Consumatorii si dezvoltarea durabila

Consumatorii si dezvoltarea durabila

Orice produs utilizat de un consumator se va transforma, intr-un timp mai scurt sau mai lung, in deseuri. Decurg de aici doua consecinte: prima, impactul acestor deseuri asupra mediului natural; cea de a doua, impactul exercitat in etapele premergatoare consumului. Ca atare, consumatorii si producatorii sunt inextricabil implicati in efectele actiunilor lor asupra mediului natural.

Miscarea consumerista a abordat, incepand cu ultimele doua decenii, problema dezvoltarii durabile si a consumului sustenabil. Sunt probleme care interactioneaza, din moment ce ratiunea intregii productii este consumul. Definirea dezvoltarii durabile a generat numeroase variante; intr-o exprimare succinta, ea se refera la un tip de dezvoltare care permite generatiei prezente satisfacerea necesitatilor, fara ca prin aceasta sa genereze dificultati generatiilor viitoare. Insa modul in care producem si consumam in prezent este exact reteta care conduce la opusul unei dezvoltari durabile.

Sursa informatiilor care sunt prezentate in aceasta lucrare provine de la organizatia mondiala a consumatorilor, Consumers International. Propunandu-si sa reprezinte interesele consumatorilor pe langa institutiile internationale - ONU, ISO, FAO, UNEP s.a. - aceasta organizatie a stimulat reflectia stiintifica asupra problemelor unui model de consum care poate fi suportat de resursele naturale existente, reusind sa constituie un serios fond de cercetari pe acest domeniu din cele mai diverse surse. In acest domeniu, CI a propus ONU completarea 'Principiilor directoare pentru protectia consumatorilor' cu un capitol intitulat 'Promovarea unui consum sustenabil'.

Intr-un articol semnat de Elisabeth Dowdeswell, Director executiv al Programului Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului, se estimeaza ca in anul 2025 aproximativ o treime din populatia globului va suferi de lipsa cronica de apa. Motivele acestei lipse sunt: cererea sporita prin cresterea populatiei; scaderea calitatii apei potabile, datorita poluarii; cererea sporita de apa din partea industriei si agriculturii. In fiecare an cererea de apa creste cu 2-3%, in timp ce resursele de apa raman constante. Rezultatul lipsei de apa: in tarile aflate in curs de dezvoltare, 80% din boli sunt cauzate de apa contaminata, care constituie si motivul a unei treimi din pierderile de vieti omenesti.

Obstacolele in calea unei gospodariri eficiente a resurselor de apa sunt: decizii luate intr-o perspectiva limitata; desconsiderarea  comunitatilor locale si lipsa de fonduri necesare pentru aplicarea strategiilor.

 Intr-un document de inalta tinuta stiintifica, semnat de economistii finlandezi Mika Pantzar, Anu Raijas, Eva Eeiskanen, se arata ca, privind realist situatia, consumatorii obisnuiti au foarte putine cunostinte privind legatura dintre consumul individual si consecintele rezultate; ei au si foarta putina putere sa influenteze piata.

Intr-o societate puternic industrializata, cunostintele si raspunderea sunt atat de dispersate printre actorii economici, incat nimeni nu se simte intr-adevar responsabil. Problema este generata de produsele irationale din punct de vedere social, care deriva din ratiunile inguste ale indivizilor sau firmelor. Suntem subiectii tiraniei 'micilor decizii': consecintele neintentionate ale micro-deciziilor noastre genereaza efecte ireversibile pe scara macroeconomica.

