COSTURILE DE PRODUCTIE

1. Continut si tipologie.

Costul de productie constituie expresia monetara a cheltuielilor realizate cu achizitionarea, alocarea si consumul factorilor de productie de catre fiecare intreprindere, in vederea realizarii procesului de productie si a desfacerii bunurilor si serviciilor. Costul este forma baneasca de exprimare a consumului de prod-factori, incluzand si cheltuielile suportate de firme atat pentru fabricatie, cat si pentru desfacere.

Functiile costului de productie sunt:

evidenta si controlul cheltuielilor;

cunoasterea reala a consumului de resurse necesare si utilizate;

orientarea agentilor economici si calculul indicatorilor microeconomici;

comparatii la nivel de ramura, la nivelul economiei nationale si pe plan international, pe domenii de activitate specifice.

Exista mai multe criterii de clasificare a costurilor:

a)      dupa modul in care se reflecta:

cost contabil - cuprinde toate cheltuielile exprimate sub forma baneasca, suprtate efectiv de agentii economici pentru plata contravalorii materiilor prime, a materialelor, a combustibilului, a energiei, a amortizarii, prevenirii poluarii, corespunzand producerii si desfacerii unui bun sau serviciu;

cost economic - include pe langa elementele amintite la costul contabil si cheltuieli care nu presupun plati catre terti.

b)      dupa natura cheltuielilor:

cost explicit - este format din cheltuielile catre furnizorii resurselor economice procurate si consumate pentru producerea unui bun. El se reflecta in contabilitate in conturi aferente;

cost implicit - este costul alegerii facute de catre intreprinzator in ceea ce priveste resursele pe care le detine. Acest cost nu este generat de o plata, ci constituie expresia consumului de resurse sustrase altor intrebuintari, in favoarea celei alese.

c)      dupa realitatea exprimata:

cost monetar - face referire la situatia in care aspectul banesc este numitorul comun al consumului de prod-factori;

cost psihologic - se utilizeaza in sensul delimitarii componentei subiective a cheltuielilor ocazionate de procesul de fabricatie.

d)     dupa agentul care suporta costurile:

cost privat - are in vedere cheltuielile asumate de o firma cu privire la produsul sau;

cost social - face referire la cheltuielile care 'incarca' societatea, cuprinde influenta negativa avuta asupra costurilor de catre factori interni si externi.

e)      dupa tipul consumului care genereaza cheltuielile:

cost fix (CF) - este costul determinat de consumurile fixe. Este acea categorie de cost, care pe termen scurt ramane nemodificata indiferent de modificarea volumului productiei (amintim aici cheltuieli cu amortizarea capitelului fix, iluminat, chirii, incalzire, salariile personalului indirect productiv, etc.);

cost variabil (CV) - este determinat de consumurile variabile. Aceasta categorie de cost depinde de volumul productiei, modificandu-se in acelasi sens cu modificarea volumului productiei;

cost total (CT) - este costul intregii productii a firmei.

CT = CF + CV

f)       dupa nivelul de analiza:

cost total (global) - reprezinta ansamblul cheltuielilor realizate de intreaga productie a agentului economic;

cost mediu (unitar) - se calculeaza ca raport intrte cost si volumul productiei.

q       cost fix mediu (CFM) - este costul fix suportat de intreprindere pe unitatea de produs. Pe termen scurt el depinde de evolutia volumului productiei.

CFM =

unde:    CF = cost fix;

Q = volumul productiei.

q       cost variabil mediu (CVM) - este costul variabil suportat de firma pe unitatea de produs. El depinde atat de nivelul costurilor variabile, cat si de evolutia volumului productiei.

CVM =

unde:    CV = cost variabil;

Q = volumul productiei.

q       cost total mediu (CTM) - este costul total suportat de agentul economic pe unitatea de produs. El depinde de nivelul costorilor variabile si de evolutia volumului productiei.

CTM =

unde:    CT = costul total;

Q = volumul productiei.

CT = CF + CV

CTM = = + = CFM + CVM

q       cost marginal (C_mg) - reprezinta sporul de cost antrenat de cresterea consumului de factori de productie , pentru a suplimenta cu o unitate productia.

