Analiza cheltuielilor materiale

Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale pe ansamblul industriei, detin ponderea cea mai importanta in totalul costurilor de exploatare: aproximativ 60%. Ponderea variaza in functie de specificul activitatii. Cu cit ponderea cheltuielilor materiale este mai insemnata, cu atit posibilitatile de reducere sint mai mari si deci importanta lor in gestionarea costurilor este mai mare. In analiza facem distinctia intre cheltuieli materiale si cheltuieli cu materiale.

Natura cheltuielilor materiale = cuprinde pe linga cheltuieli cu materialele, si cheltuieli cu amortizarea si reparatiile.

Criterii de clasificare pentru cheltuielile materiale:

a)dupa dependenta fata de volumul productiei:

-cheltuieli variabile

-cheltuieli fixe

b)dupa modul de repartizare pe costuri:

-cheltuieli directe

-cheltuieli indirecte

c)dupa natural or:

-pe elemente de cheltuieli

-pe articole de calculatie

Potrivit tipului de analiza, se utilizeaza diferite clasificari; in general, pentru a caracteriza situatia unui fenomen, se cere sa fie evidentiate urmatoarele:

-analiza dinamica

-analiza structurala

-analiza factoriala

-evaluarea tendintei in functie de factori specifici

In viata practica, aceste aspecte apar in momentul analizei posibilitatilor de reducere a costurilor, al elaborarii bugetului de venituri si cheltuieli precum si al exercitarii controlului evolutiei costurilor pe centre de responsabilitate.

Imaginea de ansamblu asupra cheltuielilor materiale se obtine cu ajutorul indicatorului "cheltuieli materiale la 1000 lei Q", "venituri din exploatare",

sau "CA".

Modelele de analiza pot fi:

Cm = (∑q*cm)/(∑q*p) * 1000

Cm = Cm/Ve *1000

Cm = Cm/CA*1000

Daca se opereaza cu cheltuieli materiale la 1000 lei pe produs, atunci modelul de analiza devine:

Cm = ∑gi*cmi/100

,unde   

Cm = cheltuieli la 1000 lei Q, venituri sau CA.

∑q*cm = suma cheltuielilor materiale in functie de volumul Q pe sortimente    (produse) si cheltuieli materiale pe produs.

∑q*p = volumul Q in preturi de vinzare.

cm = suma cheltuielilor materiale

Ve = venituri din exploatare

gi = structura Q, veniturilor sau a CA.

cmi = cheltuieli materiale la 1000 lei / elemente structurale

Analiza structurala a cheltuielilor materiale presupune urmarirea cheltuielilor materiale mpe categorii, a preturilor si a posibilitatilor de reducere. Principalele categorii a cheltuielilor materiale sint:

materii prime si materiale

combustibili, energie, H2O

amortizare

obiecte de inventar

lucrari si servicii prestate de terti

alte cheltuieli materiale

Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Se poate efectua in functie de volumul Q, al V, sau al CA. Obiectivul major urmarit este reducerea acestor cheltuieli pe unitatea de produs, ceea ce presupune o utilizare cit mai mare a activelor imobilizate.

Modelul utilizat frecvent: cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei CA

Ca = A/CA*1000

In locul CA putem folosi Q sau veniturile.

Modelul de mai sus se poate dezvolta:

A/CA*1000 = (Im/CA * A/Im) * 1000

Im/CA = eficienta utilizarii activelor imobilizate

A/Im = cota medie de amortizare (ca) a activelor imobilizate in care se sintetizeaza structura pe categorii de active imobilizate, cotele de amortizare pe fiecare categorie si este influentata de sistemul de amortizare practicat.

Pe baza modelului de mai sus cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei CA pot fi explicate astfel:

randamentul activelor imobilizate: (Im1/CA1 - Im0/CA0) * ca0 * 1000

cota medie de amortizare: Im1/CA1 * (ca1 - ca0) * 1000

La cota medie de amortizare putem distinge 2 influente:

structura pe categorii de active imobilizate: Im1/CA1 * (ca - ca0) * 1000

cotele de amortizare pe categorii de active imobilizate:

Im1/CA1 * (ca1 - ca) * 1000

Analiza poate fi aprofundata sip e categorii de active imobilizate pentru a corela gradul de folosire cu amortizarea pe produs.

