COTAREA UNEI SOCIETATI PE ACTIUNI LA BURSA DE VALORI

COTAREA UNEI SOCIETATI PE ACTIUNI LA BURSA DE VALORI

Bursa de valori

Bursa de valori este o institutie financiara care dispune de spatii pentru tranzactii unde se concentraza cererea si oferta de valori mobiliare, realizandu-se negocierea, contractarea si realizarea contractelor (ordinelor) in mod deschis (prin licitatie), in conformitate cu un regulament cunoscut de toti participantii. Din aceasta cauza, bursa este cunoscuta ca "piata de licitatie". Acest mod de organizare a activitatii bursiere presupune centralizarea tranzactiilor prin intermediul unui mecanism care asigura accesul direct si continuu al clientilor la informatiile pietei si la efectuarea operatiunilor, exclusiv in cadrul acestui mecanism. Infiintarea si functionarea unei burse de valori presupune indeplinirea catorva conditii:

Existenta pe scara larga de firme mari organizate ca societati pe actiuni,

Dispersia actiunilor si obligatiunilor la un numar suficient de mare de posesori

Reglementarea stricta a activitatii de tranzactionare (limitarea numarului de paricipanti, stabilirea unui cod de condita pentru intermediari, precizarea modului de desfasurare a sedintelor de bursa).

Bursa, din punct de vedere juridic, in general, este organizata sub forma unor societati (in Romania, spre exemplu, cu raspundere nelimitata sau limitata) al caror capital este divizat intr-un anumit numar de actiuni sau certificate. El confera dreptul de a participa la afaceri, dar nu si la dividende.

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se incheie tranzactii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se incheie la bursa de valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate in procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al productiei rentabile, precum si un detector al productiei nerentabile.

Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori functioneaza sub controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, in cele mai multe state functioneaza burse de drept privat ca societati pe actiuni. Bursele de drept public sunt administratii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori infiintata in Romania in 1994 este o institutie de drept public.

1.1. Clasificarea burselor de valori

Din punct de vedere juridic se disting:

a) Bursa de valori oficiala este piata la care se negociaza valorile mobiliare admise la cotare. Operatiunile se desfasoara intr-un spatiu special amenajat conform unui regulament de functionare. Tranzactiile sunt centralizate si accesibile informarii continue a clientilor. Operatiunile se desfasoara cu exclusivitate in cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal specializat in negocierea tranzactiilor si un personal tehnic care se ocupa de pregatirea negocierilor, evidenta contractelor si urmarirea realizarii lor. Accesul in bursa este restrictiv.

Bursa de valori oficiala poate fi:

bursa clasica

bursa moderna.

La bursele de valori clasice se formeaza un curs unic, centralizat, intrucat procesul negocierilor este supus regulamentului de functionare, adica este dirijat si supravegheat, preturile fondandu-se pe baza de licitatie publica.

La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace electronice si computere, in exclusivitate sau in combinatie cu mijloace clasice.

b) Bursa de valori neoficiala este o bursa cu un acces mai putin restrictiv. Pe aceasta piata se negociaza valorile mobiliare neinscrise la cotarea oficiala. Este vorba de societati mici si mijlocii care doresc sa obtina fonduri pentru dezvoltare dar nu pot indeplini conditiile severe de admitere la piata oficiala.

Pe langa acestea, la Bursa neoficiala mai apar:

societatile radiate de la cotatia oficiala;

societatile in dificultate, cum sunt cele in curs de dizolvare si lichidare etc.

c) Piata la ghiseu (OTC - Over The Counter) este piata organizata direct intre operatori, in afara burselor organizate si care se deruleaza printr-o retea de telecomunicatii. Pe aceasta piata se pot vinde si cumpara valori mobiliare in cantitati oricat de mici si nu numai pachete de actiuni care sa aiba la baza o unitate de masura. Preturile, desi se formeaza pe baza cursurilor cotate la Bursa oficiala, sunt diferite, variind de la o firma la alta.

Din punct de vedere al modului de negociere se disting:

a)      Piata cu amanuntul, la aceasta se incheie tranzactii de valori mobiliare exprimate in una sau mai multe unitati de masura, stabilite prin regulament.

b)      Piata en-gros sau cu toptanul, obiectul il constituie marile tranzactii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, detinatori de importante stocuri de valori mobiliare, in lipsa de cumparatori semnificativi.

