BANII

1. Evolutia banilor

Banii (moneda) reprezinta o denumire generica pentru formele si insemnele de valoare existente in economie. Banii sunt utilizati si acceptati in mijlocirea tranzactiilor si ca modalitate de plata. Banii reprezinta un produs, un element necesar schimbului, fiind expresia puterii de cumparare.

Prima faza a economiei marfare a avut ca obiect central trocul, respectiv schimbul direct al unui bun contra altui bun.

Pe masura deversificarii proceselor de productie si a specializarii, s-a ajuns la situatia unui troc in cere un producator sa schimbe un bun cu mai multe alte marfuri.

In timp, raportul de schimb a ajuns sa fie reprezentat de un echivalent general, numit bani-marfa (scoici, blanuri, animale, etc.), luat drept mijlocitor al tranzactiilor.

Treptat alaturi de diverse marfuri, intermediari ai schimbului au ajuns sa fie metale pretioase precum aurul, argintul si cuprul, sub diverse forme (bare, inele ce erau cantarite la fiecare tranzactie). Motivatia acestor alegeri a fost data de calitatile metalelor amintite: omogenitate, maleabilitate, divizibilitate, ductibilitate, valoare mare intr-un volum redus, inalterabilitate, facilitate la transport. Ca urmare pentru favorizarea schimburilor, metalele respective au inceput sa fie fasonate in piese cu greutate predeterminata (faza economiei banesti cu moneda batuta), iar moneda a devenit simbol al autoritatii statale emitente si al sistemului monetar corespunzator.

Pana in secolul XX, banii au circulat, in mare parte, sub forma de monede metalice cu valoare intrinseca. In timp, insa desfasurarea complexa a tranzactiilor n-a mai presupus neaparat schimbarea insemnelor monetare in metal pretios. Drept urmare, institutiile financiare au considerat ca dispun de suficiente rezerve pentru emiterea de cantitati suplimentare de bani.

Moneda de hartie (fiduciara) a aparut din necesitate, sub forma bancnotelor sau a biletelor de banca. Desi nu au valoare proprie, ele reprezinta in circulatie metale pretioase, fiind din ce in ce mai utilizate in ultimele secole.

In secolul XIX, s-a intensificat folosirea de catre institutiile financiare a monedei de cont (scripturale).

Dupa 1944, moneda-semn (valuta) preia integral functia de instrument al schimburilor mondiale, corelata fiind cu metalul monatar, pe principii de convertibilitate externa.

In prezent, se vorbeste mai ales de depozite monetare si civilizatia banului electronic.

2. Teorii monetare

Teoriile monetare au ca obiect, pe de-o parte, evidentierea relatiilor existente intre moneda si diferite variabile economice reale (consum, productie, venit, acumularea de capital), iar pe de alta parte, furnizarea bazei de aplicare a politicilor monetare.

A.    Teoria metalista - a cantitatii de moneda din economie a fost abordata in legatura cu relatia bani-pret. Ea reflecta conditiile in care circulatia monetara se limita la metale pretioase si la insemne banesti liber convertibile in aceste metale.

B.     Teoria nominalista a aparut ca o reactie la teoria metalista. A avut in vedere idea potrivit careia banii nu aveau o valoare proprie, ci una conventionala, astfel incat puterea lor de cumparare era un atribut legat de stat si de increderea populatiei in cel care emitea moneda.

C.     Teoria cantitativa a analizat raportul cauzal dintre masa baneasca in circulatie si volumul marfurilor, pe de-o parte si nivelul puterii de cumparare pe de alta parte.

MV = PT

unde M = masa monetara;

P = nivelul preturilor;

V = viteza de circulatie a banilor;

T = volumul tranzactiilor.

D.    Teoria Keynesista a integrat conceptia cantitativa a banilor in teoria generala a venitului global. Faptul ca schimburile, preturile, salariile sunt mijlocite de bani are un rol semnificativ in teoria monetara elaborata de Keynes. Acesta presupune ca resursele ramase neutilizate dintr-un proces de productie sunt omogene (ceea ce permite substituibilitatea lor reciproca) si ca, atat cat se    constata asemenea rezerve, salariile nominale sunt nemodificabile.

E.     Teoria postkeynesista asupra banilor revine celor (J. R. Hicks, P. A. Samuelson, s.a.), care au incercat sa evidentieze aspecte noi in privinta raportului dintre masa baneasca in circulatie, nivelul preturilor si alte variabile economice privite sub aspect cantitativ.

F.      Teoria monetarista asupra banilor priveste oferta de moneda ca fiind factorul esential al fluctuatiilor economice, al produsului intern brut nominal pe perioada scurta si in acelasi timp, al nivelului preturilor pe intervale de timp mari. In ultimul timp au prins contur unele teorii moderne, integratoare si dinamice a banilor, avand ca suport monetarismul.