C_mg =

unde: variatia costului total;

variatia productiei;

CT₁ = costul total in perioada curenta;

CT₀ = costul total in perioada de baza;

Q₁ = volumul productiei in perioada curenta;

Q₀ = volumul productiei in perioada de baza.

2. Evolutia costurilor pe termen scurt

Costurile agentilor economici nu pot si nici nu sunt identice, ci diferentiate deoarece:

conditiile de fabricatie ale intreprinderilor sunt diferite, in spatiu si timp;

fiecare isi alege tipul de managenemt care i se potriveste;

firmele beneficiaza de o inzestrare inegala cu factori de productie;

nivelele de eficienta sunt diferite.

Abordarea costului de productie pe perioada scurta si pe perioada lunga reprezinta un procedeu analitic ce presupune studierea modificarii costului nu in sensul urmaririi evolutiei sale pe intervale de timp calendaristice (an, semestru), ci avand in vedere posibilitatea modificarii volumului productiei recurgand sau nu la investitii suplimentare de capital.

Perioada scurta este definita ca intervalul de timp pe parcursul careia un producator poate sa creasca productia numai in masura in care capacitatea sa de productie existenta in permite acest lucru. Perioada scurta se caracterizeaza deci prin folosirea acelorasi utilaje si tehnologii, schimbarea nivelului productiei facandu-se doar prin modificarea cantitatii de munca sau modificarea cantitatii de materii prime folosite. Perioada scurta este influentata de numerosi factori si, in functie de specificul diferitelor ramuri de activitate, se poate desfasura incepand de la intervale mici (cateva zile, saptamani), pana la mai multi ani. Durata sa este influentata si de situatia intreprinderii, fiind mai scurta pentru o intreprindere in dezvoltare decat pentru una cu activitate in restrangere.

Perioada lunga se defineste ca acea perioada in care se produc modificari in dotarea tehnica sau in tehnologia folosita, crescand volumul echipamentului folosit si implicit marimea productiei obtinute.

Avand in vedere relatiile care se pot forma pe termen scurt la nivel de intreprindere, intre costul total (CT), costurile medii (CFM, CVM, CTM) si costul marginal (C_mg), vom lua in discutie urmatorul caz general (figura nr.8 ).

Figura nr.8

CF,CV

CT

CT

A CV

CF

Q_A Q

C_mg

CFM    CTM

CVM

CTM    CVM

CFM

Q_A Q

Relatii intre costurile pe termen scurt

Costul fix (CF), pe termen scurt, este reprezentat de o dreapta paralela la abscisa, pentru ca, in orice situatie intreprinderea trebuie sa suporte cheltuielile presupuse de costurile fixe.

Costurile variabile (CV), variaza pe masura cresterii productiei. Cu cat volumul productiei creste, costul variabil creste, dar ritmul in care creste difera. In prima etapa costul variabil creste cu un ritm descrescator, apoi inregistreaza o valoare minima, ceea ce reprezinta un punct de inflexiune (A), urmeaza apoi o crestere a costului variabil cu ritm crescator.

Costurile totale (CT), urmeaza aceeasi tendinta ca si costurile variabile.

Curba costului fix mediu (CFM), descreste in timp, datorita impartirii marimii costului fix la un volum al productiei din ce in ce mai mare.

Curba costului variabil mediu (CVM), este descrescatoare in prima faza, pana atinge un punct de minim, dupa care urmeaza o tendinta de crestere. Punctul de minim se gaseste in punctul de intersectie dintre curba costului variabil mediu cu cea a costului marginal.

Curba costului total mediu (CTM), are aceeasi tendinta ca cea a costului variabil mediu. Punctul de intersectie dintre costul marginal si costul total mediu reprezinta punctul de minim al curbei costului total mediu.

Costul marginal (C_mg), are o tendinta de scadere pana la punctul de minim (Q_A), dupa care urmeaza o crestere. In general, o firma va creste nivelul productiei sale pana in momentul in care C_mg, egalizeaza pretul marfii pe piata.

