FORMAREA SI FUNDAMENTAREA PRETURILOR EXTERNE

FORMAREA SI FUNDAMENTAREA PRETURILOR EXTERNE

1. Preturile mondiale si interactiunea lor cu preturile interne. Factori de formare si modificare a preturilor externe

Preturile mondiale (externe) reprezinta expresia in bani a valorii internationale a marfurilor comercializate pe piata externa.

Daca in conditiile capitalismului premonopolist si liberei concurente, preturile mondiale oscilau in jurul valorii internationale, in conditiile actuale, datorita monopolurilor, a gruparilor statale inchise si a unor dificultati de ordin valutar, nu mai exista preturi mondiale in acceptiunea clasica, adica preturi mondiale unice. In prezent, prin preturi mondiale se inteleg preturile formate pe pietele traditionale caracteristice pentru anumite produse, unde se desfasoara, de altfel, un volum mare de tranzactii cu caracter frecvent si cu plata in valuta liber convertibila.

Desi preturile mondiale se formeaza pe baza valorii internationale a marfurilor, iar preturile interne pe baza valorii nationale a marfurilor, intre acestea exista o influentare reciproca. Astfel, valoarea internationala este determinata de valorile nationale a acelei parti a volumului productiei din fiecare tara care intra in comertul exterior pe anumite piete caracteristice ale produselor respective. Valoarea internationala influenteaza valorile nationale in primul rand pe calea importurilor de marfuri (cand importurile sunt mai ieftine fata de produsele similare fabricate in tara atunci se reduce valoarea nationala). Orice reducere a valorii nationale la marfurile exportate (in tari cu pondere mare in export) are ca efect reducerea valorii internationale a respectivelor marfuri, fapt ce indeamna la competitivitate.

Influentarea preturilor interne ale unei tari de catre preturile externe are anumite limite determinate de urmatoarele aspecte:

Ø     politica economica a statului;

Ø     necesitatea protejarii economiei nationale de concurenta externa;

Ø     asigurarea echilibrului economic.

In unele state, legatura dintre preturile interne si cele externe a fost realizata in mod direct, in altele, in mod indirect, prin intermediul sistemului de taxe vamale, sistemului de diferente de pret, sistemului cursurilor valutare impuse.

Daca o tara participa la schimburile economice internationale, diferenta dintre valoarea internationala si valoarea nationala a marfurilor determina modificari ale PIB, sub forma de economii sau pierderi (scurgeri) valorice din si spre piata externa.

Factori de formare si modificare a preturilor externe se refera la:

a) oferta de marfuri - este dependenta de volumul factorilor de productie. In functie de modul in care au fost folositi, ei determina marimea productiei, dar si nivelul costurilor ca limita teoretica a preturilor (teoria avantajului comparativ);

b) cererea de marfuri - este dependenta de nivelul consumului mondial, posibilitatea substituirii produsului cu altele, modul de concentrare a cererii pe anumite piete, elasticitatea cererii in functie de preturi si venituri;

c) factori exogeni relatiei cerere-oferta:

²    politica comerciala, vamala, fiscala - politica de dumping (politica comerciala neloiala ce consta in practicarea de catre unele tari, in dorinta de castiga noi piete, a unor preturi mai mici decat preturile mondiale de pe pietele respective), politica de embargo, regim vamal discriminatoriu, taxe vamale autonome, taxe vamale preferentiale;

²    politica valutara - pretul unei marfi pentru o anumita tara variaza in functie de cursul valutar. Prin deprecierea cursului monedei nationale se stimuleaza exportul si se limiteaza importul, cu conditia ca deprecierea interna (reflectata in cresterea nivelului preturilor interne) sa fie mai mica decat deprecierea externa (reflectata in noul curs de schimb valutar al valutelor).

Deprecierea monedei unei tari are in acelasi timp efecte opuse pentru tara partenera, adica preturile sale de import se reduc, iar cele de export cresc. Atunci cand deprecierea monedei nationale se realizeaza la nivelul la care se permite echilibrul dintre puterea de cumparare interna si externa a monedei, dintre nivelul preturilor interne si al cursurilor valutare, atunci acest avantaj al deprecierii monedei dispare si nu mai stimuleaza exportul (teoria dobanzii).

²    factori naturali, sociali.

