ECONOMIA ROMANIEI SI REFORMA ECONOMICA

ECONOMIA ROMANIEI SI REFORMA ECONOMICA

Depasirea actualei situatii in care se afla economia Romaniei presupune in mod inevitabil timp, dar se poate realiza printr-un amplu proces de schimbari profunde proces care consta in esenta, in infaptuirea reformei economice.

Aceasta are menirea de a crea conditiile necesare, mediului economico - social adecvat pentru ca in economia romaneasca sa se realizeze caracteristicile fundamentale ale economiei de piata.

1. Reforma economica

Reforma economica reprezinta procesul transformarii structurale a proprietatii, organizarii, conducerii si mecanismelor activitatii economice, astfel incat actiunile agentilor economici sa fie reglate prin intermediul pietei.

In economia tarii noastre, reforma trebuie sa se finalizeze prin :

- inlaturarea monopolului proprietatii de stat in economie si constituirea pluralismului formelor de proprietate specifice unei economi de piata;

- reglarea prin piata, in conditii de concurenta a succesului si falimentului agentilor economici si a raportului dintre cerere si oferta;

- asigurarea liberei initiative sau libertatii de actiune a tuturor agentilor economici;

- descentralizarea conducerii vietii economice si sociale pana la nivelul la care se pot initia cele mai bune masuri de asigurare a succesului si evitare a riscului;

- realizarea unui sistem de protectie sociala a celor afectati negativ de transformarile din economie, concomitent cu masuri de incurajare si sprijinire a reincadrarii in activitatea economica a somerilor;

- modernizarea si rentabilizarea activitatii economice;

- asigurarea rationalitatii relatiilor economice externe pe principiile economiei de piata in conditiile unui mecanism economic intern, care asigura participantilor insusirea tuturor avantajelor, dar ii obliga sa suporte consecintele negative ale unor astfel de actiuni;

- organizarea intregului invatamant si a activitatii de cercetare stiintifica pornind de la cerintele pe care le impune competitivitatea cu noi insine, dar si cu ceea ce se creeaza in alte tari.

Reforma economica in Romania a demarat prin : transformarea intreprinderilor de stat in regii autonome si societati comerciale; constituirea de intreprinderi lucrative private;

- privatizarea intreprinderilor de stat.

Ca urmare a inceput schimbarea structurii proprietatii care in prezent, in formele sale fundamentale, cuprinde :

- sectorul public, format in principal din : regiile autonome, patrimoniul administratiei centrale de stat si al administratiilor locale, patrimoniul institutelor si statiunilor experimentale si de cercetari, al invatamantului, culturii, ocrotirii sanatatii, o parte considerabila a fondului funciar etc.;

- sectorul privat, care are in componenta ca principale elemente : societatile comerciale (private, individuale sau in asociatie) cu capital autohton si/sau strain, intreprinzatorii individuali privati, (autohtoni si straini), fermierii privati ca si alte persoane fizice care detin in proprietate privata diferiti factori de productie;

- sectorul mixt, creat prin asocierea unor elemente caracteristice sectorului public, cu elemente din interiorul sectorului privat. Asocierea poate avea loc in diferite proportii si are in vedere atat proprietatea privata autohtona cat si pe cea straina.

Ponderea acestor sectoare - in ansamblul economiei nationale - este intr-o continua schimbare. Sensul schimbarii este dat de diminuarea continua a marimii sectorului public in favoarea celorlalte doua sectoare, proces care ia amploare pe masura adancirii reformei si a tranzitiei in concordanta cu criteriile de eficienta economica pe care le impune piata.

In economia de piata actuala, interventia statului este o realitate. Practic, este vorba de economie mixta, in care functionarea si dezvoltarea economiei au la baza in pondere dominanta mecanismul pietei, dar si o anumita interventie a statului, intr-o forma sau alta. Interventia statului in economie inseamna, participarea sa directa sau indirecta, prin politica economica a autoritatilor publice centrale si a administratiei locale, la rezolvarea problemelor economice si sociale si nationale, cu ajutorul unor mijloace sau instrumente cum sunt ; bugetul de stat, sistemul fiscal, creditul, politica in domeniul preturilor si veniturilor, politica monetara, programarea economica etc.