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:

a)      Piata la disponibil (la vedere) denumita si piata "spot'. Este piata pe care se incheie tranzactii cu livrarea imediata (tehnic, in cateva zile de la incheiere), cu reglarea imediata, dupa caz;

b)      Piata la termen este cunoscuta si sub denumirea de piata "futures'. Pe aceasta piata se incheie contracte cu livrarea sau reglarea la termen, dupa caz. Ca forma speciala a pietei la termen este si piata cu reglementare lunara.

1.2. Obiectul bursei de valori

Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta atat asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, cat si realizarea acestora pe baza standardizata.

La bursa de valori se negociaza:

a) Valori mobiliare (titluri financiare): actiuni, obligatiuni, bonuri si bilete de tezaur, titluri de renta, etc.

b) Valute selective.

c) Produse bursiere derivate: contracte futures, optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare, optiuni pe valute, optiuni pe indici de bursa, optiuni pe rata dobanzii, etc.

Exista burse la care obiectul principal al negocierilor il constituie actiunile. Aceste burse se mai numesc si burse de actiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzactionarea valorilor mobiliare pe plan local si acestea sunt burse locale, necaracteristice in comertul bursier international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de tara emitenta. Acestea sunt burse caracteristice, de reputatie internationala, detinand un rol conducator in tranzactiile bursiere generale.

1. Scopul esential al bursei de valori

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finantarii activitatii economice si de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea isi indeplineste acest rol mai ales prin operatiunile de vanzare si cumparare de actiuni si obligatiuni emise de societatile pe actiuni. Cei care doresc sa devina proprietari si sa participe nelimitat la riscuri si beneficii cumpara actiuni simple, cei care nu doresc sa-si asume riscuri si beneficii nelimitate cumpara actiuni preferentiale cu un venit fix si cu un risc minimal, iar cei care nu doresc sa devina proprietari ci numai creditori, micsorandu-si riscul la maximum, cumpara obligatiuni cu un venit fix exprimat procentual si denumit cupon.

Ordinea in care societatea emitenta distribuie beneficiile: banii rezultati din vanzarea celor trei feluri de efecte financiare sunt utilizati de societatea emitenta pentru investitii productive, cumparari de materii prime si materiale, angajarea fortei de munca, plata gestiunii economice etc. In conditiile in care activitatea economica se desfasoara normal, rezulta venituri totale care se diminueaza cu costurile de lucru (in care intra si rambursarea datoriilor) si se obtine profitul de lucru. Distribuirea profitului de lucru se inscrie in urmatoarea ordine de prioritati:

se platesc cupoanele la obligatiuni;

din ce ramane se platesc impozitele pe venit sau pe cifra de afaceri;

profitul ramas se numeste net si se imparte intre coproprietari, respectiv intre detinatorii de actiuni.

Si repartizarea profitului net urmeaza o ordine de prioritati:

se platesc mai intai veniturile la actiunile preferentiale;

restul se imparte in doua: pentru plata dividendelor la actiunile simple si pentru constituirea cotelor de rezerva in vederea noilor investitii (sau conform statutului).

1.4. Cotatiile la bursa

Cotatia de bursa este un termen sinonim cu nivelul cursurilor si reprezinta operatiunile prin care se stabilesc preturile in bursa, se inregistreaza si se publica. Lista de cursuri publicata se mai numeste si "Cota bursei".[7]

Cotatiile se stabilesc zilnic sau la anumite perioade dupa cum reglementarile bursiere au prevazut sedinta de bursa. Cotatia este rezultatul negocierilor, adica a raportului dintre cererea si oferta pentru produsul bursier negociat.

Din punct de vedere tehnic sunt cunoscute doua metode de cotare:

a. Metoda traditionala, folosita in prezent si de bursele noastre de marfuri pentru negocierea propriu-zisa a marfurilor, este cunoscuta mai ales sub numele de strigare. Negocierea prin metoda strigarii este de fapt o metoda de comunicare a intentiei de a vinde sau de a cumpara, prin folosirea "strigarii" sau si a semnelor cu mana.[8]

Exista in acest domeniu multe conventii referitoare la felul in care agentul de bursa din ring comunica, altui agent, intentia sa de a negocia.

