ANTICIPAREA STRATEGICA

Previziunea oportunitatilor

Oportunitatea este o sansa de a se realiza ceva la momentul potrivit, adecvat situatiei; reprezinta un cadru favorabil actiunilor si este inversul riscului. In general, riscurile se prolifereaza mai usor decat oportunitatile. In previziunea oportunitatilor se utilizeaza un esantion atasand o probabilitate fiecarei variabile pentru a se anticipa rezultatele. Nu se poate previziona nici o oportunitate daca nu se atribuie nici o probabilitate. Previziunea oportunitatilor incepe cu intocmirea unei liste de oportu-nitati. Pasii de urmat sunt: evidentierea activitatilor care urmeaza sa dispara, cand si de ce; evidentierea activitatilor care se pot dezvolta in viitor prin utilizarea resurselor existente sau prin modificarea acestora intr-o maniera rezonabila; evidentierea ideilor care promoveaza noi directii de dezvoltare a firmei; organizarea ideilor in tabele, care sa cuprinda, cel putin urmatoarele elemente: activitatea, beneficiul ce poate fi obtinut, costurile, probabilitatea de aparitie sau de schimbare, timpul, motivatia. In aceasta faza nu se cere o cuantificare riguroasa a amplitudinii, probabilitatii si timpului, doar o estimare grosiera; datele din tabele se organizeaza prin comparatie pe o scala, astfel ca decizia sa poata fi facilitata. Desigur ca aceste tabele sunt flexibile, si se actualizeaza permanent, unele activitati se elimina si se adauga altele.

Riscul in previziune

Riscul asociat cu hazardul sau cu intamplarea este tehnic definit ca un produs intre amplitudinea hazardului si probabilitatea de aparitie. Acesta este costul de diminuarea riscului. Cand exista mai multe posibilitati sau sanse vorbim despre valoarea asteptata a costurilor riscului.

Amplitudinea riscului si probabilitatea de aparitie sunt elemente ale riscului supuse subiectivitatii umane, deoarece oamenii fac erori in perceptia asupra riscului si aceasta depinde de importanta generala care se acorda diferitelor tipuri de riscuri. Tendinta este de a se supraestima importanta riscurilor "rare", dar neplacute, avand consecinte defavorabile si sa se subestimeze sau chiar sa se ignore cele comune, cunoscute, chiar daca riscul indus este mult mai mare pentru activitati.

Prin urmare, abordarea estimarii si managementului riscului are la baza doua elemente importante: amplitudinea riscului si probabilitatea de aparitie a riscului.

Amplitudinea riscului

Riscul care nu implica costuri nu este un risc, deoarece magnitudinea hazardului se estimeaza prin referire la costuri. Cel mai dificil de estimat este acel risc care se refera la moarte. Se stie ca asumarea riscului este aproape un joc de noroc. Jucatorii de noroc studiaza matematica si statistica si calculeaza riscurile, apeland la teoria riscurilor. Inginerii proiectanti de produse de lunga folosinta si mai ales de produse care necesita siguranta oamenilor studiaza fiabilitatea si disponibilitatea acestor produse, apeland la studii de specialitate bazate pe statistica. Prin urmare, se cuantifica defectiunea sau deteriorarea, care este analizata in contextul beneficiarilor de produs sau serviciu. O estimare oricat de "bruta" a riscului, permite gruparea riscurilor dupa importanta.

Probabilitatea de aparitie a riscului

Probabilitatea de aparitie, sau sansa ca un hazard sa se realizeze, se considera ca fiind un esantion de evenimente posibile. Eroarea de a nu include evenimente invalideaza intreaga operatie. De aceea, este important a se estima limite ale amplitudinii. Intr-o judecata de acest fel, in practica se utilizeaza arborele defectiunilor si arborele evenimentelor.

Aceste diagrame de tip arbore fac posibila trasarea posibilelor evenimente si sa se ataseze probabilitati fiecarui nod al arborelui, astfel ca probabilitatile compuse pot fi determinate prin multiplicare. Dificultatea este de a include toate probabilitatile, dar aceste analize se efectueaza de regula de specialisti in domeniul studiat. In managementul riscului, in aplicarea riscului in previziune sau in planificare se utilizeaza intregul set de optiuni si alternative pentru eliminarea sau pentru controlul hazardului. Ceea ce se cuvine a fi subliniat este faptul ca oricat de dificila si de costisitoare ar fi estimarea amplitudinii si probabilitatii riscului prin metode stiintifice, este de preferat comparand cu managementul prin perceptii intuitive.

Strategia si previziunea

In esenta, orice organizatie se conduce dupa o strategie, care cuprinde, cel putin urmatoarele elemente: misiunea, viziunea, obiectivele si valori, resursele si capabilitatile, structuri si sisteme, optiunile strategice, politicile, planul si programul de actiune, care sunt in permanenta adaptare cu mediul de afaceri. Managementul strategic reprezinta o abordare manageriala superioara a relatiei firma-mediu, prin care firma isi creaza viitorul prin dirijarea tuturor resurselor si capabilitatilor pentru obtinerea unui avantaj competitiv si realizarea structurilor si sistemelor de management flexibile pentru a gasi alternative si politici de aplicare prin planuri si programe de actiune. Previziunea sau anticiparea viitorului firmei este parte a managementului strategic, care vine ca un raspuns la cresterea gradului de incertitudine, a riscului si a complexitatii mediului in care opereaza firma. Abordarea strategiei in management trebuie sa fie dinamica, flexibila si inovativa. Avand la dispozitie un tablou de posibilitati pe care managementul le accepta ca fiind rezonabile, activitatile pot fi ierarhizate prin ponderarea importantei lor. Ponderea acordata are o componenta importanta care se asociaza amplitudinii riscului si a probabilitatii de aparitie a acestuia. Orizontul de timp si scopurile firmei influenteaza, de asemenea, optiunea pentru criteriul importantei activitatilor. Aranjarea optiunilor dupa importanta poate fi realizata utilizand diagrame.

Orice firma opereaza intr-un mediu tridimensional: mediul intern, mediul extern apropiat si mediul extern indepartat. Mediul intern este alcatuit din resurse, facilitati, sisteme, procese, oameni si care impreuna formeaza sau determina capabilitatile strategice ale firmei. Un management eficace controleaqza mediul intern. Mediul extern apropiat, care include clientii, furnizorii si concurentii, nu poate fi controlat, dar prin activitatile de marketing anticipate poate fi influentat. Mediul extern indepartat include factori sociali, tehnologici, economici, de mediu ambiant si politici. Acestia nu numai ca nu por fi controlati, dar nici influentati, astfel ca managerii sunt pusi in situatia de a-i intelege si a-i anticipa pentru a se adapta acestora in sens pozitiv. Acest aspect reprezinta cheia strategiei firmei. In functie de acesti factori externi, apropiati sau indepartati firma isi schimba strategiile, se schimba pe ea insasi cu scopul de a se adapta presiunilor externe.