Interventia statului in economie nu trebuie sa afecteze libertatea agentilor economici; ea trebuie sa mentina ambianta de libertate economica, prin care se stimuleaza initiativa si progresul. Politica economica a statului trebuie sa inlature frictiuni si insuficiente ale evolutiei spontane a economiei. Unii autori afirma ca sistemul economic actual din Europa Occidentala se bazeaza pe doua axiome. Prima : in numele eficacitatii si libertatii, trebuie sa fie pastrata piata, si a doua : compensarea insuficientelor pietei prin instalarea unei interventii si a unui control statal, cu mijloace multiple si dozate diferit, de la o tara la alta.

Costurile sociale ale tranzitiei si diminuarea lor

Costurile sociale reprezinta toate cheltuielile statului si ale populatiei, renuntarile pe care aceasta trebuie sa le accepte in vederea realizarii reformei economice si a economiei de piata eficiente.

Pentru realizarea tranzitiei la economia de piata se impune : alocarea unor resurse materiale, de munca si financiare; abandonarea unor capacitati de productie ineficiente; oprirea unor investitii nerationale; modernizari tehnicein industrie si in alte ramuri; liberalizarea preturilor, pe baza raportului cerere - oferta etc.

Consecintele acestora vor fi : utilizarea mai eficienta a unor resurse materiale si financiare, dar si somaj si a cresterea preturilor.

Cresterea costurilor sociale va avea ca efect scaderea nivelului de trai al populatiei, diminuand deci posibilitatile de realizare a unui standard de viata civilizat.

Diminuarea costurilor sociale presupune adoptarea unui ansamblu de masuri, ca :

- sporirea eficientei investitiilor;

- reorientarea investitiilor spre ramurile si sectoarele care: satisfac nevoile urgente ale populatiei (agricultura si industrie alimentara) si necesita volum redus de investitii;

- dezvoltarea turismului si serviciilor;

- cresterea economica pe baza factorilor intensivi;

- atragerea de capital strain, ce poate asigura: tehnologii superioare; ridicarea competitivitatii si piete mai stabile.

Protectia sociala

Procesul aplicarii reformei trebuie protejat social. Protectia sociala reprezinta ansamblul masurilor luate de catre stat in vederea asigurarii unui trai decent populatiei, impotriva degradarii conditiei sociale a omului.

Directiile principale ale protectiei sociale sunt :

a) protectia populatiei active, disponibile sau apte de munca; specific acesteia este faptul ca ea trebuie realizata in principal prin efort propriu, prin munca; statului ii revine rolul de a asigura : masuri pentru relansarea economica; crearea de noi locuri de munca; afirmarea initiativei factorului uman; un sistem de ajutoare de somaj; programe pentru reorientarea si recalificarea somerilor;

b) protectia altor categorii ale populatiei (pensionari, studenti, elevi, invalizi etc.); specific acestor categorii este faptul ca nu pot obtine venituri prin efort propriu, de aceea, in acest caz, implicarea statului este directa, nemijlocita, in primul rand prin mijloace financiare.

In afara acestor doua directii mai pot fi amintite :

- protectia sociala cu caracter general (se adreseaza intregii populatii), bazata pe efortul financiar al statului pentru sustinerea si dezvoltarea unor activitati ca : asistenta sanitara, invatamantul si cultura, activitatile sportive;

- protectia asociala asigurata de intreprinzatorul privat angajatilor sai.

2. Participarea la piata mondiala

Necesitatea si posibilitatea racordarii Romaniei la piata mondiala

Integrarea rationala in diviziunea internationala a economiei mondiale este o problema de mare importanta si de perspectiva pentru tara noastra. Realizarea reformei si a dezvoltarii Romaniei pe principiile economiei de piata impun o larga deschidere spre economia mondiala, realizata prin import si export.