Formele preturilor externe sunt:

a) cotatii la bursele internationale de marfuri - Reprezinta preturile la care se incheie tranzactiile la bursa. Prin intermediul burselor de marfuri, tarile dezvoltate au influentat raportul cerere-oferta reusind, in general, sa stabileasca preturi la marfurile respective sub valoarea lor economica, obtinand in acest fel mari avantaje in schimburile comerciale. Tranzactiile la termen dau nastere si la operatiuni speculative. Formarea preturilor prin bursa este rezultatul stabilirii punctului de echilibru valoric intre totalitatea ofertelor si totalitatea cererilor pronuntate in orele de functionare ale bursei.

Cotatiile la bursa pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, si anume:

dupa modul de realizare a tranzactiilor, acestea pot fi:

à       efective - se determina pe baza tranzactiilor incheiate nemijlocit in perioada respectiva;

à       nominale - se stabilesc in functie de cotatiile anterioare fara a avea in vedere operatiunile din ziua respectiva; sunt folosite in cazul unor produse cotate, dar pentru care, din lipsa de cerere sau de oferta, nu s-au incheiat tranzactii in perioada respectiva;

dupa modul in care se calculeaza, cotatiile la bursa pot fi:

o       medii - media preturilor la care s-au oferit si cerut produsele;

o       limita - media preturilor maxime pe de o parte si media preturilor minime pe de alta parte;

o       de lichidare - pentru lichidarea tranzactiilor la termen.

Cotatiile la bursa se stabilesc pentru tranzactii la disponibil, prompte sau la termen. In cazul cotatiilor la termen, livrarile urmeaza sa se efectueze intr-un interval de 2-15 luni. La termenul de livrare nu are loc intotdeauna expedierea efectiva a marfurilor, caz in care partile urmeaza sa deconteze diferentele dintre pretul cu care s-a incheiat tranzactia si pretul la cursul din ziua respectiva. Cand tranzactia se incheie cu termen imediat de realizare, marfurile se expediaza la cateva zile dupa incheierea tranzactiei.

b) preturi de monopol - Datorita pozitiei lor, monopolurile pot impune si practica preturi ridicate care cuprind profituri mari. Pentru aceasta, monopolurile actioneaza pe linia productiei pentru ca aceasta sa fie inferioara cererii prin dirijarea cererii, politica de stocuri ori practicarea unor stimulente. In unele perioade, pentru a castiga noi piete, monopolurile practica si preturi mai scazute.

c) preturi de licitatie - Sunt preturi stabilite cu prilejul licitatiilor organizate pentru anumite produse sau lucrari in cadrul unor centre comerciale traditionale din lume. Licitatiile se organizeaza, in principal, pentru: echipamente de investitii, constructii, obiecte de arta, marfuri de export perisabile etc.

Preturile de licitatie se pot forma prin:

Ø     metoda pretului minim de strigare;

Ø     stabilirea de catre vanzator a pretului de vanzare in acord cu societatea de licitatie;

Ø     metoda de scadere a pretului atunci cand pretul maxim de strigare se reduce succesiv pana cand cumparatorul isi manifesta acceptul fata de pret.

d) preturi de tranzactie - Reprezinta preturile care se stabilesc pe baza de tratative intre vanzator si cumparator si se situeaza de regula in jurul preturilor internationale, dar se corecteaza cu diferite majorari sau reduceri in functie de rabaturi, diferenta de calitate, cantitate, ambalaj, termen de livrare etc.

e) preturi de lista (catalog) - Sunt preturile ce se comunica prin liste eventualilor cumparatori si se practica pentru marfurile fabricate intr-o gama sortimentala si cu parametrii usor de determinat. Aceste preturi asigura o oarecare elasticitate, care, in functie de necesitati, se poate amplifica prin practicarea unor bonificatii sau majorari de preturi (preturi practicate de OPEC).

f) preturi de acord - Se stabilesc pe baza unor acorduri internationale incheiate pe produse intre firme sau intre tari, avand o pondere mare in schimburilor internationale. Prin acorduri se pot prevedea si unele limitari (contingente).

2. Fundamentarea preturilor externe. Modalitati de protejare a preturilor de import-export

Asigurarea unor preturi externe fundamentate faciliteaza obtinerea unor avantaje maxime si realizarea in bune conditii a schimburilor comerciale cu strainatatea.

