Demografia si dezvoltarea economica

Demografia si dezvoltarea economica

In acest capitol, populatia este privita ca un aspect endogen (nu exogen cum a fost privita in capitolele anterioare) al dezvoltarii economice, ea aflandu-se intr-o dubla relatie cu dinamica economica.

Interrelatai populatie- dezvoltare poate fi surprinsa, in primul rand, din unghiul factorului demografic. O populatie in crestere obliga societatea sa sporeasca productia, sa faca investitii demografice in vederea asigurarii conditiilor normale de munca si de viata generatiilor prezente si viitoare. Este evident ca sporirea populatiei antreneaza modificari multiple in plan economic, educational, ecologic, sanitar etc.

Dezvoltarea economica, la randul ei, exercita multiple influente asupra proceselor demografice. Asigurand cresterea productiei, contribuind la acumularea crescanda de bunuri materiale, dezvoltarea economica are ca efect si modificarea indivizilor sub raportul lor fizic, dar si sub cel intelectual.

In termenii pietei, se poate spune ca cererea si oferta de munca- privite individual si agregat- sunt dependente, pe de o parte, de dezvoltarea economico- sociala si, pe de alta parte, de procesele demografice (fertilitate- mortalitate, morbiditate- mortalitate, migratie). Problemele ce vor fi analizate in continuare vor fi abordate mai ales din perspectiva demografica si macrosociala.

Relatiile de interdependenta dintre dezvoltarea economica si dinamica populatiei au fost analizate inca din antichitate. Mari filosofi greci Platon si Aristotel, de exemplu, s-au preocupat de gasirea marimii optime a populatiei cetatilor grecesti.

O data cu revolutia industriala, modalitatile de abordare si rezolvare a problemelor aratate s-a diversificat. Mult timp insa problemele demografice au fost considerate o variabila exogena a teoriilor economice. In ultimele decenii, punctele de vedere s-au diversificat si mai mult. Cauza procesului de diversificare a modului de receptare a problemei rezida, in primul rand, in complexitatea crescanda a proceselor demografice, in amplele modificari survenite in structurile populatiei (active, disponibile, ocupate). Totodata, noile caracteristici ale cresterii economice contemporane si-au pus amprenta asupra demoeconomiei.

In concluzie, in contextul socia- economic actual, populatia trebuie privita ca un fenomen endogen al dezvoltarii economice durabile si, totodata, ca unul multifactorial determinat. Dar exigentele aratate in ceea ce priveste analiza raporturilor populatie- dezvoltare nu beneficiaza de sisteme informationale precis conturate, de indicatori demo- economici adecvati. De aceea, domeniul respectiv ramane unul insuficient reflectat si analizat.

Unul dintre primii specialisti in acest domeniu a fost Thomas Malthus. Pe baza unor ample analize a raporturilor polulatie- dezvoltare economica (pe exemplul tarilor din Europa si a celui din America de Nord in secolul al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea), Th. Malthus a formulat o lege a populatiei, a carei esenta este urmatoarea:"sporirea veniturilor pe baza dezvoltarii economice determina cresterea natalitatii, iar cand aceasta crestere devanseaza dezvoltarea economica are loc scaderea veniturilor".

Prin formularea acestei legi, legaturile complexe dintre cele doua variabile au fost reduse la determinarea directa si unilaterala dinspre marimea veniturilor spre natalitate. Apoi, sporirea mai puternica a natalitatii, comparativ cu gradul dezvoltarii economice, conduce automat la scaderea veniturilor familiale (salariale).

Istoria economica si evolutia demografica in tarile dezvoltate economic au cunoscut situatii mult mai variate decat cea exprimata de legea populatiei formulata de Th. Malthus. Sensurile si dimensiunile dinamicii demografice si ale acelor economice au fost diferite nu numai de la o tara la alta. Chiar in una si aceeasi tara, acestea au cunoscut evolutii variate de la o perioada la alta. Daca se iau in analiza tarile ramase in urma economic, tabloul modificarilor demo- economice devine mult mai complex si mai controversat.