Analiza cheltuielilor cu materiale

Ponderea dominanta in componenta cheltuielilor materiale o detin cheltuielile cu materiile prime si materialele. Aprecierea de ansamblu se face cu indicatorul "cheltuieli cu materialele la 1000 lei Q", "venituri din expoatare" sau "CA". Gestionarea materialelor presupune analize operative privind factori care determina cheltuieli cu materialele pe un anumit produs dupa modelul:

Chm = q*cs*pa

cs = consum specific,

q = productie

pa = pret de aprovizionare indus in costuri

Produsul q*cs = determina consumul total (Ct) dintr-un material. Daca se opereaza cu mai multe produse, consumuri si preturi, formula devine:

Chm = ∑q*cs*pa

Factorii care determina modificarile cheltuielilor materiale sint:

cantitatea consumata: (∑Ct1 - ∑Ct0) * pa0

structura materialelor consummate: ∑(Ct1*pa0) - ∑Ct1*pa0

pretul materialelor: ∑Ct1*pa1 - ∑Ct1*pa0

Prin separarea influentei structurii materialelor consumate se pun in evidenta si eventualele inlocuiri de materiale care pot avea efecte >0 sau <0 asupra costurilor. Important este ca aceste inlocuiri sa nu dauneze calitatii produselor finite.

Se pot lua masuri de modificare a preturilor de vinzare.

In privinta pretului medu de includere in costuri trebuie precizat ca difera si in functie de metoda de evaluare folosita respectiv costul mediu ponderat, metoda FIFO si LIFO.

Analiza cheltuielilor cu personalul

- cheltuielile cu personalul cuprind toate cheltuielile privind salariile personalului, costurile pentru asigurari sociale de sanatate si cele privind protectia sociala. Indicatorii sintetici prin care se analizeaza eficienta cheltuielilor salariale sint:

cheltuielile cu personalul la 1000 lei fabricate

cheltuielile cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare

cheltuielile cu personalul la 1000 lei CA

cheltuielile cu personalul la 1000 lei VA

Pentru gestiunea interna a firmei este util sa se urmareasca cheltuielile inca din stadiul fabricatiei Q dupa modelul:

Cs/∑q*p * 1000

Cs = cheltuieli cu salariile

∑q*p = productia fabricata exprimata in pretul de vinzare

Daca urmarim cheltuielile salariale la 1000 lei Ve avem modelul:

Cs/Ve * 1000

Modelul poate fi dezvoltat pentru a pune in evidenta si alti factori, astfel:

Cs/Ve * 1000 = Ns/Ve * Cs/Ns * 1000

Ns/Ve = veniturile medii pe salariat

Cs/Ns = salariul mediu pe salariat

Similar, se pune problema pentru CA si avem modelul:

Cs/CA * 1000 respectiv Ns/CA * Cs/Ns * 1000

In cadrul valorii adaugate salariile detin o pondere importanta. Modelul de analiza:

Cs/VA * 1000 respectiv Ns/VA * Cs/Ns * 1000

Eficienta cheltuielilor cu personalul se urmareste prin respectarea urmatoarelor corelatii:

IQf>ICs

ICA>ICs

IVA>ICs

IVe>ICs

In toate modelele prezentate, in locul cheltuielilor cu personalul poate fi trecut fondul de salarii (Fs) daca analiza se refera la acest fond.

Se poate utilize modelul:

Fs = Q/W * h * sh

unde

Q = volumul Q fabricate sau CA

W = productivitatea anuala a muncii

h = nr de ore lucrate in medie de o persoana

sh = salariul mediu orar

Se constata ca Fs este d.p. cu volumul Q sau CA cu timpul cheltuit cu salariul mediu si i.prop. cu W, rezulta ca pentru a obtine economii la fondul de salarii este necesar ca dinamica productivitatii muncii sa devanseze dinamica salariului (cistigului mediu). Corelatia se exprima astfel:

Is/Iw<1

W poate fi determinate pe baza Qf, a CA sau a VA.

