Conotatii psihologice ale crizei financiare actuale

Conotatii psihologice ale crizei financiare actuale

Notiunea de criza pare a putea fi asociata cu cea de schimbare : orice schimbare nu opereaza oare o ruptura cu ordinea precedenta pantru a face loc celei noi ? Daca schimbarea este o modificare a unei stari naturale date, circumstantiala sau deliberata, ea apare mai nuantata decat criza, fruct al unei evolutii, inscriindu-se in timp, avand in vedere ca nimic din ceea ce traieste nu ramane intr-o stare constanta, chiar daca acest lucru scapa perceptiei imediate .

Intre schimbare si criza exista o diferenta de temporalitate, de extensie, de previzibilitate si de stapanire . Invers, am putea spune ca o criza este brutala, atinge fundamentele unitatii sociale si ne lasa fara resurse, cel putin la inceput . Criza poate fi prevazuta, intr-o anumita masura, dar printr-un fel de rau general care nu ne spune cand va interveni declansatorul ce va dezorganiza totul .

Criza se inscrie in timp ; o criza este aparent brusca, ea ,,explodeaza'', ceea ce nu ne impedica sa spunem ca o simteam mocnind . Ea introduce un raport incoerent cu timpul, raport in care predomina non-sensul : inainte de a se declara, ea nu poate fi identificata ca atare, are statutul de fantasma, inexprimabila, latenta, redutabila si dezirabila, fara acces la registrul simbolic care ar permite elaborarea strategiilor preventive, ea ramane o angoasa aluziva . Cand ea se declara, adica atunci cand este numita ca atare de catre actori sociali, ea surprinde ca o descoperire a semnificantului, punand in lumina ceea ce ramane refulat . Numirea crizei ii va dispune dintr-o data pe toti actorii in dezordinea inexplicabilului si a indecidabilului din care se crede ca nu se poate iesi decat prin ruptura . Un imaginar se desfasoara in toate sensurile fara vreo simbolizare posibila : totul se poate intampla si nimic nu se poate construi conform unei linii directoare . Criza pare a-i plasa pe actori in haosul imposibilei simbolizari . Un trecut care nu a fost inteles, un prezent dezbinat in fascinatia semnificantului, un viitor de negandit .

Prin aceasta, criza tine mai mult de ordinul mutatiei decat al schimbarii . Totul este atins, nimic nu se leaga, totul se va schimba . Or mutatia este o schimbare radicala care atinge structuralul . Criza rezultata din fantasma este repercutata in imaginar, fara cuvinte pentru a o rosti, face apel la Celalalt sau la moarte, la radical . Iata de ce ea suscita teama si speranta .

Economia mondiala trece prin cea mai grava criza de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial . Rand pe rand, ca intr-un castel de carti de joc, cele mai puternice economii ale lumii, de la Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, Spania, Germania, au intrat in recesiune . Taifunul financiar, spun specialistii, a maturat inclusiv promitatoarele economii emergente si a dovedit ca globalizarea are si multe efecte negative .

Daca acum un an, afacerile transfrontaliere inregistrau o dezvoltare spectaculoasa, iar green-field-urile, contractele de import-export, speculatiile pe bursele internationale si investitiile de capital parea sa nu mai cunoasca granite, odata cu prabusirea primelor banci americane, intregul sistem financiar mondial s-a blocat, iar sutele de miliarde de euro pompate de guverne nu au reusit sa scoata economia mondiala din starea de paralizie cere tinde sa se extinda . Unul din motive ? In mod paradoxal, autoritatile au ignorat ca bisiness-ul, indiferent de domeniu, are la baza o puternica componenta afectiva .

,,Criza este un amestec de economie si psihologie '', spunea Rudy Giuliani, fost primar al New York-ului . Ineficienta masurilor luate de guverne, ezitarile ,,expertilor'' si lipsa de perspectiva au facut ca neincrederea sa devina generala, iar pe acest fond, sistemul economic a ajuns sa se blocheze, spun unii experti, pentru o perioada lunga de timp . Recursul la termenul de criza constituie un obstacol in calea unui demers de cunoastere si modeleaza in mod arbitrar situatii diverse . Criza se gaseste in acest caz asociata unei notiuni de fatalitate, iar folosirea ei dispenseaza de explorarea factorilor determinanti .

Daca efectele le vedem foarte bine (disensiuni, mizerie, umilinta, bruierea perspectivelor, conflicte armate, pierderea creditului aparatelo de stat, devalorizarea ideologiilor.), cauzele sunt mai putin clare, fiind atribuite rasturnarii raporturilor de forte, complexitatii interdependentelor la toate nivelurilor si in timp .

Folosit in acest context general, termenul de criza trimite : la o ruptura a dinamicilor si echilibrelor anterioare ; la o capacitate de a le regulariza sau stabiliza miscarea pentru a regasi o dinamica fiabila . L-am putea evoca pe E. Durkheim, vorbind de anomie : pierdere a reperelor si a normelor, dereglare generala cu consecinte imprevizibile . Conducatorii sau expertii care vorbesc despre ,,rezolvarea crizei'' par sa acumuleze propozitii si dispozitii fara a fi siguri ei insisi de eficacitatea lor reala . Jocul consta in general in a-l acuza pe celalat daca nu de a fi la originea crizei, cel putin de anu face decat sa o amplifice . Expertii isi inmultesc analizele si preconizeaza masuri care se contarzic reciproc . La acest nivel, planetar sa zicem, crizele apar deja ca fatalitati istorice si sociale, legate de o perturbare profunda a contextului, facand caduce mijloacele obisnuite de control sau de reglare . Aceasta dereglare masiva antreneaza dezintegrarea sistemelor sociale sau dezadaptarea unor straturi intregi de populatie .