Cercetarile asupra comportamentului si atitudinilor consumatorilor din ultimele decenii au aratat un interes real al acestora pentru problemele degradarii mediului. Dar de la atitudini pana la transformarea acestora in practici de zi cu zi distanta este inca foarte mare. In viata reala, consumatorii aproape ca nu detin informatii privind efectele deciziilor de consum asupra mediului natural sau asupra altor oameni, de acum si din viitor; in plus, grija pentru protectia mediului se confrunta cu interesul pentru obtinerea satisfactiei personale. Totodata, consumatorii isi manifesta deciziile intr-o lume in care marfurile sunt deja in ultimul stadiu de prelucrare, o lume in care o schimbare majora nu este usor de obtinut. Schimbarile in comportamentul consumatorilor, atatea cat au fost inregistrate, se pot vedea numai in zone inguste; pentru a putea patrunde pe piata ca un comportament dominant, de care sa tina seama producatorii, ele trebuie sa fie sprijinite de puternice campanii de informare. Apare insa un nou obstacol: piata este deja saturata de mesajele publicitare, iar sansele ca aceste campanii sa fie repede uitate sunt foarte mari.

Generarea unor mari schimbari in lumea marfurilor se va petrece numai in urma unei schimbari radicale a atitudinilor consumatorului. Pentru aceasta, va fi necesara si o regandire a politicii de preturi, astfel ca acestea sa incurajeze alegerea produselor care nu sunt daunatoare mediului si totodata sa pedepseasca deciziile opuse; aceasta implica si o regandire a cantitatii de informatii aflate la dispozitia consumatorilor. Un studiu realizat in anul 1990 de cercetatorii germani Winkler si Voller a identificat o corelatie de loc surprinzatoare in teorie, dar cu atat mai imbucuratoare cand se recunoaste in practica, si anume faptul ca in tarile in care atitudinea consumatorilor a devenit mai atenta in ce priveste impactul lor asupra mediului, s-a constatat totodata si o diminuare a acestui impact. Este vorba despre consumul casnic de energie, care a scazut in tarile in care atitudinea ecologica a consumatorilor a crescut, si anume in Olanda, Germania, Danemarca si Suedia. Dar poate ca faptul cel mai interesant este ca, in realitate, consumatorii nu sunt preocupati de reducerea consumului de energie in mod direct, ci de o anumita alegere atunci cand cumpara bunuri de zi cu zi. Consumatorii iau decizii cand utilizeaza sau arunca diverse produse din cele mai concrete. Cu alte cuvinte, trebuie analizate manifestarile concrete ale acestor atitudini mentale.

Cum a evoluat consumul tarilor dezvoltate in secolul 20? Din materialele detinute de Consumers International rezulta urmatoarele date

- productia industriala a crescut de 20 de ori, iar populatia de 3 ori

- consumul a crescut mai rapid in domeniile transportului privat, serviciilor si timpului liber, iar mai lent in cel alimentar;

- oferta s-a diversificat considerabil, ca urmare a expansiunii pietei (numarul de articole oferite in 1996 de un supermarket in Finlanda era de 6000, in Germania de 10.000, iar in SUA de 25.000);

- oferta s-a orientat de la produse primare la produse finite, inclusiv in domeniul alimentar sau al imbracamintei. De exemplu, in 1926 o firma americana de comert prin posta oferea 1500 de piese de schimb pentru biciclete, in timp ce in 1996 se ofereau numai un vast sortiment de biciciclete 'de unica folosinta', rezultat al cresterii puterii de cumparare a consumatorilor;

- cel mai mare impact asupra consumului de energie si de materii prime, constatat in lumea occidentala, este cauzat de schimbarea modului in care locuim, si anume s-a trecut de la casele mari, pentru mai multe familii, la casele mici, pentru o singura familie, cu rezultatul cresterii considerabile a numarului de locuinte. Aceste schimbari au determinat cresterea consumului de energie si materiale: o casa locuita de 4 persoane consuma cu putin mai mult decat una locuita de numai 2 persoane.

- a crescut interesul pentru produse noi; odata cu acceptarea acestora, placerea de a descoperi un nou articol de consum s-a transformat in obisnuinta de a-l avea tot timpul, dar atractia pentru noutate nu s-a diminuat. La aceasta producatorii au raspuns prompt;

- numeroase habitudini de consum au fost preluate din comportamentul persoanelor instarite, ca manifestari ale nevoii de afisare a statutului in societate; ca urmare, persoanele instarite pot genera si modele ecologice pentru  restul societatii.