G.    Criticii teoriei cantitative a banilor atrag atentia asupra unor elemente importante, pe care conceptia respectiva le trateaza doar secvential: tezaurizarea monetara, stocarea marfurilor, miscarea cursurilor valutare, dar mai ales factorii psihologici, adica atitudinile, opiniile si anticipatiile vizand masa de bani in circulatie. Ca urmare, in literatura de specialitate exista si baze ale teoriei calitative a banilor, care introduce in cunostintele de profil problematica subiectiva.

3. Clasificarea banilor si functiile lor.

Banii se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)      Dupa forma de existenta:

bani propriu-zisi;

moneda abstracta (bani electronici si bani de calcul).

b)      Dupa modalitatea de plata:

bani lichizi;

bani de credit (bancnote, cecuri, cambii);

bani de cont (aflati scriptic in conturile bancare);

bani fiduciari (bilete de banca).

c)      Dupa aspect:

moneda metalica;

bancnote;

d)     Dupa posibilitatea de divizare:

moneda principala;

moneda divizionara;

multipli ai unitatii monetare interne.

e)      Dupa obligatia asumata de emitent:

monede convertibile;

monede neconvertibile.

Convertibilitatea reprezinta insusirea legala a unei monede de a fi schimbata cu o alta, in mod liber, prin vanzare-cumparare pe piata.

Functiile banilor:

Functia de instrument al schimbului consta in rolul monedei de intermediar al tranzactiilor;

Functia de mijloc (etalon) de masura a activitatii economice utilizeaza pretul drept parghie de actiune;

Functia de rezerva valorica (de economisire) atribuie banilor asa-zisa 'putere" de cumparare in asteptare;

Functia de mijloc de plata, banii sunt utilizati pentru stingerea obligatiilor intre terti.

4. Structura masei monetare.

In sens general structura masei monetare reprezinta totalitatea instrumentelor banesti aflate, la un moment dat, la dispozitia unei economii nationale, in veferea efectuarii tranzactiilor monetar-financiare, crearii de rezerve si transferurilor de fonduri.

In sens restrans, masa monetara, denumeste suma de bani de care dispun, la un moment dat de timp, agentii non-financiari dintr-o economie, pentru achizitia de bunuri si servicii, pentru plata debitelor si pentru realizarea de economii si investitii.

In principiu masa monetara in circulatie este compusa din:

moneda nationala a tarii;

bancnotele;

bonurile de tezaur;

banii divizionari;

banii de cont:

depunerile la vedere si soldurile creditoare ale conturilor curente la banci;

depunerile la vedere si soldurile creditoare ale conturilor de la Banca de Emisiune, cu exceptia activelor altor banci la Banca Nationala;

depozitele in conturi curente deschise la oficii postale.

In prezent, masa baneasca si structura ei sunt cuantificate si analizate prin intermediul agregatelor monetare.

Definit ca fractiune a masei monetare si semimonetare, acesta indeplineste functii bine delimitate si opereaza cu instrumente specifice, de plata si schimb, prin intermediul fluxurilor economice pe care le reprezinta. Masa monetara are in vedere    patru componente:

M₁ = masa monetara in sens restrans ( numerar in circulatie, depuneri la vedere, conturi bancare operabile prin cecuri la purtator).

M₂ = masa monetara extinsa (contine pe langa M₁ si depozitele la vedere in conturi neoperabile prin cecuri la purtator, depunerile la casele de economii, actiunile fondurilor de ajutor reciproc, etc.).

M₃ = are in plus fata de M₂, plasamente lichide pe termen scurt, depozitele de fonduri financiare pe termen lung si/sau nelimitat, depuneri si titluri de valoare in moneda straina, etc.

L = cuprinde pe langa M₃, certificate de depozit negociabile, economii contractuale depuse pe termen, titluri de valoare emise de agenti non-bancari si alte plasamente.

BIBLIOGRAFIE

Abraham-Frois, G., "Economie politica", Editura Humanitas, Bucuresti, 1994;

Bodea, Gabriela, "Teorie micro- si macro- economica , Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001;

Ciucur, D., Gavrila, I., Popescu, C., "Economie politica"-manual universitar, Editura Economica, Bucuresti, 1999

Dobrota, N., "Economie politica", Editura Economica, Bucuresti, 1997;

Kun, S. A., Kun, Oana Eleonora, "Economie politica - aplicatii", Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002;

Samuelson, P.A., Nordhaus, W.D., "Economie politica , Editura Teora, 2000

Zaharia, V., Klein, G., Economie politica", Universitatea "Bogdan-Voda , Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002