In acest sens, importul trebuie concentrat pe : factorii deproductie deficitari (materii prime si energie); tehnici si tehnologii competitive ; bunuri de consum si servicii.

Importul reflecta eficienta participarii la diviziunea internationala prin :

- volum si structura, dar si prin efecte de antrenare.

Exportul : trebuie concentrat pe bunuri si servicii competitive pe piata mondiala; trebuie sa asigure mijloacele de cumparare pentru import; exprima nivelul si structura economiei nationale si reflecta capacitatea economiei nationale de a valorifica participarea la schimburile internationale.

Posibilitatile racordarii la piata mondiala sunt legate de trecerea economiei tarii noastre la mecanismul economiei de piata, care presupune atat existenta concurentei, care elimina pe cei necompetitivi cat si capacitatea de testare, la nivelul exigentelor internationale, a : produselor, serviciilor si activitatii agentilor economici.

Transformarea posibilitatilor in realitate este conditionata de : asigurarea libertatii de actiune a agentilor economici, precum si de formele concrete pe care le imbraca autonomia lor in relatiile economice internationale.

Racordarea economiei nationale romanesti la piata mondiala este deci nu numai necesara, ci si posibila, dar intampina anumite limite.

Motivatii ale participarii la schimburile internationale de valori

Participarea fiecarei tari la schimburile internationale de valori materiale si spirituale constituie o necesitate obiectiva, un imperativ, avand urmatoarele motivatii : nevoile de materii prime si energie; trebuintele si/sau surplusul de: bunuri de consum, bunuri de investitii si servicii, folosirea mai buna a factorilor de productie; protejarea mediului inconjurator; dezvoltarea economica si reducerea decalajelor intre tari; asigurarea unui climat de pace.

Prin efectele participarii la schimburile comerciale si cooperarea de toate genurile, factorul extern poate favoriza sau frana actiunea factorilor interni. Astazi, interdependentele dintre natiuni se amplifica, determinand intensificarea schimburilor de valori materiale si spirituale.

Dezvoltarea fiecarei tari impune:

- intensificarea relatiilor sale cu alte tari;

- adaptari interne la tendintele dominante ce se manifesta in economia mondiala, care sa se finalizeze prin: dezvoltare proprie; integrare in economia mondiala; cresterea capacitatii de a reactiona la schimbarile ce apar in relatiile economice internationale si posibilitatea de a contracara efectele negative ale acestor schimbari.

Rolul tarilor dezvoltate in domeniul schimburilor economice internationale consta in urmatoarele:

- constituie baza formarii si functionarii mecanismelor acestor schimburi;

- pot influenta participarea tarilor mai putin dezvoltate prin: largirea accesului produselor lor pe pietele proprii; cresterea eficientei asistentei acordate; ajutorul pentru rezolvarea problemei datoriei externe; stabilizarea cursurilor valutare; investitii externe si transfer de tehnologie.

Rezultatele obtinute de fiecare tara prin participarea la schimburile internationale depind de:

- performanta propriilor mecanisme economice;

- modul de racordare la: mecanismele mondiale si la mecanismele celorlalte tari.

Pentru optimizarea acestor rezultate este necesara:

- formarea unor mecanisme interne, specifice economiei de piata;

- formarea si functionarea unor organisme economice stimulative cu caracter mondial si regional.

Limitele racordarii

Factorii restrictivi in participarea Romaniei la relatiile economice internationale decurg din:

- stadiul actual de dezvoltare a economiei nationale;

- situatia generala a economiei mondiale.

