Bani, valoare si munca

Bani, valoare si munca

Imaginea intreprinderii in termeni de etica nu este intotdeauna favorabila. Existenta somajului ca flagel este cateodata imputata intreprinderilor, deoarece ele sunt acelea care concediaza. Se reproseaza intreprinderilor ca nu se gandesc decat la profit, prea pusin conteaza pretul societal. Comportamentul intreprinderilor este condus prin necesitati economice. Scopul intreprinderilor este de a maximiza randamentul capitalurior investite de proprietari. Se admite ca orice activitate care permite rentabilizarea capitalurilor nu este licita. Astfel, traficul de droguri, de fiinte umane, de bunuri furate fac parte din economia subterana, care functioneaza in mod clandestin.

Munca copiilor este admisa in unele tari si respinsa in altele. La varsta un copil inceteaza de a mai fi copil? Deprinderea de a munci nu este preferabila vagabondajului pe strada? Problema este reala cu atat mai mult cu cat creste numarul familiilor destramate. De aceea intalnim practici diferite de la o unitate economica la alta. Actionarii se ocupa de bunul mers al unitatilor economice. Imputernicitii participa la organizarea si functionarea acestora. Actionarii au in vedere realizarea celor mai bune produse posibile la preturi cat mai acesibile si avantajoase. O atmosfera buna de lucru intr-o intreprindere, poate duce la ameliorarea celor mai mici detalii << care produc diferenta>>.

Numai asa se poate intampla sa existe osmoza intre munca si valori, sa se dinamizeze particiapantii la ciclul productiv pentru a da ceea ce ei au mai bun. Intram, astfel, in sfera carismei, a unor relatii umane imponderabile dar prezente. Neandoielnic proprietarii unitatilor economice care instituiesc relatii interpersonale mai bune o fac in vederea producerii valorilor sub forma de bunuri. Inainte ca securitatea sociala sa se dezvolte in societate, intreprinderile economice isi asuma o parte din educatie, probleme ale sanatatii, activitati creative pentru membrii si familiile lor. Rentabilizarea capitalurilor investite, calitatea serviciilor furnizate si relatiile cu comunitatea in ansamblul sau pot sa fie intregite complimentar.

Punerea justa in ecuatie a mediului cu dezvoltarea celor mai noi sisteme de productie ecologic concepute duce la cresterea rentabilitatii si la o vecinatate buna in comunitate. Costul suplimentar este compensat de o mai buna productivitate generala. Mentinerea echilibrelor este o problema delicata. Procesul << delocalizarilor>> necesita costuri ridicate in ce priveste restructurarea profesionala si amortizarea accelerata a activelor. Unitatile economice nu trebuie sa astepte sa fie in pierdere pentru a actiona. Ele trebuiesc sa furnizeze cele mai bune produse si servicii la preturi deopotriva accesibile si avantajoase. Insa, la nivel etic se manifesta mai multe aspecte.

Talentele si competentele sunt repartizate in mod inegal parcurgand diferitele sectoare si paliere ale vietii economice si sociale. Fiecare trebuie sa dezvolte competentele in domeniul care este mai bun. In acest fel se asigura utilizarea eficienta a resurselor disponibile. Teoria si practica economica probeaza fara echivoc ca utilitatea totala la nivel mondial a progresat. Unitatile economice nu poarta responsabilitatea de ansamblu. La nivel de subsistem economic o intreprindere trebuie sa-si valorifice resusrele disponibile. Industria confectiei se realizeaza in tarile in care forta de munca este ieftina, pe cand conceptia, design-ul, marketing-ul se face in centre unde s-au afirmat firme de prestigiu. Este necesar sa infiintam asemenea firme care ofera posturi bine remunerate.

Daca unei intreprinderi nu i se poate imputa ansamblul mediului sau cosmic, ar fi inexact sa se afirme ca nu poate face nimic. Ea poate anticipa evolutia pietei si pregatirea personalului pentru noile provocari. Aceasta pregatire presupune o formare permanenta si informatii pertinente despre o dezvoltare previzibila. Aceasta este o atitudine etica care preantampina fluidizarea schimbarilor care nu trebuie sa ne copleseasca si sa duca la o stare de precipitare. Remunerarea cat mai apropiata de rasplatirea eforturilor si calitatii muncii prestate este un mobil puternic al comportamentului uman dar este adevarat ca nu este singurul. Un mediu comunicativ al muncii si aprecierea << lucrului bine facut>> sunt ele motive importante. In consecinta, banii raman mijlocul cel mai eficace de a recompensa meritele reale ale activitatii cuiva.

