| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
INTEGRAREA DEZVOLTARII DURABILE
IN LUMEA ECONOMIEI
1. Notiuni de dezvoltare si durabilitate in mediul economic
Presiunea fenomenelor globalizarii, integrarii si accelerarii in toate planurile schimbarii obliga la inscrierea in coordonatele managementului modern, participativ, previzional, sustinand noile valori in planul culturii si civilizatiei si procesele de dezvoltare durabila apte sa creeze un mediu ambiant adecvat unei evolutii normale.
Un sistem social care produce valori economice este caracterizat in primul rand prin incertitudine. Incertitudinea si riscul nu alcatuiesc un factor optional ci reprezinta unul din aspectele definitorii ale conditiei umane. Vechile paradigme au devenit astazi insuficiente si ne obliga la o schimbare de atitudine: perceptia riscului ca vulnerabilitate trebuie depasita, evidentiind totodata valorile de oportunitate a riscului si incertitudinii. Toti termenii implicati in definitia procesului decizional - actiune umana, viitor, informatie - sunt incerti, subiectivi sau imprecisi (adica fuzzy).
Pentru majoritatea dintre noi dezvoltare inseamna proces sau schimbare in bine.
Ideea de dezvoltare durabila ne conduce la o serie de interpretari in contextul reingineriei industriale si care sunt prezentate in continuare. Pornind de la definirea termenilor: dezvoltare, durabil - durabilitate, durabilitatea unui sistem, a unui material, vom defini durabilitatea unei organizatii.
In paragraful 1.1. au fost deja punctate notiunile respective si nu vom reveni asupra lor.
Dezvoltarea durabila a unei organizatii impuse:
extinderea conceptului si practicii personalizarii produselor prin personalizarea serviciilor;
dezvoltarea relatiei personalizate cu consumatorii, clientii si salariatii;
exigenta formarii si dezvoltarii unor capabilitati si competente hibride care combina un numar de competente specializate si generale;
nevoia reconstructiei intreprinderilor pe baza de competenta negociata;
regenerarea prin personalizarea relatiilor umane in ansamblul lor.
Durabilitatea privita ca strategie pentru suportabilitate reprezinta acea asigurare de bunuri si servicii economice, sociale si de mediu adresata colectivitatii umane, facuta astfel incat sa nu reduca in timp cantitatea si calitatea bunurilor si serviciilor pe care sistemele economice, sociale si de mediu ale Pamantului sunt capabile sa le furnizeze.
In noua viziune a interdependentelor dintre problemele mediului inconjurator, bunastarii generale si procesului cresterii economice, Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care raspunde necesitatilor prezentului fara a compromite capacitatea de a satisface necesitatile generatiilor viitoare.
O importanta aparte prezinta definirea dezvoltarii durabile a afacerilor. Succint obiectivul acesteia poate fi caracterizat astfel:
|
|
Obiectivul dezvoltarii durabile a afacerilor este de a indeplinii politica organizatiei si schimbarile tehnologice si de a asigura un viitor stralucit pentru propria organizatie, pentru proprii sai clienti, parteneri si societatea ca un intreg. |
Dezvoltarea durabila a afacerilor implica:
s Afacerile se dezvolta ca afaceri competitive, mature
s Organizatiile invata singure
s Adaptarea institutionala
s Dezvoltarea durabila a afacerilor devine o forta pentru stabilizarea economiei si maximizarea potentialului pentru calitatea vietii la un standard inalt pentru toti
s Schimbarea societatii de a transforma propriile afaceri in afaceri durabile.
|
Pentru afacerile intreprinderii dezvoltarea durabila implica adoptarea strategiilor de afaceri si activitatilor care indeplinesc nevoile organizatiei si actionarilor sai, in timp ce protectie, sustinerea si amplificarea surselor naturale si umane vor fi necesare in viitor. |
Premisa fundamentala este ca organizatia care poate realiza cu succes dezvoltarea unui Sistem de Management al Mediului - SMM care este compatibil cu principiile dezvoltarii durabile va castiga un avantaj competitiv global pe termen lung. Un SMM este un ansamblu de politici, standarde, sisteme, practici si instrumente pentru cresterea eficacitatii in relatia cu problemele de mediu.