Pe plan global, studii de specialitate au identificat fenomenul de preluare a modelelor de consum din tarile dezvoltate de catre consumatorii din tarile in curs de dezvoltare; problema este ca se preiau in primul rand habitudinile legate de produsele cu cel mai mare impact asupra mediului (automobile, otel, electricitate), in timp de modelul consumului de produse putin daunatoare mediului este mai putin convingator. Si totusi, solutia rezida in modelarea atitudinilor de consum. 

Pentru a se trece la o crestere sustenabila, trebuie redus consumul material al tarilor industrializate. Sansele exista, deoarece in ultimul timp au fost introduse pe piata produse cu un continut redus de materii prime, in industria automobilelor, a echipamentelor sau a ambalajelor, desi este important de mentionat ratiunea acestor dezvoltari tehnologice, si anume cea legata de reducerea costurilor, si nu cea legata de conservarea mediului natural. Exista si o serie de motive pentru care reducerea consumurilor materiale si de energie nu conduce, in mod automat, la scaderea consumului total. Astfel, cresterea cantitatii totale de marfuri consumate anuleaza economiile realizate in tehnologia realizarii acestora. In al doilea rand, motivatia producatorilor de a realiza produse ecologice tine in primul rand de interesul economic, care daca nu exista nu va pune in opera noile tehnologii sustenabile. Cazul clasic este reprezentat de frigiderul cu consum redus de energie, dar cu mult mai scump decat modelele conventionale. O alta solutie pentru  consumului sustenabil se pare ca rezida in realizarea de produse cu o indelungata perioada de functionare. Dar aceasta nu este decat o parte din noua abordare; aceasta impune o noua viziune asupra marfurilor in legatura cu nevoile consumatorilor.

Problemele sunt numeroase: de exemplu, nu este clar in ce masura consumatorii sunt dispusi sa accepte pretul (nu neaparat exprimat in bani) unor produse ecologice. De asemenea, o legislatie stricta in acest domeniu exercita presiuni serioase asupra agentilor economici. Acestia au inceput sa inteleaga faptul ca nu este suficienta numai atentia acordata diverselor produse privite separat, ci este nevoie de o abordare denumita 'metabolica', care abordeaza intregul sistem al 'antroposferei'.

Studii de specialitate au atras atentia asupra impactului ecologic al serviciilor, nu numai al produselor, construind conceptul ce eficienta serviciilor, adica furnizarea consumatorilor de maximum de rezultat folosind  un minimum de materiale si energie. Aspectul esential este detinut de faptul ca, in lumea de azi, nu produsele in sine genereaza satisfactia consumatorului, ci mai de graba serviciile pe care le furnizeaza acestea: o locuinta calduroasa, mese hranitoare, informatii, activitati recreative etc., cu alte cuvinte, produsele obtinute de pe piata de catre consumator nu sunt decat mijloacele pentru obtinerea serviciilor generatoare de satisfactii.