Este cert ca o unitate economica se confrunta cu problemele dificile ale societatii noastre dar nu ea trebuie sa le rezolve. Acestea revin deciziilor politice. Intreprinderea poate sa se inscrie in comunitatea sa, pe care poate sa o ajute sa progreseze si sa pregateasca viitorul. Echilibrul la fel ca si cresterea economica nu este continua. O buna comunicare intre conducatori si angajatii comunitatii careia ii apartin asigura o parghie a reusitei. Momentan am ajuns sa renuntim la achizitia unei perechi de incaltaminte solide, de buna calitate, confortabila si aproape inuzuabila in favoarea uneia impusa de publicitate, de moda, de ceea ce ii asigura un prestigiu aparent, guvernata de nevoi fictive, separata de realitatea traita.

Un dispret general al valorii de intrebuintare se afla la originea denaturarii grave, alterarii productiei de bunuri indispensabile supravietuirii. Proliferarea marfurilor si serviciilor ce raspund unor cerinte ale consumetismului si din ce in ce mai putin unor nevoi reale stopeaza munca necesara existentei cotidiene si intretine nevoi artificiale. Erzaturi insipide inlocuiesc produsele naturale in vederea profitului unei industrii agroalimentare subventionate. Industrii nucleare, petrochimice, farmaceutice si genetice franeaza dezvoltarea si perfectionarea energiilor naturale si cursul firesc al vietii umane. Din mijloc indispensabil pentru a provoca bunuri de subzistenta, banii au devenit precum sarpele ouroboros care-si devoreza propria coada. Puterea banului si banul puterii au fost intotdeauna inseparabili. Nebunia banului si puterea nebuna destabilizeaza, deterioreaza figura umana, agraveaza carenta efectiva.

Puterea totalitarismului financiar, care a cuprins cele patru colturi ale lumii, infasoara in negura si bezna planeta albastra, iar fiintele umane precum niste umbre merg si vin intr-o miscare browniana ce nu cunoaste asezarea si rostul fiintarii umane. Banul a drenat intotdeauna in urma sa sange, coruptii si violenta, a facut sa fuzioneze ridicolul cu odiosul. Banii domina prin teama si deznadejde intretin si prolifereaza germenii mortii. Banul omnipatent, suprasolicitat si supraevaluat ucide imaginatia si creativitatea. Unde primeaza sunetul banului nu se exprima decat golul inimii. Banii sunt necesari dar daca ei devin valori constrangatoare se substituie celor de intrebuintare si valorilor terminus riscam sa ne pierdem in noaptea nelinistita a precaritatilor cotidiene.

Un numar tot mai mare de indivizi sunt livrati unei culturi transgenice, cand se pierd diferentele calitative si cand la scara planetara e pe cale de a se impune o mentalitate de mercenar. Cursa spre neant s-a deschis sub semnul profitului imediat. Religia nu mai este un scut protector, de vreme, ce face apel, doar la punctul mortii ce picura muscatura pacatului. Capitalismul in varianta sa financiara mizeaza pe mersul spre aneantizare pentru a majora ultimele beneficii. El joaca rolul Cassandrei in ce priveste o prabusire programata. Pustiirea de ultimele vise al umanitatii duce la o zadarnicie disperanta, la cei care marcati de propria lor nulitate nu fac decat sa invete sa ucida fara nici un sens. Viata incepe sa semene tot mai mult cu o gaura neagra care inghite ceea ce trece fara rasunet.

Nihilismul este expresia unui haos unde tot ce se cumpara si se vinde eglizeaza neantul existentei. Exista primejdia majora a imputinarii resurselor afective in cazul fiintei umane, fapt care duce la vid, resemnare si cretinizare. Daca cultul banului tolereaza escrocheria legala a magnatilor dispunand de o protectie juridica si contabila, cum sa condamni ilegalitatea modestilor lor imitatori? Daca sub acoperirea mandatelor politice sau administrative se devalorizeaza fondurie publice nationale si europene, se jefuiesc bugete, se vandalizeaza mediul inconjurator, se rarefiaza bunuri de subzistenta, se submineaza sanatatea si se surpa bucuria simpla de a trai, atunci unde o sa ajungem?