Prin cotatia strigata se realizeaza anumite avantaje: agentii de bursa au posibilitatea de a interveni in orice moment si de a participa efectiv la cotatie in timpul sedintelor de bursa, vanzand sau cumarand pe cont propriu. Se asigura astfel lichiditatea pietii, ceea ce este extrem de important pentru o bursa.[9]

b. Metoda de cotatia asistata de calculator este metoda moderna care manifesta tendinta de a inlocui cotatia prin strigare. Ea este mai operativa si ofera publicului posibilitatea de a cunoaste mai multe informatii utile privind produsul bursier negociat. Dezavantajul: nu are transparenta metodei strigarii, care este publica.

Cotatiile de bursa se stabilesc atat pentru tranzactiile spot ("la disponibil"), cat si pentru cele la termen. Acestea sunt de mai multe feluri:[10]

In functie de baza formarii lor distingem: cotatii efective si cotatii nominale.

Cele efective reprezinta preturile marfurilor stabilite pe baza tuturor tranzactiilor incheiate intr-o anumita zi. Ele sunt luate in considerare la incheierea operatiunilor de vanzare-cumparare realizate in bursa (dar nu numai).

Cele nominale, reprezinta preturile marfurilor care coteaza curent la bursa, dar pentru care nu s-au incheiat tranzactii timp de cateva zile, din lipsa de cereri si oferte. Daca doar intr-o zi nu au avut loc tranzactii , se porneste de la ultimul nivel de incheiere a cotatiei. Daca nu s-au cotat mai multe zile, se ia in considerare si tendinta manifestata la marfuri similare.

In functie de modalitatile de determinare a cotatiilor acestea pot fi: cotatii medii, cotatii limita si cotatii de lichidare.

Cotatiile medii reprezinta media preturilor unei marfi pentru care s-au incheiat tranzactii (s-au format cereri si oferte) in perioada de referinta (pentru toata ziua bursiera, pentru sesiunea de dimineata, pentru sesiunea de seara).

Cotatiile limita reprezinta media preturilor minime (pentru limitele minime) sau a preturilor maxime (pentru limitele maxime) in perioada luata in considerare;

Cotatiile de lichidare sunt stabilite de Casele de lichidare (Casele de compensatii sau Oficiile de Decontare) pentru finalizarea unor operatiuni de bursa la termen, potrivit unor metodologii complexe. Ele reprezinta, de fapt, diferente de cursuri din tranzactiile la termen si au intotdeauna un caracter oficial. Cotatiile de lichidare se stabilesc diferit de la o bursa la alta. In principal, practica a evidentiat urmatoarele cinci metode ce pot fi utilizate in acest sens:

a)      cotatia de lichidare este pretul la care s-au incheiat cele mai multe tranzactii;

b)      cotatia de lichidare este media aritmetica, ponderata cu cantitatea, a preturilor la care s-a incheiat contractele intr-o sesiune;

c)      cotatia de lichidare reprezinta ultimul pret la care s-a incheiat un contract in cadrul unei sesiuni;

d)      cotatia de lichidare este cel mai mare pret la care s-a incheiat un contract in cadrul unei sesiuni;

e)      cotatia de lichidare este pretul stabilit de o comisie speciala a bursei, dupa analiza contractelor semnate.

Cotatiile de lichidare de Casele de compensatie sau de Oficiile de Decontare sunt publicate ca toate cursurile rezultate in bursa.

Avand in vedere momentul publicarii, cotatiile sunt de doua feluri: oficiale si neoficiale.

Cotatiile oficiale sunt anuntate dupa inscrierea pentru sesiunea bursiera de dimineata si se calculeaza pe baza preturilor sesiunii respective. Ele servesc drept termene de referinta pentru incheierea tranzactiilor pe termen lung.

Cotatiile neoficiale se stabilesc pe baza preturior sesiunii bursiere de seara si servesc pentru tranzactiile zilei urmatoare, pana se stabileste cotatia oficiala.