Sintetizand, obiectivul general al Dezvoltarii Durabile poate fi prezentat astfel:
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
De a gasi un optim al interactiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic intr-un proces dinamic si flexibil de functionare |
s Economice - maximizarea eficientei s Sociale - alocarea echitabila a bunurilor si serviciilor s Ecologice - mentinerea bio-diversitatii pentru adaptarea biosferei la modificarea conditiilor geo-climaterice s Coordonare a optiunilor partiale pentru a obtine un optim global - optimizarea alocarii resurselor minerale, ecologice, energetice si de capital |
Principiile dezvoltarii durabile (Fig. 5.) se manifesta pe fondul vehicularii unor fluxuri material-energetic-informationale care sunt supuse unor procese de restructurare (cresterea randamentelor, micsorarea consumurilor specifice, diminuarea entropiei informationale, cresterea calitatii tuturor proceselor, perfectionarea factorului uman, a schimbarea atitudinii, informatizarea activitatilor, etc.).
Metode ale dezvoltarii durabile 1. Raspuns eficient pentru consumator Oferirea de produse si servicii adecvate la locul si momentul potrivite, precum si la costul cel mai scazut reprezinta una dintre finalitatile unor concepte-metode cum este si ECR - Raspuns Eficient pentru Consumator (Eficient Consumer Response), considerat revolutie culturala a industriei si comertului, un atu pentru viitor - adaptate la sectorul distributiei de marfuri.
Tehnologia informatiei Tranzitia spre economia de idei transforma cunoasterea in principala sursa de putere si intreprinderea in amplificator de cunoastere. Din cauza imperfectiunilor sistemelor si mecanismelor de piata este nevoie de promovarea unui management al inteligentei economice, de coerenta asigurata de proiecte si obiective comune, de un primat al calitatii relationale fata de cea a competentelor, de o circulatie transversala a informatiei. In era informatiei managerul inteligent trebuie sa stie cum sa adauge valoare, gasind drumul catre performanta. 3. Metode de prognoza Opereaza cu o functie de eficienta si un set de restrictii tehnologico-functionale, cantitative si calitative. Prognoza trebui sa aiba un caracter sistemic si cuprinde pe de o parte cercetarea-montajul noilor obiective si pe de alta parte exploatarea instalatiilor si resurselor de la productie la consum. Teoria prognozei urmareste stabilitatea atat a tendintelor de dezvoltare a structurilor fizice cat si afluxurilor de resurse (prognoza explorativa). Prin prognoza se fixeaza caile de realizare si exploatare rationala a instalatiilor si a productiei de energie (prognoza normativa). Prognoza poate fi de dimensionare si de planificare. 4. Cuantificarea riscului Conceptul de risc este asociat actiunii de expunere la un pericol creat de un eveniment nedorit. Cuantificarea riscului se poate face calculand si interpretand urmatorii indicatori tehnico-economici: probabilitatea producerii riscului si frecventa aparitiei si desfasurarii evenimentelor care provoaca riscul. In acest context trebuie precizat ca riscul R1 are doua componente majore, relatia 1., si anume: componenta intrinseca denumita risc initial - R1 si componenta asociata denumita risc conjuctural - Rc. Riscul ca probabilitate a consecintelor se cuantifica astfel: Rt = Rl * Rc (4.1) Riscul total exprimat holistic trebuie sa cuprinda: ● Riscul tehnologic ● Riscul economico-financiar ● Riscul comercial ● Riscul de mediu 5. Implementarea unui sistem de management al mediului Standardul 14004 prezinta conditiile pe care trebuie sa le indeplineste un sistem de management al mediului, in vederea satisfacerii conditiilor de audit pentru certificare si inregistrare. Organizarea unui sistem de management al mediului este absolut necesara in conditiile actuale, avand in vedere legislatia de mediu, cat si necesitatea protectiei propriu-zise a factorilor de mediu. Sistemul de management al mediului trebuie sa fie in permanenta relatie cu managementul general al intreprinderii. Acest sistem permite armonizarea si coordonarea cu elementele din alte domenii de activitate, de exemplu: ● Sistemul propriu-zis de exploatare ● Resursele financiare ● Sistemul calitatii ● Securitatea muncii Un SMM este integrat cu functiile principale ale companiei si este compatibil cu principiile dezvoltarii durabile. 