Principalele surse si materiale documentare care se folosesc pentru informarea asupra preturilor mondiale sunt:

²    cotatiile la bursa;

²    preturile adjudecate in cadrul licitatiilor internationale;

²    ofertele si contraofertele concurente;

²    contractele incheiate intre firme;

²    documentele (facturile) privind produsele exportate si importate;

²    documentele si operatiunile bancare privind incasarea facturilor;

²    preturile stabilite in cadrul acordurilor internationale;

²    listele si cataloagele de preturi;

²    reglementarile din diferite tari privind stabilirea preturilor;

²    rapoartele delegatilor la targuri si expozitii internationale;

²    statistici vamale etc.

Metodele cele mai practicate in stabilirea preturilor externe se stabilesc:

a) pe baza pretului pe tona realizat de concurenta - Se utilizeaza in cazul tranzactiilor care au ca obiect produsele agricole, materiile prime, constructiile metalice.

b) pe baza preturilor practicate de concurenta in functie de parametrii tehnico-functionali - Se foloseste in cazul masinilor, utilajelor si instalatiilor complexe, potrivit carora pretul de export in valuta se determina parcurgand urmatoarele etape:

Ø     se intocmeste un tabel comparativ cu parametrii principali si pretul practicat de firmele straine;

Ø     se raporteaza fiecare parametru al produsului firmelor concurente la parametrii produsului destinat exportului, obtinandu-se coeficienti tehnici de echivalenta care se folosesc la corectarea preturilor in vederea estimarii nivelului de pret ce s-ar fi putut realiza de firmele concurente in conditiile produsului autohton destinat exportului;

Ø     cu ajutorul coeficientilor mentionati se determina pretul la produsul destinat exportului in raport cu preturile practicate de concurenti.

Relatiile de calcul sunt cele folosite la fundamentarea preturilor interne prin compararea parametrilor tehnico-functionali.

c) prin determinarea elementelor de cheltuieli in valuta efectuate pentru executarea produsului - Elementele (materii prime, materiale, combustibili si energie) se exprima in preturile practicate pe piata internationala, iar celelalte elemente de cost (salarii etc.) se transforma in valuta pe baza cursului legal. Metoda exprima costurile interne in valuta asigurand astfel recuperarea cheltuielilor de productie.

d) prin utilizarea costurilor orare de prelucrare - Se foloseste in tarile vestice pentru determinarea preturilor la masini-unelte si are ca variante:

à       pret determinat pe baza pretului materialului neprelucrat si a costului orar de prelucrare;

à       pret determinat pe baza pretului metalului utilizat si a costului specific de prelucrare.

e) in functie de costuri - prin:

metoda costurilor fixe - pretul se stabileste la un nivel care sa acopere costurile de productie, sa se obtina profit si sa se asigure plata impozitului;

metoda costurilor variabile - includerea unei rate de profit care sa asigure rambursarea capitalului investit.

f) in functie de nivelul cererii - Se are in vedere fixarea pretului nu numai in functie de cerere, ci si de diversificarea clientilor, calitatea produsului, locul si momentul vanzarii. In aceasta situatie, nivelul curbelor cererii si ofertei sunt folosite in determinarea schimbarilor de pret dupa urmatoarea formula:

unde:

R - rata modificarii pretului

a - coeficient de dezechilibru

d - cererea pe termen scurt

x - oferta curenta

V - vanzari.

Dupa determinarea pretului prin una din metodele amintite, in functie de nivelul preturilor de pe piata externa, se continua analiza acestuia pentru asigurarea concordantei cu preturile externe ce au stat la baza documentatiei pentru dezvoltarea productiei pentru export.

Nivelul preturilor externe stabilite prin negociere sunt influentate de conditiile de livrare acceptate de parti (FOB, CIF, franco-frontiera).

Se recomanda ca un agent economic exportator, pentru a se verifica masura competitivitatii sale, sa faca un calcul regresiv de pret. Aceasta presupune evaluarea elementelor de pret pornind de la pretul pietei externe transformat in moneda nationala pentru un produs similar din care sa se deduca pe rand elementele specifice pretului extern, adica:

adaosuri la pretul CIF;

taxa vamala;

cheltuieli pe parcurs extern;

cheltuieli interne de transport;

comisioanele intermediarilor.

Modalitati de protejare a preturilor de export-import impotriva erodarii cursurilor valutare si a escaladarii preturilor internationale

Primele masuri pentru prevenirea riscului valutar se refera la inserarea in contracte a unor clauze asiguratoare si a unor clauze de consolidare valutara cum ar fi avansurile si intarzierile, creditele, acoperirea la termen.