Intr-un registru psihologic, crizele au acceptiuni fara indoiala mai clare . Marile crize sociale nu sunt lipsite de repercursiuni asupra indivizilor, fiecare reactionand in functie de dispozitiile sale psihice si descoperind adesea motive de dezorganizre, mai ales cand un anturaj stabil masca pana atunci fragilitatea structurii lor psihice . Aceste crize, pentru unii se inscriu in evolutia normala a fiintei umane, provocand schimbari psihice care participa la evolutia individului . Ele pot constitui, pentru individ, ocazia de a descoperi noi capacitati de adaptare si de creatie . De asemenea, ele pot duce, atunci cand individul este lipsit de mecanismele defensive potrivite si de increderea procurata de experientele din trecut, la crize patologice, adica fara o raezolvare care sa permita restructurarea . Subiectul isi pierde in acest caz capacitatile sale de adaptare la schimbarea proprie si a lumii exterioare, pana ajunge, daca e cazul, incapabil de supravietuire . La nivel ma general, se produce o ruptura, o dizolvare si o dezbinare a unitatilor in care fiecare isi gasea identitatea, recunoasterea si sensul . Trairea amenintarii este foarte puternica, amenintarea venind din exterior si vizand securitatea materiala si viitorul prin munca, dar venind si din interior, ca pierdere a recunoasterii si a sensului, atranand haosul pulsional fara nici o posibilitate de reinvestire sau de simbolizare . Sentimentul insistent de amenintare induce fenomene de stress si angoasa, criza ,,economica'' , afectand nu numai planul concret, in sensul ca se pierd locuri de munca, nivelul de trai este intr-o continua degradare, dar foarte grav este afectat si climatul familial .

,,Cum defineste un economist vremurile grele : Recesiune este atunci cand vecinul meu isi pierde slujba . Depresiune este cand imi pierd eu slujba. Panica este cand sotia mea isi pierde slujba.''(Legile lui Murphy) . Aceasta perioada grea, spun psihologii, trebuie privita nu ca pe o stare de permanenta, ci ca pe una de tranzitie, una care va avea sfarsit . In limba chineza cuvantul ,,criza'', este o ideograma formata din doua simboluri, unul inseamna pericol, celalat inseamna oportunitate . Nu exista leac pentru efectele psihologice ale crizei, strssul, panica, furia, depresia sunt unele din efectele acestui fond de tensiuni . Criza, prin toate implicatiile sale , este un proces complex, unul pe care il putem exploata in folosul nostru, din unele puncte de vedere, criza presupunand in primul rand si incepere unui proces de rearanjare a valorilor . Pentru individ familia trebuie sa fie punctul de sprijin, membrii acesteia sa fie uniti sa se inteleaga reciproc acest lucru realizanduse cel mai bine prin incredere si comunicare . ,,Statistic s-a constatat ca in perioadele de criza, familia este cea mai afectata . Relatiile dintre soti, parinti si copii sunt tensionate, iar numarul divorturilor creste semnificativ''.(psih. Dana Radu )

Multi specialisti anticipeaza un impact direct asupra crizei mondiale asupra economie romanesti in cel de al doilea trimestru al anului 2009 . Pana in prezent, criza ne-a afectat cel mai mult doar la nivel psihologic prin incetinirea consumului, si prin propagarea in mase a stressului, anxietatii, angoaselor, tentativelor suicidare .

,,Pe timp de criza, nu este bine sa fii nici prea optimist, nici prea pesimist . Daca crezi ca lucrurile merg rau, ele vor avea un deznodamant si mai rau'' (Rudy Giuliani ) . Ce ar trebui sa faca un om de afaceri in aceasta perioada ? Nicholas Bate, managerul firmei de consultanta Strategic Edge Ltd, spune in cartea sa ,,Cum sa combateti recesiunea'', ca esential este sa isi pastreze cumpatul si sa incerce sa priveasca perspectiva . ,,Panica in fata crizei economice face o companie sa reduca la minimum costurile, cand de fapt ar trebui sa investeasca in angajati, in resursa umana, echipamente esentiale, tehnologice, canale de distributie sau in propria imagine . Fara investitii, o firma nu va putea sa fie in forma cand recesiunea se va sfarsi ', scrie Nicholas Bate, tot el mai spunand ca, in acesata perioada, este fundamental sa stii sa tii moralul angajatilor .

,,Este necesara o comunicare de calitate, atent focalizata . O instruire de calitate ii motiveaza pe oameni si-i face sa fie mai deschisi la schimbare si sa lucreze mai eficient .

Criza economica mondiala se datoreaza in mare parte sentimentelor de teama si neincredere ce afecteaza relatiile de business . Specialistii in gestionarea conflictelor estimeaza ca reluarea fluxurilor investitionale va depinde, in mare masura, de puterea leadership-ului de a reduce sentimentele negative in economie .

Bibliografie :

Jacqueline Barus-Michel, Florence Giust-Desprairies, Luc Ridel, ,,Crize, abordare psihosociala clinica '', Editura Polirom, Iasi, 1998 ;

https://www.adevarulvs.ro/index.php.module=full_new@id_10423 ;

www.dailybusiness.ro ;