6. Ingineria valorii Strategia competitiva a unei firme trebuie sa urmareasca asigurarea unei pozitii competitive a acesteia in cadrul industriei de profil, adica pe terenul pe care se manifesta cu o intensitate mai mica sau mai mare concurenta. Stabilirea strategiei competitive a unei firmei reprezinta un demers amplu si complex, care da masura cea mai relevanta a capacitatii manageriale de a interpreta un volum impresionant de informatii privind starea industriei de profil, a competitiei din cadrul acesteia si a propriei firme, precum si de a folosi cu abilitate un registru larg de metode, tehnici si instrumente de analiza si evaluare a pozitiei relative a competitorilor din industria respectiva. In acest registru, pe un loc distinct se inscrie, prin consistenta si relevanta sa cu privire la competitivitatea firmei, lantul valorii. In lucrarea sa "Competitive Advantage, Creating and Sustaining Superior Performance", Michel Porter - care este si autorul noului concept la lantului valorii - indica elementele care trebuie sa constituie obiectul analizelor de efectuat la cele trei nivele: Analiza situatiei industriei Analiza situatiei competitiei Analiza situatiei firmei. Fiecare dintre cele trei analize efectuate contribuie la conturarea unei imagini cat mai cuprinzatoare si mai realiste a situatiei si pozitiei firmei in mediul ei specific de afaceri, a perspectivelor pe care i le ofera acest mediu si a modificarilor pe care trebuie sa le realizeze firma in directionarea propriei activitati pentru a valorifica adecvat perspectivele existente.
Stabilirea lantului valorii pentru o firma presupune identificarea si individualizarea activitatilor acesteia, care sunt relevante din punct de vedere strategic, in scopul de a intelege mecanismele formarii costurilor in cadrul lor si de a depista posibilitatile de realizare a diferentierii activitatilor respective de cele corespunzatoare desfasurate in alte firme concurente. Lantul valorii firmei consta din activitati-valoare, care sunt activitatile distincte ale acesteia, din punct de vedere fizic si tehnologic si in marja, care reprezinta diferenta dintre valoarea totala, respectiv incasarile totale ale firmei si suma costurilor generate de desfasurarea activitatilor - valoare. Folosirea lantului valorii ca instrument de analiza strategica a costurilor prezinta o serie de avantaje, evidente in practica oricarei firme si care ar putea fi sporite in perioada de restructurari profunde pe care o traverseaza intreprinderile romanesti in vederea inscrierii lor pe coordonatele economiei concurentiale. Intre aceste avantaje, cele cu efecte mai ample si mai rapid resimtite asupra activitatii sunt urmatoarele: Apelarea la metoda lantului valorii obliga managementul firmei sa faca o analiza cuprinzatoare si profunda a situatiei industriei in care opereaza firma, a situatiei competitiei in industria respectiva si a situatiei proprii firmei, ceea ce permite formarea unei imagini reale a punctelor forte si deficientelor acesteia din urma, a pozitiei ei competitive si a avantajelor competitive pe care eventual le detine. Analiza strategica a costurilor, care constituie miezul lantului valorii, obliga managementul firmei sa procedeze la decuparea activitatii de ansamblu a acesteia in activitati componente, in functie de contributia lor la crearea de valori - activitati primare, activitati suport , activitati directe si indirecte si de asigurare a calitatii. Un asemenea