Costul si Tipologia costurilor

Costul

Tipologia costurilor
Costurile reflecta necesitatea corectei cuantificari a ansamblului eforturilor depuse pentru a realiza o cantitate determinata de output, indiferent de natura acestuia. Ele sunt expresia baneasca cea mai sintetica a felului in care activitatea economica se desfasoara in parametri de eficienta sau nu Costurile firmei producatoare inglobeaza alocarea si consumarea factorilor de productie, in scopul de a realiza marfuri sau servicii.
Costurile au o miscare economica proprie, un circuit specific a carui functionalitate si finalitate rezida in compensarea valorica a resurselor consumate. In teoria costurilor, conceptul in sine de cost este diferentiat de cel de cheltuieli, cu care sursele empirice il identifica: in timp ce acesta din urma primeste semnificatia de consum efectiv de resurse, determinabil numai post-factum, costurile sunt si costuri previzionate, sunt de antecalcul, au in general un areal mai vast de acoperire.
Analiza costului presupune cateva elemente prestabilite
1. Raportul valoare cost este constituit dintr-un termen relativ fix, valoarea si unul variabil, costul. Acesta difera in functie de firma, dupa tehnologie, organizarea, productivitatea muncii, etc.
2. Raportul pret cost presupune intotdeauna in logica eficientei economice determinari de la intreg la parte. Un principiu fundamental al activitatii economice de tip concurential consta in necesitatea obiectiva de a alege.
Practica a incetatenit conceptul de cost alternativ sau cost de oportunitate, definit ca ansamblul eforturilor minim necesare in vederea obtinerii unei cantitati determinate de rezultat. Costurile alternative minim acceptate poarta denumirea de costuri reale. In practica economica curenta vom avea :
1. Costul managerial cost alternativ ce implica luarea in considerare de multipli factori in costul managerial se considera normal sa se includa dividendul ca forma de percepere a profitului, avand astfel garantia perceperii lui. Acest gen de cost este evident previzional.
2. Costul contabil cost explicit, de postcalculatie, poarta si denumirea de cost practic (acesta nu considera, de exemplu, dividendul drept plasabil in categoria veniturilor).
Principala impartire a costurilor in structurarea analizei de cost consta in delimitarea: costuri fixe si costuri variabile. Primele nu isi modifica volumul odata cu variatia volumului productiei in timp ce a doua categorie variaza direct proportional. Atat costurile fixe cat si cele variabile nu sunt fixe, respectiv variabile la modul absolut, in situatia ca analiza se intreprinde pe un interval mai lung de timp. Astfel denumirea instituita este de costuri conventional-constante si conventional-variabile.
Conceptul de cost marginal reflecta acel nivel al costurilor suplimentare, de aditionat in mod necesar in situatia ca dorim sporirea productiei cu o unitate. Costul marginal indica de fapt costul minim al combinarii factorilor. El este un evident indicator de limita a reducerii preturilor fara a fi pusi in situatia de a inregistra pierderi.
Desigur ar trebui adaugat si faptul ca analiza de cost cantonata exclusiv in sfera economicului este lipsita de relevanta : ea este completa numai daca adaugam si nivelul social. Costurile sociale, atat de mult ignorate in diferite perioade de timp, pot sa genereze probleme irecuperabile pentru societate.

Evolutia costurilor
Evolutia in timp a costurilor de productie determina observatii empirice cu valoare in studiul acestora. Este evident faptul ca firmele cu productie de masa, sau in general cu un volum al productiei mai mare decat al principalilor competitori pe piata, inregistreaza costuri mai mici. Economiile la scara, sau legea cresterii veniturilor la scara se refera la productia de masa ce genereaza alocarea optima a resurselor. Costul unitar este fara indoiala si un criteriu de optimizare dimensionala a firmei.
Determinarea genului de costuri specifice diferitelor tipuri de activitati sau firme, implica o cunoastere profunda atat din punct de vedere tehnologic cat si din punct de vedere economic. Principalele tipuri de costuri urmarite in evolutia lor sunt :
1. Costurile fixe
2. Costurile proportionale
3. Costurile degresive
4. Costurile progresive
5. Costurile regresive
6. Costurile flexibile
Identificarea tipului de cost specific unui moment din activitatea firmei are relevanta numai in contextul activitatilor specifice in directia reducerii costurilor. Minimizareea costurilor implica doua genuri de actiuni
1. Cresterea productivitatii muncii, fapt ce genereaza reducerea consumului unitar de munca. Devansarea ritmului de crestere al factorului munca de catre productivitatea acesteia reprezinta cheia de bolta a eficientei firmei.
2. Reducerea costurilor materiale, tendinta complementara importanta in contextul in care trendul evident crescator al salariilor (asa numitele costuri cu munca vie) nu poate fi compensat decat prin masuri de alta factura decat din sfera muncii. Este evident ca acest mijloc este si in concordanta cu limitarile din ce in ce mai evidente de natura resurselor materiale cu care se confrunta societatea.