unitati de masura conventionale.

a)Unitatile de masura naturale sau fizice sunt folosite de intreprinderile cu productie omogena in care se regasesc proprietatile tehnice si economice ale materialelor din care se obtin, asa cum sunt kilogramul, metrul, litrul etc.

b)      Unitatile de masura conventionale se folosesc atunci cand productia nu este perfect omogena, cand produsele obtinute prezinta deosebiri esentiale unele fata de altele dar sunt legate intre ele prin tehnologii si organizare de aceleasi cheltuieli de productie (Exemple: unitati tehnice cum ar fi: metrul patrat de geam tras de 3 mm grosime, tona de unt cu 90% grasime etc.; cifre de echivalenta obtinute prin calcul: consum specific de materii prime, timp de functionare a utilajului, ore de activitate productiva)

1.7. Conturile de gestiune: continutul economic si functia contabila

90 "Decontari interne", 92 "Conturi de calculatie" si 93 "Costul productiei".

Grupa 90 "Decontari interne" cuprinde conturile:

o       "Decontari interne privind cheltuielile";

o       "Decontari interne privind productia obtinuta";

o       "Decontari interne privind diferentele de pret".

Potrivit actelor normative in vigoare, dupa functia contabila este un cont bifunctional, dar functioneaza ca un cont de pasiv.

Se crediteaza, in cursul lunii, cu ocazia decontarii cheltuielilor de exploatare pe destinatii in functie de posibilitatile de identificare ale acestora pe locuri de cheltuieli si obiecte de calculatie.

Se debiteaza, la sfarsitul lunii, cu costul efectiv al productiei finite si al celei in curs de executie, dupa care se soldeaza.

Contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta Dupa functia contabila este un cont bifunctional.

Se crediteaza pe parcursul lunii cu pretul de inregistrare al productiei finite obtinute din procesul de productie.

Se debiteaza la sfarsitul lunii cu costul efectiv al productiei respective. Indiferent de soldul sau, acest cont se inchide la sfarsitul lunii prin contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret".

In analitic, contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta" se dezvolta pe obiecte de calculatie (produse, lucrari, servicii, comenzi etc.)

Contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret".

Dupa functia contabila este un cont de activ.

Se debiteaza, la sfarsitul lunii, cu ocazia calcularii si inregistrarii diferentelor aferente productiei finite obtinute din procesul de productie.

Se crediteaza, tot la sfarsitul lunii, cu ocazia inchiderii in momentul decontarii diferentelor asupra costului productiei obtinute. Deci la sfarsitului lunii nu prezinta sold.

In analitic se dezvolta ca si contul precedent, cu care functioneaza in paralel, adica pe obiecte de calculatie.

Grupa 92 "Conturi de calculatie" cuprinde urmatoarele conturi:

o       "Cheltuielile activitatii de baza";

o       "Cheltuielile activitatilor auxiliare";

o       "Cheltuieli indirecte de productie";

o       "Cheltuielile generale de administratie"

o       "Cheltuieli de desfacere".

Contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza" se foloseste pentru evidenta cheltuielilor aferente activitatii de baza a unitatii.

Dupa functia contabila este un cont de activ.

Se debiteaza, pe parcursul lunii, cu ocazia colectarii cheltuielilor directe aferente activitatilor de baza, care au fost inregistrate si in contabilitatea financiara, iar la sfarsitul lunii, cu cotele corespunzatoare de cheltuieli indirecte (comune ale sectiei, generale de administratie ale unitatii, de desfacere si ale activitatii auxiliare) repartizate rational in costul produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate.

Se crediteaza, la sfarsitul lunii, cu costul efectiv al productiei finite, precum si cu cel al productiei in curs de executie obtinute din activitatea de baza, operatie dupa care se soldeaza.

In analitic, se dezvolta pe sectii, obiecte de calculatie si articole de calculatie.

Contul 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" se utilizeaza pentru a tine evidenta cheltuielilor ocazionate de activitatile auxiliare ale unitatii.

Se debiteaza in cursul lunii, cu ocazia colectarii cheltuielilor directe privind activitatile auxiliare, care sunt inregistrate si in contabilitatea financiara, iar la sfarsitul lunii, cu cota corespunzatoare de cheltuieli generale de administratie repartizate rational in costul productiei auxiliare destinata vanzarii (care are caracter de marfa).

Se crediteaza la sfarsitul lunii, cu contravaloarea productiei livrate de sectiile auxiliare pentru activitatea de baza, sectorul administrativ si de conducere, ori sectorul desfacerii, precum si cu costul efectiv al productiei finite destinate vanzarii si respectiv, al productiei in curs de executie, operatie dupa care se inchide.

In analitic se dezvolta pe sectii, obiecte de calculatie sau articole de calculatie daca este cazul.

Contul 923 "Cheltuieli indirecte de productie" evidentiaza cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor si cheltuielile generale ale fiecarei sectii de baza a unitatii.