Efectele corelatiei pot fi cuantificate asupra unei serii de indicatori punind in evidenta eficienta corelatiei:

a)      asupra cheltuielilor cu salariile la 1000 lei Ve, CA, VA.

b)      Asupra profitului din exploatare

c)      Asupra profitului aferent CA sau VA

d)      Asupra eficientei K²

e)      Asupra ratei eficientei activelor de exploatare

f)        Asupra ratei rentabilitatii comerciale

Analiza cheltuielilor cu dobinzile

Cheltuielile cu dobinzile = costuri ale capitalului (K) imprumutat

Eficienta acestor cheltuieli se analizeaza pe baza indicatorului sintetic "cheltuieli cu dobinzile la 1000 lei CA":

Sd/CA * 1000

Sd = suma dobinzilor platite

CA = cifra de afaceri

Modelul poate fi dezvoltat astfel:

Sd/CA * 1000 = Ae/CA * D/Ae * Sd/D * 1000

sau

(Ae * k * d)/(100²/CA) * 1000

Ae = active circulante de exploatare

D = imprumuturi, credite, datorii

k = ponderea imprumuturilor si datoriilor assimilate in finantarea activelor circulante de exploatare

d = procentul mediu al dobinzilor platite

O alta posibilitate de aprofundare a analizei consta in includerea factorilor care au determinat soldul mediu al activelor circulante (de exploatare).

Ae = CA/T * D2

T = timpul (360 de zile)

D2 = durata in zile (viteza de rotatie)

→ (CA/T * D2 * k * d * 1/100²)/CA * 1000 * CA

Pe baza acestui model se pot pune in evidenta influentele factorilor:

viteza de rotatie a activelor circulante

rata de participare a creditului

procentul mediu de dobinda

Accelerarea vitezei de rotatie asigura cresterea volumului Q fara resurse financiare suplimentare (in anumite limite)

Profitul constituie ratiunea de a fi a unei intreprinderi.

In ec de piata intreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentuli. Profitul se dimensioneaza in jocul preturilor ca urmare a raporturilor cerere oferta si a costurilor cere reflecta modul de gospodarire a resurselor consumate. Cererea solvabila a consumatorilor influenteaza oferta si prin mecanismul rentabilitatii orienteaza plasarea capitalurilor si deci productia.

Rentabilitatea este astfel un instrument important in mecanismul ec de piata in orientarea productiei in raport cu cerintele consumatorilor productivi sau individuali.

Rentabilitatea pp obtinerea unor venituri mai mari decat cheltuielile, deci reflecta capacitatea firmei de a produce profit oglindind intr-o forma sintetica eficienta intregii activit ec a intreprinderii.

Pt exprimarea rentabilitatii se utilizeaza 2 indicatori: PROFITUL si RATA RENTABITITATII.

Marimea absoluta a rentabilitatii este redata de profit( indicator de volum) iar gradul in care capitalul sau folosirea resurselor intreprinderii aduce profit este reflectat in Rata Rentabilitatii( indicator al marimii relative a rentabilitatii).

Eficienta ec este mai cuprinzatoare decat rentabilitatea si se poate aprecia ca reprezinta cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pt utilizarea sau economisirea unor resurse intrate sau nu in circuitul economic.

Sensul general al conceptului de eficienta este acela de a avea calitatea de a produce efectul util scontat. Insa rationalitatea oricarei actiuni presupune ca efectul sa devanseze efortul( consumul de resurse). Elementul distinctiv al economiculi fata de celelalte domenii ale activitatilor social umane il reprezinta utilizarea etalonumui valoare economica pt masurarea atat a eforturilor cat si a efectelor.

Eficienta economica vizeaza minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a eficientei ec si anume o forma sintetica realizata cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizand ca rezultat(efect) nu numai profitul net ci intregul venit net, deci profitul brut( care cuprinde si datoriile financiare si impozitele).