exercitiu managerial presupune cunoasterea in detaliu a mecanismelor specifice desfasurarii fiecarei activitati componente, precum si existenta unei viziuni sistemice, integratoare, cu privire la insertia organica a acestor activitati in fluxul de ansamblu al operatiunilor prin care firma produce bunurile-servicii ce ii sunt specifice. Analiza detaliata activitati-costuri si urmarirea formarii costurilor firmei pe baza insumarii celor ale activitatii delimitate reprezinta calea cea mai eficace de identificare a surselor de cheltuieli, de delimitare a cheltuielilor neevitabile de cele nerationale si de stabilire, pe aceasta baza, a solutiilor de reducere a costurilor si de creare a avantajului competitiv prin costuri. Sistemul valori - un alt concept specific lantului si care integreaza intr-un flux unitar lanturile valorii furnizorilor, al propriei firme si ale cumparatorilor produselor/serviciilor acesteia, constituie, o data in plus, la formarea imaginii globale, sistemice, a cadrelor de conducere, cu privire la integrarea organica a activitatii firmei in mediul ei de afaceri, in fluxul specific industriei din care face parte. Instruirea cadrelor manageriale cu privire la obiectivele, esenta si cerintele metodei lantului valorii, care constituie primul pas al metodologiei acestuia, reprezinta pentru managerii romani - obisnuiti in conditiile economiei planificate sa rationeze aproape exclusiv in termeni de niveluri ale productiei si nu in termeni de costuri si eficienta - un prilej in plus de a-si insusi un model de gandire economica propriu economiei de piata, ai carui piloni sunt costurile, preturile si profitul. Axarea conceptului lantului valorii pe legaturile activitatii - costuri si pe avantajul competitiv de costuri al firmei ii confera rolul de instrument eficace al actiunilor de restructurare a firmelor in vederea imbunatatirii pozitiei lor competitive. Pe masura maturizarii manageriale a firmelor romanesti si a acomodarii acestora cu rigorile mecanismului de piata, instrumentul lantului valori va prezenta, neindoielnic, un interes crescand si va fi tot mai frecvent utilizat, in cadrul eforturilor de creare si consolidare a avantajului competitiv prin costuri pe pietele interna si internationala. 7. Ingineria convergenta (CE-Concurent engineering), reprezinta o strategie in arta inginereasca. Generata de competitia pentru supravietuire a companiilor, care reclama pe deoparte reduceri de cicluri de timp si costuri de productie si pe de alta parte imbunatatirea continua a calitatii si fiabilitatii produselor, precum si a gradului de satisfacere a necesitatilor si dorintele clientilor. Winner, Pennel, Bertrand si Slusarezuk (1988) definesc ingineria convergenta ca fiind: "o abordare sistematica asupra proiectarii convergente", integrate a produsului si asupra proceselor conexe incluzand productia. Aceasta abordare are in intentie sa-I mobilizeze pe manageri sa considere toate elementele ciclului de viata al produsului de la concepere pana la eliberare incluzand: calitatea, costul, nomenclatorul si cerintele utilizatorului. Jagannathan, Cleatus, Kannan, Matsumoto si Lewis (1991) definesc ingineria concurenta ca fiind "Procesul formarii si sprijinirii echipelor multifunctionale care stabilesc produsul si parametrii procesului la inceputul fazei de proiectare". Potrivit lui Dean si Unal (1992) "Ingineria convergenta aduna oamenii potriviti la timpul potrivit pentru identificarea si rezolvarea problemelor de proiectare. Ingineria convergenta este proiectarea pentru asamblare, disponibilitate, cost, satisfactia clientului, mentenanta, utilizare, producere, operativitate, performanta, calitate, risc, securitate, planificare, acceptabilitate sociala si alte atribute ale produsului". O alta interpretare asupra ingineriei convergente insumeaza o serie de definitii ce include design-ul simultan/ convergent care de fapt este: ● design-ul