Veniturile si cheltuielile de consum. Efecte de multiplicare

Pentru a explica de ce outputul real fluctueaza in jurul nivelului potential, teoriile economice pornesc de la interdependenta dintre output si cheltuieli: cheltuielile determina outputul si venitul, dar si outputul si venitul determina cheltuielile. Pentru a arata acest mecanism vom utiliza un model Keynesian simplu de determinare a venitului agregat, in care se presupune ca preturile raman constante in timp. In acest caz, curba OA va fi orizontala.

Cererea agregata (CeA) este data de:

CeA = C + I + G + Nx

Unde:

C - consumul

I - investitiile

G - cheltuielile publice

NX - soldul balantei comerciale

Dar CeA reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care consumatorii doresc sa le cumpere, in timp ce investitiile si consumul sunt evidentiate in contabilitatea nationala precum cantitati de bunuri si servicii cumparate efectiv, inclusiv modificarile - voluntare sau nu - de stocuri. Astfel vom face distinctie intre cererea agregata efectiva, (CeAE), masurata in contabilitatea nationala si conceptul economic de cerere agregata (CeA) care reprezinta cererea planificata, dorita.

Functia de consum si cererea agregata. Prima componenta a cererii agregate (CeA) este consumul personal (C), iar acesta poate fi definit in raport cu nivelul venitului prin intermediul functiei de consum:

C = C + cY,    C > < c <

Unde:

C -    reprezinta consumul autonom (sau incompresibil), care va arata nivelul consumului in momentul in care venitul este zero, sau consumul minim necesar subzistentei, indiferent de venit.

Y - reprezinta venitul agregat (total),

c - reprezinta inclinatia marginala pentru consum (propensiunea pentru consum) (IMC), care este o functie de venit.