Preturile sau cursurile rezulta pe baza confruntarii cererii cu oferta, care ajung in bursa prin intermediul brokerilor.[11]

Preturile si evolutia lor afisate in incinta bursei sunt transmise, prin canale de televiziune cu circuit inchis, la sediile membrilor bursei sau, prin intermediul retelelor de telecomunicatii, in toata lumea. Datorita tehnicilor moderne de transmitere a cursurilor bursiere, acestea devin cunoscute de public pe o foarta mare aria geografica, permitand celor implicati in vanzarea si cumpararea de marfuri ce fac obiectul comercializarii la bursa, sa ia decizii corecte cu privire la momentul vanzarii sau cumpararii si cu privire la nivelul de pret. Savarsind astfel de acte de comert sub influenta cotatiilor de la bursa, respectiv cumparandu-se si vanzandu-se continuu, nivelul preturilor este influentat , fie in sensul cresterii, fie in al scaderii, si astfel mai multi comercianti devin constienti de situatia de pe piata, implicandu-se, la randul lor, in vanzari si cumparari.

O tranzactie bursiera se considera incheiata in momentul adjudecarii in ring, de catre un agent bursier, a pretului propus de arbitrul de ring, moment in care agentul striga "contract", mentiune repetata si de arbitrul de ring si afisata pe panoul de ring, impreuna cu pretul de adjudecare, adica de incheiere a tranzactiei. Mentiunea "contract" strigata de brokerul care a acceptat pretul (cerut sau oferit) semnifica faptul ca s-au creat conditiile pentru semnarea contractului de vanzare-cumparare pentru realizarea tranzactiei. Contractul trebuie semnat la iesirea din ring, intre brokerul vanzator si cel cumparator, care la randul lor au fost mandati de clientii lor sa-i reprezinte.

Intr-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta numai daca actiunile si obligatiunile ei sunt admise sa fie cotate la bursa.

Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determina o societate pe actiuni sa se introduca in bursa, ci a posibilitatii intrunirii unor conditii impuse de legislatia nationala spre a putea ca actiunile si obligatiunile emise pe piata primara sa poata fi vandute si cumparate la bursa.

Conditii pentru ca o firma sa fie listata la bursa

O firma, organizata ca societate pe actiuni, pentru a fi listata la bursa trebuie sa indeplineasca o serie de conditii impuse de autoritatea ce reglementeaza piata de capital din tara respectiva. Cele mai frecvente si imperioase conditii se refera la:[12]

necesitatea publicarii sau punerii la dispozitia celor interesati, a bilantului contabil auditat pe un anumit numar de ani anteriori (2-3 ani);

sa aiba o anumita valoare a capitalizarii bursiere reala sau estimata;

o anumita parte din capital sa fie detinuta de un anumit procent sau numar de actionari;

necesitatea ca managementul sa aiba o continuitate, experienta si competenta necesare gestionarii afacerii etc.

In Romania, conditiile necesare pe care o societate comerciala trebuie sa le indeplineasca pentru a fi cotata la bursa (BVB), sunt stabilite in functie de categoria valorilor mobiliare in care aceasta se incadreaza, astfel:

a.       Pentru ca o societate comerciala sa poata solicita inscrierea la cota bursei de valori pentru valorile mobiliare emise, la categoria a II-a (de baza), se impun urmatoarele conditii:

Existenta unui capital social mai mare de 2 milioane euro;

Efectuarea unei oferte publice primare, in conditiile prevazute de lege:

Inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare a valorilor mobiliare emise;

Libera transferabilitate a valorilor mobiliare emise;

Furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare;

Furnizarea de informatii;

Plata comisioanelor;

Numirea unei persoane de legatura cu bursa;

Certificarea datelor furnizate de catre emitent;

Incheierea Angajamentului de inscriere si mentinere la cota Bursei.

b.      Pentru inscrierea valorilor mobiliare la cota de Bursa, la categoria I, se impun anumite conditii suplimentare :

Capitalul social sa fie mai mare de 8 milioane euro;

Realizare de profit net in ultimii 2 ani de activitate;

Sa aiba o perioada de activitate de minimum 3 ani;

15% din actiuni sa fie detinute de peste 1.800 actionari;

Personalul de conducere trebuie sa fie recunoscut pentru competenta profesionala si integritatea morala.