O alta clauza care se poate folosi pentru protectia impotriva modificarii preturilor este clauza de revizuire a preturilor (de escaladare a preturilor). Folosind aceasta clauza, pretul final se recalculeaza astfel:

unde:

P₀ - pretul initial prevazut in contract

a, b, c - coeficienti in functie de natura produselor din contract:

a - marja de siguranta

b - ponderea materialelor in costuri

c - ponderea salariilor in costuri

a + b + c = 100

M₁ - costurile materialelor utilizate la scadenta

M₀ - costurile materialelor utilizate la data incheierii contractului

S₁ - salariu mediu in ramura respectiva de productie la scadenta

S₀ - salariu mediu in ramura respectiva de productie la data incheierii contractului.

O posibilitate de evitare a pierderilor din escaladarea preturilor a constituie clauza de consolidare a valorii contractului de export prin stabilirea pretului in marfuri a exportului.

In raporturile comerciale internationale pot apare si alte riscuri legate de imposibilitatea importatorului de a plati contravaloarea marfurilor. Impotriva acestor riscuri exportatorii pot folosi diferite modalitati de garantare a pretului extern, si anume:

²    clauza aur;

²    clauza valutara;

²    clauza DST;

²    clauza EURO.

Prin utilizarea clauzei valutare se leaga moneda de plata folosita de incheierea contractului de o moneda considerata forte sau de un cos valutar. Astfel, suma de plata se va recalcula in functie de noul raport valoric al monedei de plata fata de moneda forte considerata a fi stabilita astfel:

unde:

P₁ - pretul in moneda nationala in conditia clauzei DST (EURO)

P₀ - pretul din contract

CV₁ - cursul DST (EURO) in raport cu moneda nationala la data platii efective

CV₂ - cursul DST (EURO) in raport cu moneda nationala la data contractarii.

Daca in contract nu s-au putut cuprinde clauze contra riscului valutar exista si alte posibilitati de evitare a pierderilor din escaladarea preturilor, si anume:

Ø     emiterea biletelor la ordin;

Ø     acceptarea cambiilor;

Ø     scrisorile de garantie bancara;

Ø     garantii materiale din partea debitorului.

REZUMAT:

Factorii de formare si modificare a preturilor externe se refera la: oferta de marfuri, cererea de marfuri si factori exogeni relatiei cerere-oferta (politica vamala, comerciala, fiscala, politica valutara, factori naturali, factori sociali).

Formele preturilor externe sunt: cotatiile la bursele internationale de marfuri, preturi de monopol, preturi de licitatie, preturi de tranzactie, preturi de lista (catalog), preturi de acord.

Metodele cele mai utilizate in stabilirea preturilor externe se stabilesc: pe baza pretului pe tona realizat de concurenta, pe baza preturilor practicate de concurenta in functie de parametrii tehnico-functionali, prin determinarea elementelor de cheltuieli in valuta efectuate pentru executarea produsului, prin utilizarea costurilor orare de prelucrare, in functie de costuri sau de nivelul cererii.

Pentru prevenirea riscului valutar se utilizeaza diverse clauze: clauza de revizuire a preturilor (de escaladare a preturilor), clauza aur, valutara, DST sau EURO.

CONCLUZII:

Desi preturile mondiale se formeaza pe baza valorii internationale a marfurilor, iar preturile interne pe baza valorii nationale a marfurilor, intre acestea exista o influentare reciproca, intrucat orice reducere a valorii nationale la marfurile exportate (in tari cu pondere mare in export) are ca efect reducerea valorii internationale a respectivelor marfuri.

Asigurarea unor preturi externe fundamentate faciliteaza obtinerea unor avantaje maxime si realizarea in bune conditii a schimburilor comerciale cu strainatatea.

Primele masuri pentru prevenirea riscului valutar se refera la inserarea in contracte a unor clauze asiguratoare si a unor clauze de consolidare valutara cum ar fi avansurile si intarzierile, creditele, acoperirea la termen.

TEST DE AUTOEVALUARE:

Care sunt limitele influentarii preturilor interne ale unei tari de catre preturile externe?

Ce sunt preturile de licitatie si cum se formeaza acestea?

Care sunt principalele surse si materiale documentare care se folosesc pentru informarea asupra preturilor mondiale?

TEST DE CONTROL:

Explicati incidenta factorilor exogeni relatiei cerere-oferta asupra formarii si modificarii preturilor externe.

Definiti si clasificati cotatiile la bursele internationale de marfuri.

Prezentati modalitatile de protejare a preturilor de export-import impotriva erodarii cursurilor valutare si a escaladarii preturilor internationale.