Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

A. Clasificarea administrativa (institutionala)

In cadrul acestui criteriu cheltuielile se impart pe institutii si pe ordonatori de credite. Institutiile reprezinta consumatorii de resurse financiar-publice. Prin legea bugetara cheltuielile se repartizeaza pe ordonatorii principali de credite.

Acest criteriu are importanta practica, fiind folosit ca atare pentru aprobarea si repartizarea cheltuielilor pe institutii. Neajunsul acestui criteriu consta in faptul ca, in timp, se modifica structura institutionala (apar unele institutii, in timp ce altele dispar).

B. Clasificarea economica a cheltuielilor publice

Cheltuieli curente privesc functionarea propriu-zisa a obiectivelor si actiunilor statului):

cheltuieli de personal;

cheltuieli materiale si servicii;

subventii si transferuri:

consolidabile (trecerile dintr-un buget in altul);

neconsolidabile (cheltuieli care se efectueaza in cadrul fiecarui buget si sunt de transfer) - pensii (30% din buget).

prime, dobanzi la datoriile publice, rezerve

Cheltuieli de capital (se realizeaza investitii si se creeaza stocurile de rezerva si mobilizate):

imprumuturi acordate. Statul poate proceda la acordarea de imprumuturi unor firme de stat pentru sprijinirea acestora in cazul arieratelor;

rambursari de credite, plata dobanzilor si comisioanelor. Un stat care a apelat la imprumuturi are obligatia de a le rambursa. Rate anuale scadente de la diferiti creditori se inscriu separat pentru credite externe si separat pentru credite interne.

C. Clasificarea functionala a cheltuielilor publice reprezinta obiective si actiuni finantate de la bugetul public.

servicii publice (servicii prestate de autoritatile publice) - presedintia, guvernul, parlamentul, ministerele;

aparare nationala, ordine interna si securitate civila;

servicii social-culturale (invatamant, sanatate, cultura si arta, asistenta sociala, tineret si sport);

gospodarie comunala (domeniul public), locuinte, mediu, ape;

actiuni economice (industrie, transporturi, comunicatii, agricultura, etc.)

alte actiuni;

transferuri (consolidabile);

imprumuturi acordate;

dobanzi si alte cheltuieli privind datoria publica;

fonduri de rezerva la dispozitia guvernului;

deficit.

D. Clasificarea financiara a cheltuielilor publice:

cheltuielile definitive finalizeaza distribuirea resurselor financiare. Cuprind atat cheltuieli curente, cat si cheltuieli de capital. Majoritatea cheltuielilor publice efectuate au caracter definitiv, finalizandu-se cu plati la scadente certe;

cheltuielile temporare sunt urmate de finalizarea prin plati cu scadente certe. Majoritatea reprezinta actiuni de trezorerie si sunt evidentiate in conturile speciale de trezorerie;

cheltuielile virtuale (posibile) reprezinta cheltuielile pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii. De exemplu, garantiile acordate de stat pentru imprumuturi pot conduce la cheltuieli publice numai daca rambursarea lor din resurse social constituite sau de catre debitorii girati nu poate fi infaptuita.

Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

cheltuieli fara contraprestatie, care au caracter de alocatii bugetare, reprezinta finantare definitiva, fara un contraserviciu din partea colectivitatii beneficiare de resurse publice;

cheltuieli cu contraprestatie, care se refera la incasarea unor sume in bani de catre stat, conform conditiilor in care se efectueaza aceste cheltuieli. De exemplu: dobanzi la imprumuturi, comisioane la garantiile guvernamentale;

cheltuieli definitive, care nu presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat, in timp ce cheltuielile provizorii (imprumuturile) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligatiei de furnizare de produse sau servicii institutiilor statului.

Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.

Nicio cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugete nici angajata si efectuata din acestea, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.

Nicio cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.

In cazurile in care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a caror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, initiatorii au obligatia sa prevada si mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor.

In acest scop, initiatorii trebuie sa elaboreze, cu sprijinul Ministerului Economiei si Finantelor sau al altor institutii implicate, fisa financiara care insoteste expunerea de motive sau nota de fundamentare, dupa caz, si care va fi actualizata in concordanta cu eventualele modificari intervenite in proiectul de act normativ. In aceasta fisa se inscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat care au fost deja enuntate (vezi capitolul "Caracteristici ale cheltuielilor bugetare").

Dupa depunerea proiectului legii bugetare anuale la parlament, pot fi aprobate acte normative, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuarii veniturilor sau a majorarii cheltuielilor bugetare, aferente exercitiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.