produsului ● design-ul evaluarii produsului ● design-ul prototipului de produs ● design-ul testarii produsului ● design-ul producerii produsului ● design-ul lansarii produsului ● design-ul operatiilor produsului ● design-ul sprijinirii produsului ● design-ul evolutiei produsului ● design-ul retragerii produsului ● design-ul managementului produsului Ingineria convergenta este in principal o metoda de proiectare si in general o metoda de pregatire a productiei, ce-si propune reducerea timpului necesar acestor activitati. Prin efectele sale, ea are o influenta puternica si asupra calitatii; din acest motiv este recomandata in lucrarile de specialitate. Metoda mai este cunoscuta in literatura si sub alte denumiri (fig.1):
Fig. 1. Denumiri ale ingineriei convergenteIngineria convergenta si-a propus initial reducerea timpului de proiectare, dar apoi s-a constatat ca in sistemul ce se creeaza pot fi cuprinse si alte activitati, printre care aprovizionarea, fabricatia, etc. ceea ce justifica denumirea de "inginerie". Reducerea ciclurilor de timp are drept scop ajungerea la timp a produselor pe piata, oferirea unei varietati mai mari de produse si o satisfacere mai completa a cerintelor pietei. Aceasta ar conduce la cresterea mai completa a cerintelor pietei. Aceasta ar conduce la cresterea volumului de vanzari si evident la profituri mai mari. Deoarece majoritatea acestui profit ar ajunge astfel mai devreme in cilul de piata, compania ar avea posibilitatea sa-si retraga de pe piata modelele, care s-au invechit, inlocuindu-le cu produse noi, care sa fie mult mai adecvate necesitatilor si dorintelor clientilor si la un pret de productie mai scazut, aceasta optimizand profiturile. Cheia noii strategii, Ingineria Convergenta, este lucrul in echipa. Oamenii din mai multe compartimente functionale, colaboreaza la proiectarea unui produs, de la idee pana la final, pentru a se asigura in felul acesta reflectarea cat mai fidela a necesitatilor si dorintelor clientilor. Noua strategie prevede desfasurarea simultana a unor activitati, care toate converg catre acelasi scop, satisfacerea necesitatilor si dorintelor clientului. Astfel, specialisti in marketing, proiectare, productie, asigurarea calitatii si fiabilitatii se constituie in echipe multifunctionale lucrand impreuna de la inceput, anticipand problemele, in scopul eliminarii lor, evitand intarzierile in aducerea produselor pe piata si aparitia caderilor costisitoare. Exista necesitatea ca echipele multifunctionale sa beneficieze de proiectare asistata de calculator, de instrumente specifice de proiectare si productie si de un sistem de distributie si administrare a informatiilor de proiectare, care sunt vitale cel putin in proiectele mari. Noua strategie inginereasca include noi concepte si tehnici pentru dezvoltarea si fabricarea de produse de inalta calitate, cum sunt: v Proiectarea pentru productie si asamblarea (DFMA - Design for manufacture and Assembly) v Dezvoltarea continua a proceselor /CPI - Continuous Process Improvement) v Conducerea spre o calitate totala (TQM - Total Quality Management) v Functia de satisfacere a calitatii (QFD - Quality Function Deployment) v Controlul statistic al procesului (SPC - Statistical Process Control) Astfel, ingineria convergenta pune in aplicare tactica de focalizare a tuturor resurselor ca si experienta in proiectare, dezvoltare, marketing, productie, service si vanzare, in scopul crearii unui produs nou, de inalta calitate, cu pret de cost cat mai scazut al produsului si care sa satisfaca in mod exact cerintelor clientului permitand obtinerea unor importante avantaje concurentiale.
Fig. Avantajele aplicarii ingineriei concurente
DISTRIBUIE DOCUMENTUL
Comenteaza documentul:Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comentaCreaza cont nou Termeni si conditii de utilizare | Contact
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
