CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE SI AUTOFINANTAREA

CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE SI AUTOFINANTAREA

I) CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE (CAF)

Capacitatea de autofinantare constituie diferenta dintre fluxurile de intrare si fluxurile de iesire generate de operatiunile curente de gestiune si asigura intreprinderii resurse proprii pentru finantarea diverselor necesitati.

Calculul capacitatii de autofinantare (CAF) porneste de la premisa ca aceasta reprezinta totalul sumelor rezultate din exploatare si care raman disponibile la sfarsitul exercitiului respectiv: rezultatul exercitiului dupa impozitare (profit net), cheltuielile care nu au antrenat plati, asa cum sunt amortizarile, provizioanele si ajustarile pentru deprecierea bunurilor si pierderea de valoare a imobilizarilor financiare si investitiile pe termen scurt (titluri de plasament).

In acest sens CAF se poate determina prin 2 metode:

metoda fluxurilor care porneste de la excedentul brut de exploatare (EBE);

metoda aditiva care porneste de la rezultatul net al exercitiului.

A) METODA FLUXURILOR potrivit acestei metode CAF se calculeaza astfel:

CAF = EBE

+ alte venituri de exploatare

- alte cheltuieli de exploatare

+venituri financiare

- cheltuieli financiare

+venituri extraordinare

- cheltuieli extraordinare

- impozitul pe profit

Aceasta metoda pune in evidenta originea CAF corectand EBE cu veniturile si cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.

B) METODA ADITIVA potrivit acestei metode CAF se calculeaza astfel:

CAF = Rezultatul net

+amortizari,provizioane si ajustari aferente exercitiului curent

- reluari de amortizari, provizioane si ajustari din exercitiile anterioare

+ valoarea contabila a elementelor de activ cedate

- venituri din cesiunea elementelor de activ

- subventiile pentru investitii virate la venituri

Aceasta metoda nu explica originea CAF ci informeaza asupra utilizarii acesteia pentru:

acoperirea pierderilor probabile si a riscurilor viitoare asa cum este cazul provizioanelor si ajustarilor pentru depreciere;

finantarea cresterii intreprinderii pe seama rezultatului transferat la rezerve;

remunerarea capitalului prin dividendele distribuite investitorilor.

Deci CAF este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operatiunilor de exploatare si financiare precum si de unele operatiuni extraordinare.

Are caracterul unei resurse degajate in cursul exercitiului putandu-se calcula generic ca diferenta intre intrari si iesiri de fonduri potrivit relatiei.

CAF = venituri incasabile - cheltuieli platibile

CAF concura la mentinerea valorii intreprinderii fiind un factor de crestere a acesteia si vizeaza:

finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

asigurarea fondului de rulment;

rambursarea imprumuturilor la termen angajate pentru completarea mijloacelor de finantare a programului de investitii;

distribuirea de dividende.

II) AUTOFINANTAREA (AF)

Constituie partea din capacitatea de autofinantare care ramane la dispozitia intreprinderii dupa deducerea dividendelor distribuite actionarilor astfel:

AF = CAF - dividende

Autofinantarea reprezinta imbogatirea intreprinderii fiind un mijloc propriu de finantare care ii va intari structura financiara prin marirea fondului de rulment.

Sunt situatii in care intreprinderea are capacitatea de autofinantare in schimb nu are autofinantare suficienta si astfel apeleaza la imprumuturi de toate felurile cu repercursiuni in prezenta unui volum important de datorii in pasivul bilantier.

Asa cum rezulta si din formula de calcul cresterea autofinantarii este posibila numai prin reducerea totalului dividendelor distribuite ceea ce nemultumeste actionarii sau asociatii care asteapta remunerarea capitalului pe care l-au investit.

Nivelul ideal de autofinantare al intreprinderii este dificil de apreciat, totusi pot fi mentionate 3 situatii posibile privind autofinantarea si anume:

1. autofinantarea minima cuprinde numai amortismentele si in acest caz intreprinderea isi poate produce numai sumele necesare reinnoirii mijloacelor de productie la costuri istorice.
2. autofinantarea de mentinere cuprinde in afara de amortismente si compensarea cresterii preturilor si astfel mijloacele de productie vor fi inlocuite cu altele noi la preturi actuale.
3. autofinantarea de dezvoltare se regaseste in cazul in care intreprinderea doreste cresterea productiei fiind o autofinantare de mentinere plus un supliment pentru achizitionarea de mijloace de productie mai performante, de ultima generatie.

Acest nivel de autofinatare poate fi asigurat prin completarea de alte resurse de finantare precum cele provenite din noi aporturi la capital ale actionarilor sau asociatilor.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CAPACITATII DE AUTOFINANTARE SI AUTOFINANTAREA

(nu se solicita referat)

In cazul unei intreprinderi se cunosc datele din tabelul urmator. Sa se calculeze:

a)      capacitatea de autofinantare si autofinantarea in perioada curenta si de referinta prin folosirea metodei fluxurilor si metoda aditiva;

b)      abaterile totale si indicii individuali de realizare a indicatorilor si sa se concluzioneze asupra rezultatelor obtinute din calcul.

VARIANTA 1 - METODA FLUXURILOR

VARIANTA 2 - METODA ADITIVA

CONCLUZII:

diminuarea CAF in ambele variante s-a datorat reducerii semnificative a EBE si a tuturor categoriilor de venituri precum si al rezultatului net al exercitiului;

reducerea autofinantarii a fost determinata de scaderea CAF.

ANALIZA REZULTATULUI EXPLOATARII

Rezultatul exploatarii caracterizeaza in marimea absoluta rentabilitatea activitatii de baza a intreprinderii concretizata in activitatea de productie si comercializare si se obtine ca diferenta dintre veniturile de exploatare si cheltuielile de exploatare potrivit relatiei:

Rexp = Vexp - Chexp

Analiza rezultatului exploatarii vizeaza factorii care il determina si presupune urmatoarele etape:

a) determinarea abaterii totale a rezultatului exploatarii

Δ= Rexp1 - Rexp0 = (Vexp1 - Chexp0) - (Vexp0 - Chexp0)

b) determinarea factorilor de influenta

abaterea totala Δ = ΔVexp + ΔCHexp

a) influenta veniturilor din exploatare

ΔVexp = Vexp1 - Vexp0

b) influenta cheltuielilor din exploatare

ΔCHexp = Chexp0 - Chexp1

Cresterea rezultatului exploatarii este favorizata de cresterea veniturilor din exploatare si de reducerea cheltuielilor aferente. In masura in care cresterea veniturilor presupune o crestere a cheltuielilor de exploatare majorarea rezultatului exploatarii este totusi posibila daca indicele de realizare a veniturilor creste mai rapid decat indicele cheltuielilor din exploatare (IVexp >ICHexp).

Analiza factoriala a rezultatului exploatarii poate fi efectuata si pe baza urmatorului model factorial:

CHexp

Rexp =Vexp ( 1 - ----------) = Vexp x R

Vexp

CHexp

R = 1 - ---------- si reprezinta rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare

Vexp

Analiza factoriala potrivit acestui model presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) determinarea abaterii totale

Δ = Rexp1 - Rexp0 = Vexp1 x R Vexp0 x R

b) determinarea influentei factorilor

Δ = ΔVexp + ΔR

b1) influenta veniturilor din exploatare

ΔVexp = (Vexp1 - Vexp0) x R

b2) influenta ratei de eficienta a cheltuielilor de exploatare

ΔR = Vexp1 x (R - R

Cresterea rezultatului exploatarii este consecinta cresterii veniturilor din exploatare si a cresterii eficientei cheltuielilor de exploatare materializata in reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.