Analiza diagnostica a profitului

Analiza structurala a profitului

-pp descompunerea in elementele componente care se poate efectua in cazul profitului din mai multe pcte de vedere:

--rezultatul exercitiului inaintea impozitarii( profit brut sau pierdere) nu este omogen, in compozitia sa intrand rezultate din activitati diferite:

--rezult expoatarii+rez financiar= rezult curent Daca la acesta adunam rezultatul extraordinar al exercitiului se obtine rezultatul exercitiului inainte de impozitare, la care se aduna cheltuielile neadmise a se deduce din rezultatul fiscal si se scad deducerile fiscale. Se obtine astfel rezultatul impozabil( fiscal). Din acesta se scade impozitul pe profit si se obtine rezultatul exercitiului dupa impozitare ( Profit net )

Rezultatul exploatarii se det ca diferenta intre veniturile din exploatare si chelt din exploatare. Veniturile din exploatare= CA+ venituri din productia stocata+ veniturile aferente productiei de imobilizari+ alte venituri din exploatare.

Chelt de exploatare= toate chelt aferente ciclului de exploatare( activit de productie si de comercializare a marfurilor). Dc producia stocata si imobilizata se evalueaza in costuri efective, veniturile aferente lor sunt egale cu chelt neinregistrandu-se profit. In aceasta situatie rezult exploatarii este det de rezultatul aferent CA, de diferenta dintre alte venituri din exploatare si alte chelt de expoatare si de dif dintre veniturile din provizioane privind exploatarea si chelt cu provizioanele aferente exploatarii.

Rezultatul financiar( profit//pierdere) se calc ca dif intre veniturile financiare si chelt financiare.

Veniturile financire provin din titluri de participare, din diferente de curs valutar din dobanzi etc.

Chelt financiare se ref la dobanzi, despagubiri, amenzi, penalitati, dif de curs valutar etc.

Rezultatul extraordinar al exercitiului se det ca dif intre veniturile extraordinare si chelt extraord ale perioadei. ( V-Ch privind calamnitatile, subventiile aperente si alte evenimente extraordinare).

Rezult exercitiului inaintea impozitarii( profit brut total sau pierdere) este format din rezultatul curent si cel extraordinar al exercitiului. Se mai poate determina ca dif intre veniturile totale si chelt totale.

Rezultatul impozabil este diferit de rezult exercitiului inaintea impozitarii deoarece se impun unele corectii. Astfel se aduna chelt care depasesc nivelul admis prin acte normative( ex. chelt de protocol) si cele neadmise a se scadea din rezultatul impozabil( ex amenzi, penalitati etc)

Nu se impoziteaza deducerile fiscale( rezervele legale, pierderile din anii precedenti, reducerea de impozit in cazul reinvestirii profitului dc este legiferat)

Rezultatul exercitiului dupa impozitare este determinat ca dif intre rezultatul impozabil si impozitul pe profit.

Presupune stabilirea factorilor care influenteaza profitul si al masurii influentei lui

Analiza factorila a rezultatului exercituilui inaintea impozitarii.

Modelul de analiza

Pb= Vt *pr

Pb-provit brut

Vt-venit total

Pr-venit mediu la 1 leu venit total

Modificarea venitului brut total se explica astfel

1.influenta modificarilor Vt

2.influenta modificarilor profitului mediu la 1 leu venit total

Vt1(pr1-pr0)

2.1 Datorita structurii veniturilor pe categorii

Vt1(pr'-pr0)

Datorita profitului mediu la 1 leu venituri pe categorii

Vt1( pr1-pr'), unde pr'= (ΣGi1 * pri0)/100

Dpdv factorial rezult exploatarii se poate analiza pe baza modelelor urmatoare

Re= Ve* Pre

Re= Ae* Ve/Ae*Re/Ve

Ve-venituri din exploatare

Pre profitul mediu la 1 leu exploatare

Ae- active din exploatare(active fixe si circulante aferente activit de exploatare)

Ve/Ae - venitul mediu la 1 leu venituri de exploatare

Analiza factoriala a rezultatului aferent CA

CA reprezinta partea principala a veniturilor din exploatare iar rezult aferent CA este componenta cea mai importanta a rezultatului exploatarii.