3. Evolutia costurilor pe termen lung .

Pe perioada lunga, evolutia costurilor este determinata de fenomenele de economie sau economii de scara care tind sa scada costul mediu total de productie atunci cand se dezvolta capacitatile de productie si pana la o anumita dimensiune. Economiile de scara sunt acelea care explica scaderea costului mediu pe perioada lunga in timp ce randamentul creste. Acest lucru inseamna ca randamentul creste mai repede decat costurile totale.

Pe termen lung toti factorii de productie devin variabili, astfel incat subiectul are de ales nu doar capacitatea de fabricatie, ci si modalitatea in care sa o realizeze. Deoarece deciziile pe perioada lunga implica un grad inalt de risc, un rol important in desfasurarea normala a activitatii il au anticiparea si planificarea.

S-a dovedit ca pe termen lung, functia costului total (CT) este una dependenta de tehnica utilizata de fiecare intreprindere, de pregatirea fortei de munca si de volumul productiei realizate. Un agent economic rational va actiona in vederea minimizarii costului de productie, pentru, maximizarea profitului sau. Daca el isi propune sa realizeze un nivel al productiei Q₀, va trebui sa aiba asigurat un grad de dotare tehnica D_0, costul total ocazionat de procesul de fabricatie va atinge asadar nivelul CT₀. Daca se doreste obtinerea aceleasi productii cu implicarea unor tehnologii mai avansate D₁, operatiunea se poate realiza, dar cheltuielile cresc, costul ajungand la nivelul dat de punctul A', sau prin tehnica evoluata D₂ , chiar la marimea determinata de punctul A'.

In etapa a doua, in conditiile in care firma reuseste sporirea capacitatii de fabricatie si isi prmite, conform cererii pietei, sa ofere mai mult spre vanzare, ea poate opta pentru volumul de bunuri Q_1. Asigurandu-si dotarea D₁, mizeaza pe costul total cel mai mic, respectiv CT_1. Rationamentul continua in acelasi mod, astfel incat se observa ca, unind originea sistemului de axe din figura nr. 9 cu punctele de optim, se obtine curba costurilor totale pe termen lung, numita si curba infasuratoare a costurilor totale pe termen scurt Situarea pe lungimea ei indica agentului economic, costul minim reclamat de volumul dorit al productiei.

Figura nr. 9

CT, D

D₁ CT₂

A CT₀ CT₁ CT

D₂ B' C

A

B

D₀

A

0 Q₀ Q₁ Q₂ Q

Evolutia costurilor totale pe termen lung   

unde :

D₀ .D₂ - nivelul dotarilor tehnice pe care se bazeaza cresterea capacitatii de productie;

Q₀ . Q₂ - capacitatile de productie posibile;

CT₀ .CT₂ - curbele costurilor totale pe termen scurt.

Costurile medii pe termen lung. Pe termen lung, unul dintre criteriile de apreciere a eficientei unui agent economic este nivelul costului sau mediu. Daca la darea in folosinta a unei capacitati de productie, costul total mediu are un nivel ridicat, pe parcursul realizarii procesului de productie el scade si atinge un punct de minim. Pe masura ce capacitatea disponibila este suprasolicitata costul total mediu incepe sa creasca, dovedind ca procesul de productie nu mai este rentabil.

In figura de mai jos prezentam situatia unui agent economic, care are in vedere trei posibilitati de alegere pe termen scurt in ceea ce priveste capacitatea de productie.

Figura nr. 10

CTM CTM₃

CTM₁

CTM₂

Q Q₂ Q₃ Q

Costul total mediu in variante determinate pe termen

scurt de capacitati de productie diferite.

Daca firma opteaza pentru productia de serie mica (Q₁), costul mediu aferent va fi CTM_1.

Daca doreste, va realiza productia Q₂, mai mare decat Q₁, dar suportand costul mediu CTM₂ mai mic decat CTM_1.

Daca se opteaza pentru productia de serie mare Q₃ mai mare decat Q₁ si Q_2, costul sau mediu ajunge la CTM₃, mai mare decat CTM₁ si CTM₂.

Din figura prezentata se observa ca varianta optima pentru agentul economic, pe termen scurt, este data de volumul de productie Q₂, corespunzator caruia CTM₂ este cel mai mic posibil.