Dupa functia contabila este un cont de activ.

Se debiteaza pe parcursul lunii, cu ocazia colectarii cheltuielilor indirecte de productie privind activitatea de baza, care sunt inregistrate si in contabilitatea financiara iar la sfarsitul lunii se mai debiteaza cu contravaloarea produselor, lucrarilor si serviciilor primite de la sectiile de baza, care nu se identifica pe obiecte de calculatie.

Se crediteaza la sfarsitul lunii, cu ocazia repartizarii rationale a cheltuielilor indirecte in costul productiei obtinute, ocazie cu care se soldeaza.

In analitic se dezvolta pe sectii si pe feluri sau articole de cheltuieli specifice cheltuielilor indirecte productiei (comune ale sectiei).

Contul 924 "Cheltuieli generale de administratie" se foloseste pentru evidenta cheltuielilor de administratie si conducere ale unitatii.

Dupa functia contabila este un cont de activ.

Se debiteaza pe parcursul lunii, cu ocazia colectarii cheltuielilor ocazionate de administratia si conducerea unitatii care sunt inregistrate si in contabilitatea financiara, iar la sfarsitul lunii se mai debiteaza cu contravaloarea produselor, lucrarilor si serviciilor primite de la sectiile auxiliare pentru necesitatile sectorului administrativ si de conducere al unitatii.

Se crediteaza la sfarsitul lunii, cu ocazia repartizarii rationale a cheltuielilor generale de administratie in costul productiei obtinute din activitatea de baza precum si in costul productiei obtinute din activitatea auxiliara care are caracter de marfa. Dupa operatia de creditare, contul 924 "Cheltuieli generale de administratie" se soldeaza.

In analitic se dezvolta pe feluri sau articole de cheltuieli specifice sectorului administrativ de conducere.

Contul 925 "Cheltuieli de desfacere" se utilizeaz pentru inregistrarea cheltuielilor efectuate in legatura cu desfacerea produselor fabricate (cheltuieli de ambalare, transport - daca marfa circula pe cheltuiala producatorului-, de manipulare, depozitare, inmagazinare, conservare, asigurare etc.).

Dupa functia contabila este un cont de activ.

Se debiteaza in cursul lunii cu ocazia colectarii cheltuielilor ocazionate de sectorul de desfacere, care sunt inregistrate si in contabilitatea financiara, iar la sfarsitul lunii se mai debiteaza cu contravaloarea produselor, lucrarilor si serviciilor primite de la activitatea auxiliara pentru necesitatile sectorului de desfacere.

Se crediteaza la sfarsitul lunii, cu ocazia repartizarii rationale a cheltuielilor de desfacere in costul complet al productiei obtinute, operatie dupa care se soldeaza.

In analitic se dezvolta pe feluri sau articole de cheltuieli specifice sectorului de desfacere.

Grupa 93 "Costul productiei" cuprinde urmatoarele conturi:

o       "Costul productiei obtinute";

o       "Costul productiei in curs de executie".

Contul 931 "Costul productiei obtinute" serveste pentru evidenta productiei finite obtinute, care consta din produse finite, semifabricate destinate vanzarii, lucrari executate si servicii prestate pentru terti, investitii proprii sau alte activitati.

Dupa functia contabila este un cont bifunctional.

Se debiteaza in cursul lunii cu pretul sau costul de inregistrare al productiei finite obtinute din procesul de productie.

Se crediteaza la finele lunii cu costul efectiv al productiei respective decontata pe seama cheltuielilor ocazionate. Indiferent de soldul sau, acest cont se inchide la sfarsitul lunii prin contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret", chiar daca diferentele sunt favorabile sau nefavorabile, dupa care se soldeaza.

In analitic acest cont se dezvolta pe obiecte de calculatie.

Contul 933 "Costul productiei in curs de executie" inregistreaza costul efectiv al productiei in curs de executie, indiferent daca provine din activitatea de baza sau din cea auxiliara.

Dupa functia contabila este un cont de activ.

Se debiteaza la sfarsitul lunii, cu costul efectiv al productiei in curs de executie rezultata din activitatea de baza precum si din activitatile auxiliare.

Se crediteaza tot la sfarsitul lunii cu costul efectiv al aceleiasi productii decontata pe seama cheltuielilor efectuate. Dupa aceasta operatie contul se soldeaza.

In analitic se dezvolta pe obiecte de calculatie.

Contabilitatea de gestiune la operatiile de alocare a resurselor se prezinta astfel (tabel 1.1

Tabel 1.1

1. Productia finita obtinuta, evaluata la cost prestabilit (pret de livrare)

931 'Costul productiei obtinute' = 902 'Decontari interne privind productia obtinuta'

2. Predarea productiei la magazie si decontarea cheltuielilor aferente la nivelul costului prestabilit.

901 'Decontari interne privind cheltuielile' = 931 'Costul productiei obtinute'

3. Decontarea interna a cheltuielilor efective aferente productiei finite obtinute.

902 'Decontari interne privind productia obtinuta' = %

922 'Cheltuielile activitatii auxiliare'

925 'Cheltuielile de desfacere'

4. Inregistrarea diferentelor de pret aferente productiei obtinute dintre costurile efective (Rd.ct.902) si pretul de inregistrare (Rc.ct.902).