Modelele ce pot fi fol in analiza factoriala a profitului aferent CA sunt urmat:

Pr= Σqp - Σqc= Σq ( p*c)

Pr= CA * r = CA *Pr/CA

Pr= Ae * E *K *r=Ae * Qf/Ae * CA/Qe * Pr/CA

Pr= (Σqp-Σ q cv) Cf

Pr= P * W* K*r =T *Qe/T * Ca/Qf* Pr/CA

Pr= T*G*E*K*r= T* A/T* Qf/Ae * CA/ Qf *CA

Pr- rezult aferent CA

q- cantit vanduta

p- pretulde vanzare

c- costul unitar

CA- cifra de afaceri

Qf- productia fabricata

r- profitul mediu la 1 leu CA

Ae- Valoarea activelor de exploatare fixe si circulante

E-eficienta activelor de exploatare

K- raportul static dintre productia vanduta si productia marfa fabricata

cv- costul variabile unitare

Σqcv- suma chelt variabile aferente CA

Cf- suma chelt fixe

T- nr mediu de personal sau timpul total de munca

W- productivitatea muncii pe baza productiei marfa fabricate de o persoana sau unitate de timp.

Analiza diagnostic pe baza ratei rentabilitatii

Este o marime relativa care exprima gradul capitalului in intregul sau ( capitalul permanent sau propriu) aduce profit.

Rata rentabilitatii ca indicator de eficienta poate capata forme diferite dupa cum se ia in considerare profitul brut sau net la numarator sau se schimba baza de raportare care exprima efortul sau cheltuiala procesului de productie, sau costul mai multor factori sau valoarea productiei vandute.

Diferitele modele utilizate pt exprimarea ratei rentabilitatii exprima eficienta diferitelor laturi ale activitatii economice ale intreprinderii. Indicatorii construiti in fct de capitalul avansat sau ocupat exprima predominant interesele investitorilor in timp ce indicatorii construiti pe resurse consumate exprima preponderent interesele managerilor unitatii economice.

Pp rate :

Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata r. capitalului avansat sau ocupat

R r comerciale

R r resurselor avansate

Rata rentabilitatii economice e definita ca raport intre rezultatul exercitiului inainte de impozitare si capitalul permanent, dar se mai regaseste si astfel:

Din definitie rezulta ca:

Aceasta rata reflecta performanta economica a intreprinderii, independent de modul de finantare si de sistemul fiscal.

Rata rentabilitatii financiare se exprima prin raportul dintre rezultatul net si capitalul propriu:

Aceasta rata e, in functie de structura capitalurilor permanente, adica de proportia care exista intre k imprumutat, respectiv, datorii(D) si capitalul propriu (Kpr). Raportul e un coeficient numit "parghie financiara", ce influenteaza rata rentabilitatii financiare. Costul k imprumutat se masoara prin rata medie a dobanzilor la k imprumutat, respectiv, la datoriile financiare. . Pentru exemplificare se vor reprezenta 2 variante:

Rf exprimata in functie de Re, Rd, si cota de impozit pe profit se poate determina pe baza formulei:

Comparand var.B, caz.1 la care gradul de indatorare e 0,67, cu var.A, caz 1 la care gradul de indatorare e 0, in conditiile unei rate a dobanzii de 20% mai mica decat rata rentabilitatii economice de 40%, se constata inregistrarea unei rate a rentabilitatii finaciare mai mari cu 7,33 % in var.B fata de A. Aceasta depasire s-a datorat utilizarii eficiente a creditelor de catre intreprindere, parghia financiara jucand un rol pozitiv.