Observatiile statistice generale arata ca avantul economic a fost insotit intotdeauna de scaderea fertilitatii. Cu toate acestea nu se poate concluziona ca pretutindeni si intotdeauna s-au inregistrat dimsnsiuni si sensuri ale proceselor si fenomenelor demografice care contrazic relatiile de marime surprinse de legea populatiei formulata de Malhus. De altfel, inca in secolul trecut, K. Marx formula o lege a populatiei :"o data cu largirea dimensiunilor populatiei si a numarului de muncitori in functiune, o data cu dezvoltarea fortei productive a muncii lor , cu extinderea si cresterea tuturor resurselor avutiei, cresc si proportiile in care atragerea mai mare a muncitorilor de catre capital este legata de o respingere mai mare a lor. Aceasta este o lege a populatiei, caracteristica modului de productie capitalist".

Secolul al XIX-lea nu a oferit argumente suficient de solide si generale pentru a confirma una sau alta din legile aratate. Asa cum a demonstrat economistul Simion Kuznets, pe termen lung si in tarile avansate economic, cresterea populatiei a fost inferioara cresterii economice.

Secolul al XX-lea, indeosebi cea de-a doua jumatate a lui, a fost martorul bine-cunoscutei "explozii demografice". In aceste conditii, specialistii au fost obligati sa explice fenomenul specific tarilor in curs de dezvoltare, cu efecte planetare de necontestat. Din acest effort teoretic de reflectare a cresterii populatiei globului (o crestere care ingrijoreaza pe multi oameni) s-a nascut in 1944 modelul tranzitie demografice (Frank Notestein). Acest model reflecta procese deja petrecute, care s-au succedat in patru etape.

Modelul respectiv poate fi concretizat pe tari si pe etape astfel:

1. Starea de plecare, ce a fost predominanta in societatile rurale traditionale, s-a caracterizat printr-o puternica natalitate si mortalitate corespunzatoare, compensatoare. Asa ca, in aceasta perioada indelungata, populatia a ramas stationara sau a crescut lent.

2. Cea de a doua etapa istorica s-a definit prin scaderea notabila a mortalitatii, ca urmare a unei bune igiene personale si sociale, a hranei mai bune, a stabilitatii sociale (a trecerii la sedentarism). Aceasta inseamna marcarea inceputuli tranzitiei demografice.

3. Procesul demografic continua cu scaderea natalitaii, scaderea se produce asincron cu scaderea mortalitatii adica la un decalaj de cateva decenii,

4. apoi cele doua rate se ajusteaza reciproc in mod progresiv. Sfarsitul tranzitiei demografice corespunde egalizarii ratelor natalitatii si mortalitatii. Se ajunge astfel la stabilizarea populatiei.

Tranzitia demografica si dezvoltarea economica. Practica arata ca reculul mortalitatii precede scaderea fertilitatii. Inainte sa-si puna problema sa stapaneasca viata popoarele si-au concentrat atentaia supra stapanirii mortii. Mult timp, mortalitatea era asa de ridicata incat o societate nu putea supravietui fara o fertilitate ridicata. Organizarea sociala era subordonata acestei necesitati vitale.

Cu dezvoltarea economica, societatea se orienteaza spre a avea mai putini copii:creste varsta primei casatorii; populatia paraseste mediul rural in favoarea orasului, acesta din urma favorizand limitarea nasterilor, se raspandesc practicile de limitare a nasterilor etc.

Astazi a devenit clar ca toate tarile lumii se afla intr-un proces istoric- unic si decisiv- in care oamenii si bogatiile se inmultesc si se dezvolta simultan. Aceasta se observa si in tarile slab dezvoltate, chiar daca in unele dintre ele exista multi copii si multa saracie.

Lumea este angajata in tranzitia demografica si progreseaza pe liniile tranzitiei economice. Procesul este departe de a fi incheiat.