Cererea si oferta

Cererea si oferta

In economia de piata cererea si oferta, respectiv raportul dintre aceste variabile influenteaza dinamica preturilor, fiind alaturi de concurenta si pret unul dintre mecanismele functionarii pietei.

Cunoasterea si analiza raportului dintre cerere si oferta la nivelul firmelor dobandeste o profunda semnificatie practica pentru ca permit sesizarea anumitor disfunctii si luarea unor decizii privind optimizarea actiunii economice in sfera productiei si distributiei marfurilor.

Functionarea mecanismului cererii si ofertei ne evidentiaza rolul lor social-economic. Astfel, realizarea unei cereri sporite de bunuri asigura o crestere a consumului, ceea ce se reflecta pozitiv in imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. O oferta de bunuri si servicii in continua crestere permite o reluare a productiei pe scara largita, sporirea veniturilor participantilor la activitatea economica (salarii, profituri) si implicit cresterea veniturilor bugetare.

Notiunea economica de cerere reflecta cantitatea de bunuri economice pe care cumparatorii sunt dispusi sa o achizitioneze la un anumit pret si intr-un timp dat.

Marimea cererii este conditionata de nivelul pretului marfii si de partea din venit pe care cumparatorii o pot repartiza pentru achizitionarea marfii respective.

Relatiile de determinare cauzala dintre modificarea pretului marfii ofertate si dinamica cererii pentru acea marfa sunt exprimate de legea generala a cererii.

In virtutea acestei legi economice obiective, cand creste pretul are loc o diminuare a cererii, iar cand scade pretul, atunci creste cererea. Daca celelalte conditii raman neschimbate, relatia dintre pret si cerere este o relatie inversa, negativa.

Marimea cererii are un caracter dinamic. Ea se modifica continuu sub influenta unor factori economici (pret si venit), factori naturali-climaterici si factori psihosociali (varsta, nivel de educatie si cultura, moda, mediu social etc.).

Modificarea cererii in functie de factorii ce o determina se numeste elasticitatea cererii.

Masura in care    cererea se modifica in functie de variatia unui factor de influenta se determina cu ajutorul coeficientului de elasticitate.

Elasticitatea cererii unui bun in functie de modificarea pretului sau se determina prin doua relatii matematice:

Kec/p = -Δ%C/Δ%P    Kec/p = - ΔC/ΔP x Po/Co    unde:

Kec/p = coeficientul elasticitatii in functie de pret

Δ%C = modificarea procentuala a cererii

Δ%P = modificarea procentuala a pretului unitar

ΔC = sporul absolut al cererii exprimat in unitati cantitative

ΔP = sporul absolut al pretului unitar exprimat in unitati monetare

Po = pretul unitar initial

Co = cererea initiala

Datorita relatiei negative (inverse) dintre cererea pentru un bun si pretul sau unitar, Kec/p se inmulteste cu -1.

Pe baza coeficientului de elasticitate a cererii in raport de pretul unitar, distingem urmatoarele tipuri de elasticitate:

cererea elastica : Δ%C > Δ%P => Kec/p > 1

cererea inelastica : Δ%C < Δ%P => Kec/p < 1

cererea de elasticitate unitara : Δ%C Δ%P => Kec/p

Cunoasterea elasticitatii cererii in functie de modificarea pretului unitar are o importanta practica deosebita pentru vanzatori, dar si pentru cumparatori.

Elasticitatea devine o sursa de informatie cu rol insemnat in luarea deciziilor cu privire la cresterea sau reducerea productiei unui bun in functie de nevoile si posibilitatile consumatorilor, respectiv de veniturile acestora. Astfel, cererea pentru un bun este influentata nu numai de modificarea pretului, ci si de venitul consumatorilor.

Iata de ce, modificarea venitului determina in acelasi sens modificarea cererii. O crestere a veniturilor influenteaza pozitiv marirea cererii de consum, care la randul ei stimuleaza dezvoltarea productiei de bunuri si servicii.

Relatia dintre venit si cerere este o relatie directa, pozitiva.

In economia moderna de piata, elasticitatea cererii este in functie de calitatea marfurilor, deoarece cumparatorii sunt convinsi ca un bun din aceeasi speta cu un pret mai redus este un bun de o calitate mai slaba.

Ca urmare, cererea poate sa scada cand preturile sunt mai mici pentru aceeasi marfa.

Oferta se defineste prin cantitatea maxima dintr-un bun economic ce poate fi vanduta la un pret dat.

Relatia directa, pozitiva de conditionare dintre pret si oferta se exprima prin legea generala a ofertei. Actiunea acestei legi economice se manifesta astfel: cresterea pretului unitar determina marirea ofertei bunului respectiv, iar reducerea pretului va conditiona diminuarea ofertei.

Prin analogie cu modificarea cererii in functie de pret, elasticitatea ofertei raportata la pret se calculeaza cu ajutorul coeficientului de elasticitate, pe baza a doua formule:

Keo/p = Δ%O/Δ%P;    Keo/p ΔO/ΔP x Po/Oo unde:

Keo/p = coeficientul de elasticitate a ofertei in functie de pret

Δ%O = modificarea procentuala a cantitatii oferite

Δ%P = modificarea procentuala a pretului unitar

ΔO = sporul de oferta in valoare absoluta

ΔP = sporul absolut al pretului unitar exprimat in unitati monetare

Po = pretul initial

Oo = oferta initiala

Pe baza coeficientului de elasticitate a ofertei in functie de pretul unitar, tipurile de elasticitate sunt:

oferta elastica (supraunitara): Δ%O > Δ%P => Keo/p > 1

oferta inelastica (subunitara): Δ%O < Δ%P => Keo/p < 1

oferta de elasticitate unitara : Δ%O Δ%P => Keo/p