CARACTERIZARE GENERALA A PIETEI MONDIALE DE OTEL

CARACTERIZARE GENERALA A PIETEI MONDIALE DE OTEL

Productia mondiala de otel a integistrat o dezvoltare puternica in anii 1950 -1970, ritmurile medii anuale de crestere situandu-se intre 5-6 %. Aceasta evolutie s-a datorat in principal accelerarii procesului de industrializare in tarile avansate economic, precum si in statele posesoare de resurse energetice si minerale.

In anii 1970 -2000 productia de otel pe plan mondial a evoluat in ritmuri mult mai reduse, care nu au mai depasit 1,5-2 %. Incetinirea ritmului de crestere    a productiei mondiale de otel, s-a datorat in principal scaderii consumului de otel, ca urmare a progresului stiintific, dar mai ales a masurilor luate, in special de tarile dezvoltate, de restrucurare si modernizarea a siderurgiei, in contextual in care economia mondiala s-a confruntat cu dese fenomene negative, asa cum au fost crizele de aprovizionare cu energie si materii prime, supracapacitati de productie.

In anii 1989-1999 productia de otel s-a majorat usor sau a stagnat in tarile puternic dezvoltate (Uniunea Europeana, SUA, Canada, Japonia), aceasta evolutie datorandu-se actiunilor de modernizare, rentabilizare, si de crestere a productivitatii si calitatii productiei siderurgice.

In schimb, in principalele tari asiatice cu siderurgie dezvoltata productia de otel a crescut puternic (China, Coreea de Sud, India).

Cresterea productiei mondiale de otel la un nivel record in anul 2002 (aprecieri de 900 milioane de tone), se datoreaza in principal majorarii puternice a productiei de otel a Chinei, aceasta tara realizand in prezent circa 20 % din totalul mondial.

In ultimul deceniu evolutia productiei de otel pe plan mondial s-a confruntat cu mari dificultati in tarile est-europene si in statele din fosta URSS, mai eles in anii 1990-1995 cand productia a scazut accentuat.

Astfel, in tarile centrale si est europene s-a redus cu peste 60 %, iar in statele fostei URSS productia a scazut cu peste 50 % .

In cazul Ramaniei productia de otel brut s-a redus dramatic de la 14,4 milioane de tone in 1989 la 4,3 milioane de tone in 1999, reprezentand 70 %, cea mai mare scadere din toate tarile europene in tranzitie.

De asemenea, reduceri accentuate au integistrat in perioada mentionata, si productia de laminate din otel de la 10,3 milioane de tone la 3,44 milioane de tone.

Principalele cauze care au determinat reducerea puternica a productiei Romaniei de otel, au fost gravele perturbatii care au avut loc ca urmare a actiunilor brutale    de descentralizare precum si managementul deficitar, datorat slabei calificari a personalului de conducere care nu a facut fata exigentelor etapei de restructurare si de tranzitie.

Un alt factor care a contribuit la scaderea accentuata a productiei Romaniei de otel a fost reducerea drastica a cererii interne, ca urmare a dificultatilor cu care s-a confruntat toate ramurile consumatoare de otel din Romania.

In acest sens apare ca necesitate urgenta elaborarea de studii cu privire la evolutia consumului intern de otel pe principalele sectoare ale economiei, in vederea stablirii unei strategii viabile a dezvoltarii industriei siderurgice romanesti pe termen lung.

Totodata se mentioneaza ca lipsa fondurilor financiare pentru modernizare precum si ezitarile si intarzierile in procesul de restructurare si privatizare, au costituit alti factori importanti care au influientat defavorabil evolutia siderurgiei romanesti.

O alta mutatie importanta o constituie tendinta tot mai puternica in ultimii ani de concentrare a productiei siderurgice in contextual intensificarii fenomenelor de globalizare la nivel mondial.

Se constata ca marii producatori de otel din toate zonele lumii intensifica actiunile de cooperare sau de grupare in mari companii sau holding-uri financiare, urmarind scopul principal de a realiza o strategie unitara de dezvoltare pe termen scurt si lung, prin orientarea resurselor financiare in sectoarele rentabile si competitive.

De asemenea, se faciliteaza patrunderea in mai mare masura a capitalului strain, se intensifica actiunile de modernizare si se perfectioneaza activitatile de aprovizionare, distributie si management.

Avand in vedere aceasta tendinta, in ultimii 4 ani au laut fiinta, in special in Europa noi companii cu caracter international, spre exemplu formarea gruplui ARCELOR - prin fuziunea societetilor UZINOR -Franta, ARBED-Luxemburg si ACELARIA- Spania- care se situeaza pe primul loc in lume cu o productie de 43 milioane de tone de otel.

Aceasta tendinta de concentrare in industria otelului, este ilustarate de faptul ca, in prezent principalele 10 tari producatoare de otel (China, Japonia, SUA, Rusia, Germania, Coreea de Sud, Ucraina,India, Brazilia, Italia), realizeaza peste 65 % din productia mondiala.

De asemenea, primele zece companii din lume (Arcelor, Posco, Nippon Steel, Ispat, Shanghai Baosteel, Corus, Thissen Krupp, Riva, NKK si Kawasaki) realizeaza impreuna anual intre 25 si 30 % din productia mondiala de otel.