Cei mai importanti factori restrictivi sunt ; caracterul energointensiv al productiei industriale interne; gradul avansat al uzurii morale a aparatului tehnic si tehnologic; nivelul scazut de satisfacere a cererii pe piata interna; practica slaba a marketingului in relatiile comerciale internationale; centralizarea excesiva a relatiilor economice externe; cadrul juridic insuficient adaptat cerintelor economiei de piata; capacitatea de competitivitate scazuta a produselor.

Cerintele esentiale ale racordarii la piata mondiala

Racordarea economiei romanesti la exigentele pietei mondiale necesita un proces de transformari radicale in insusi mecanismul de functionare a activitatii agentilor economici, avand ca rezultat un grad inalt de competitvitate. acest proces complex presupune urmatoarele cerinte esentiale:

a) satisfacerea cererii interne la produsele si serviciile care fac obiectul relatiilor internationale. Un grad corespunzator de satisfacere a cererii interne are drept consecinte atat cresterii capacitatii de performanta a economiei la bunurile respective si realizarea unui export competitiv; cat si a cresterii puterii de cumparare la import.

Dimpotriva, un nivel scazut de satisfacere a cererii interne un timp indelungat : - franeaza exporturile; favorizeaza importurile; creeaza datorie externa;

b) promovarea larga a principiilor economiei de piata, care sa duca la cresterea productivitatii muncii si indeosebi in: sectoarele legate direct de nivelul de trai al populatiei; sectoarele care necesita capital redus si au o viteza mare de rotatie; ramurile energointensive; sectoarele cu efect de antrenare puternic asupra tehnologizarii si retehnologizarii productiei;

c) orientarea exportului spre : domenii cu capacitate mare de testare a pietei interne; domenii in care cererea interna este satisfacuta, favorizand o valorificare mai buna a resurselor precvum si a realizarii unor produse competitive pe piata mondiala;

d) utilizarea factorilor de productie la nivel mondial pentru ca importul sa nu devina o povara pentru economie;

e) convertibilitatea si aprecierea leului.

3. Integrarea in structurile economice europene

Necesitatea integrarii in structurile europene

Relatiile economice externe ale Romaniei se realizeaza prioritar cu tarile europene, fara a se neglija relatiile economice cu alte state, de pe alte continente.

Dintre acordurile economice incheiate de Romania in prim plan se situeaza : Acordul interimar de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana; Acordul de Comert Liber cu tarile Asociatiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.); Acordul cu S.U.A. etc.

Integrarea in structurile europene pentru Romania reprezinta obiectivul fundamental al relatiilor externe si singura cale de a-si asigura stabilitatea si integritatea nationala.

Scopul major al structurilor europene (formate din mai multe institutii) il formeaza :

- dezvoltarea armonioasa, echilibrata la nivel inalt a tarilor membre;

- crearea celor mai adecvate mijloce pentru protejarea si apararea securitatii nationale a tarilor membre.

Aderarea la structurile europene (esenta integrarii) se realizeaza prin acorduri bilaterale intre Romania si institutiile ce reprezinta statele membre.

Integrarea efectiva este un proces complex care are la baza principiile :

- compatibilitatii : tarile participante devin compatibile intre ele;

- complementaritatii : determinand dezvoltarea lor armonioasa.

Uniunea Europeana : componenta si obiective

Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), devenita apoi U.E., s-a constituit in anul 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958).

Obiective propuse au fost si sunt:

crearea unei piete unice;

apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor semnatare;

dezvoltarea armonioasa a activitatii economice;

cresterea standardului de viata in tarile membre;

relatii mai stranse intre participanti.

Finalizarea acestor obiective impune: realizarea uniunii vamale; liberalizarea circulatiei capitalurilor si a fortei de munca; formarea pietei comune agricole; constituirea uniunii economice si monetare.

Romania a semnat Acordul de asociere cu U.E. in 1993, devenit efectiv din 1995, acord de natura sa impulsioneze infaptuirea reformei economice, pentru ca tara noastra sa atinga un nivel de dezvoltare competitiv in concurenta cu partenerii straini si sa poata adera la organismul europena in ianuarie. 2007.