In economiile dezvoltate, moderne, studiile au identificat doua fenomene economice cu efect asupra unei dezvoltari durabile: existenta stocurilor si a fluxurilor. Stocurile sunt descrise ca acumularea de materiale din economie, sunt constituite de bunuri de lunga durata (ex. infrastructura, cladirile) si rata lor de crestere depaseste cu mult posibilitatile regenerarii naturale a resurselor. Fluxurile de bunuri sunt date de cantitatea de materiale care traverseaza procesul economic la un moment dat, ele incluzand atat bunurile temporare (ex. alimentele), cat si cele durabile. Analiza acestor fluxuri a demonstrat faptul ca dimensiunea deseurilor generate in extragerea si prelucrarea materialelor  depaseste cu mult dimensiunea deseurilor generate de procesul de consum. (De exemplu, fluxurile materiale necesare producerii si consumului unui singur litru de suc de portocale in Germania implica utilizarea a 25 de kg de materiale si a 12 mp de teren in Brazilia, fara a mai se adauga si infrastructura necesara). In general, s-a demonstrat ca obtinerea de alimente implica existenta a numeroase fluxuri: 1 - investitii in agricultura, prelucrare, transport si preparare; 2 - agenti de curatire si spalare, in aceleasi domenii; 3 - fluxuri materiale in agricultura si prelucrare. Peste jumatate din energia consumata de lantul alimentar este folosita in procesul de productie (agricultura, fertilizari, prelucrare, ambalare), dar si dieta personala a consumatorilor are un efect considerabil asupra consumului de energie: intr-o dieta in care 2/3 sunt produse animale, consumul de energie necesar pentru producerea acestui tip de alimente este de 51 Gj pe an, pe cand pentru un regim lacto-ovo-vegetarian se consuma doar 29 Gj, iar un vegetarian pur ('un vegan') consuma doar 15Gj. Totodata, resurse considerabile (cca. 10%) sunt alocate procesului de transport al alimentelor, odata cu tendinta de a se renunta la micul magazin din coltul strazii si trecerea la marile spatii comerciale, aflate la mari distante fata de zonele rezidentiale, unde se ajunge cu masina - cu toate implicatiile de rigoare. In final, aprox. 15% din consumul de energie reclamat de alimentatia moderna este cheltuit cu pastrarea la rece, pregatirea alimentelor si spalarea veselei.

Estimarile prezentate mai sus indica faptul ca marea influenta asupra consumului de energie si materii prime nu este produsa atat de deciziile individuale ale consumatorilor, cat de procesele care preced actul consumului. Cercetarile au aratat ca pentru o singura tona de deseuri produse de consumul final corespund 5 tone de deseuri rezultate dupa prelucrare si alte 20 tone dupa procesul de extractie. Revine asadar ca singura solutie rationala prelungirea duratei de folosinta a produselor. Dar aceasta decizie rationala vine in conflict cu puternice tendinte de consum nesabuit care caracterizeaza omul contemporan, in permanenta dorinta de a obtine 'satisfactie pe loc' (instant gratification).

Consumers International (CI) arata ca, odata cu constientizarea de catre consumatori a impactului produs de consum asupra mediului in care traim, a crescut si cererea pentru acele produse care sunt cat mai putin nocive mediului inconjurator. A aparut totodata si o anumita reactie a producatorilor, care au prezentat vechile lor produse ambalate in etichete purtand cuvinte atractive, precum 'bio', 'eco' sau 'verde', fara ca aceste declaratii sa fie sustinute intotdeauna prin dovezi stiintifice.

CI recomanda ca metodologie de apreciere a relatiei dintre produs si mediu rezultatele cercetarilor efectuate de Societatea de toxicologie si chimie a mediului (SETAC), care priveste produsul de-a lungul intregului sau ciclu de viata. SETAC recomanda, in analiza acestui ciclu, a se desfasura investigatiile denumite 'cei trei I':

      inventar: trebuie inventariate toate intrarile si iesirile asociate cu realizarea produsului

      impact: trebuie evaluat impactul (asupra mediului) acestor intrari si iesiri. El poate fi: epuizarea resurselor (ex. despaduririle), poluarea sau degradarea ecosistemelor (ex. ploaia acida)

      imbunatatiri: trebuie evaluate caile de reducere a sarcinii aruncate asupra mediului inconjurator.

Cea mai vasta schema de etichetare ecologica opereaza in Uniunea Europeana, incepand cu anul 1992. Aceasta etichetare are un caracter voluntar si urmareste sa creeze etichetele ecologice pe baza de tipuri de produse. Primul grup de produse care a solicitat o astfel de etichetare a fost cel reprezentat de masinile de spalat, in noiembrie 1993.