903 'Decontari interne privind diferentele de pret' = 902 'Decontari interne privind productia obtinuta'

5. Productia in curs de executie existenta la sfarsitul exercitiului (N), evaluata la costuri efective.

933 'Costul productiei in curs de executie' = %

921 'Cheltuielile activitatii de baza'

922 'Cheltuielile activitatilor auxiliare'

6. Predarea scriptica la sfarsitul exercitiului (N) a productiei in curs de executie la administratia generala.

902 'Decontari interne privind productia obtinuta' = 933 'Costul productiei in curs de executie'

7. Reluarea scriptica la inceputul exercitiului urmator (N+1) a productiei in curs de la administratia generala.

933 'Costul productiei in curs de executie' = 902 'Decontari interne privind productia obtinuta'

8. Continuarea procesului de prelucrare a productiei in curs.

8.1. Varianta I. Transferul la inceputul exercitiului (N+1) al costurilor efective ale productiei in curs asupra conturilor de calculatie.

% = 933 'Costul productiei in curs de executie'

921 'Cheltuielile activitatii de baza'

922 'cheltuielile activitatii auxiliare'

8.2. Varianta II. Inregistrarea la sfarsitul exercitiului (N+1) a variatiei costurilor efective ale productiei in curs stabilita ca diferenta in nivelul acestora la sfarsitul si inceputul exercitiului (D = C_r - C_i), astfel:

daca D+, respectiv C_r - C_i

933 'Costul productiei in curs de executie' = %

921 'Cheltuielile activitatii de baza'

922 'Cheltuielile activitatilor auxiliare'

daca D+, respectiv C_r < C_i

933 'Costul productiei in curs de executie' = %

921 'Cheltuielile activitatii de baza'

922 'Cheltuielile activitatilor auxiliare'

cu sumele in rosu

sau

% = 933 'Costul productiei in curs de executie'

921 'Cheltuielile activitatii de baza'

922 'Cheltuielile activitatilor auxiliare'

Interfata acestor operatii contabile cu cele corespunzatoare din contabilitatea financiara este prezentata in tabelul urmator.

903 'Decontari interne privind diferentele de pret' = 902 'Decontari interne privind productia obtinuta'

in cazul in care costurile efective (C_j) sunt mai mari decat cele inregistrate (C_p).

In situatia in care costurile efective (C_j) sunt mai mici decat cele de inregistrare (C_p), diferentele vor fi inregistrate:

Contabilitatea diferentelor de pret este prezentata in tabelul 1.2

Tabel 1.2

903 'Decontari interne privind diferentele de pret' = 902 'Decontari interne privind productia obtinuta'

in cazul in care costurile efective (C_j) sunt mai mari decat cele inregistrate (C_p).

In situatia in care costurile efective (C_j) sunt mai mici decat cele de inrgistrare (C_p), diferentele vor fi inregistrate:

902 'Decontari interne privind productia obtinuta' = 903 'Decontari interne privind diferentele de pret'

sau

903 'Decontari interne privind diferentele de pret' = 902 'Decontari interne privind productia obtinuta'

cu sumele in rosu sau in chenar.

Diferentele de pret inregistrate, defalcate pe feluri de cauze, sunt analizate de conducatorii subunitatilor, analize care vizeaza in principal:

cunoasterea cauzelor si efectelor acestor abateri in gestiune si reglarea pe aceasta baza a diferitelor activitati in vederea optimizarii rezultatelor;

alcatuirea notei justificative pentru sustinerea in Consiliul de administratie a propunerii de decontare a abaterilor (indeosebi a depasirilor fata de costurile prestabilite) din resursele alocate.

In urma aprobarii de catre Consiliul de administratie a notei de decontare a diferentelor de pret, se va inregistra:

901 'Decontari interne privind cheltuielile' = 903 'Decontari interne privind diferentele de pret'

in cazul in care costurile efective sunt mai mari decat costurile prestabilite.

Daca subunitatea a inregistrat reduceri ale costurilor efective fata de cele prestabilite, inregistrarea decontarii acestor diferente se face astfel:

903 'Decontari interne privind diferentele de pret' = 901 'Decontari interne privind cheltuielile'

sau

901 'Decontari interne privind cheltuielile' = 903 'Decontari interne privind diferentele de pret'

cu sumele in rosu sau in chenar.

Interfata cu contabilitatea financiara pentru fluxul abaterilor de la programe se face in zona decontarii acestor abateri de catre fiecare subunitate cu administratia generala.

In tabelul 1.3 se prezinta in paralel inregistrarile contabile pentru diferentele de pret aferente productiei in cele doua circuite la contabilitati.

Tabel 1.3