Trebuie tinut cont insa si de faptul ca exista o comisie de inscriere la cota Bursei de Valori, comisie ce are ca scop asigurarea unei activitati unitare, ordonate si eficiente de inscriere, promovare, suspendare, retrogradare sau retragere de la cota Bursei de Valori Bucuresti a valorilor mobiliare. Aceasta comisie hotaraste in privinta inscrierii, promovarii, suspendarii sau retrogradarii valorilor mobiliare de la cota si poate propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de la cota.

Potrivit reglementarilor in vigoare, pentru cotarea la Bursa de Valori, intreprinderile trebuie sa satisfaca o serie de cerinte. Pentru intreprinderile cotate, analiza poate fi completata prin implicarea unor indicatori specifici, dintre care: [14]

a.       Valoarea bursiera (VB):

VB = Numarul de actiuni x Cursul unei actiuni (potrivit ultimei cotatii)

Acest indicator serveste in special pentru analiza comparativa cu valoarea contabila a intreprinderii, punand in evidenta fie plusvaloarea latenta (valoarea bursiera > valoarea contabila), fie minusul latent de valoare (valoarea bursiera < valoarea contabila).

b.      Cifra de afaceri aferenta unei actiuni:

c.       Cifra de autofinantare aferenta unei actiuni:

d.      Coeficientul de capitalizare bursiera, cunoscut in teoria si practica economica sub denumirea de Price Earning Ratio (PER):

sau:

e.       Randamentul unei actiuni

f.        Valoarea adaugata pe piata:

Metode de cotare la bursa

Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori in doua situatii distincte, carora le corespund doua metode diferite:

Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;

Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.

2.1 Avantajele si dezavantajele cotarii la bursa

Cotarea la bursa implica o serie de avantaje:

a) Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa-si mareasca capitalul aditional pe termen lung. Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca in doua moduri:

prin autofinantare (din profitul retinut);

prin finantare exterioara societatii.

Finantarea exterioara clasica poate consta in:

imprumuturi bancare;

subventii de la stat etc.

Societatea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentiala de finantare este enorma, fiind constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a societatii este astfel considerabil mai mare decat cea a unei intreprinderi similare, necotate.

b) Pentru societate este mai putin oneros sa-si sporeasca potentialul financiar pe calea valorificarii la bursa a actiunilor, decat pe calea imprumuturilor.

c) Prezenta la bursa a societatii ii imbunatateste imaginea fata de creditorii potentiali.

d) Prin cotarea la bursa creste notorietatea publica a societatii producatoare in cauza, fapt ce ii inlesneste desfacerea productiei.

e) Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati cotate la bursa, astfel incat valoarea actiunilor este determinata de cererea si oferta pietei, si nu de judecata subiectiva a unor consultanti in materie. Societatea cotata la bursa isi cunoaste in permanenta valoarea reala atribuita de piata bursiera.

f) Din necesitati de lichiditate, detinatorii de actiuni sau de obligatiuni simt nevoia unei piete organizate (bursa), unde sa le transforme in bani lichizi.

g) Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piata organizata unde sa le poata comercializa cu profit sau unde sa aiba posibilitatea retragerii banilor investiti spre a-i plasa in investitii din sectoare economice mai rentabile.

h) Prin cotarea la bursa, schema de atragere a angajatilor societatii, cu deosebire a muncitorilor, pentru cumpararea de actiuni si obligatiuni ale societatii in care lucreaza, devine mai atractiva, titlurile respective sunt producatoare de venituri suplimentare, iar pe de alta parte pot fi transformate in bani lichizi, in orice moment dorit.

i) Cotarea la bursa inlesneste privatizarea societatilor de stat.

j) Prin cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni si sa le distribuie angajatilor in procesul de ocrotire si democratizare a capitalului.

Cotarea la bursa implica si o serie de dezavantaje:

a) Societatea cotata trebuie sa furnizeze publicului si specialistilor bursieri numeroase informatii economice si financiare. Ea trebuie sa explice public modul in care isi gestioneaza afacerile. In multe tari, societatile cotate trebuie sa-si prevada anumite provizioane financiare suplimentare.

b) Exista riscul ca investitori nedoriti sa preia in mod treptat controlul societatii pe calea achizitiei de actiuni emise la bursa sau societatea sa faca obiectul unor tentative ostile de achizitie.