In incheiere, este locul pentru cateva referinte la situatia din Romania. Consumatorii din tara noastra sunt departe de adoptarea unei atitudini in care este prezenta grija pentru impactul consumului asupra mediului; desi din diverse sondaje de opinie rezulta o astfel de preocupare, aceste date sunt contrazise de realitatile din viata zilnica. Dimpotriva, o totala nepasare nu numai pentru generatiile viitoare, dar si pentru prezent, rezulta din modul cum trateaza natura populatia Romaniei; aceste realitati se vadesc in poluarea cu ambalaje si alte deseuri menajere a unor spatii intinse din interiorul si din preajma oraselor, in defrisarea intensiva a zonelor impadurite, in arderea deseurilor de cauciuc si plastic, in lipsa oricarui sistem de sortare si reciclare a deseurilor. Se pare ca ecologia nu este altceva decat pretextul existentei a zeci de asociatii si fundatii ecologice, inclusiv o universitate, sau a unui Minister al Mediului inconjurat de gunoaie. Romania a intrat in atentia presei europene nu numai prin lipsa de grija pentru copiii strazii, dar si prin mari accidente ecologice, cum a fost poluarea cu cianuri din zona Baia Mare cu efecte in Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria si Marea Neagra. Intr-un fel, atitudinea consumatorului roman din prezent nu este surprinzatoare: dupa multe decenii de grave lipsuri, cand cutiile goale de tigari, tuburile de deodorant sau pungile de plastic constituiau pretioase trofee in decorarea interiorului casnic, apetitul pentru consum este de inteles, el fiind limitat numai de puterea de cumparare. Libertatea de a-ti reamenaja locuinta, oferta diversificata de bunuri de folosinta indelungata, publicitatea agresiva nu pot ramane fara urmari; ele se vad pe orice teren viran.

 Preocuparile pentru economisirea energiei au un cu totul alt continut in tara noastra decat in lumea occidentala: ele sunt generate in primul de cheltuielile uriase impuse de sistemele de termoficare urbane, al carui caracter intrinsec impiedica orice influenta a atitudinilor de consum asupra volumului de energie consumat; in aceasta situatie - dominanta pentru toate orasele tarii - consumatorul este prizonierul unui sistem pe care il accepta sau la care este nevoit sa renunte. Sistemul insa are o ineficienta endemica in gestionarea resurselor, ineficienta ilustrata numai in preturile cu care sunt penalizati consumatorii.

Autoritatile - locale sau centrale - nu au inclus in preocuparile lor sisteme de reciclare a deseurilor, avand deocamdata grave dificultati in asigurarea unei minime decente in salubritatea oraselor. Ultimii ani sunt martorii avertismentelor repetate ale institutiilor de sanatate publica privind gravele pericole puse calitatea apei din lacurile Capitalei, poluate atat de populatie, cat si de agentii economici, si ignorate de autoritati. An de an, presa ilustreaza indolenta autoritatilor in asigurarea salubrizarii litoralului.

Un inceput in schimbarea atitudinilor fata de mediul natural il poate face sistemul de invatamant, in care se poate induce elevilor convingerea ca iubirea de patrie nu inseamna doar admiratie pentru gloria inaintasilor - caci, cum spune poetul, 'gloria strabuna pe strabuni cinsteste', dar, in conditiile de acum, si grija pentru curatenia campiilor, apelor si oraselor patriei.

BIBLIOGRAFIE

A FAIR SHARE: ENVIRONMENTAL SPACE AS A TOOL FOR CHANGING CONSUMPTION PATTERNS. The Norwegian Forum for Environment and Development. https://www.iisd.ca/linkages/consume/fjeld.html

GREENING CONSUMER CHOICE? Environmental Labelling and the Consumer. DOCUMENT DEVELOPED BY CONSUMERS INTERNATIONAL

 UNEP MAGAZINE. Water Editorial ELIZABETH DOWDESWELL, United Nations Under-Secretary General, and Executive Director, UNEP.

 GREEN CONSUMERS? GREENING CONSUMPTION? Mika Pantzar, Anu Raijas, Eva Eeiskanen.

 SUSTAINABLE DEVELOPMENT AND SUSTAINABLE CONSUMPTION. Arne Jernelv and Simon Jernelv

CONSUMERS INTERNATIONAL'S PROPOSAL ON UN GUIDELINES Promotion of Sustainable Consumption.