Coreland var.B, caz 2 cu var A, caz 2, in conditiile unei rate a dob.de 60% mai mare decat rata rentabilitatii economice 40%, ramanand nemodificate datele referitoare la gradul de indatorare, constatam o diminuare a ratei rentabilitatii financiare in var.B fata de A. In aceasta situatie, parghia financiara are rol negativ. Rezulta influenta pe care o exercita utilizarea k imprumutat asupra ratei rentabilitatii financiare corelata cu raportul static dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii. Rata rentabilitatii rezurselor consumate se stabileste ca raport intre rezultatul aferent cifrei de afaceri si costul productiei vandute.

sau

In acest model apar urmatorii factori ce influenteaza rata rentabilitatii:

1.Structura productiei vandute

2.Costurile pe produse

3.Preturile de vanzare fata TVA.

Volumul productiei un are influenta directa pt ca actionand si asupra numitorului si asupra numaratorului in aceeasi proportie, influenta sa asupra ratei rentabilitatii devine nula. Volumul productiei are o influenta indirecta prin costuri, intrucat in conditiile in care volumul productiei creste, costurile se reduc pe unitate de produs, pe seama cheltuielilor fixe. Pentru separarea influentelor celor trei factori se aplica metoda substituirilor alternative.(varianta metodei substitutiilor in lant, atunci cand un factor produce mai multe influente).

Rata rentabilitatii capitalului avansat sau ocupat se stabileste ca raport intre rezultatul curent al exercitiului si capitalul avansat (fix si circulant).

Rcrt=rezultat curent; Af=active fixe

In acest model se substituie elementele numitorului si apoi numaratorului. Acest model e asemanator cu rata rentabilitatii economice, reflecta performanta economica a firmei, in consecinta, interesele investitorilor sunt legate de un asemenea model.

Rata rentabilitatii comerciale se determina ca raport intre rezultatul aferent Ca si CA, evaluata in pretul de vanzare exclusiv TVA.

Apar ca factori cu influenta directa, structura productiei, costurile pe produse si preturile de vanzare. Rata rentabilitatii resurselor avansate combinata cu Rc se analizeaza pe baza urmatorului model:

reprezinta productia ce se obtine la 1 leu (100 sau 1000 lei) capital avansat, deci eficienta economica a resurselor avansate.reflecta gradul de valorificare a productiei marfa fabricata. Acest raport permite sesizarea influentei stocurilor de productie nevandute.exprima rata rentabilitatii comerciale. Acest model prezinta avantajul ca imbina eficienta utilizarii capitalului avansat cu gradul de realizare a productiei fabricate si a stocurilor si cu rata rentabilitatii comerciale.

Analiza rentabilitatii pe produs

Profitul pe unitatea de produs(pr) reprezinta diferenta dintre pretul de vanzare exclusiv TVA (P) si costul pe unitatea de produs: pr= p - c, iar suma profitului pe produs (Pr)obtinut ca urmare a vanzarii unei anumite cantitati de produse (q*v) dintr-un singur sortiment se determina pe baza relatiei:si este cea care conditioneaza realizarea prevederilor in ce priveste profitul total al intreprinderii,suma ce e determinata ca marime de trei factori cu actiune directa. Rata rentabilitatii pe produs (r )reflecta profitul la 1 leu sau 100 lei vanzari cand e calculata in functie de pretul de vanzare exclusiv TVA, iar relatia e , iar profitul la 1 leu sau 100 lei costuri cand e calculata in functie de costul pe unitate este . Rezulta ca nivelul ratei rentabilitatii e determinat de doi factori cu actiune directa: costul unitar si pretul de vanzare exclusiv TVA.

Observatie. Volumul productiei influenteaza indirect prin costul pe unitate de produs. Analiza rentabilitatii pe produs trebuie sa stabileasca situatia indeplinirii prevederilor la cei doi indicatori: profitul si rata rentabilitatii, sa calculeze influentele factorilor ce au determinat abateri fata de prevederi si sa determine caile de crestere a rentabilitatii care trebuie analizate in stransa legatura cu studierea posibilitatilor de crestere a capacitatilor de productie si de desfacere si cu analiza rezervelor de reducere a costului pe unitatea de produs.